Adevěrul, iulie 1894 (Anul 7, nr. 1905-1933)

1894-07-22 / nr. 1924

VINERI 22 IULIE 1894ANUL VII. No. 1924. NUMERUL D0 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI ŞI SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA ÎNAINTE . Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin mandate POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LEI NI . . ŞASE LUNI 15 » 8 » tre! lun! .. Un numer in «treîaaaâ®t© S© bang mmsmmELÎm se inapoiaza ADMINISTRATIA EB ŞTIA A TREIA Să le fereşti Române de cuiu strein în casă PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri* NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE Bucureşti şi judeţe se primesc numela Administraţie­­lîn Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANond­uri LA PAG .IV o . . . . 0,30 b. linia » 9 *d­iii. ... . 2,—leî » * » » li................3,­"jfcti«.i»v INSERȚIELE ȘI RECLAMELE 3 LEÎ^miitOi­ 4 la Paris, ziarul se găsește,^ waaMce CO NUMERUL LA^ ,,'­­ T / v \ A hîmuW­*.Â92, Boule». ^.Degta0^r,\ ______ Fft VM T. !­■*. UM NUME® VEGHIU REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEÎ NAŢIONALE (CASELE KARACIQRGIVfei) SINDICATE AGRICOLE Stambulel în opoziţie BUCHET DE CIUPERCI DE PESTE MUNŢI CHESTIA SABEI TAINELE NOAPŢEI SINDICATE AGRICOLE Descreşterea veniturilor ministe­rului domeniilor, prin faptul că la licitaţiile urmate multe din moşiile statului au rămas nearendate, a în­ceput a îngriji, cu drept cuvînt, lumea. Dar ceea ce e mai îngrijitor e că această situaţie ameninţă a se în­răutăţi încă mai tare. In urma se­cetei din vara asta, care a ruinat pe o sumă de arendaşi, la licita­ţiile din toamnă a moşielor Statu­lui, e probabil că vor fi şi mai puţini muşterii. De unde în adevăr să iasă nouî amatori, cînd chiar actualii aren­daşi ar fi bucuroşi să scape de mo­şiile ce ţin, după cum o dovedesc statutele faimoasei ligi a arendaşi­lor de la Rîmnicu-Sărat? întrebarea se pune atunci, ce va face statul cu aceste moşii, rămase nearendate. Noi am propus ca ele să se aren­deze unor sindicate agricole for­mate din săteni. Graţie acestui mij­loc, nici statul n’ar perde şi pe de altă parte şi clasa ţărănească ar începe a se ridica, fiind lipsită de exploata­rea intermediarului, a arendaşului. Căci ce este, în adevăr, un arendaş? Iată ce ne spune asupra acestuia o revistă specială, bine cunoscută, in­titulată Amicul Agricultorului: «Actualmente arendaşul nu este un producător. El este un capita­list, care caută să facă capitalul sau ca să fructifice cu cel mai mare procent posibil. Pentru acest scop închee contracte grele pentru ţăran, iar el nu face în majoritatea cazu­rilor de­cît să împartă toată sau a­­proape toată moşia la ţărani şi la recoltă să-i execute». Ast­fel fiind, care e utilitatea lui socială? Pentru ce statul ar face sa­crificiul de a-şi dezechilibriza bud­getul, pentru a veni, prin scăderi de arenză, în ajutorul acestei clase de oameni aşa de puţin interesanţi? Şi apoi slavă Domnului, nu se pot plinge de lipsa de ajutor şi de protecţie din partea statului. Ce sînt in adevăr, convenţiile comer­ciale încheiate, de­cît măsuri de pro­tejare a marei agriculturi, în de­trimentul industriei? In urma unor asemenea măsuri de protecţiune, arendaşii azi nu m­ai au dreptul de a cere nnor a­­vantaje şi sacrificii din partea sta­tului. Astă­zi nu li se mai poate face şi scăderi de arendă. Iar