Adevěrul, decembrie 1892 (Anul 6, nr. 1369-1397)
1892-12-01 / nr. 1369
ANUL VI. — No. 1369 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNI fi w plătesc tot-d’a-uns înaint® In B**mreț4i la casa Administrației. Din Judefa și Strâindtate priit mandate postai Un an te țari SO iei, te «trâia&tafc# 50 Beaee lania 16 , , „ 3S Trai Ihbî 18 Ba te trei Ib*Ib* 13 bani MâNUStWTlLE NU SE ESAPOraZâ EDIŢIA A DOUA ADMINISTRAŢIA Î3, R "T II Jk II A ACADEMIEI, 10 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU 10 REDACŢIA MARŢI 1 DECEMBRE 1892 NUMERUL 10 BANI ANtlNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din SMIaltetet direct la administrație și I* toata ffiftatoi« â® pttJtâtalitat*« parte* IV ..... . 0,30 b. linia m................3y- iei , U ...... a,- 1«I , InserțW.e al kosiam*!* f w rântol. "* ktqjrfl UN NUMăR VECHTO 80 BANI tftssst* de rtesara du ne llîn B*Rl* varit StvMIdl 0 « T It A U A ACADEMIEI, - 1«. Hoţiile de la Galaţi P. Carp la Senat Discursul V. G. Morţun Programul liberal Blana Spânzuratului Bucureşti, 30 Noembrie 1892. Hoţiile de la Galaţi Ziarul nostru e prea mic pentru a putea cuprinde în sine înfierarea tuturor fără delegilor pe care conservatorii le comit intr’o săptämanä sau într’o lună. De aceea n'am putut să dăm pănă acuma hoţiilor comise la comuna Galaţi de compania Ressu-Robescu toată atenţiunea ce ele merită, deşi noi suntem oare cum desvăluitorii cei dintâiu al acestor hoţii, deşi noi adecă, eram datori să ne ocupăm de ele mai mult de cât toţi confraţii din Opoziţie. N’am putut’o face, şi gălăţenii ne vor ierta când vor vedea că din partea noastră n'a fost vină, nici rea voinţă. Când ai de criticat faptele unui regim şi când aceste fapte încep în mod gradat prin buzunăreii de borfaşi pentru a urma toate treptele pănă la crimele cele mai odioase, fireşte că tu, ziarist din opoziţie, ai să te înverşunezi mai mult în potriva crimelor mari, ai să dai mai întâi şi alarma în contra asasinatelor mişeleşti, care sunt mai grave, mai primejdioase şi mai cu vigoare de înfierat, cu rezultate mai repezi în ce priveşte compromiterea guvernului, în ochii oamenilor de inimă decât pungăşiile mari şi mici, ale amicilor şi subalternilor, ale rudelor şi sprijinitorilor miniştrilor. De aceea am făcut şi noi o clasificaţie începând cu crimele din Dorohoia, şi urmând cu buzunăreala pentru diademă, cu afacerea Bedmar, cu jaful dotaţiunei, pentru a ajunge la hoţiile din Galaţi, din Brăila, din Bacău, etc. etc. Dacă este vorba să fim sinceri, trebue să facem o mărturisire: Faţă cu clasa socială, care ia parte la politică şi care—mânată de agenţii unora sau de stirul altora—contribue la schimbarea ministerelor, noi, dacă voiam să avem un succes mai repede şi mai sigur, trebuia să apăsăm mai mult asupra hoţiilor băneşti ale regimului, decât asupra omuciderilor mişeleşti, asupra execuţiilor sumare, asupra primejdiei reacţionare, care ne ameninţă cu reintroducerea pedepsei cu moarte, cu desfiinţarea libertăţilor. Burtăverzimea noastră se aprinde mai lesne când e vorba de chestiuni materiale, palpabile, de bani furaţi, decât când e vorba de abstracţiuni ca libertăţile publice, constituţia, viaţa concetăţenilor. De aceea liberalii au căzut mai degrabă din cauza lui Maican şi Anghelescu, din cauza Apanagiului din 1884, decât din cauza suprimărei libertăţilor publice, din cauza procesului Oroveanu sau a spargerei redacţiilor, sau a ingerinţelor în alegeri. Din acest punct de vedere, noi am comis o greşală de tactică. Dar, introducerea e deja prea lungă. Să revenim la hoţiile de la primăria din Galaţi. D. Lascar Catargiu este un om foarte, cum să-i zic?