Adevěrul, iulie 1894 (Anul 7, nr. 1905-1933)

1894-07-01 / nr. 1905

D­IM BRASILA (Corespondență specială a Adeveruluî) Aplicarea legei maximului: — Pri­viri generale Aceisele din localitate sunt date în antreprisă pe un termen determinat. Astă­zi se vorbește că de la 1 Iulie primăria venind cu aplicarea legei maximului, are poftă sa supuie pe contribuabili la un adaus de taxe, care să ajungă la maximul prevăzut prin nu­mita lege. De oare­ce în coloanele ziarului Adeveriţi s’a mai desvoltat această afacere mai pe larg cu pri­­legiul perceperei taxelor de la Gîmpul-lung şi după cum s’a dovedit atunci pe deplin că Însăşi legea se opune unei asemenea h­otăriri din partea primăriei, credem că Ministerul nu va aprob­ateistă jupuire a oamenilor. Priviri generale Timpul fiind frumos visitatorii se îndesesc tot mai mulţi atit pentru a a vedea oraşul cit şi pentru Lacul­ Sărat. La aceste băi sunt peste 300 visitatori din care cea mai mare parte stau la băi, iar o mică parte în oraş. Pentru aceştia iî o adevărată plic­tiseală să poată resista la toate, neajunsurile ce înt­npină ca să ajungă a face cite­va băi. Drumul pina la Lacul­ Sărat cu trăsura e de vr’o trei sferturi de oră, însă iţi trebue atit la dus cit şi la întors pe de o parte să pierzi cile două ore pină să se complecteze locurile, pe de alta cu deosebire damele slnt expuse la tot fe­lul de displăceţi din partea unor vizitatori cari îşi permit tot soiul de glume de prost gust. Ît această privinţă constatăm cu multă părere de rău că primarul din Tirgul-Necunţu a fost mai priceput făcind vre-o 8 tram­care sistema­tice care merg la băile din acea localit­ate din ju­mătate in jumătate de oră. Credent nemerit ca administraţia Lacului­ Sărat să imiteze pe cuconul Niculai Teohari, primarul şi administratorul băilor. Oglinzi. A­tit grădina de inele din Lacul­ Sărat cit şi l­u­m­inoasele grădini publice d­in Brăila sunt foarte vizitate de lume. Cea mai frumoasă parte unde poţi găsi linişte şi umbră e încintătoarea pădu­rice de la Monument. M­ache. și d­acă pentru a mă convinge ar trebui să-ți rupi tabloul... — L ași rupe îndată. — E ușor a zice... dar n’ai face-o. — Pentru că o femee ca D-ta n­u cere nici o dată serios o asemenea jertfă. — Mărimea jertfei ar dovedi mărimea pasiunei. — Atunci, D-ta... ai putea cere o ast­fel de dovadă? — Ai refuza să mi-o dai ? — Nu. — Mincinosule!... Dacă te-aşi pune la încercare ? — Doamnă... nu vorbeşti serios? — Vezi? zise ea cu oare­care dispreţ, semeni cu toţi bărbaţii... Eu, care te cre­deam alt­fel... Ea nu glumea, întărită în orgoliu-i de femee, care vrea să fie mai presus de ori­ce, punînd în lupta asta sacrilele în potriva artei, nu­uda sa, o înverșunare de copil încăpățînat. Maurice îngălbenise. — Nu mă crezi ? — Te desfid ! zise ea arătînd tabloul abia isprăvit, munca lui de atita vreme, viața, iluziile lui. El dădu un țipet: — Ah! cocheto, groaznică chochetă! Dacă ași face asta.... m’ai iubi? — D­a, Maurice, zise ea îndrăzneață. Pe masă, la spatele lor, un pumnal japonez, scos din teacă, strălucea la soare. Ochii tinărului se opriră de o dată asu­pra lui. — M’ar iubi? Ea era lingă dînsul, aproape de tot de buzele lui și nervii mișcați îl trădau. întoarse capul, fugind de ispita spurcată. — Da, Maurice, te-ași iubi, șopti ca într’un suspin. Atunci e! apucă pumnalul și furios, cu un fel de turbare, işî sfișiă frumoasa, scumpa, divina Ioana ci Arc, .tablou! sau cel mai de preț. * sese nici o revoltă, dar totuși colone­lul Vartiadi, de sîngeroasă memorie, a dat ordin să se devasteze prăvălia lui Dobrescu. — Intr’un tirziu­ Dobrescu, chemă în judecată pe stat ca să-l despăgubească. Statul refuză sub cuvînt că fiind vorba de o revoluţiune, poate invoca forţa ma­joră şi că deci nu poate fi respunizător de daune Tribunalul şi Curtea de apel însă au­ dat cişlig de cauza lui Dobrescu, osîndind pe Stat să-i plătească valoarea băuturilor distruse. — Statul însă a făcut recurs în ca­sa­­ţiune.