dacă nu vor să mai ia moşiile statului cu arendă, trebue înlăturaţi şi moşiile arendate sătenilor. In ce mod însă? In această pri­vinţă Amicul Agricultorului, pe care l am citat, face propunerea ca statul să ia pur şi simplu locul arenda­şilor şi să arendeze, ca aceştia, pă­­mîntul cu pogonul pe fie­care an. Sistemul acesta prezintă mari in­conveniente. Se ştie fd’întîm la ce abuzuri a dat loc căutarea moşiilor statului în regie. Oamenii puşi de stat, caută să se îmbogăţească şi exploatează pe ţărani tot atît de tare, ca arenda­şul. Pe de altă parte, ţăranul produ­­cind isolat, fără capital, fără unelte bune, nu poate să culeagă de­cît recolte slabe, de proastă calitate şi scumpe. De acea socotim că de o mie de ori mai preferabilă e soluţia de a se arenda moşiile unor sindicate de ţărani, care să-şi unească munca şi capitalurile pentru a le cultiva. Unindu-şi ast­fel puterile şi culti­­vînd întinderi mai mari, ei vor putea să micşoreze cheltuelile de producţiune, şi să producă in con­diţii mai bune. Cu timpul ar putea ajunge să-şi cumpere instrumente oratorii per­fecţionate, maşini, etc, lucru impo­sibil ţăranului răzleţ de astă­zi. Bine­înţeles, la început, statul ar trebui să ajutoreze sindicatele şi să le înlesnească cumpărarea de se­minţe, de vite şi unelte. Dar oare nu merită atîta încurajare din parte statului, clasa aceasta de produ­cători ai bogăţiei naţionale, care numai prin acest mijloc ar putea fi ridicată din starea de păcătoşie în care se află? Şi în Franţa şi în Germania ase­menea sindicate agricole au dat cele mai minunate rezultate. Dar se va zice, ţăranul nu-i de­prins cu asemenea organizări, cine are să le conducă ? In fie­care an,­ese din şcolile de agricultură ale statului, o sumă de tineri cu ştiinţă de carte şi de a­­conomie, şi care nu ştiu­ ce să evie,—iată locuri pentru ei. Ni se va mai obiecta poate ca ţă­ranul e deprins cu dijma în na­tură.— ce are să facă statul cu atî­­tea producte? Şi la această putem lesne respunde. La Banca agricolă ce s’a creat, s’a prevăzut un serviciu de operaţii asupra cerealelor. Banca va putea vinde şi cumpăra pro­ducte în contul clienților săi. La ea poate deci să se adreseze statul pentru vinzarea producte­lor lui. Sperăm că idea aceasta va fi luată în discuție de presă și adoptată, in cele din urmă, de minister. G. D. Angliei. -------—sr-a* — ------— DE PESTE MUNŢI (Corespondență particulară a Adeveruluî) Sic-, lbiieaeftfc­îa­u L'3Mg.—Irilatinaea ia­tă'® Romiul. — Cum au fost tastați priseniedi Ia tulaci. — Jttiiuuîâ­­ssea [;»!•«“»/.ei BnagMare.~i' a­­valevismul nn»sjIiS«s,.-A­ faeerea BZoróiauu.— Vî«s- Isnrea tseerretu- HasS «“gassiis#­­lar.- Kassa-® furtfemâ. Ştirea, că D. dr. Lucaciui ar fi fost îm­puşcat de jandarmi, pe care sub mare re­zervă vi-o comunicasem, acum este des­­minţită. După o zi de cea mai încordată iritaţiune, primirăm în fine ştirea, că D. dr. Ilucaciu­ n’a fost împuşcat, ci numai prins de un ofiţer şi 12 gendarmi, cari îl escortară de la Şişe­şti In Baia-mare şi de aci la Cluj, iar de la Cluj la Seghedin, unde va avea să stea in închisoarea de stat timp de cinci ani de zile. De­şi ştirea privitoare la împuşcarea dr. Lucaciu­ era atit de îngrozitoare, ea insă părea foarte crezibila in împrejurările noas­tre de azi. De la modul, cum sint trataţi prisonierii noştri politici, şi pină la îm­puşcare, nu este de­cit