Adevěrul, iulie 1894 (Anul 7, nr. 1905-1933)
1894-07-01 / nr. 1905
DIM BRASILA (Corespondență specială a Adeveruluî) Aplicarea legei maximului: — Priviri generale Aceisele din localitate sunt date în antreprisă pe un termen determinat. Astăzi se vorbește că de la 1 Iulie primăria venind cu aplicarea legei maximului, are poftă sa supuie pe contribuabili la un adaus de taxe, care să ajungă la maximul prevăzut prin numita lege. De oarece în coloanele ziarului Adeveriţi s’a mai desvoltat această afacere mai pe larg cu prilegiul perceperei taxelor de la Gîmpul-lung şi după cum s’a dovedit atunci pe deplin că Însăşi legea se opune unei asemenea hotăriri din partea primăriei, credem că Ministerul nu va aprobateistă jupuire a oamenilor. Priviri generale Timpul fiind frumos visitatorii se îndesesc tot mai mulţi atit pentru a a vedea oraşul cit şi pentru Lacul Sărat. La aceste băi sunt peste 300 visitatori din care cea mai mare parte stau la băi, iar o mică parte în oraş. Pentru aceştia iî o adevărată plictiseală să poată resista la toate, neajunsurile ce întnpină ca să ajungă a face citeva băi. Drumul pina la Lacul Sărat cu trăsura e de vr’o trei sferturi de oră, însă iţi trebue atit la dus cit şi la întors pe de o parte să pierzi cile două ore pină să se complecteze locurile, pe de alta cu deosebire damele slnt expuse la tot felul de displăceţi din partea unor vizitatori cari îşi permit tot soiul de glume de prost gust. Ît această privinţă constatăm cu multă părere de rău că primarul din Tirgul-Necunţu a fost mai priceput făcind vre-o 8 tramcare sistematice care merg la băile din acea localitate din jumătate in jumătate de oră. Credent nemerit ca administraţia Lacului Sărat să imiteze pe cuconul Niculai Teohari, primarul şi administratorul băilor. Oglinzi. Atit grădina de inele din Lacul Sărat cit şi luminoasele grădini publice din Brăila sunt foarte vizitate de lume. Cea mai frumoasă parte unde poţi găsi linişte şi umbră e încintătoarea pădurice de la Monument. Mache. și dacă pentru a mă convinge ar trebui să-ți rupi tabloul... — L ași rupe îndată. — E ușor a zice... dar n’ai face-o. — Pentru că o femee ca D-ta nu cere nici o dată serios o asemenea jertfă. — Mărimea jertfei ar dovedi mărimea pasiunei. — Atunci, D-ta... ai putea cere o astfel de dovadă? — Ai refuza să mi-o dai ? — Nu. — Mincinosule!... Dacă te-aşi pune la încercare ? — Doamnă... nu vorbeşti serios? — Vezi? zise ea cu oarecare dispreţ, semeni cu toţi bărbaţii... Eu, care te credeam altfel... Ea nu glumea, întărită în orgoliu-i de femee, care vrea să fie mai presus de orice, punînd în lupta asta sacrilele în potriva artei, nuuda sa, o înverșunare de copil încăpățînat. Maurice îngălbenise. — Nu mă crezi ? — Te desfid ! zise ea arătînd tabloul abia isprăvit, munca lui de atita vreme, viața, iluziile lui. El dădu un țipet: — Ah! cocheto, groaznică chochetă! Dacă ași face asta.... m’ai iubi? — Da, Maurice, zise ea îndrăzneață. Pe masă, la spatele lor, un pumnal japonez, scos din teacă, strălucea la soare. Ochii tinărului se opriră de o dată asupra lui. — M’ar iubi? Ea era lingă dînsul, aproape de tot de buzele lui și nervii mișcați îl trădau. întoarse capul, fugind de ispita spurcată. — Da, Maurice, te-ași iubi, șopti ca într’un suspin. Atunci e! apucă pumnalul și furios, cu un fel de turbare, işî sfișiă frumoasa, scumpa, divina Ioana ci Arc, .tablou! sau cel mai de preț. * sese nici o revoltă, dar totuși colonelul Vartiadi, de sîngeroasă memorie, a dat ordin să se devasteze prăvălia lui Dobrescu. — Intr’un tirziu Dobrescu, chemă în judecată pe stat ca să-l despăgubească. Statul refuză sub cuvînt că fiind vorba de o revoluţiune, poate invoca forţa majoră şi că deci nu poate fi respunizător de daune Tribunalul şi Curtea de apel însă au dat cişlig de cauza lui Dobrescu, osîndind pe Stat să-i plătească valoarea băuturilor distruse. — Statul însă a făcut recurs în casaţiune.