— Recursul însă i-a fost respins, în ziua de Luni 27 Iunie.—Pentru Stat a pledat D. N. A. Papadat, iar pentru Do­brescu, D. Const. Mille. — Așa dar remîne statornicit că Sta­tul trebue să despăgubească pe cîrciu­­marii devastați in primăvara anului 1888. Reporter. GILBERT LORE ÎNTRE FESIE ȘI ARTĂ Ah! zise in sfîrşit Maurice într’un avint de bucurie, eşti bună... Im­i dai voe si sper! — Le! răspunse liniștită femeea, nu mă iubești! — Nu te iubesc! striga pictorul bui­măcit. — Negreşit că nu m­ă iubeşti... te-ăî ameţit singur... închipuirea­!! de artist ți-a jucat renghiul și pentru că eu nu s int prea mită la vedere, pentru că mă interesez de D-ta, ai crezut că simţi o pasiune, prea frumoasă pentru a fi cu totul si acee­a... Nu ti-v. iau în un nume de rad, dar trai păstrez inima, neputind s’o daiî cit după dovezi sigure si... TjTcX UUVV.AI 010' — Nu te iubesc, zici? Dar ce să fac ca să te încredințez? repetă el desperat. — Iubeşti numai pictura și eşti în dreptul D tale, Domnule, cu atit mai mult, cu cit talentul D-tale e dinte a­­celea care... ţie care... în sfîrşit, semeni cu toţi cei de o seamă cu D la : pictori, romanţieri sau poeţi, cari caută în fe­rneni o cauză de suggestiunî, mi izvor de senzaţii, de care se foloseşte opera lor... Kind­că sint mai egoistă, înţeleg sa fiu iubită pentru mine însu­mi, pentru mine singură, mai mult de cil orî-ce şi îna­inte de orî’-ce. — Dar eu te ador... pentru a ţi-o do­vedi aşî fi capabil de orî­ce... — Vorbă să fie ! zise ea rizind. Intre pictură și mine, ai alege foarte curînd... Oh ! Maurice!... mă iubeşti !... Te cred și te iubesc și eu !... Dar,­ori­cum, îmi pare rău­... Maurice, nu m­ă auzi? El stătea în picioare, cu pumnalul in mină în fața zdrenţelor operei sale. O revoluţie se făcuse într’insul, într’o clipă. Acţiunea fizică a distrugere! îi destinsese nervii, ii îngheţase pornirea, îi ucisese pofta. Artistul, jignit în adincul sufletu­­lui, punea în umbră pe amant. Cum pu­tuse săvîrşi nebunia asta fără leac. Şi pe femeea asta, pe ființa asta nulă, deșartă tembelă putuse s’o iubească? Cum ? De o dată aruncă p­rimarul­ la cel falt capăt al atelierului. D-na Ligneron, ui­mită, se dădu înapoi ne mai recunoscînd pe Maurice de adineauri ile oului acesta supărat, aproape amenințător, care o privea cu o expresiune de durere, de desgust şi de ură. El se duse la uşă şi o deschise mare. — Du te! zise el. Şi, fiind­că ea făcea ţim­e, speriată de nepolihţa lui, el rise cu o brutalitate stăpînitâ, de copil al poporului faţă cu o burgheza — Haide, şterge o ! M’aî făcut, să sevir­­şesc o mişelie, o nebunie, o prostie mons­truoasă.... Mă iubeşti cu preţul acesta? Parcă dragostea se cumpără? Poţi să păstrezi ;­entru alţii zimbetele şi fogă­­duelile D-tale... Eu îmi bat joc de ele, mă înţelegi ? Nu le vreau ! Te dispreţuesc şi mi-e groază de D-ta ! — Aşa! D-le, eşti nebun, mi se pare, zise D na Ligneron, albă de necaz, cu un zîmbet veninos... Crezi că jertfa