un singur pas. De aci se şi explică, pentru ce zvonul acesta îngrozitor a luat, în timp scurt, atit de mari dimensiuni. In toată ţara a străbătut ves­tea despre presupusa împuşcare a D-lui Lucaciu, iar cei ce se arătau mai aplecaţi a o crede erau înşi­şi Ungurii. Prin ei s’a lăţit ştirea şi poate că tot ei vor fi fost şi nascocitorii ştireî, de oare­ce ast­fel de mij­loace adese­ori sunt bine venite penriu a inspira teroare în popor. Acum D. Lucaciu se află la Cluj şi de aci, probabil chiar asta-seară, va fî dus la Seghedin. Irita­ţiu­nea Intre Romini Dacă Ungurii au avut vre-odata cuvînt de a­ se plinge în contra agitatorilor, această plîngere a lor poate fi astă­zî mai moti­vată ca ori şi cînd. Aceşti agitatori insă nu sînt bărbaţii conducători ai popoarelor asuprite, ci toţi acei fanatici maghiari, mari şi mici, cari au pus la cale goana ne mai pomenită în contra fugplaşilor po­porului român. Agitaţiunea în toate straturile popora­­ţiun­ei noastre este cit se poate de mare —i şi nu fără cuvînt. Avem si noi legi, al că­ror tem­ei îl formeazâ umanitatea. Faţă de Romini insă, aceste legi nu mai au­ nici o valoare. Legea spune, că cei condamnaţi pentru delicte politice, trebue să se citeze să vie să-şî facă osinda, cu cite­va zile înainte, şi numai la caz, dacă n’ar urma citaţiu­­nei făcute în regulă, sint a se escorta cu gendarmi. Fală cu condamnaţii noştri politici in procesul Memorandului, această lege nu s’a observat. Fruntaşii unui popor de trei mi­lioane şi jumătate de suflete au fost smulşi fără de veste din sinul familiei, au fost luaţi de la mese, ridicaţi din aşternuturi şi escortaţi la temniţe între baionete. Aceasta este o insultă la adresa întregu­lui popor român dintre Tisa şi Carpaţi, este o vătămare, care din firea sa reclamă râs­­bunare şi nu se va putea uita nici­odată. Cum ar fi fost trataţi prisonierii la Cluj. Poate că frica de judecata lumei dina­fară, ori poate că şi o mustrare a conştiin­ţei pentru marea ilegalitate comisă faţă cu arestanţii noştri politici, au făcut pe procu­rorul de la tilaj să-i trateze uman pe ares­tan­ţi. Poate va fi avut chiar şi vre-o ordi­­naţiune în privinţa aceasta, căci li-a oferit odăi bune, li-a permis să-şi comande mîn­­cari, ba li­ s’a dat voie să convină chiar şi cu soţiile lor. Trădarea aceasta o numim umană faţă cu obiceiul usat pină acum faţă de Romini. Să nu creadă insă nimeni, că aici ar fi vorba despre vre-o generositate. S’a urmat mimai conform disposiţiunilor legei. Dar şi atîta a fost de-ajuns, pentru ca foilor un­gureşti, atit guvernamentale, cît şi oposi­­ţionale, să li­ se dea prilegiul de-a ţipa in contra procurorului din Cluj, care-l bânu­­esc acum că de ce a observat faţă de ares­tanţii politici rom­ind formele legei. Atitudinea presei maghiare Faptul acesta al presei ungureşti, de a acusa pe un funcţionar pe motivul, că n’a călcat legea faţă de romini, caraceriză per­fect situaţia noastră, căci nu cred să se mai afle vre-un alt stat civilisat în Europa, in care să se întimple ast­fel de lucruri. Procurorul de la Cluj este cunoscut, ca unul dintre cei mai fanatici Maghiari, care şi-a cişligat «merite» neperitoare înain­tea Maghiarilor prin urmărirea Rominilor. Numai odată a comis şi el păcatul, de a-î tracta pe Romini după prescrisele legei şi iată că şi-a găsit beleaua! Se ştie, ca la noi toate se fac sub presiunea «opiniunei publice», pe care o representa presa maghiară. Ne putem deci închipui cum au­ să fie trataţi în închisoare ares­tanţii noştri politici, cînd această presă con­sideră drept crimă tratarea Romînilor în sensul umanitar, prevăzut în lege. Cavalerismul maghiar De obicei­, arestanţii sunt uniţi intre sine prin­truun fel de colegialitate. In puşcărie nu se face politică, aceeaşi soartă, aceleaşi suferinţe ii leagă pe toţi. Aşa este aceasta în toată lumea, la noi insa nu este aşa. Arestanţii maghiari din închisoarea de stat de la Seghedin au îna­intat o petiţie la ministeriu, ca să fie se­paraţi de arestanţiî politici romini, acarî ar fî meritat temniţă ordinară, iar nu temniţă de stat», — aşa se zice in petiţie. ■ Nu le-ai mira, dacă asemenea fapte, s’ar comite din partea unor «mojicii». Cei ce le comit insă sint tocmai floarea maghiarilor, sint cavalerii, cari au fost osindiţi la închi­soare din cauze de dueluri. închisorile de stat sint destinate la noi numai pentru deli­­cuenţi politici şi pentru duelişti. Delicuenţî politici insă Ungurii nu au­, ci numai due­lişti sau cavaleri, cari după titlu ar fi che­maţi de-a lupta pentru principiile umani­tăţii. Dar vai de umanitatea, ajunsă pe mina Ungurilor ! Protestul «cavalerilor» de la Se­ghedin este o dovadă de cum o înţeleg. Afacerea studentului Moroianu Afacerea studentului Moroianu încă nu este resolvată. Piuă ieri pandurii şi jandarmii ungureşti din Sacele Vau străjuit la gară în fie­care noapte şi Vau cercetat mererî prin comună. Acum insă, văzind că nu se mai întoarce, au­ încetat urmărirea. Cu toate acestea D. J Moroianu nu cutează a se în­toarce la vatra părintească in Săcele. D-sa a înaintat cererea la autorităţile din Bra­şov pentru a-i da un certificat de trecere în România şi tot­odată am­ atestat de legi­timaţie, cu care să se poată întoarce la Să­­cele , fără de a fi prins de jandarmi. Nu ştim, dacă i se va satisface cererea. Violarea secretului epistolar La noi este la ordinea zilei violarea se­cretelor epistolare. In comitatul Clujului nici o scrisoare adresată vre­unuî Romin nu rămîne necontrolată, şi dacă numai ceva li se pare funcţionarilor unguri sus­pectă, desfac scrisoarea, o citesc şi apoi o remit la destinaţie. Cazuri de felul acesta s’a întîmplat şi se întimplă zilnic atît de multe, în­cit mi-ar fi imposibil a le insira aci pe toate, de­și la noi violarea secretului epistolar trece ca o ch­hiă, pedepsită de lege. Mare furtună la Braşov Simbătă după prînz sa descărcat asupra Braşovului o mare furtună cu grindină. Grindina a venit dinspre Codlea şi Ghim­­bav, distrugînd total grinele, care pe aici sînt încă nesecerate. Pomii cari erau­ foarte bogaţi in fructe, au­ fost în mare parte smulşi din rădăcină, şi fructele doborite aproape toate. S’au intîmplat multe nenorociri. Trăsuri au fost luate de vînt şi răsturnate, stoboare nenumărate, au­ fost date jos, multe şuri şi grajduri au fost dărîmate, şi mulţi oa­meni s’au nenorocit. Aproape toate felina­rele de pe stradele oraşului au fost total nimicite, mii de geamuri s’au spart, aşa că şiruri întregi de case au rămas fără nici o fereastră. Din norocire, furtuna, a durat puţin şi grindina a atins numai o parte a cimpului. Cimpeanul. CHESTIA SARBÎ Corespondentul nostru din Belgrad, care e în poziţie de a fi foarte bine in­format întru ceea­ ce priveşte chestia fur­niturei sărei