—foarte plecat, a prosti pe alţii; nenorocirea este numai, că în toate ocaziele D-sa nu reuşeşte decât să se prostească pe sine. Fără a mai cita exemple din trecut, ne vom mărgini la unul privitor la chestiunea, care ne preocupă. Răspunzând unui deputat, care pomenise de hoţiile din Galaţi, descoperite de comisiunea de anchetă, D-sa a declarat că nu s’a descoperit nimic în sarcina D-lor Ressu şi Robaşcu, cari ar fi oameni cinstiţi şi că hoţii sunt nişte funcţionari subalterni şi nişte comercianţi, cari au şi fost daţi judecăţei. Şi să se noteze, că primul ministru a făcut această uimitoare declaraţiune după ce raportul comisiunei de anchetă a fost publicat în Voinţa Naţională şi apoi scos în broşură; mai mult, D-sa a făcut declaraţiunea în aceeaşi zi în care apărea în Voinţa Naţională scrisoarea lui Telega, evadatul din penitenciarul Galaţi, adresată procurorului general de acolo, şi care cuprinde denunţări grave, fapte pozitive, aruncate în sarcina D-lor Ressu şi Robescu. Vom reproduce poate chiar în numărul de mâini al ziarului nostru scrisoarea lui Telega, pentru ca cititorii noştri să fie în cunoştinţă de cauză. D. Catargiu a voit deci să prostească Parlamentul şi vom dovedi că singur a ieşit prostit. Comisiunea de anchetă numită cu atâta zgomot de primul-ministru pentru a cerceta denunţările noastre şi ale unui mare număr de cetăţeni însemnaţi din Galaţi, în contra companiei Ressu-Robescu, a debutat cu multă severitate, a constatat hoţii colosale şi şî-a înaintat raportul. A trecut vreme multă, vr’o lună, — pare-mi-se — în care timp s’au făcut stăruinţî colosale şi raportul a fost ciuntit, amenajat, falsificat la ministerul de interne, pentru a ajunge — şi aceasta contra voinţei guvernului şi pe cale indirectă — în publicitate. Cu toate operaţiunile de reducţiune la care a fost supus, raportul cuprinde totuşi destule fapte, care pecetluesc cu titlul bine meritat de hoţi şi prevaricator pe cei doi primari al regimului conservator. Aşa cum a fost publicat de Voinţa, raportul dovedeşte că comisiunea a descoperit mare parte din faptele imputate asociaţiei Ressu- Robescu , dar că a căutat să acopere răspunderea acestor doi corifei lahovarişti, lăsând concluziunea faptelor, arătarea vinovaţilor în sarcina inteligenţei cititorului. Pe de altă parte, scrisoarea lui Telega complectează opera comisiunei de anchetă punănd punctele pe i şi spunănd hoţilor pe nume. Ne lipseşte astăzi spaţiul pentru a supune raportul unei analize amănunţite. Vom face însă aceasta în numerele viitoare şi sperăm că munca noastră va contribui la înfierarea vinovaţilor şi va îndemna pe alegătorii comunali din Galaţi, ca în ziua alegerei noului consiliu să gonească pe hoţi la puşcărie şi să nu aleagă decât oameni de o onestitate încercată. Dacă D. Catargiu nu are curajul de a se despărţi de hoţii din partidul său pentru că Robescu e cumnat cu secretarul general Deşliu şi pentru că Ressu e colaborator la Timpul şi deputat. cetâţenii gălăţeni să-şi facă datoria. Ei să amestece la un loc pe hoţi şi pe tăinuitori şi să-i înfiereze deo potrivă. Vom reveni. De la Vad. IELEGRAME BUDAPESTA, 28 Noembre.—Circulaţia trenurilor e restabilită pe toate liniile drumurilor de fer ale Statului. PARIS, 28 Noembre. — D. Bourgeois a depus la Cameră o cerere de un credit de 6 milioane pentru Dahomey. LONDRA, 28 Noembre. — Prinţul moştenitor al României a sosit la Londra în timpul dimineței. Ducesa d’Edimburg și Prințesa Maria vor pleca la 15 Decembre la Sigmaringen. Ducele d’Edimburg va pleca la 19. Căsătoria prințului Ferdinand se va face la 10 Ianuarie la Sigmaringen. IffSTAVTAlVER loan Docan Moşneag de peste 70 ani, la alt, figură ovală, barteşon alb lung şi un nas cât muntele Himalaia. Fost ministru timp de o lună sub