— Recursul însă i-a fost respins, în ziua de Luni 27 Iunie.—Pentru Stat a pledat D. N. A. Papadat, iar pentru Dobrescu, D. Const. Mille. — Așa dar remîne statornicit că Statul trebue să despăgubească pe cîrciumarii devastați in primăvara anului 1888. Reporter. GILBERT LORE ÎNTRE FESIE ȘI ARTĂ Ah! zise in sfîrşit Maurice într’un avint de bucurie, eşti bună... Imi dai voe si sper! — Le! răspunse liniștită femeea, nu mă iubești! — Nu te iubesc! striga pictorul buimăcit. — Negreşit că nu mă iubeşti... te-ăî ameţit singur... închipuirea!! de artist ți-a jucat renghiul și pentru că eu nu s int prea mită la vedere, pentru că mă interesez de D-ta, ai crezut că simţi o pasiune, prea frumoasă pentru a fi cu totul si aceea... Nu ti-v. iau în un nume de rad, dar trai păstrez inima, neputind s’o daiî cit după dovezi sigure si... TjTcX UUVV.AI 010' — Nu te iubesc, zici? Dar ce să fac ca să te încredințez? repetă el desperat. — Iubeşti numai pictura și eşti în dreptul D tale, Domnule, cu atit mai mult, cu cit talentul D-tale e dinte acelea care... ţie care... în sfîrşit, semeni cu toţi cei de o seamă cu D la : pictori, romanţieri sau poeţi, cari caută în ferneni o cauză de suggestiunî, mi izvor de senzaţii, de care se foloseşte opera lor... Kindcă sint mai egoistă, înţeleg sa fiu iubită pentru mine însumi, pentru mine singură, mai mult de cil orî-ce şi înainte de orî’-ce. — Dar eu te ador... pentru a ţi-o dovedi aşî fi capabil de orîce... — Vorbă să fie ! zise ea rizind. Intre pictură și mine, ai alege foarte curînd... Oh ! Maurice!... mă iubeşti !... Te cred și te iubesc și eu !... Dar,oricum, îmi pare rău... Maurice, nu mă auzi? El stătea în picioare, cu pumnalul in mină în fața zdrenţelor operei sale. O revoluţie se făcuse într’insul, într’o clipă. Acţiunea fizică a distrugere! îi destinsese nervii, ii îngheţase pornirea, îi ucisese pofta. Artistul, jignit în adincul sufletului, punea în umbră pe amant. Cum putuse săvîrşi nebunia asta fără leac. Şi pe femeea asta, pe ființa asta nulă, deșartă tembelă putuse s’o iubească? Cum ? De o dată aruncă primarul la cel falt capăt al atelierului. D-na Ligneron, uimită, se dădu înapoi ne mai recunoscînd pe Maurice de adineauri ile oului acesta supărat, aproape amenințător, care o privea cu o expresiune de durere, de desgust şi de ură. El se duse la uşă şi o deschise mare. — Du te! zise el. Şi, fiindcă ea făcea ţime, speriată de nepolihţa lui, el rise cu o brutalitate stăpînitâ, de copil al poporului faţă cu o burgheza — Haide, şterge o ! M’aî făcut, să sevirşesc o mişelie, o nebunie, o prostie monstruoasă.... Mă iubeşti cu preţul acesta? Parcă dragostea se cumpără? Poţi să păstrezi ;entru alţii zimbetele şi fogăduelile D-tale... Eu îmi bat joc de ele, mă înţelegi ? Nu le vreau ! Te dispreţuesc şi mi-e groază de D-ta ! — Aşa! D-le, eşti nebun, mi se pare, zise D na Ligneron, albă de necaz, cu un zîmbet veninos... Crezi