pe care Regia noastră o face guvernului sîrbesc, ne afirmă că noul contract încheiat pentru furnitura sărei, a fost făcut în toată regula. Pe la noi însă să zvoneşte că D. Ro­­setti-Sorescu, ministrul nostru plenipo­tenţiar la Belgrad, a fost de o neglijenţă care nu se mai găseşte astă­zi de­cît la diplomaţii cei bătrîni şi de moda veche. Se zice că D-lui a neglijat ca să supue noul contract semnăturei D-lui Vuici, ministru de finanţe al Serbiei în mo­mentul prelungirea contractului. Dacă zvonul care circulă la noi e ade­vărat, întrebăm pe D. ministru de ex­terne să ne spue ce păzea D. Rosetti-So­­rescu la Belgrad? Se vede că singur D-lui, din toţi mi­niştrii plenipotenţiari ai celor­l­alte ţări, nu ştia, nu auzea nimic de retragerea radicalilor de la cîrmă. Căci dacă ar fi ştiut aşa ceva, — şi de­ aceea era ministru plenipotenţiar ca măcar atîta lucru să ştie, — trebuea să se grăbească şi să hotărească pe D. Vuici ca să semneze noul contract. Atunci nici ex-regele Milan, nici noul ministru de finanţe Vukaşin Petrovicî, nu mai aveaţi încotro şi trebueau să se închine în faţa unui contract înch­eiat în toată regula. In caz însă cînd cele spuse de cores­pondentul nostru — că acel contract e făcut după cmn cere legea sirbească — sint adevărate, atunci treaba se încurcă urît de tot. Guvernul sîrbesc comite o călcare de lege față de noi, și am dori să vedem ce măsuri are de gînd­ să ia guvernul nostru pentru a face să se res­pecte interesele noastre, interese care ar fi greu­ lezate de necorectidunea lui Vu­kasin Petrovici, omul de afaceri al ex­­regelui Milan? index. STAMBULOV ÎN OPOZIŢIE All interview După ce prinţul Ferdinand al Bulgariei a vorbit Europei prin atîtea interviewuri despre noua situaţie din Bulgaria, era de aşteptat ca să se auză şi cuvîjitul fostului dictator al Bulgariei, d. Stambulov. Tot în formă de interview, cu un co­respondent al ziarului Berliner Tagblatt, şi-a dat şi D. Stambulov explicaţiile sale asupra ultimelor schimbări în situaţia internă a Bulgariei şi asupra urmărilor lor probabile. Un secret D. Stambulov a declarat mai întiiu că adevăratul motiv al demisiunei sale ar fi un secret între dînsul şi prinţul Ferdi­nand. Acest secret se cuprinde într’o scri­soare pe care el, Stambulov, a adresat-o prinţului pe la sfîrşitul lunei Maia. Stambulov a făgăduit să nu publice această scrisoare, care ar compromite foarte mult pe prinţul Ferdinand in ochii opiniei publice. Dar intrigile actualului guvern îl silesc să-şî calce această făgăduinţă. înaintea Sobraniei Intenţia lui era ca să citească această scrisoare în Sobranie, care după cum se ştie era alcătuită, în covîrşitoarea-i ma­joritate, din prieteni ai săi. Guvernul însă i-a zădărnicit acest plan, dizolvînd So­­hrania. D. Stambulov are de gînd însă a-și pune candidatura la viitoarele alegeri”. e sigur că va fi ales, şi atunci va citi scrisoarea în chestiune,” într’una din pri­mele şedinţe ale nonei Sobraniî. De ce­ a demisionat Mai departe, D. Stambulov spune că, mai ales după ce a văzut că prinţul Fer­dinand începuse a subvenţiona persoane şi ziare duşmane lui, a luat hotărirea ire­vocabilă de a demisiona. De aceea a şi lipsit în chip ostentativ de la gară, cînd prinţul s’a întors de la Viena, acu trei luni. Intr’o convorbire de trei ore prinţul l’a rugat în zadar să nu demisioneze. El însă a cerut, ca o condiţie sine