Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-04 / nr. 2051

* ­ * i is­k. TWT­UOX NUMERUJL10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI 81 SE PLĂTESC TOT-i)'A­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţîeÎ . din Jude[e şi Streinatate prin * mandat® POŞTALE DN AN In TARĂ 30 lei . In streinatatecO le! ŞASE LUNI . 15 » 8 » 25 13 TREI LUNI Un num­esr în «treinatate %tt banul MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU Să te fereşti Române de cuiti strein în casă V. Alexandri. NUMERUL_10 BANI ANUNCIURILE intt Bucureşti şi judeţe se primesc numailot Administraţie din Streinâtate, direct la administrațieiș la toate oficiele de publicitate ANUNCIURI la pag. iv. .... 0,30 b. linia » » »iii...............2,— lei » » » » ii. ... . 3,— » » INSERTIEL^^tflEGLAHgLE 3 LEI RÎNDUL. La Paris,tâsmjJîi SgTE DE VÎNZARE REDACT -Germani 30 BANI PASAGIUL BANCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) tas* RENTA MONSENIORULUI -V. [R ] )­in ‘ Nemulţumit numai cu notele re­porterilor şi ale stenografilor, D. Mişu Seulescu a crezut de cuviinţă să pună D-sa în evidenţă discursul rostit în Cameră de D. N. Filipescu, şi a publicat în Ţara un articol­­recenziune. Se înţelege, n’avem să ne ocupăm de actul de reportaj al simpaticului deputat din Craiova, pentru că mai într­u genul acesta de reclamă nu ne atrage de loc. Suntem­ siliţi însă, noi cari l’am citit din nenorocire, să nu lăsăm să treacă în public unele enormităţi economice ale D-lui Seulescu. In adevăr, D-sa pune în gura D-lui Filipescu fraza următoare: «Cei doi factori ai producţiunei anticole, fenta şi muncă, îşi vor im­­ppărţi profitul intermediarului şi ’l vor aplică la amelioraţii în cultură şi exploatare». Monstruozitatea e prea strigă­toare, pentru ca s’o trecem cu ve­­derea; tret fulg­ia feriinoaŞterii insa ca am citit in extenso discursul D-lui Filipescu si n’am găsit in el aceea ce’i aruncă în spinare D. Seulescu. Primarul Capitalei, vor­bind de suprimarea arendaşilor, spune­a că proprietarul şi săteanul vor împărţi profitul pe care azi il ia arendaşul. Bine ’nţeles, noi nu credem nici aceasta, ci suntem­ convinşi că pro­fitul luat azi de arendaşi, va trece pe de-a ’ntregul in punga proprie­tarului. Dar doi în ce spune D. Filipescu şi pina la ceea­ ce afirmă D. Seulescu e o distanţă teribilă. Cum, Monseniore, este serios că rectorii producţiunei agricole Sunt renta şi munca ? Iată o idee pe care nu mă aş­teptam s’o mai susţie cine­va la 1895: înţelegeam ca, in calitate de actual burghez, să susţii că facto­­ru­l producţiunei este capitalul şi munca. Ar fî fost cel puţin un or­todox convenabil. Pentru un junimist prusian, fie ch­iar şi erașovean, capitalul nu este fiinică altora cristalizată în mîinile unuia ; prin urmare Dum­neata ai dreptul să spui că munca şi capitalul alcătuiesc producţiunea. Dar să confunzi capitalul cu ren­ta, — asta’i enorm pentru un pro­fesor de Universitate, chiar cinci nu’i de­cit suplinitor. Ai auzit de sigur de vestitul Schultze-Delitzch; sint convins că, în calitate de vechiu socialist, nu s’a putut să nu citeşti cartea celebră Herr Bastiat Schnitze von Delitzch, der ökonomische Julian, care e tra­dusă şi în franţuzeşte şi a făcut atita zgomot. Ştii că acolo marele Lassalle are un pasaj superb în po­triva faimosului Schultze, care de­fineşte capitalul cam ara: «o oare­care parte din venit­». Definiţia asta de care Lassalle şi-a bătut joc cu un succes enorm, este singura din