liberali, actualmente deputat. De câte ori vorbeşte,—şi vorbeşte foarte des, — produce ilaritate nesfirşită în Cameră. Pentru el nu există altă lume, decât a marilor proprietari. I a ieşit reputaţia de mare filantrop ; în adevăr făgăduieşte marea cu sarea, dar n’a făcut pănă acum nici un act de generositate. Prin minciunile sale fenomenale şi nevinovate a ajuns să fie proverbial; nu trece o zi fără să nu spuie la toţi câţi îl întâlnesc că merge la Rege să ia un taifas nemţesc. O dată spune Regelui că a trimis tatatul său, prinţului Anton de Hohenzollern, două iepe admirabile din vechea rasă moldovenească. Regele încântat de acest dar a dat lui Docan o vacă elveţiană şi în acel 150 timp a scris la Sigmaringen tatălui său întrebând de sănătatea iepelor și lăudând pe Docan, pe care l’a comparat cu un vechiu Senior german. Prințul Anton răspunde, că n’a primit nici un cadou de la Docan și nu înțelege nimic din cele ce-i scrie fiul său. Regele arată lui Docan scrisoarea tatălui său şi-i întreabă, când a trimis iepale ? — Uite Majestate, — răspunde Docan cu o voce stentorică şi cu un suris viclean pe buze, —blestemaţii aceia de austriaci au descoperit că iepele mele şuieră de răpciugă şi n’au vroit să le dea drumul peste graniţă. Tablou 1 Vaca elveţiană a Regelui a rămas, însă şi pănă azi la Docan. Acasă la moşie, Docan este păzit de 300 dulăi in contra tuturor vizitatorilor şi în special în contra încasatorilor ziarelor din Capitală. Sume particulare: Polihroniade, de câte ori are nevoie, împarte frăţeşte cu dânsul şefia marelui partid antisemit. ------------------------------------------Dridri. P. Carp la Senat Alia s’a presintat Senatului cu proiectul său de lege asupra Tocmelilor agricole şi d. P. Carp s'a istit de o greutate pe care anevoie va putea s’o înlăture. Cele cinci secţiuni ale Senatului refuză de a lua în discuţie legea Tocmelilor Agricole şi D. Carp alia a islutit să întrunească majoritatea necesară ca secţiunea Il-a să intre în desbateri asupra proiectului său. Acest caz denotă o antipatie colosală pe care maturul corp o are faţă de orice reformă mai îndrăzneaţă, care ar schimba puţin raporturile actuale dintre ţărani şi proprietari. S’a încins dar o acestă luptă ocultă intre D. P. Carp şi Senat. Cine va triumfa, nu se ştie. Tin lucru este însă sigur, că iarăşi se vor deslănţui toate patimile majorităţii conservatoare şi vom asista la nişte intrigi de culise, care se vor sfârşi prin desfacerea prăvăliei conservatoare; căci d. Catargiu, dosit cum e de lâtrâneţe, nu mai este atât de voinic încât să’şi păzească cinstea prăvăliei. De pe acum se fac deja combinaţiunile cele mai fantastice, cari îşi au însă temeiul lor în raporturile puţin închegate, ce unesc cele trei fracţiuni conservatoare. Grupul dinastiei Lahovari a luat o posiţie hotârîtă în contra Dinu Carp în cestiunea Tocmelilor Agricole, iar catargiştii sunt strenşi în chingi de junimişti şi lahovarişti ca să ia o poziţie într’un fel sau altul. Atârnă deci de D. Lascar Catargiu în ce foi se va termina criza, care a început să cuprindă ■pe marele şi istoricul partid conservator şi care dintre cele trei fracţiuni va fi sacrificată pe altarul zeilor conservativismului român. Dar ce sunt aceste Tocmeli Agricole, care au darul de a zgudui chiar şi pe mastodonţii conservatori reuniţi la Senat ? O palidă regulamentare a raporturilor dintre ţărani şi marii proprietari, o puternică armă electorală în mâinile guvernului. Căci ţăranii vor putea să fie exploataţi şi pe viitor fără nici o teamă şi numai atunci când condiţiunile, pe care le impun proprietarii sunt prea oneroase, numai atunci se admite intervenţia justiţiei şi a administraţiei. Astfel administraţia lui