qua non mină cu totul liberă, atît în politica internă cît şi în cea externă. Situaţia actuală După D. Stambulov, actualmente dom­neşte în Bulgaria o anarchie complectă în politica internă; pe strade şi în pa­late domneşte vulgul. In politica externă domneşte prostia şi nechibzuinţa. Bulgaria nu poate exista fără protecţiunea Alianţei întreite, a Tur­ciei, Engliterei şi Atomîniei, cu Rusia nu se poate împr­ieteni. Guvernul actul însă nu se poate sus­ţine de cît cu ajutorul rusofililor, şi a­­ceasta e o politică de sinucidere. Chestia dinastiei La întrebarea dacă n’ar fi cu putinţă ca poporul bulgar să proclame vr’odată de fiul prințului de Battenberg, Stam­bulov a refuzat să răspunză, observînd num­ai că atît tatăl cît și fiul s’au bucurat și se bucură de mari simpatii în Bulga­ria, dar că o schimbare a dinastiei n’ar putea s’o dorească nici un patriot bulgar. Vest. —--I ...ui BUCHET DE_CIUPERCI Articol de fond Viciul este una din cele mai grozave rele ale omului; cu iscusinţă întemeiată este posibil ca să fie înlăturat. Alt­fel, omul care e predominat de acest mare de­fect, devine periculos societăţea. Toţi oa­­menii-şi dau osteneala ca păcatul seme­nilor săi — viciul — să fie, dacă nu în­lăturat cu desăvîrşire, dar cel puţin ame­liorat. Se ştie că oamenii culţi, predominaţi de acest rău, fatalmente sînt împinşi la cele mai mari perversităţi. Cu cit omul este mai puţin instruit şi educat, cu atit viciul îşi pierde din efectul sau; este pe­riculos şi acesta, dar efectele sale ime­diate nu se răsfrîng cu aceiaşi intensitate ca ale celui d’intriu. Polemica (Alegătorul). Scribii bădescanî de la Vedea afirmă că comisiunea” noastră dusă acolo n’a avut curagiul a ţine o întrunire, după cum era hotărlt. Sínt nostimi scribii. A ţine comisiunea noastră cu acea oca­­ziune. o întrunire publică in Alexandria a fost de sigur numai spaima ce i-a coprins pe stăpiniî scribilor bădescanî, iar nu hotă­rirea luată, nici chiar intenţiunea mem­brilor comisiunei noastre, şi dacă ei aă şi prostia d’aşî-o mărturisi in public, e numai din cauză ca să aibă din ce să măi sgază, ca să ajungă a spune ceea­ ce şi fac, că ne-am întors de acolo aşa cum ne-am dus. (Jos Reach­innca!) Informaţii Săptămîna trecută o intercalare foarte vie a avut loc între D-nul Primar Eco­­nomu şi ajutoarele sale. (Apărarea). Fapte diverse Simbătă pe la orele 6 p. m., pe cînd D. N. Statopulo, comptabil la D. N. M. Athanasulis, să găsea ocupat cu doi ti­neri la comptuarul d-sale, s’a presentat în faţa-i pe neaşteptate, şi fără veste, D-l Anton Zafin, şi în modul cel mai mişelesc îi aplică pe obraz mai multe viguroase palme, care erau în stupe g şi sări ochii din orbită. Acest domn Zafiri, care nu are da co­mun cu oamenii, de­cit figura sa respingă­toare, nu e la prima sa faptă brutală. Nu ne îndoim că se vor lua toate mă­surile preventive în contra acestui peri­culos recidivist, pentru ca justiţia ţârei la timp să poate secera în contra-î cu ultima rigoare. Trebue odată pentru tot-d’a­una, pro­bat acestor oameni violenţi de drept co­mun, că avem legi, şi nimănui nu-i este permis a le nesocoti. (Galaţii). Anecdote Două verişoare stau de vorba, în acest interval trece un demn pe la poartă, Elisa zise: uite bucătarul? ceia alta res­­punse «da’după ce îl cunoști că e bucă­, iar! fiind­că are sacou pe talie»... (Gazeta Tecuciului). p. cf. Rad.

Next