zdren­țe! D-tale ajungea pentru a te face iubit? Și iată pent­e ce prietinul ni­ci Mau­rice Marsy nu va expune nimic anul acesta. CRONICA JUDICIARĂ Alaltă­ieri Luni, s’a înfăţişat înaintea Curiei de Casaţie un proces care s’ar pu­tea numi epilogul revoltelor ţărăneşti d­e Ilfov. — Circiumarului I. Dobrescu, din co­muna Jilava Merlari, i se devastase de fosta armată, băuturile şi toată marfa din prăvălie, in această comună nu fu­ * \ U\ui­i A­o­L-Ii­ ANARCHIȘTIÎ Paris, 22 Iunie. — Se anunță din Ma­drid ziarului Temps că s’a arestat la Ju­­niquera un anarchist bănuit că a parti­cipat in un complot in contra D-luî Casi­mir Perier. Cannes, 29 Iunie.—Anarchista! ita­lian Salvagni a fost arestat. PROIECTELE ANTI-ANARCHSTE Paris, 29 i­unie. — Birourile Camerii au numit com­­isi­unea însărcinată să exa­mineze proiectul în contra anarch­iştilor. Zece din membrii comisiunii sunt favo­rabili. Unii fac rezerv­e asupra substituirii Ufiuluî prin tribunalul corecţional şi asupra suprimării publicităţii desbateri­­lor. Un singur membru este ostil. 225 deputaţi s’au pronunţat pentru proiect şi 165 contra. Printre deputaţii ostili, unii din ei cer reforma organiza­­ţiunii poliţiei, şi reforma legii de rea­leg. l‘C. V. Dupuy a declarat că guvernul va examina împreună cu comisiunea modi­ficările ce se pot face proiectului perstru ca votul Camerii sa fie emis în plină cunoştinţă de d­înzîi. Roma, 29 Iunie. — Camera a început discuţia proiectului asupra domiciliului obligator. D. Bonajuta propune o ordine de zi de suspensiune. D-sa declară că are oroare de legile excepţionale; crede că pentru a îmbunătăţi situaţia ţarei, ar trebui să se înceapa cu disolvarea Ca­merii. (Ilaritate, zgomot, chemare la ordine). Camera respinge cu aproape unanimi­tate, prin sculare şi şedere ordinea de zi de suspensiune. Discuţia generală este deschisă. După 8 discursuri, discuţia a fost amînată pe mi­­ne. Paris, 29 iunie.— Corm­­iunea proiec­­tuluî în contra anarcbiştiior a asculta pe ministru in timp de 2 ceasuri. Ministrul a declarat că guvernul ar primi modifi­cări cari nu s’ar atinge de spiritul proiec­tului, precum și scopul sau. D sa a cerut în mod formal menținerea articolului 2 relativ la delictul de propagandă. Comisiunea a aprobat proiectul guver­nului cu cite­va modificări în text­­. Casserre a fost numit raportor ; raportul va fi depus mîine Roma, 29 iunie. — Camera continuă discuţia proiectului asupra siguranţii pu­blice. Preşedintele anunţă că s’a distribuit un proiec­t modificat de acord cu minis­terul şi comisiunea. In urma modificărilor introduse, ex­trema stingă, cu toate că combate proiec­tul, renunţă să facă obstrucţiune. Confirm proiectului, relegaţiunea în­­........... ................. tr’un domiciliu obligator vă fi­e anun­ţată de nişte comisiuni provinciale cu oare­cari garanţii. Comisiunea provincială poate să pronunţe relegaţiunea, pentru o perioada ce nu poate să treacă de 3 ani, în contra persoanelor cari ar fi arătat intenţiunea să faptuiască vr’un atentat in contra organisaţiunii sociale şi poate să ordone arestarea preventivă a acestor persoane, după cazul, confirmat de o comisiune de apel. Ministrul de interne va îngriji de executarea acestor deci­­siuni. Ori­ce asociaţiune, al cărei scop ar fi răsturnarea, prin violenţă, a organizaţiu­­nii­ sociale, va fi oprită. D. Crispi declară că momentul actual este grav. Societatea trebue să fie apărată in contra oamenilor cari n’au partie, cari nu admit