Adevěrul, februarie 1895 (Anul 8, nr. 2103-2127)

1895-02-01 / nr. 2103

ANUL VTIÎ.­Xp. 2103. M­INIERUL 10 BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI Ol po ruATESC TOT-D’A­UN­A ÎNAINTE in Bucurestî la casa administraţiei din Judeţe şi Streinâtate prin mandate POŞTALE ON AN ÎN ŢARA 30 LEI ; ÎN STREINÂTATE 50 LEI ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 » TREI LUNÍ . . 8 » » » 13 » Va Bumer în atreinatat« SO bani EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiu strein în casă Alexandri. MERCURI 1 FEBRUARIE 1895. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la * Administraţie DIN­ Streinatate, direct la “administraţie­is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI la pag .iv.................0,30 b. linia. » » » (ii.............2,— lei _ » » » » ii..............5,— INSERTIELE ȘI RECLAMELE 3 LER.eîn«tiL. .’4 La Paris, ziarul se găsește dis AfiniSAre CU NUMERUL LA 1 f' ” , ' ldoscul No. 192, Boulfiv. .j UN NUMER VECIN­U ' ' PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) MANUTSCRIPTELET NU SE INAPOIAzi ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞAH LA REGE De cit­va timp se observă în ati­tudinea unei părţi din presa libe­rală o schimbare faţă cu Regele. Este drept că organele oficiale ale partidului, cum ar fi Voinţa Naţio­nală, păstrează acelaşi ton respec­tuos, aproape servil. Dar sunt Voinţe de un format mai mic, care spun curat că omul respunzător de toate relele este Suveranul. Tot ast­fel, prin întrunirile publice, oratorii au găsit mijlocul cel mai uşor pen­tru a căpăta aplauze: atacurile la adresa Coroanei. Pentru noi, semnul ar fi îmbu­curător, căci vedem în fine şi un partid mare eşind din cărarea bă­tătorită a linguşirilor şi făcînd de­claraţii pe care noi le-am făcut de atitea ori. Ne plac însă situaţiile limpezi. In scepticismul nostru, am ajuns să nu ne mai mulţumim cu ata­curi de acestea sporadice, a căror origine o socotim inpură. Opozi­ţiile de toate culorile ne-au dat adese­ori spectacolul unei campa­nii violente in­potriva Regelui ; dar totdeauna am fost înşelaţi în aşteptările noastre, cînd opozi­ţiile au ajuns la rindul lor gu­verne. In ţara rominească nu există partid care, m­încind pîinea amară a opoziţiei, să nu -şi fi permis lu­xul de a se atinge „nu de cei cari înconjoară Coroana, ci de cel care o poartă“. Am putea afirma, că nu există partid care să nu fi avut momentele lui de antidinasticism. Coaliţia de la Mazar-Paşa, care a răsturnat la 1875 guivernul conser­vator, a produs în literatura anti­­dinastică opere neuitate, nu prin valoarea lor, bine­înţeles, ci prin violenţa ce respirau. De­ la răpo­satul Nae Orăşanu, autorul Şarlei ticăloase, şi pînă la D. Milita Sturdza, pseudonim sub care se ascunde Baronul de Hahn, toţi au ştiut în momente „de grea cumpănă“, să dea şah la Rege. Une­ori, acest şah a mers pină la apologia Regi­cidului. Odată ajunşi însă la putere, vaj­nicii Carlofobi s’au transformat ca prin minune un lachet de cel mai servil dinasticism. D. Mitiţă Sturdza dedea în judecată pe profesorii Mirzescu, Toni şi Pastia pentru că iscăliseră un manifest inofensiv, prin care ieşenii erau invitaţi „să facă gol împrejurul Regelui"“. La rîndul lui, satiricul Orăşanu pri­mea prin decret regal postul pe care azi îl ocupă fictivul Eugen Balş şi mai primea un