lume care s’ar potrivi cu vorba Dumitale, că renta este un factor al producţiunei! Renta factor al producţiunei, cînd ea e tocmai din potrivă un produs al producţiunei, un produs încă imoral! Se î nţelege, dacă admiţi că unul din factori e capitalul, că apoi capitalul produce renta,—de­sigur, spre marea glorie a lui Schultze, renta ajunge la un moment dat ea însăşi capital, şi ast­fel ne trezim în cercul viţios în care capitalul e fiul rentei precum renta e copila nele­gitimă şi nelegiuită a capitalului! Din nenorocire însă, asta îţi ia dreptul de a fi măcar un econo­mist burghez, Marius, de care se spune că te lepezi, a formulat şi el că renta e producătoare de bogăţii, dar a fost muştruluit rău­ de Sis­­mondi şi de Ricardo, — doi econo­mişti cari ar fi putut şi ei să fie deputaţi junimişti ai Graiovei. A­­mindoi au­ măcelărit rău teoria Teik­­e­ ast­fel pusă. — Şi au arătat că „renta este o valoare pur nomi­nală, care nu ajută întru nimic la boga­ţia naţională, ci e avantajoasă pur şi sinplu proprietarilor.” De alt­fel, chiar Marius a definit renta , o porţiune de valoare din tot produsul care revine proprie­­ta­rlui de pămînt, după ce a plătit toate cheltuelile de cultură, de ori­ce natură ar fi ele, a comprns dobinda capitalului întrebuinţat”. Vedeţi ? Numai D. Mişu Seulescu, prins de un entuziasm spontanei­ pentru discursul D-lui Filipescu, uită toate astea şi pune pe biata rentă, devie un factor al pro­ducţiunei ! Inc’odată, monstruozitatea asta are o mare importanță fiind dat cu D. Seulescu face un curs de eco­nomie politică la Universitate. Monseniore, de ce nu schimbi pe o catedră de Basme și Legende ? Mai la urmă, rentele ar fi aceleaşi... Anton Bacarhişa. - Juää*... ----------­ D­REPTATE O corespondenţă pe care o primim din Severin, ne spune că alaltă­ieri la cazarma Regimentului I Me­hedinţi a fost degradat un caporal,pentru că bătuse pe zi recrut. Sunt foarte rare exemplele acestea ca un „supe­rior“ să fie pedepsit pentru lovirea inferiorului. Şi­­iată de ce ţinem să felicităm pe D. colonel K­e­reşteanu, comandantul acelui regiment, pentru actul de dreptate ce a scvirşit. Noi am spus întotdeauna, că principala cauză a brutalităţilor din cazărmi este impunitatea de care se bucură acei ce maltratează pe inferiori. Dacă toţi şefii de corpuri ar lua măsuri ca D. colonel Bereş­­teanu, suntem­ convinşi că bătăile şi torturile ar fi împuţinate in mod simţitor. De alt­fel, aceea ce cerem noi nu-i nici măcar un act de umanitate faţă cu cei asupriţi, ei pur şi sim­plu respectarea legei. Căci codul de justiţie militară prevede pedepse pentru lovirea interiorului. Cazon- SOCIALIST IÍ GERMANI Cererea «Se urmărire. — Un dineuri nt Ins JjielikneeEit. - Saeiaîssiăi reimiitii’nni. - Caroana - Meapurili legii eoutc­a ioeialiștitar. Astă­zî sau mi­­ne ss va discuta în Reich­stagul german propunerea da dare. în ju­decată a deputatului socialist Liebknecht pentru pretinsa crimă ce i se impută. Am văz­ut, dintr-o telegramă pe care am primit o ieri, că comisiunea pentru in­terpretarea regulamentului Reichstagului a recomandat cu 9 contra A voturi respin­gerea acestei propuneri. Este deci ca și sigur că ea va fi respinsă și de majori­tatea Reichstagului. Socialiştii republicani înainte chiar de a veni această chestie în discuţia Reichstagului, deputatul Lieb­knecht a găsit ocaziunea de a vorbi des­pre imputările ce i se fac, luînd cuvintul în discuţiunea generală asupra bugetului. Liebknecht pornind (­e la