că jertfa zdrențe! D-tale ajungea pentru a te face iubit? Și iată pente ce prietinul nici Maurice Marsy nu va expune nimic anul acesta. CRONICA JUDICIARĂ Alaltăieri Luni, s’a înfăţişat înaintea Curiei de Casaţie un proces care s’ar putea numi epilogul revoltelor ţărăneşti de Ilfov. — Circiumarului I. Dobrescu, din comuna Jilava Merlari, i se devastase de fosta armată, băuturile şi toată marfa din prăvălie, in această comună nu fu * \ U\uii AoL-Ii ANARCHIȘTIÎ Paris, 22 Iunie. — Se anunță din Madrid ziarului Temps că s’a arestat la Juniquera un anarchist bănuit că a participat in un complot in contra D-luî Casimir Perier. Cannes, 29 Iunie.—Anarchista! italian Salvagni a fost arestat. PROIECTELE ANTI-ANARCHSTE Paris, 29 iunie. — Birourile Camerii au numit comisiunea însărcinată să examineze proiectul în contra anarchiştilor. Zece din membrii comisiunii sunt favorabili. Unii fac rezerve asupra substituirii Ufiuluî prin tribunalul corecţional şi asupra suprimării publicităţii desbaterilor. Un singur membru este ostil. 225 deputaţi s’au pronunţat pentru proiect şi 165 contra. Printre deputaţii ostili, unii din ei cer reforma organizaţiunii poliţiei, şi reforma legii de realeg. l‘C. V. Dupuy a declarat că guvernul va examina împreună cu comisiunea modificările ce se pot face proiectului perstru ca votul Camerii sa fie emis în plină cunoştinţă de dînzîi. Roma, 29 Iunie. — Camera a început discuţia proiectului asupra domiciliului obligator. D. Bonajuta propune o ordine de zi de suspensiune. D-sa declară că are oroare de legile excepţionale; crede că pentru a îmbunătăţi situaţia ţarei, ar trebui să se înceapa cu disolvarea Camerii. (Ilaritate, zgomot, chemare la ordine). Camera respinge cu aproape unanimitate, prin sculare şi şedere ordinea de zi de suspensiune. Discuţia generală este deschisă. După 8 discursuri, discuţia a fost amînată pe mine. Paris, 29 iunie.— Cormiunea proiectuluî în contra anarcbiştiior a asculta pe ministru in timp de 2 ceasuri. Ministrul a declarat că guvernul ar primi modificări cari nu s’ar atinge de spiritul proiectului, precum și scopul sau. D sa a cerut în mod formal menținerea articolului 2 relativ la delictul de propagandă. Comisiunea a aprobat proiectul guvernului cu citeva modificări în text. Casserre a fost numit raportor ; raportul va fi depus mîine Roma, 29 iunie. — Camera continuă discuţia proiectului asupra siguranţii publice. Preşedintele anunţă că s’a distribuit un proiect modificat de acord cu ministerul şi comisiunea. In urma modificărilor introduse, extrema stingă, cu toate că combate proiectul, renunţă să facă obstrucţiune. Confirm proiectului, relegaţiunea în........... ................. tr’un domiciliu obligator vă fie anunţată de nişte comisiuni provinciale cu oarecari garanţii. Comisiunea provincială poate să pronunţe relegaţiunea, pentru o perioada ce nu poate să treacă de 3 ani, în contra persoanelor cari ar fi arătat intenţiunea să faptuiască vr’un atentat in contra organisaţiunii sociale şi poate să ordone arestarea preventivă a acestor persoane, după cazul, confirmat de o comisiune de apel. Ministrul de interne va îngriji de executarea acestor decisiuni. Orice asociaţiune, al cărei scop ar fi răsturnarea, prin violenţă, a organizaţiunii sociale, va fi oprită. D. Crispi declară că momentul actual este grav. Societatea trebue să fie apărată in contra oamenilor cari n’au partie, cari nu admit