Adevěrul, decembrie 1892 (Anul 6, nr. 1369-1397)
1892-12-04 / nr. 1372
ANUL VI. — No. 1872 NUMERUII 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 16 ALE PIECÂREI LUNI sl » plMosu tat-4s*-Bis înainta In Biseticești la casa Administrației. Din Jvaei« ți Străinătate prin mandate postai Un an in țară 30 lei; îr strMaitate 60 Sesss laal, 16 , , „ SS Trei lsBi . 8 . , , 18 Ura rhhuAp (n.«ti»AniMata iS Saite MANUSCRIPTIBLE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDIŢIA A DOUA Să te fereşti,, Itaita! de culă strein în casă 7. Atentfrl. VINERI 4 DECEMBRE 1892 NUMERUL 10 BAN ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE, dia ttrimitat«| direct la administraţie și 8® tonta Oficiele du pafelioEtata* AftHBdBr la pagina IV...................0,S0 fe. linia * » m ..... . a,— ioi „ * » îî................. 8,~ lei „ Insertion«]* și Reclamele 8 lei rândul. La Pae!«t ilarul se găseșta de vtaf are cu numărul 1» kletoal K®. liyw^rsr*, fwieho UN NUMĂR ’twpEtO 3d JBâM -----------. — ;ii ADH8IRNISTRAȚIA 1«, - s'E'mada. academie:!, - îo Director politic: ALEX. V. BELDIMANO REDUC pili A U A. A O A P gj^alX-Bt tS~ 1C. Ressu-Catargiu-Robescu Mişcarea Naţională Crima lui Bismarck Proces© d© presă Blana Spânzuratului Bucureşti, 3 Decembrie 1892. RESSU-CATARGIU-ROBESCU Am promis, că ne vom ocupa mai pe larg de abuzurile şi hoţiile comise la primăria din Galaţi de sindicatul Ressu-Robescu şi lăsate nepedepsite de D. Lascar Catargiu. Revenim astăzi asupra raportului comisiunea de anchetă şi, urmărindu’l pas cu pas, nu vom face altceva de cât să complectăm golurile lăsate în raport şi să spunem hoţilor pe nume, acolo unde comisiunea de anchetă s’a servit de reticenţe, sau de eufemisme. Cu acest prilej ţinem a scoate în relief o procedare caracteristică presei şi oratorilor conservatori. De câte ori se descoperă vreun fapt necinstit sau odios al regimului şi faptul se documentează cu dovezi irecuzabile, gazetele guvernamentale caută mai întâi să astupe gura denunţătorului cu sfruntarea, cu minciuna neruşinată, cu desminţirea; când nu isbutesc cu aceste mijloace, inventează o întreagă ţesătură de infamii în sarcina victimei sau a denunţătorului, pănă când omul — dacă e slab de îngeri — se plictiseşte sau desperează. Iar dacă urmează a face gură, atunci — printr’o înţelegere tacită—miniştri, mameluci parlamentari şi presă reptiliană încep deodată să taxeze faptele mârşave ale guvernului ca nişte evenimente sfîrşite, trecute în domeniul istoriei şi terminate în favoarea vinovatului. Aşa a fost cu crimele din Dorohoia. Reptilele de toate neamurile tratează aceste odioase asasinate ca o afacere rezolvată de către opinia publică în favoarea asasinilor şi în dauna noastră. Dacă ar citi cineva pentru întâia oară această tristă odisee după versiunea Timpului din zilele aceste, sau după a D-lui T. Văcărescu din şedinţa de eră a Senatului, şi-ar forma convingerea că „pretinsele“ asasinate din Dorohoia sunt o plăzmuire a noastră şi că, dacă trebue cineva urmărit, sunt ziariştii cari şi-au permis să se ducă la faţa locului şi să împiedice de la munca pământului pe vătafii şi feciorii boereşti, cari le-au ieşit înainte la Cuzla. Tot astfel şi cu hoţiile de la Galaţi. A fost destul ca să treacă o lună,după agitaţia din presă cu această afacere, a fost destul ca T. Balaban—principalul denunţător, să moară—pentru ca Timpul să ia în zeflemea pe cei cari ar suspecta onorabilitatea preţiosului său colaborator, C. Ressu; pentru ca acelaş ziar să publice o notiţă plătită gras de Robescu, care să spue că nu se înjoseşte măcar să răspundă la acuzaţiuni stupide, ca cele ce —pe baza actelor şi faptelor—i se aduc, pentru ca, în fine, însuşi primul ministru, care nu poate mistui pe cei doi potlogari—mm îi