o frază a unui deputat conservator, care a zis că atitu­dinea socialiştilor a fost fără exemplu, respunde: tocmai atitudinea dreptei în împrejurarea cu demonstraţia pentru îm­păratul a fost fără exemplu. Socialiştii n’au premeditat manifestaţia lor, ci ea a fost provocată prin întîmplare, înche­ierea cuvîntării preşedintelui s-a surprins, şi ar fi fost să’şi calce în picioare princi­piile dacă s’ar fi înlăturat la demonstraţia pentru împăratul, de­oare­ce socialiştii sînt în principiu republicani. Coroana Trecînd la altă ordine de idei, Lieb­knecht vorbeşte despre cuvintele din me­sagiu, că va trebui să se ia măsuri­ pen­tru ocrotirea celor slabi şi zice că acestor cuvinte s’ar putea aplica vorba lui Bis­marck, care a zis o dată ci ceea ce caracterizează vremea de faţă e ipocrizia. La acest cuvînt, preşedintele sare : — Nu pot permite să se numească ipo­crite nişte cuvinte rostite din parte prea înaltă. Chem pe deputatul Liebknecht la ordine. Liebknecht continuă: Este o contra­zicere între vorbele citate şi între proiec­tele ce se anunţa prin mesagiu. Legea contra socialiştilor Vorbind apoi de legea aşa numită con­tra uneltirilor resvrătitoare, în realitate însă îndreptată contra socialiştilor, Liebk­necht aminteşte că însuşi Bismarck a re­cunoscut, cînd s’a făcut cea-l’altă lege contra socialiştilor, abrogată mai pe ur­mă, că el n’a‘ făcut de cit să profite de a­­teritate pentru a găsi puncte noul d­e sprijin în minister și în parlament. inht­a a­iivfei. Acelaşi lucru se întîmplă şi acum. în­dărătul norului roşu al legii contra so­cialiştilor a venit politica economică a lui Bismarck. Acum, imitatorii săi n’au alt scop de cît a putea să pună dări no’ii prorocind o dizolvare a Reich ta­gul­ui, M ini ţarism ul.—Aii «treiiia. Se zice Că dările noui ar fî fîicesare pentru armată. Militarismul însă e poli­­tiea cea mai nenorocită. S’a văzut cum el a redus un stat cultural ca Franţa la Umilinţa d’a se tîrî înaintea Rusiei. Tot el, conduce fatalmente la anarchia de sus. Sociaî-asmocrajia însă va lupta şi va ieşi triumfătoare şi în potriva anar­­chiei de sus şi în potriva celei de jos, cu care unii tot se mai încăpăţinează a voi să confunde social-democraţia. Vest. OBICEIURI BĂBEŞTI Cameră pare a fi apucată, în sesiunea actuală, de mania lucrurilor sfinte, des­pre care n’are nimeni voe să vorbească. Babele bătrine sunt atinse de obiceiu de mania asta, şi se vroe că deputaţii vor să arate că sfinţitul unei Carhele sufere de aceleaşi neajunsuri ca şi sfirşitul vie­­ţei omeneşti. N’are cap un deputat să pomenească ceva despre Rege, măcar cit pe de de­parte, că îndată babele majori­tâţei în­cep să strige: Nu atingeţi pe Rege, el tre­­buc să fie mai presus de ori­ce discuţie. «D­­ar, începe alt deputat, unii din proprietarii noştri se poartă cam...» Nu vă atingeţi de proprietate, ea e sfintă, re­petă babele în cor. «Ţăranii noştri sunt în mizerie, ei plă­tesc prea multe biruri...» şi babele se pornesc din nou. Nu amestecaţi pe ţărani în politică, talpa ţării e sfintă, ce-aveţi cu ea ? Şi aşa mai departe. Proprietate, religie, familie, regalitate, ţărani, toate sunt sfinte şi nimeni n’are voe să pomenească de ele în Cameră, în definitiv, acestea fiind fundamen­tele statului nostru, chestiile care for­mează obiectul tuturor legilor şi tut­ror măsurilor de luat, te întrebi, —care se pot o­upa deputaţii, dacă nu cu critica şi cu discuţia lor ? Deputaţii-babe,­in dorinţa lor de-a pe­trece cît mai liniştiţi