alt mijloc de cit distrugerea întrigei organizaţiuni politice şi sociale. O asemenea situaţiune nu s’a văzut sâ fi existat in trecut. Discuţia generală este închisă. Toate ordinele de zi sint retrase, afară de a D-lui Donaţi, care zice : «Camera, ascultind declaraţiunile guvernului, trece la discuţia pe articole» ; aceasta e adoptată cu 213 voturi contra 26. Camera votează toate articolele proiectului guvernului şi respinge toate amendamentele extremei stingi. Proiectul este adoptat în întregul său cu 188 voturi contra 16. Camera s-a amînat sine die pentru vacanțele de vară. INFORMATION ! D. G. Ştefanescu a fost chemat telegrafic de la moşia sa din Argeş de către comitetul Teatrului Naţional pentru a i se da însărcinarea să formeze o trupă de operă şi operetă naţională. In pagina l-a vorbim mai pe larg despre aceasta. Procesul falsificatorilor de bilete de bancă ce era să se judece Sîmbătă s’a amintit pentru sesiunea dinSeptembre, din cauza lipsei mai multor martori ai acuzarei. Reconstruirea teatrului naţional se va termina abia in Octombre. Astfel stagiunea societăţii dramatice nu se va putea deschide mai cu tind de 1 Noembre. 1. P. P. Carp pleacă Luni la Emns şi apoi se va duce în Elveţia şi va sta cîteva zile la Interlaken. Din Transilvania Ni se scrie din Budapesta, că cetirea recursului de nulitate al membrilor comitetului naţional osindiţi în Cluj se va sfirşi mîine. Apoi curtea de casaţie va elesbate peste 50 de motive de nulitate invocate de cei osindiţi. Sentinţa se va putea da în cursul săptămînei viitoare şi apoi imediat după comunicarea sentinţei, osindiţii vor fi internaţi în închisoarea de la Vacz lingă Budapesta. ♦ « . Toate ziarele din Budapesta se ocupă pe larg de comunicatul Tribunei privitor la alianţa naţionalităţilor din Ungaria. Buudapesti Hírlap spune că alianţa este sprijinită de Rusia şi de către unele cercuri din Viena duşmane ungurilor. S-au acordat următoarele pensiuni : Generalului de brigadă Zamfir Gheorghiu, 916 lei 67 bani lunar; locotenent-colonelului G. Cuciuc, 600 lei lunar; colonelului Chiriţescu, fost prefect de Constanţa, 800 lei lunar. De la congresul ziariştilor din Anvers nu se telegrafiază. Congresul ziariştilor a exprimat dorinţa de a cere o reducere a taxelor poştelor, telegrafelor şi de telefon în favoarea ziarelor. Ni se telegrafiază din Sofia că prinţul Ferdinand a plecat alaltăeri la Viena. D. Gheorghieş Emandi, prefectul de Bîrlad, continuă sa fie greu bolnav la Carlsbad. Din această cauză, D-sa este hotărît a-şi da demisiunea. In anul viitor va expira termenul convenţiei încheiate între Romînia şi Austro-Ungaria pentru racordarea liniilor române cu cele ungare prin T.Roşu şi Palanca. Lucrările nu s’au putut începe încă, căci abia s’au terminat studiile preliminare. Guvernul va cere deci prelungirea convenţiei pe termen de 3 ani. Din studiile preliminare ce s’au făcut, rezultă că se vor construi două linii pînă la T.Roşu. Una de la Argeş prin Govora şi una de la R.Vilcea prin Călimăneşti. Ele vor costa vro 75 milioane de lei. In şedinţa de Marti a consiliului comunal din Iaşi, s’a discutat propunerea unei case engleze privitoare la înfiinţarea de tramvayuri electrice. Nu s’a luat încă nici o hotărîre. Evenimentul enunţă că înlocuirea D lui Ventura, prefect al judeţului Iaşi, este aproape hotărîtă. D. L. Catargiu se teme că din cauza cumnatului său, care e urgisit de toţi ieşenii, să