numeşte—să se supue ordinelor primite de la Lahovary şi Deşliu şi să declare în plin Parlament, că ancheta n’a descoperit nimic in sarcina D-lor Resu-Robescu. *~la nişte slujbaşi mai mici o fost gâsiţi vinovaţi şi băgaţi la duba. D. Resu şi cu D. Robescu ’s oameni di ispravă n’am ci dzîci, a spus bătrânul vulpoiu în Cameră, şi cu toate acestea, câte vorbe, atâtea neadevăruri. Să trecem la raportul comisiunea de anchetă. Pentru cine nu l-a citit în Voinţa Naţională sau în broşura editată de confratele liberal, trebue să dăm câteva lămuriri. Raportul comisiunea se compune dintr’un proces verbal general şi sumar, în care sunt înregistrate toate abuzurile descoperite şi din câteva anexe, care complectează procesulverbal general şi dau mai multe amănunte asupra hoţiilor comise în administraţia moşiei Ţiglina, proprietatea comunei Galaţi, asupra gheşefturilor făcute de primarul Robescu cu serbările populare etc. Ne vom ocupa, deocamdată, de raportul general şi pentru azi de descoperirile anchetei în ce priveşte lucrările publice. Raportul poartă data de 26 Septembrie 1892. Iată ce fapte găseşte în sarcina lui Ressu şi Robescu la capitolul lucrărilor publice: Am constatat că autoritatea comunală are puţin respect de dispoziţiunile legei de comptabilitate, care, în art. 40—57 n'a fost de loc observată................... . Ia anul 1889 primarul Ressu dispune ca procesul-verbal din 3 Septembrie să paveze strada Pescarilor și ordonă casierului comunal, ca din fondurile comunei, să plătească inginerului 1000 lei, fără mandat și fără să aibă credit disponibil. (Raportul spune apoi, cum casierul a acoperit acest gol de 1000 lei cu o ofrandă de 1000 lei făcută de casierul O. Verona, fără a trece această ofrandă în registre. N. R.) Aceasa este numai o călcare a legei comptabilităței, care singură ar atrage o pedeapsă pentru primar. Dar e numai începutul. Mai departe citim, de astă dată în sarcina celuilalt corifeu, Robescu Chiar în anul curent, 1892, primar Robescu, prin înţelegere verbală, convine cu societatea carierelor St. Raphael din Franţa... ca să paveze pe seama comunei stradele Vadul Bănceanu, Cuza-Vodă şi strada Găreî. Consiliul comunal (compus numai din mamelucî sau complici de aî lui Robescu N. R.), fără să aibă maî dinainte întocmite proiectele şi devizele pentru această lucrare importantă, aprobă oferta pentru 6600 metri pătraţi de paragin a 19 leî metrul cub, în total lei 15.400, fără să facă publication şi fără să ţină vreo licitaţie in conformitate cu disposiţiunile prevăzute la articolele 45, 47, 48, 50 şi 51 din legea comptabilităţei generale. „Autoritatea comunală (sic) închee contractul cu zisa societate fără să ţină seamă de observaţiunile esenţiale făcute consiliul tehnic superior şi fără ca antreprenorul să depună garanţia cerută de lege■ Aceste două fapte, care nu sun cele mai importante dintre numeroasele descoperite de anchetă, dau o desminţire flagrantă batrinului tăinuitor de hoţi şi asasini, care a spus că Ressu şi Robescu sunt oameni de treabă, după cum a mai spus că Stroici, Dimcea şi Pleşoianu nu sunt nişte asasini ordinari. Am subliniat cuvintele autoritatea comunală, care se întâlnesc la fiecare pas în raportul anchetei şi care sunt întrebuinţate ori de câte ori e vorba de a ascunde numele lui Ressu sau Robescu. Cititorii să știe, că la mia de lei dată inginerului comunei, fără mandat, autoritatea comunală e onorabilul (?) Ressu , iar la colosalul ghegeft cu piatra de St. Raphael, autoritatea comunală, care a furat comuna și desigur a luat un bacşiş gras de la antreprenor, este cinstitul şi cu prisosinţă mândrul Gogu Robescu. Atât pentru azi. De la Vad. TELEGRAME PARIS, 2 Decembre. — Ziaristul John Lemoine a murit. — Cercurile bine informate nu au nici o cunoscinţă de arestarea anunţată a mai multor germani la Portonovo. VIENA, 2 Decembre.