epoca diurnei, nu îşi dau seama că prin îndepărtarea tu­turor chestiilor importante din parla­ment, lovesc ei singuri în parlament, reducîndu-i la nimic. Pe noi, ca contribuabili, trimiterea de­putaţilor pe­ arasă, pe motiv că n’au cu mai discuta, căci toate au devenit sfinte şi indiscutabile, ne-ar bucura ; ca cetăţeni însă, ne revoltăm în contra acestor stu­pide obiceiuri băbeşti, care încep să fie introduse în parlament. I. Th. A­GIUL D. Stolojan a adus în Cameră discuţia agiului şi, lucru de mirare, a căutat sa -l justifice. Şi ce argumente a adus D. Stolojan în sus­ţinerea unei teze atit de bizare? Cana urmă­toarele : ţările care au agiă manevrează în in­terior cu moneda depreciată a ţării, iar pentru­­ produsele exportate, pentru care primesc aur, beneficiază de diferenţa între aur şi moneda de­preciată a ţării. In republica Argentina, de exemplu, există agiv de 80%. Marii proprietari plătesc pe lu­crători cu monedă de-a ţării, iar cînd vînd productele în Europa încasează aur şi profită de diferenţa de 80%. Argumentul D-lui Stolojan e excesivele reac­ţionar şi de prost, dar nu­­ nou­. Ziarele pro­­tecţioniste franceze, La République Francaise de pilda, au căutat de mult să producă argu­mentul adus alaltăieri de D. Stolojan,­ în fa­voarea agiului. După cit­­are, industriile ţesătoriei de bum­bac din Franţa şi din Anglia, sunt serios ame­ninţate de Japonia, fiind­că această ţară vinde produse similare pe un preţ foarte jos din pri­cina agrului de 20 şi 25% care există acolo. Lucrătorii japonezi fiind plătiţi cu monedă de argint, iar fabricanţii vinzînd cu aur, ei au putinţa de a scoborî preţurile pînă aproape de diferenţa care există între aur şi argint. Lucrul e foarte posibil, încă e un caz foarte particular şi foarte trecăto­r care nu se poate aplica ţării noastre. „ Japonia, republica Argentina, Austria şi chiar Rusia, pot să se folosească întru cît­va de agili, căci exportul lor e mai mare de­cit im­portul La noi însă, unde dobînda datoriei statului se plătește aproape in întregime in aur și în străinătate, unde importul a căruia valoare o plătim în aur, e mai mare de­cît exportul, agiul ar fi o nenorocire. Cit despre partea morală a lucrului, nici nu vorbim. D. Stolojan a spus curat că proprie­tarii nu pot fi scăpaţi de criză de­cît printr’o reducere a ţăranului la o mizerie şi mai mare. In fond, această francheţă nu ne supără, căci ea îndreptăţeşte criticile aspre pe care le-am adus ghiftuiţilor de specia Stolojan, acuzîndu-i că sunt nu oameni, ci nişte stomahuri stupide, pentru care ori­ce hrană e bună, chiar carnea şi arrigele ph-tontal. ULMIMLA 4L 108*4 Şi fiind­că un mare reprezentant al burgheziei nu se sfieşte să spue că proprietarii trebuesc scăpaţi chiar cu preţul celei mai mari mizerii a celor patru milioane de muncitori, ne va fi îngăduit şi nouă să ne spunem în toată fran­­cheţa părerea asupra mijloacelor de a pune ca­păt crizei: suprimarea stamph­urilor nesă­ţioase, care îşi au­ în persoana D-lui Stolojan pe cel mai demn reprezentant. Index. WILHELM II ŞI FRANŢA Paris, 2 Decembre.