nu cază conservatorii la alegerile comunale. Aflăm că la şcoala de fete din T.Ocna Jud. Bacau s-au petrecut lucruri foarte triste cu ocazia examenelor. Dna M. Ţilenschi institutoare pentru clasa III a dat elevelor cite un subiect din fiecare obiect pentru a-l prepara deoarece D-sa a lipsit mai tot anul de la cursuri. D na Directoare a ştiut aceasta dar a tăcut deoarece şi D-sa are multe fapte la activul său. De la 1 Iulie a. c. Direcţiunea căilor ferate a acordat un tren de-- plăcere pentru băile strunga, în zilele de sărbători (20 Iulie, 6 August, 15 August) şi Duminecile. Trenul pleacă din Iaşi la 6 şi 5 minute dimineaţa pentru T.Frumos, gara băilor strunga. 3SJEMOROCIHI Odessa, 28 iunie.—O ciocnire s’a produs astă-noapte in apropiere da Eupaloria între vaporul rusesc Vladimir și un vapor italian. Vaporul Vladimir s’a înecat; 60 de călători s’au înecat; cei l’alțî au scăpat. Trillion, 28 iunie. — Un incendiu s’a declarat la arsenal ; a distrus atelierul de montagiu şi atelierul maşinelor. Mai mulţi soldaţi şi marinari au fost răniţi. Pagubele sunt evaluate la mai multe milioane. Secţiunea maşinelor şi a atelierului sunt cu aproape distruse. Causa dezastrului nu e încă cunoscuta. Nici un rănit nu e in primejdie de moarte. FOITA ZIARULUI DEVERUL 172 TAINELE I OPTES DE M. E. BRAD DON LXXXIX Pe urma secretelor. — Vezi hîrtiile astea, urmă glasul; ele conţin ordine care trebue îndeplinite îndată, planul unei lovituri mari, care va o dată pentru emanciparea Italiei. Trebue ca hîrtiile acestea să fie împărţite membrilor asociaţiei, dar trebue ca distribuţia asta să fie făcută în secret şi printr’un membru de jos pentru a nu deştepta bănueli. Vrei să te însărcinezi cu asta, Carlo? — Cu plăcere, prinţe. — Şi vei lucra cu credinţă? — îmi voi jertfi sîngele, dacă este nevoe. — Eşti un brav; iea hârtiile acestea şi fii cu mare luare aminte. Trebue ca înainte de miezul nopţeî, mîine, documentele acestea să fie în miinele Muntenilor cari locuesc în Veneţia. înţelegi ? — Negreşit, respunse Cavio luind hirtiile arătate de mina celui de după perdea. — Asta e totul, Măria ta? — Da. Țăranul salută și se pregătea să plece. Așteaptă, strigă glasul; mai este un serviciu pe care nu-1 poli face. — Spuneji mi-1, Excelență. — Trebue supraveghiat marchizul de Montebello. Italianul trasări. — El e credincios, desigur, Măria Ta. — Ei, da, dar s’a însurat. Femeile sunt primejdioase ; aibi ochii deschişi asupra lui și a femeei. — Voiu asculta, respunse Carlo cu respect , dar era vădit că ordinele i se păreau de prisos. — Bine, nu mai am ce să-ţi spun. Ţăranul se retrase tot aşa de liniştit cu ea venise. Şase nopţi trecuseră de la întrevederea Editheî cu omul, a căruia putere grozavă îi îmblinzise chiar ei inima cea mindră. Ea-î jurase să i predea in opt zile secretele Muntenilor. Dacă nu se va ţinea de cuvînt, va fi denunţată, ruinată. Noaptea a şaptea era pe sfirşite, mai avea prin urmare numai 24 de ore pentru a-şi sevîrşi trădarea şi ea nu izbutise să zmulgă încă nimic bărbatului său. Cu toată dragostea adineă a marchizului pentru femeea sa, onoarea îi era mai scumpă. Şi-ar fi jertfit viaţa pentru dînsa, dar nu cuvîntul dat, chiar nici pentru a sc pa de nenorocire pe fiinţa asta adorată.Silinţele ei aveau să fie așa dar zadarnice. Oricît de iscusită comediantă ar fi fost, ea ar fi dat greș în încercările sale. Pretextînd o dragoste adineă pentru cauza