alt mijloc de cit distrugerea întrigei organizaţiuni politice şi sociale. O asemenea situaţiune nu s’a văzut sâ fi existat in trecut. Discuţia generală este închisă. Toate ordinele de zi sint retrase, afară de a D-lui Donaţi, care zice : «­Camera, ascultind declaraţiunile guvernului, trece la discuţia pe articole» ; aceasta e adop­tată cu 213 voturi contra 26. Camera votează toate articolele proiec­tului guvernului şi respinge toate amen­damentele extremei stingi. Proiectul este adoptat în întregul său cu 188 voturi con­tra 16. Camera s-a amînat sine die pentru vacanțele de vară. INFORMATION ! D. G. Ştefanescu a fost chemat telegrafic de la moşia sa din Argeş de către comitetul Teatrului Naţio­nal pentru a i se da însărcinarea să formeze o trupă de operă şi o­­peretă naţională. In pagina l-a vorbim mai pe larg despre aceasta. Procesul falsificatorilor de bilete de bancă ce era să se judece Sîmbătă s’a amintit pentru sesiunea dinSep­­tembre, din cauza lipsei mai mul­tor martori ai acuzarei. Reconstruirea teatrului naţional se va termina abia in Octombre. Ast­fel stagiunea societăţii drama­tice nu se va putea deschide mai cu t­ind de 1 Noembre. 1­. P. P. Carp pleacă Luni la Emns şi­ apoi se va duce în Elveţia şi va sta cîte­va zile la Interlaken. Din Transilvania Ni se scrie din Budapesta, că ce­tirea recursului de nulitate al mem­brilor comitetului naţional osindiţi în Cluj se va sfirşi mîine. Apoi cur­tea de casaţie va elesbate peste 50 de motive de nulitate invocate de cei osindiţi. Sentinţa se va putea da în cursul săptămînei viitoare şi­ a­­poi imediat după comunicarea sen­tinţei, osindiţii vor fi internaţi în închisoarea de la Vacz lingă Buda­pesta. ♦ « . Toate ziarele din Budapesta se o­­cupă pe larg de comunicatul Tribu­nei privitor la alianţa naţionalită­ţilor din Ungaria. Buudapesti Hírlap spune că ali­anţa este sprijinită de Rusia şi de către unele cercuri din Viena duş­mane ungurilor. S-au acordat următoarele pensi­uni : Generalului de brigadă Zamfir Gheorghiu, 916 lei 67 bani lunar; locotenent-colonelului G. Cuciuc, 600 lei lunar; colonelului Chiriţescu, fost prefect de Constanţa, 800 lei lunar. De la congresul ziariştilor din Anvers nu se telegrafiază. Congresul ziariştilor a exprimat dorinţa de a cere o reducere a ta­xelor poştelor, telegrafelor şi de te­lefon în favoarea ziarelor. Ni se telegrafiază din Sofia că prinţul Ferdinand a plecat alaltă­­eri la Viena. D. Gheorghieş Emandi, prefectul de Bîrlad, continuă sa fie greu bol­nav la Carlsbad. Din această cauză, D-sa este ho­­tărît a-şi da demisiunea. In anul viitor va expira terme­nul convenţiei încheiate între Ro­­mînia şi Austro-Ungaria pentru ra­cordarea liniilor române cu cele ungare prin T.­Roşu şi Palanca. Lucrările nu s’au putut începe încă, căci abia s’au terminat studi­ile preliminare. Guvernul va cere deci prelungi­rea convenţiei pe termen de 3 ani. Din studiile preliminare ce s’au făcut, rezultă că se vor construi două linii pînă la T.­Roşu. Una de la Argeş prin Govora şi un­­a de la R.­Vilcea prin Călimăneşti. Ele vor costa vro 75 milioane de lei. In şedinţa de Marti a consiliu­lui comunal din Iaşi, s’a discutat propunerea unei case engleze pri­vitoare la înfiinţarea de tramva­­yuri electrice. Nu s’a luat încă nici o hotărîre. Evenimentul enunţă că înlocui­rea D lui Ventura, prefect al jude­ţului Iaşi, este aproape hotărîtă. D. L. Catargiu se teme că din cauza cumnatului său­, care e urgi­sit de toţi ieşenii, să nu cază con­servatorii la alegerile comunale. Aflăm că la şcoala de fete din T.