— D. de Muenster s’a dus după amiazi la D-nul Casimir Pé­­rier pentru a’i exprima, din ordinul îm­păratului Wilhelm, părerile de râu ale împăratului pentru moartea lui Burdeau, căruia împăratul îi păstrase o amintire bună, de cînd defunctul a fost la confe­rinţa muncii din Berlin. D-nul Casimir Périer s-a arătat foarte mişcat de acest demers şi a rugat pe D. de Muenster să transmită împăratului mulţumirile sale. >ScandaloriIe din italia Roma, 2 Decembre. — Toate ziarele, în unanimitate, zic că documentele D-îuî QioUtti sînt ca bombele care rănesc nu­mai pe acela care le asvîrle; adaogă că impresia genială este defavorabilă D-lui Giolitti și tuturor aurora cari au hrănit speranța unei crize. Roma, 2 Decembre. — Preşedintele a­­nunţă că autoritatea judiciară a confiscat documentele care au­ un caracter privat, in urma unei plingerî făcute de interesaţi, printre cari se află, zice-se, şi Doamna Crispi. Se crede că documentele nu se vor distribui de­cît miine. Senat. — Preşedintele anunţă că a ce­rut preşedintelui Camerei să-i transmită documentele care privesc pe senatori. Se­natul a decis ca îndată ce aceste docu­mente vor fi parvenit preşedintelui, ele vor fi remise comisiunea care a mai exa­minat deja documente analoage. I). Sib­i­ul si TRIPLA AlIANTI Ziarul Dreptatea din Timişoara pu­blică în număru­l ce ne soseşte azi, ur­mătoarea depeşă pe care o primeşte din Budapesta, cu data de 1 Decembrie . Pester Lloyd de asta-ii publică cu multă satisfacţie o epistolă a D-lui Sturdza în care acesta declară, că nu e iredentist şi citează pasagiu d­in două discursuri rostite de D-sa ca să arăte că a combătut iredentismul. Pentru D-sa Austro Ungaria este o condiţie de exis­tenţă a Rominiei şi Rominia o condiţie de existenţă a Austro-Ungariei. Cu alte cuvinte, ne întoarcem iar spre Tripla alianţă. v. OPINIA „DEMOCRATULUI“ Astă­zî îşi «pune şi valorosul nostru confrate Democratul din Piteştî opinia asupra «Mesa­jului Regelu­î din 1894«. Ne grăbim, ca nu tot­deauna, să luăm act despre părerile viguro­sului organ, doritori cum sîntem de a Ie da o­­ publicitate cît mai întinsă. După ce confratele ne spune că : Ocasiunea cea mai solemnă în care o representa­­ţiune naţională are să vorbească cu Capul Statului, acolo unde este un regime constituţional, nu e de­cît aceea a respunsului ce se dă la mesajul Tro­nului. Democratul găseşte că mesajul regelui din 1894 a omis să spună mai ales doua părţi foarte esenţiale. După părerea valorosului con­frate, mesajul trebuia să spună : 1) Că prin siluire­ şi vărsare de sînge s’a aplicat le­gea Maximului, contra căreia se ridică protestări din toate părţile ţării. 2) Că actualul guvern a vândut ţara lui Kalnoky, I­n ast­fel de mesa­j ar fi avut în adevăr un succes nebun. Păcat că seriosul ziar ploeştean n'a emis această ideie cu o oră mai nainte. Poate că astăzi n’ar mai avea ocaziune să facă remar­cabila observaţiune cu care’şi termină articolul. Căci nu este bine să se crea­dă că se poate vorbi unei naţiuni, despre nişte lucruri pe care Ea nu le-ar putea vedea sau nu le-ar putea înţelege după forma coloritului ce li se dă contra realităţei. Un mesaj fără forma coloritului realităţii: — iată ce a fost mesajul regelui din 1894 ! Rad. INFAMIILE POLIŢIEI Joi seara, între orele opt şi nouă, poliţia încap cu procurorii? Paraschivescu, a des­cins in casa unde locueşte studentul St­okin off strada Dianei No 2, şi- a ,arestat pe D­­. Muşotă, ca fiind anarchist. Paraschivescu s’a purtat în mod foarte brutal cu D. Muşotă. Parchetul şi poliţia au­ resturnat toate mobilele şi au­ deschis toate sertarele. C­on­­­fiscînd toate scrierile şi hârtiile. Puţin după aceea D. Zosin, student­ul medicină, care locuea în aceeaşi casă, in­­torcindu-se la domiciliu, a fost şi el arestat. Poliţia mai urmăreşte încă pe doi inşi, tot ca anarchiştî. D. Stoianoff’, siet student in medicină, una