Bene-Me­­renti, ca semn că, precum spusese el odinioară, Cînd vezi cruce pe o casă, casa ştii că’i de vîndut. Dar pe piepturi, însemnează că vînzarea s a făcut ! Această schimbare la faţă nu eră însă numai o manifestare indivi­duală: întreg partidul se întrecea să dea dovezi de încovoiere a bittei coloane vertebrale. Atunci se in­troducea legenda „marelui căpitan“, atunci se luau prin cea mai neru­şinată fraudă moşiile ţărei şi se dedeau ghiftuitului de pe tron, a­­tunci se dedea în judecată D. Panu pentru că zugrăvea în culori reale pe omul periculos. Aici ajunseră. Conservatorii n’au fost nici ei mai oneşti. După ce flueraseră pe Rege, după ce a­duseseră o campanie vio­lentă in­potriva lui, toţi,—chiar şi celebrul intransigent Blarenberg,— au căzut la pocăială. Nu numai că n’au luat înapoi apanajele acordate de liberali, dar au dat şi ei la rîn­dul lor alte apanajii prinţului moş­tenitor. Istoricul acestor ani de slugărni­cie ar fi foarte lung şi nu-l putem face aici. întrebăm însă: cînd avem o aşa de tristă experienţă, cînd i-am vă­zut pe toţi conspiratori în opoziţie şi lachei la guvern,­­ putem noi oare lua în serios accesele lor mo­mentane de antidinasticism? Dacă liberalii vroiesc să nu zrn­­bim cu neîncredere,— bine­voiască în acelaşi timp să lămurească ce înţeleg ei prin lupta în potriva Re­gelui. Să pue în programul lor res­­tringerea prerogativelor regale, — şi să vie alături cu democraţii pentru o campanie pe tema aceasta. Anton Bacelk­aşa. gg ZILEI Nacian şi Economist l)e bună credinţă, nu ştiam ieri ce pseudonim să’mî aleg, fiind­că vr­oiam să scriu un articol de e­­conomie politică. Stînd aşa, mi-a venit în minte să îau­ pseudonimul I. I. Nacian, pe care credeam că nu l’a mai întrebuinţat nimeni. Cînd colo, ce să vezi? Iau Rominul în mînă,—eram foarte grăbit, — şi descopăr că I. I. Nacian are pre­tenţia de a fi nu numai un pseudonim foarte uzitat şi foarte uzat, dar chiar un nume şi încă un nume care, la rîndul lui, se ascunde sub pseudonimul „Eco­nomist“, ca şi cum Nacian n’ar fi destul de incognito. Nacian se plînge că un altul iscăleşte şi el „Econo­mist“ şi cere să se respecte „proprietatea literară“. De ce? Pentru că „după cum prea bine ştiţi“ nu este de­cît un „Economist“ pe lume, — şi acela este Nacian. Am ră­mas pe gînduri. Oare „Economist“ să fie pseudonim? Dar atunci tot pseudonim este şi „tini­chigiii, fierar, găinar, zarzavagiii", şi, deci, nici un găinar din lume n’are dreptul să'şî zică găinar, afară de unu. Care’i ăla? Ăl care şi-o zice „găinar" mai înainte. Grăbiţi-vă, Domnilor, căci ca mîîne nu veţi mai putea fi „găinari“, cum nu mai puteţi fi nici Nacianî, nici „Economiști“. Rigolo. REGELE ŞI_ALEGERI­LE De cît­va timp constatăm dispariţiunea unui obiceiu, care odinioară se practica pe o scara foarte întinsă : acela de a trage o telegramă de protestare regelui, de cite ori se întîmpla la vre-o alegere presiuni sau arbitrarietăţi administrative. Să se fi convins oare partidele noastre politice din opoziţie de inutilitatea acestui demers? Nu ne prea vine a crede aşa ceva. Ne aşteptăm că la viitoarele alegeri să ne pomenim cu apeluri călduroase la lege, pentru ca să garanteze libertatea alegerilor, iar după săvîrşirea acestor o­­peraţiuni, cu un potop de telegrame­­de protestare adresate aceluiaş. Comedia din trecut va