­Ocna Jud. Bacau s-au petrecut lucruri foarte triste cu ocazia examenelor. D­na M. Ţilenschi institutoare pentru clasa III a dat elevelor cite un subiect din fie­care obiect pentru a-l prepara de­oare­ce D-sa a lipsit m­ai tot anul de la cursuri. D na Directoare a ştiut aceasta dar a tăcut de­oare­ce şi D-sa are multe fapte la activul său. De la 1 Iulie a. c. Direcţiunea căilor ferate a acordat un tren de-- plăcere pen­tru băile strunga, în zilele de sărbători (20 Iulie, 6 August, 15 August) şi Dumi­necile. Trenul pleacă din Iaşi la 6 şi 5 mi­nute dimineaţa pentru T.­Frumos, gara băilor strunga. 3SJEMOROCIHI Odessa, 28 iunie.—O ciocnire s’a pro­dus astă-noapte in apropiere da Eupalo­­ria între vaporul rusesc Vladimir și un vapor italian. Vaporul Vladimir s’a îne­cat; 60 de călători s’au înecat; cei­ l’alțî au scăpat. Trillion, 28 iunie. — Un incendiu s’a declarat la arsenal ; a distrus atelierul de montagiu şi atelierul maşinelor. Mai mulţi soldaţi şi marinari au fost răniţi. Pagu­bele sunt evaluate la mai multe milioane. Secţiunea maşinelor şi a atelierului sunt cu aproape distruse. Causa dezastrului nu e încă cunoscuta. Nici un rănit nu e in primejdie de moarte. FOITA ZIARULUI DEVERUL 172 TAINELE I OPT­ES DE M. E. BRAD DON LXXXIX Pe urma secretelor. — Vezi hîrtiile astea, urmă glasul; ele conţin ordine care trebue îndeplinite în­dată, planul unei lovituri mari, care va o dată pentru emanciparea Italiei. Tre­bue ca hîrtiile acestea să fie împărţite membrilor asociaţiei, dar trebue ca dis­tribuţia asta să fie­ făcută în secret şi printr’un membru de jos pentru a nu deştepta bănueli. Vrei să te însărcinezi cu asta, Carlo? — Cu plăcere, prinţe. — Şi vei lucra cu credinţă? — îmi voi­ jertfi sîngele, dacă este nevoe. — Eşti un brav; iea hârtiile acestea şi fii cu mare luare aminte. Trebue ca îna­inte de miezul nopţeî, mîine, documen­tele acestea să fie în miinele Muntenilor cari locuesc în Veneţia. înţelegi ? — Negreşit, respunse Cavio luind hir­­tiile arătate de mina celui de după perdea. — Asta e totul, Măria ta? — Da. Țăranul salută și se pregătea să plece. Așteaptă, strigă glasul; mai este un serviciu pe care nu-1 poli face. — Spuneji mi-1, Excelență. — Trebue supraveghiat marchizul de Montebello. Italianul trasări. — El e credincios, de­sigur, Măria Ta. — Ei, da, dar s’a însurat. Femeile sunt primejdioase ; aibi ochii deschişi a­­supra lui și a femeei. — Voiu asculta, respunse Carlo cu res­pect , dar era vădit că ordinele i se pă­reau de prisos. — Bine, nu mai am ce să-ţi spun. Ţăranul se retrase tot aşa de liniştit cu ea venise. Şase nopţi trecuseră de la întrevederea Editheî cu omul, a căruia putere grozavă îi îmblinzise chiar ei inima cea mindră. Ea-î jurase să i predea in opt zile se­cretele Muntenilor. Dacă nu se va ţinea de cuvînt, va fi denunţată, ruinată. Noaptea a şaptea era pe sfirşite, mai avea prin urmare numai 24 de ore pen­tru a-şi sevîrşi trădarea şi ea nu izbu­tise să zmulgă încă nimic bărbatului său­. Cu toată dragostea adineă a marchi­zului pentru femeea sa, onoarea îi era mai scumpă. Şi-ar fi jertfit viaţa pentru dînsa, dar nu cuvîntul dat, chiar nici pentru a sc pa de nenorocire pe fiinţa asta adorată.Silinţele ei aveau să fie așa dar zadar­nice. Ori­cît de iscusită comediantă ar fi fost, ea ar fi dat greș în încercările sale. Pretextînd o dragoste adineă pentru cauza italiană, ea