italiană, ea ruga pe bărbatu-săă s’o primească în nodurile Muntenilor. — Cu toate că sint numai o femee, zicea ea, ați putea să vă fiu de folos, căci cel puţin aşi fi credincioasă — sufietul meu întreg ar fi devotat cauzei voastre. Desigur, D-ta şi cu tovarăşii D-tale aţi avea încredere în mine. Marchizul zîmbea de ceea ce credea el că e un entuziasm aprins. — Dar, scumpa mea, răspundea el, jurămintele pe care le facem nu sunt făcute pentru nişte buze ca ale D-tale. Sarcina noastră ne expune primejdiei, morţei şi nu se cuvine ca o femee să cunoască luptele noastre şi încă mai puţin ca să ia parte la ele. Desperarea Ediţiei deveni grozavă cînd văzu că toate încercările sale nu isbutesc, zilele şi nopţile treceau cu o repeziciune spăimîntătoare, fără a aduce vre-o îzbîndă şi termenul fatal se apropia. Ea era încredinţată că Oscar Bertrand se va ţinea de cuvînt. îndată ce ea nu va izbuti să-i procure informaţiile pe care el le dorea,ea-i devenea nefolositoare şi el o va pierde de sigur. Groaza ei creştea din ceas în ceas. Desperarea o copleşea. Ia cele din urmă şase nopţi ea nu putu închide ochii. Veghea cu speranţa că bărbatu-său va scăpa din somn vreo vorbă, care să trădeze planurile tovarăşilor săi. Se făcea că doarme şi trăgea cu urechea. Asculta însă în zadar. Dimineața zilei a șaptea sosi Lady Edith, pe care nedormirea și neliniștea o slăbiseră, nu mai era aceeași. Bărbatusău observă această ^schimbare, dar ea se prefăcea că rîde de grija lui și-i spuse că era numai obosită de petrecerile venețiene. Pe cind dejunau amîndoi singuri, un servitor veni să spue marchizului că un țăran ii cere o audiență de citeva minute. Lady Edith, a cărei minte era încordată faţă cu primejdia situației sale, nu scăpă din vedere nici cel mai mic gest, nici cea mai mică privire a bărbatului sau.fj — Spune-i să intre în odaia mea, zise marchizul sculîndu-se și urmînd pe servitor. — Ah! șopti ladi Edith cînd remase singură, el consimte curînd ca să primească pe acest țăran, asta ascunde vreun mister. Poate că în ultimul moment voia izbuti să aflu secretele lor. Obrajii i se roșiră la gîndul acesta. Ea coborî scara și întîlni pe drum pe servitorul care anunțase marchizului vizita țăranului. Ea-1 întrebă unde lăsase pe stăpînul său și pe țăran și află că marchizul condusese pe mosafirul sau în odaia de culcare. Lady Edith se duse acolo fără a pierde un moment. Era convinsă acuma că ţăranul acesta e un membru al societăţei şi că vizita lui avea un scop politic. In speranţa de a surprinde pe cei doi conspiratori în mijlocul vreunei convorbiri importante, ea se hotărî să intre pe neaşteptate în odae. Scuze va găsi ea pentru a-şi esplica intrarea. Ea apucă de clanță și rămase cu buzele umflate. Ușa era încuiată pe dinăuntru. Se retrase tăcută, cu turbarea în suflet. — Voiu aștepta, șopti ea. Ei n’au auzit nimic din încercarea mea. Eșind, e cu neputință,să nu mai schimbe citeva vorbe, pe care le voii putea auzi. Cabinetul de toaletă al marchizului se deschidea într’o galerie de tablouri. Era deci foarte firesc ca lady Edith să vie sa se odihnească acolo. Luă o carte din bibliotecă și, așezîndu-se în scobitura unei ferestre, așteptă liniștită. După vr’un sfert de oră, răbdarea sa fu resplătită. Marchizul eși din odaia sa, urmat de țăran. El ţinea în mină o hîrtie. La vederea Edithiei, tresări și ascunse repede hîrtia în buzunarul de la piept. (Va urma). -o----'-ai i