—Serviciul Expresulul-Orient va fi reluat cu începere de mâine 3 Decembre, mai antâiu de la Viena a Belgrad şi reciproc. LONDRA, 2 Decembre.—Agenţia Reuter desminte din sorginte autorizată ştirea viitoarei reducţiunî a trupelor de ocupaiune engleză în Egipt. ATENA, 2 Decembre. — O depeşă din Tricala anunţă că notabilul turc Chereddin Bey, care a fost făcut prisonier timp de mai multe săptămâni de o bandă de tâlhari, a fost liberat în schimbul unei răscumpărări de 600 lire, și după constatările făcute, predat pe teritoriul turcesc. ROMA, 2 Decembre.—Știrile de modificare sau de remaniare ministerială sunt cu totul neîntemeiate. cărui român, în inima celor seraci, precum şi în a celor bogaţi ? Iacă ce ne face să fim siguri, că izbânda subjugaţilor nu este departe, că nu mai este un vis depărtat şi îndrăzneţ idealul care ne entusiasmează pe toţi deo potrivă. Astfel cei trei eroi ai subjugaţilor pot să meargă acasă reîntineriţî în sentimentele şi curagiul lor şi pot să spună fraţilor noştri, că lupta lor pentru existenţa naţională întâmpină cel maî mare interes în ţară şi toate partidele politice se unesc pentru a da concursul moral posibil pentru triumful lor. Argus. -------------*—cs®›-*-›®gso—«------------ IESTAfITABEE P. P. Carp Un paradox astronomic: soarele junime!, cu luna în cap şi cu o stea (moijoclu) în ochi. Aproape 60 de ani, mijlociu, cu mustaţa lungă şi căruntă, slab şi cu capul plecat când umblă, iar când vorbeşte, priveşte pe interlocutor de la o înălţime vertiginoasă. Seamănă cu Bismarck la chelie şi la îndrăzneală. Glas subţire şi accentul moldovenesc cel mai pronunţat. Foarte simplu la port, foarte ceremonios şi feudal la Ţibăneşti, foarte nepoliticos, chiar impertinent,cu amicii ca şi cu adversarii săi politici. Se crede cel mai mare bărbat politic din ţară şi se intitulează pacificatorul Europei, din cauza unei călătorii pe care a făcut-o în 1875, în apus, pe când era să izbucnească un nou războiu între Franţa şi Germania. Ca contrast socoate pe toţi ceiilalţi gogomani. Are un singur idol: Regele, o singură manie ; grandomania; şi un singur scop, pentru realizarea căruia întrebuinţează toate mijloacele puterea. Reacţionarul cel mai conscient, care crede că ţara nu e aptă pentru libertăţile pe care le are şi nu doreşte altceva decât să -şi înjghebe o clientelă politică destul de numeroasă, cu care —sprijinit de Rege—să dea ţara cel puţin cu o jumâtate de veac înapoi. A mers cu Ion Brătianu şi când l-a văzut aproape de cădere, a trecut în opoziţie; s’a aliat la 1888 cu Catargiu şi la 1889 l-a combătut la 1892 s'a aliat iar cu el, pentru că şi-a făcut loc în minister. L-a înmormântat şi desgropat de câteva ori. A fost miluitul lui Brătianu; azi e miluitul lui Catargiu. Orator pretenţios, care caută—şi nu găseşte totdeauna—fraze de efect. Semne particulare: nu ştie gramatica romănească şi confundă totdeauna articolul al cu a şi verbul a cu ani. Fox. Hişcarea naţională Mişcarea naţională ce s’a pornit cu atâta entusiasm astă vară prin toată ţara, a luat astăzi un caracter general şi foarte îmbucurător. De când se află în Capitala noastră fruntaşii luptători din Transilvania, D-nii Dr. Raţin, V. Lucaciu şi Coroianu, asistăm la nişte manifestaţii, care pun în evidenţă sentimentele de care sunt călăuzite elementele culte şi sus puse materialiceşte ale societăţii noastre. Căci nimeni nu pune la îndoială că sentimentul naţional, idealul care ne leagă pe toţi Românii, sunt identice la toate clasele societăţii româneşti, de cât nimeni nu ştia în ce fel se manifestă aceste sentimente la fiecare clasă în parte. Presenţa în Bucureşti a celor trei eroi ai unei cause atât de