justiţia vor avea o armă cu două tăişuri, şi în contra ţăranilor şi în contra proprietarilor. Apoi mai poftim să faci opoziţie guvernului! Decât acest proiect prevede şi câteva reduceri ale privilegielor de care se bucură actualmente marii proprietari. Iacă ceea ce nemulţumeşte pe conservatorii din Senat. ______________________ Argus RESPUNS LA MES4GIU Discursul deputatului di Ronan V. Gh. Morţun D. T. G. Morţun. D-lor, fiecare mesagiu are într’însul menirea de a veni, în numele guvernului şi prin glasul autorizat al Capului Statului să exprime părerea guvernului asupra situaţiunei tereî la acel moment dat. Am zis cu ocasiunea discuţiuneî mesagiuluî din sesiunea trecută, că dacă s’ar face o colecţiune a tuturor mesagielor, aţi vedea că tot-d’auna ţara e fericită, că o prosperitate fără seamăn domneşte în ţară, că legile se aplică şi că cu toţii vom lucra în dorinţa de a’l înlesni propăşirea. Am arătat atunci, în parte numai, pentru ,că materia e prea vastă şi nu o puteam trata într’o singură cuvîntare, de teamă să nu vă obosesc, că nu numai că starea adevărată a ţăreî nu e astfel după cum se pomeneşte în toate mesagiele, dar că în fond, dacă ne-am scoborî la masele adânci ale poporului nostru, la poporimea muncitoare, am găsi o stare care v’ar scoate lacrimi şi v’ar încrîncena inima. Această stare de lucruri e pricinuită în parte, de alcătuirea noastră socială şi în parte de civisaţiunea noastră care e mai mult la suprafaţă. Noi am păstrat încă urmele adânci a stăpînirii iitrige a unui popor dintre cele mai înapoiate pe calea culturală La noi epoca Fanariotă, mai cu seamă, a lăsat urme adinei în fiinţa noastră şi apucături pe care nu le putem şterge decât prin munca a mai multor generaţiuni. Astfel, ceea ce azî se pare unora foarte nimerit, peste câtăva vreme va părea un lucru foarte rau, un lucru care ar atrage desaprobarea meritată a opiniunii publice. Intre altele este, D-lor, uşurinţa cu care şefii partidelor îşi schimbă programul de îndată ce trec de la o posiţiune la guvern. Tot aşa de uimitoare este şi uşurinţa cu care soldaţii partidelor se avîntă dintr’un partid în altul după cum puterea trece de la liberali la conservatori, sau de la conservatori la liberali. De altă parte este un dispreţ intim, aşi putea zice înăscut al legilor întru cât priveşte aplicarea lor. Admiteţi o lege numai când ea ocroteşte interesele D-voastre individuale, ca partid, ca clasă, şi atunci o proclamaţi, îi adăugiţi pomposul titlu de lege liberală. Dar partea lege menită să vie în ajutorul tuturora, care este chemată să garanteze dreptul fiecăruia, acelui tare ca şi acelui slab, acelui care deţine puterea ca şi acelora cari îî sunt protivnicî, acea parte rămâne literă moartă, fără înţeles, fără aplicare. Erl D. Sturza s’a ridicat şi mi a dat o lecţiune pe care eu o socotesc nemeritată, zicend că dau dovadă de lipsă de modestie atunci când acuz nişte oameni înbătrîniţî în luptele politice şi cari au lucrat în această ţară. Dar să credeţi, D-lor, că dacă am păcătuit în această Cameră, este poate tocmai prin prea multă modestie. Şi să credeţi că de câte ori am luat cuvîntul, n’am vorbit în chip personal aducându-vă numai părerea mea, ci am căutat să fiu cât mai impersonal şi să aduc înaintea D-v. dovezile pe care ’mi întemeiam părerile şi învinuirile mele. Şi aceasta mai cu seamă pentru că părerea mea singură, poate părea unora din D voastre ca neîntemeiată, sau pornită dintr’un spirit de partid. Totd’auna am căutat să dovedesc zisele mele cu legile ţării, cu actele agenţilor ei administrativi, cu scrierile şi părerile economiştilor, a literatorilor, a istoricilor, întemeindu-mă pe ele şi dovedinde, cum v’am dovedit la discuţia trecutului