ruga pe bărbatu-săă s’o primească în nodurile Muntenilor. — Cu toate că sint numai o femee, zicea ea, ați putea să vă fiu de folos, căci cel puţin aşi fi credincioasă — sufie­tul meu întreg ar fi devotat cauzei voas­tre. De­sigur, D-ta şi cu tovarăşii D-tale aţi avea încredere în mine. Marchizul zîmbea de ceea­ ce credea el că e un entuziasm aprins. — Dar, scumpa mea, răspundea el, ju­rămintele pe care le facem nu sunt fă­cute pentru nişte buze ca ale D-tale. Sarcina noastră ne expune primejdiei, morţei şi nu se cuvine ca o femee să cunoască luptele noastre şi încă mai pu­ţin ca să ia parte la ele. Desperarea Ediţiei deveni grozavă cînd văzu că toate încercările sale nu isbutesc, zilele şi nopţile treceau cu o repeziciune spăimîntătoare, fără a aduce vre-o îz­­bîndă şi termenul fatal se apropia. Ea era încredinţată că Oscar Bertrand se va ţinea de cuvînt. îndată ce ea nu va izbuti să-i procure informaţiile pe care el le dorea,­­ea-i devenea nefolosi­toare şi el o va pierde de sigur. Groaza ei creştea din ceas în ceas. Des­perarea o copleşea. Ia cele din urmă şase nopţi ea nu putu închide ochii. Veghea cu speranţa că bărbatu-său va scăpa din somn vre­o vorbă, care să trădeze pla­nurile tovarăşilor săi. Se făcea că doarme şi trăgea cu urechea. Asculta însă în zadar. Dimineața zilei a șaptea sosi Lady E­­dith­, pe care nedormirea și neliniștea o slăbiseră, nu mai era aceeași. Bărbatu­­său observă această ^schimbare, dar ea se prefăcea că rîde de grija lui și-i spuse că era numai obosită de petrecerile ve­­nețiene. Pe cind dejunau amîndoi singuri, un servitor veni să spue marchizului că un țăran ii cere o audiență de cite­va mi­nute. Lady Edith, a cărei minte era încor­dată faţă cu primejdia situației sale, nu scăpă din vedere nici cel mai mic gest, nici cea mai mică privire a bărbatu­lui sau.fj — Spune-i să intre în odaia mea, zise marchizul sculîndu-se și urmînd pe ser­vitor. — Ah! șopti ladi Edith cînd remase singură, el consimte curînd ca să pri­mească pe acest țăran, asta ascunde vre­un mister. Poate că în ultimul moment voia izbuti să aflu secretele lor. Obrajii i­ se roșiră la gîndul acesta. Ea coborî scara și întîlni pe drum pe servi­torul care anunțase marchizului vizita țăranului. Ea-1 întrebă unde lăsase pe stăpînul său și pe țăran și află că marchizul con­dusese pe mosafirul sau în odaia de cul­care. Lady Edith se duse acolo fără a pierde un moment. Era convinsă acuma că ţă­ranul acesta e un membru al societăţei şi că vizita lui avea un scop politic. In speranţa de a surprinde pe cei doi conspira­tori în mijlocul vre­unei convor­biri importante, ea se hotărî să intre pe neaşteptate în odae. Scuze va găsi ea pentru a-şi esplica intrarea. Ea apucă de clanță și rămase cu buzele umflate. Ușa era încuiată pe dinăuntru. Se retrase tă­cută, cu turbarea în suflet. — Voiu aștepta, șopti ea. Ei n’au au­zit nimic din încercarea mea. Eșind, e cu neputință,să nu mai schimbe cite­va vorbe, pe care le voii­ putea auzi. Cabinetul de toaletă al marchizului se deschidea într’o galerie de tablouri. Era deci foarte firesc ca lady Edith să vie sa se odihnească acolo. Luă o carte din bibliotecă și, așezîn­­du-se în scobitura unei ferestre, așteptă liniștită. După vr’un sfert de oră, răbdarea sa fu resplătită. Marchizul eși din odaia sa, urmat de țăran. El ţinea în mină o hîr­­tie. La vederea Edithiei, tresări și ascunse repede h­îrtia în buzunarul de la piept. (Va urma). -o----'-ai i

Next