nobile, a dat ocasie şi aşa ziselor cercuri înalte şi hotărâtoare să se afirme în acelaş fel, cum s’a afirmat Capitala şi ţara întreagă astă vară în cestiunile privitoare la Românii subjugaţi. Este un succes acesta, care îşi va produce în curând roadele sale binefăcătoare. Oare prânzurile politice, ce s’au dat în onoarea celor trei oaspeţi din Transilvania, entuziasmul şi căldura cu care au fost primiţi prin toate casele, care pănă acum păreau a fi închise tutulor acelora cari nu fac parte din Highlife, nu sunt oare o dovadă, că sentimentul naţional şi idealul unităţii naţionale a tutulor Românilor sunt de o potrivă puternic răsărite în inimele fie Procese de presă Despre procesele de presă puse la cale în contra fraţilor noştri de peste munţi, ni se comunică următoarele : D. dr. Vasile Lucaciu a făcut recurs îndată după pronunţarea verdictului curţii cu juraţi din Dobriţin. Curia a respins însă cererea de nulitate a D-luî Lucaciu Sentinţa se ridică astfel la valoare de drept şi aşa energicul luptător îndată ce se va reîntoarce din Bucureşti, va fi întemniţat în penitenciarul din Szeghedin Dar nu numai atâta: D-lui Lucaciu i s’a mai intentat un proces, de astă dată proces pentru calomnie. Cu ocazia pretinsului atentat cu dinamită din Fernezen, acuzatul Eötvös zisese că D. Lucaciu l’a îndemnat să comită atentatul. Se înțelege că aceasta a fost numai o apucătură a guvernului pentru a-l implica pe D. Lucaciu (în ajunul mergerii la Viena), într’un proces odios. D Lucaciu a spulberat însă păcătoasa uneltire. In apărarea sa zisese: „toată această comedie s’a înscenat cu aprobarea guvernului maghiar“. Aceste cuvinte ale D-sale a îndemnat apoi pe procurorul suprem de la Dobriţin să-l acuze pentru „calomnie în publică “ Lucaciu a făcut apel în contra punerei sale sub acuză. Curia (înalta Curte de Casaţie), după raportul şi propunerea judelui Keimen Moritz, a respins însă apelul ca să zică nici n’a început încă să-şi facă osînda pentru pretinsa crimă a aţi ţării la ură in contra naţionalităţilor, şi Dlui Lucaciu i s’a intentivitat un alt odios proces. „Ellenzék“ din Cluj propune şi un al treilea proces. Şi anume: Să fie dat în judecată dinpreună cu D-nii Raţiu şi Coroianu, pentru că s’au dus la Bucureşti unde au agitata pe Români la ură în contra Ungurilor. Par’că ar mai fi nevoie a se arăta cât sunt de păcătoşi Ungurii şi cât ei merită dispreţul popoarelor culte. In acelaşi timp se vesteşte din Budapesta că apelul făcut la Curte de către ,, Tribuna“ dată în judecată pentru un articol scris în contra unui solgăbirău (subprefect), care a disolvat cu gendarmii corul plugarilor români din Hodoş, a fost şi el respins. Tribuna făcuse apel în contra punerii sub acuzare, ridicând chestie de incompetenţă. Curtea cu juraţi din Cluj va avea deci să judece în curând asupra procesului ce i s’a făcut Tribunei din Sibiu. A mai fost dat în judecat preotul Vasile Suciu din Căpuşul de pe Câmpu, pentru că a fost cu Memorandul la Viena şi a îndemnat pe poporenii săi să nu se descuragieze căci are să sosească odată ziua dreptăţii. Toate aceste procese, se înţelege, are să fie socotite ca un corolar procesului monstru pornit în contra comitetului naţional pentru răspândirea Memorandului. Ungurii împing lucrurile înainte tot cu mai multă îndrăzneală. Monotonie ca totdeauna. Somnolenţa cuprinde pe senatori. D. Sefendache însă, un isteţ senator din T.Severin, se hotărăşte a sparge atmosfera greoae de somn şi la paragraful II din mesagiu cere cuvîntul. Vorbeşte nostimul senator cu favoriţi, vorbeşte de Anglia, Irlanda, Italia, Elveţia, Spania, Germania, etc. de toate , face geografie după cum se pricepe, tot aşa istorie ta aşa politică. In Senat, toţi senatorii treziţi hohotesc de rîs... La un moment dat se