mesagiu, dreptul nostru de existenţă, a partidului socialist în ţara aceasta. Nu există lupte de clase în România, D-le Sturza? N’aveţî decât să citiţi cuvîntarea care a ţinut’o nemuritorul M. Kogălniceanu cu ocasiunea serbărei de 25 ani a Academiei Române şi veţi vedea dacă lupta de clase există ori ba la noi. Şi cum să nu fie ? E posibil să se conteste aceasta? Dar nu vă daţi seamă că lupte de clasă există, în chip continuă, de când s’a întemeiat în alcătuirea societăţilor omeneşti modul de apropriare individuală. De la starea sălbatică pănă la noi, lupta de clasă a luat diferite forme, forme pe care le voiu cerceta cu altă ocaziune. Astăzi însă domnia nelegiuită a sfanţului, a banului, a căpitalului, a înăsprit cu totul această luptă. Domnit’a puterea pumnului, domnit’a naşterea, domneşte acum capita - lul, mâine însă va domni munca! Şi deci e logic ca pentru a-şî întemeia domnia ei, clasa care munceşte să lupte în potriva clasei capitaliste de azî. Aceasta e o cestiune de progres asupra căreia nu poate avea loc nici o discuţiune, nici o umbră de îndoială. De când avem fericirea de a ne afla împreună aci în Cameră, totd’auna am căutat să fac lumină asupra adevăratei noastre stări şi în special a muncitorimei. Se învinueşte ţărănimea că e imorală şi dedată la beţie şi lene. Rând pe rând voiu căuta să vedem dacă e întemeiată părerea D-voastre, pe care ştiţi că nu o împărtăşesc, voiu căuta să vă dovedesc, cu dovezi temeinice, şi eu nu voi fi decât o trăsură de unire între diferiţii autori cari au scris asupra acestei materii. Vom căuta care e pricina imoralităţii, vom vedea dacă imoralitatea există la noi numai la ţărănime, şi vom vedea, dacă numai lor, ţăranilor, în această ţară trebue să le aruncaţi piatra şi dispreţul D-voastre. In privinţa lenei, v’am dat destule dovezi anul trecut, mă iertaţi însă dacă sunt nevoit să revin şi azi, căci ade învinuirea cea mai nedreaptă şi mai neîntemeiată. Iată ce spune despre munca ţăranilor D. N. V. Leonescu, un capabil şi demn magistrat al Curţea de Apel din Iaşi, în scrierea sa meritorie şi plină de interes : „Starea ţăranului român11. „Ţăranul munceşte mult, mai mult chiar „decât ar trebui să muncească. „De cum se desprimăvărează şi pănă „cade omătul, el munceşte continuu. Tovarăşul seu de muncă este boul. „Ţăranul şi boul restoarnă şi scurmă „pământul pentru a produce hrana tuturor celor ce se ocupă de alte ramuri ale „ activităţei omeneşti. „Ţăranul produce hrana pentru o sumă „de trîntorî, cari pare a nu fi născuţi de „cât ca o povară pe spinarea societăţei. „Munca ţăranului nu este regulată ca „alte ocupaţiuni omeneşti. El nu are o „oră fixă când să înceapă, când să se repauzeze şi când să sfîrşească munca în „timpul zilei.“ Şi apoi mai jos : „Munca ţăranului care este din cele „mai grele, este disproporţionată cu vrîsta „şi cu nutrimentul său, începe prea de „tânăr şi continuă a munci pănă mai este „în el un pic de viaţă“. O vice. Cine scrie aceasta ? D. V. G. Ciorţun. D. Leonescu, procuror la Curtea de Apel din Iaşi. D. I. Docan. Este din satul meu, crescut de mine şi mă fălesc cu el, dar a spus un neadevăr ..... eu sunt ţăran... D-voastră faceţi teorii ca să vă făliţi. Ţi-am propus, D-le Morţun, că atunci când vei ridica chestia socială să o facem împreună, Eu, D ta şi D. Dobrescu-Argeş, V. G. Morţun. Este adevărat câ ’mi-aţi făcut această propunere de tovărăşie, dar eu nu am primit-o, şi cred că am făcut foarte bine. D. preşedinte. Vă rog să nu mai întrerupeţî. D. V. G. Morţun : Dar, nevoiaşul, astfel cum este organisată societatea noastră, nu poate fi nici vorbă, nici îndoială că nu se bucură de o adevărată libertate, în sensul strict al cuvîntului, când este vor