a putut fi arestat, căci se află in momentul de faţă la Rusciic, în sinul familiei. Autorităţile judiciare au cerut estrădarea lui, dar D. Stoianoff fiind de naţionalitate bulgar, această cerere va remînea de sigur, fără nici un rezultat. Casa din strada Dianei No. 2, e supra­­veghiatâ de politie. Ne mărginim de­o­cam­dată să protes­tăm in contra acestor apucături muscăleşt­i ale poliţiei şi a parchetului, care găsesc de cuviinţă să aresteze oameni inofensivi, din pricina opiniilor lor politice, lăsînd pe bandiţi să omoare lumea şi permiţind prostituţiei clandestine să ia o proporţie atit de mare şi de desgustătoare. Vom reveni asupra acestor arestări. c ri­­s­­e: Paris, 2 Decembre.—In timpul serii s a respindit la Bursă știrea în privința unei crize ministeriale. Viena, 2 Noembre.—Neues Wiener-lag­­blad­ afla din Budapesta cä D. Weckerle ar' avea de gînd sä demisioneze după votarea' celor două proiecte eclesiastice care remîn încă a se discuta de către Camera Magnaţilor, D. Széll şi alţi par­tizani îşi dau silinţa să -i întoarcă de la această intenţiune. PĂREREA GHIFTUIŢILOR I). Rosetti-Teţeanu a debutat şi D-lui cu declaraţia ridicolă că e ţăran. Ţăranul ghiftuit care locueşte la ţară într’un palat, a vorbit şi despre răscoa­lele din judeţul Bacău. Ajungind la mo­dul cum administraţia şi armata au înă­buşit aceste răscoale, ghiftuitul mare proprietar n’a găsit de­cit laude pentru administraţie şi armată, şi numai insi­nuaţii pline de ură şi de venin pentru nenorociţii ţărani. Cu o neruşinare ne maî­pomenită, sus numitul Rosetti-Teţeanu a pretins că ţă­ranii erau foarte mulţumiţi de legea ma­ximului, şi nu ştiau cum să’şi mai arate bucuria că se urcaseră taxele comunale de către primari, din ordinul guvernului. Acest ghiftuit a m­ai spus că ceea­ ce i-a revoltat pe ţărani n’a fost mizeria, nici taxele urcate, nici taxele pentru popi, ci nişte gogoriţe, nişte taxe absurde şi închipuite pe care credea fi ţăranii că le va aplica guvernul. Din nenorocire pentru oratorul care s’a tîrît pe pîntece in faţa D-lui Carp, din nenorocire pentru ex socialistul a­­juns astă­zî conservator, am fost şi eu prin judeţul Bacău înainte şi pe vremea răscoalelor. Am vorbit şi eu­ cu mulţi ţărani, şi ştiu ce puţină bază puneau ei pe gogoriţele pe care le a citit­­ Rosetti- Tetcanu in Cameră. Erau nişte simple glume de care ţă­ranii râdeau şi pe care fie­care le mărea, le complectau pentru a face haz. Ceea ce ’i îngrozea pe nenorociţii ţă­rani din Bacau, unul din judeţele cele maî mizerabile din ţară şi în care ex­ploatarea proprietarilor a fost dusă pînă la o extremitate monstruoasă, judeţ în care ţăranii au ajuns să n’aibă nici măcar mămăligă şi cînd o au, o mănincă în­muiată in păcură,— era legea jandarmeriei,­­ taxa pentru popi şi urcările drepturilor ■ de intrare în comună. Cit despre barbaria şi cruzimea cu care nenorociţii revoltaţi au fost trataţî de administraţie şi armată, nu cred că e nevoe să le mai descriem. Ctitorii tre­­buie să -şi amintească şi astă­zî, cu groază, cele cuprinse în raportul anchetei presei. De toate acestea, D. Rosetti-Teţeanu spune că n’a auzit şi crede că nu ’s a­­devărate. Eu cred că D-lui Ie cunoaşte, dar nu îndrăzneşte să spue că le aprobă. De altmintrelea, nu ne indignăm de atita cinism şi nici nu protestăm. E în­­ natura trădătorilor ca să fie ast­fel cum I e D. Rosetti-Teţeanu : tîrî­tori faţă cu cei mari, răi şi nemiloşi cu cei mici şi fără aparare. I. Theodorescu. I ———

Next