trezeşte,se vede, şi isteţul senator de T.Severin şi termină cu marele eveniment al căsătoriei lui Ferd’l. — Aî prăpădit guvernul, zice D. C. nescu în ilaritatea întregului Senat. * * * D. Stef. Șendrea are un neastâmpăr oratorie. Voește să vorbească în tot d’auna cu glasul monoton de flașnetă, dar în totd’auna uită să se înscrie. — Uite, D-lor, cum mă persecută și nu mă lasă să vorbesc... zise plin de mânie D. St. Şendrea. — Nu te lăsa Şendrea, cere cuvântul, zice pe un ton mucalit D. Panu. * * * începe a vorbi şi D. Văcărescu cu monoclu, dar aşa pare de obosit încât de abia mişcă buzele. Nu se aude mai nimic şi mi se pare că e conform şi cu dorinţa D-sale. Deodată începe a aborda chestia asasinatelor de la Dorohoia uitând că vorbeşte la paragraful politicei externe. — Bine a făcut guvernul că nu a admis ancheta presei la Dorohoia, căci atunci era anarhie... — Mă rog, mărginiţi-vă la chestie, îi zise preşedintele. A ! da, bine ziceţi, la chestie... * .rc Vorbeşte D. St. Şendrea, dar de data aceasta foarte curent şi pune în contrazicere pe d. Lahovary şi Carp în afacerea Zappa şi Bedmar şi în chestia tarifului autonom şi convenţia cu Germania. Această încercare a D-lui Şendrea surescitează la culme pe D. Al. Lahovary, care ajunge de-o obrăznicie fără margini. injură în mod trivial pe D. Şendrea, lucru ce nu place chiar majoritățea. * * * D. G. Vernescu administrează o corecţiune D-lui Al. Lahovary şi răsbună pe D. Şendrea. Senex. -----------®—ps«--—----------- Note din Senat Cea mai importantă şedinţă a Senatului a fost Luni când s’a început discuţiunea mesagiului. întâiul înscris la cuvînt a fost D. Dem. Sturza, care a tras o sdravănă săpuneală D-lor Al. Lahovary şi T. Maiorescu care s’au apucat în Cameră să falsifice istoria şi să spună că conservatorilor se datoreşte epoca de renaştere naţională... Dar să lăsăm şedinţa de Luni şi să ne ocupăm de cea de eră. * * * Crima lui Bismarck şi întreaga presă europeană se ocupă cu falsificarea istoricei depeşi pe la Ems, care după cum pretind adversarii Germaniei, a dat naştere de nenorocitului resboil de la 1870. Social-democraţii germani susţin acelaşi lucru de mai bine de 20 de ani. Cu toate acestea lucrul este numai în parte adevărat. Depeşa de la Ems, falsificată de Bismarck, după propria lui mărturisire n’a fost adevărata causă, ci numai un pretext imediat pentru resboiți. Nici chemarea prinţului de Hohenzollern la tronul Spânii n’a fost cauza acestui nenorocit şi bogat în evenimente resboia, căci principele a renunţat la candidatura sa. Era vechiul antagonism istoric dintre Franţa şi Germania, aspiraţiile de hegemonie europeană a ambelor ţări şi trebuinţa Germanilor de a se uni într’o federaţiune a tuturor statelor lor. Bismarck căuta din această cauză să facă cu orice preţ résboia Franţei, care era o pedică pentru uniunea statelor germane şi dacă n’ar fi fost depeşa de la Ems, el ar fi căutat şi negreşit ar fi găsit un alt mijloc spre a împinge pe Francezi la résboia, pentru care totuşi nu voia să’şi asume responsabilitatea. Falsificarea depeşei nu avea alt scop decât de a arunca responsabilitate asupra Franţei, de a înflăcăra pe germani şi de a arăta Europei întregi cum că Germania insultată nu poartă decât un resboiu defensiv. Acuma, adevărul a eşit la lumină şi însuşi Bismarck e povestit unor visitatori ai sei cum s’au petrecut lucrurile. Reproducem din această istorisire, partea cea maî interesanta şi esenţială şi din care reiese clar intenţiile ce le-a avut în 1870 Bismarck şi îngrozitoarea crimă de care s’a făcut posibil. ....„In jurul unor evenimente mari se nasc întotd’auna o mulțime de legende și aceasta este adesea foarte bine. Și tot *) Din cauza prea multei materii s’a întârziat publicarea acestui articol.