reîncepe iarăşi. Noi am repetat-o de nenumărate ori: treaba asta e zadarnică şi ridiculă, mai ales că regelui Carol îi pasă de liber­tatea alegerilor ca de primele sale grade în armata prusiana. Dorinţa lui a fost tot­deauna, ca un partid ce ajungea odată la putere să se perpetueze la cîrmă, pentru ca El să-şi poată face mai bine interesele. De aceea, departe de a fi un garant al libertăţei alegerilor, el a fost din potrivă în­tot­deauna duşmanul ei neîmpăcat. Am demonstrat aceasta cu prisosinţă de nenumărate ori. Dar dacă mai e cine­va, care să păstreze cea mai mică îndoială asupra acestui punct, îi punem în vedere următoarele vorbe, dintr’o scri­soare adresată de regele Carol tatălui sau, Anton de Hohenzollern, la 24 Ianua­rie 1870, scrisoare consemnată în memo­riile ce le publică TIndépendance rou­­maine. Iată între altele ce spune bunul nostru suveran: Libertatea de agitaţiune, consacrată de Constituţia romina, înlesneşte tot soiul de propagande in ţară şi nenorocita liber­tate a alegerilor, pe care tocmai mi­niştrii cei mai oneşti o respectă mai mult, aduce tot­deauna în Cameră un număr de mici fracţiuni, care îndată se unesc un scop de a resturna guvernul. Vra să zică, pentru M. Sa, libertatea e o nenorocire, şi e un adevărat păcat că tocmai miniştrii oneşti o respectă. Con­secinţa logică e: că un ministru necin­stit e preferabil, dacă însă nu respectă libertatea alegerilor. Iată ce gîndea omul căruia se adresai­ protestările in­potriva ingerinţelor şi a nelegalităţilor. Acum cred că dovada e deplină pen­tru cei mai necrezători. Regele este dar vinovat de păcătoşia la care au ajuns colegiile noastre elec­torale, de falsificarea întregului nostru sistem reprezentativ. Credinţei sale că libertatea alegerilor e o nenorocire, îi datorim eternizarea guvernelor păcătoase la cri­mă, spre marea nenorocire a ţărei. In­potriva acestui rău­ trebue un leac și leacul nu poate fi de­cît sau restur­­narea regelui corupător sau sufragiul universal. 8S5 SS­­531! TICHIR-GHIOL O mare primejdie.— Spitalele maritime.— Apele de la Tichir-Ghiol.— Salvarea copiilor tuberculoşi.— Cutarisirea altor boale Astă-vară, în Adeverul literar, m’am ocu­pat pe scurt de necesitatea de a se creia în diversele puncte ale ţării sanatorii sau spitale de copii, unde generaţiile fragede, atinse de boalele cronice şi grave care mişună prin tir­­guri, să fie supuse unui tratament de între­mare a forţelor. Spuneam că banii cari se chel­­tuesc cu premiile, subsidiile statului, ale primăriilor şi ale judeţelor, alăturate la su­mele sub­scrise de oamenii cu sentimente fi­lantropice, ne-ar permite şi nouă să urmăm exemplele date de Franţa şi de Belgia, adică de a veni în ajutorul sănătăţii compromise a copilaşilor săraci de prin oraşe. Eforia spitalelor civile a făcut primul pas în direcţia asta. Ea e pe cale de a instala un spital maritim pentru copiii rachitici, scrofu­­loşi şi tuberculoşi, pe malul lacului Tichir- Ghiol din Dobrogea, jud. Constanţa. D. dr. N. G. Chernbach, medraul primar al spitalelor, a scos o broşură relativă la a­­cest spital şi vom extrage din ea datele care urmează. O mare primejdie Tuberculoza face mari progrese şi in ţară la noi, lată numărul bolnavilor de tubercu­loză trataţi numai în spitalele Eforiei şi mer­sul boalei. In a. 1879 443 bol, dintre cari 200 au­ murit » » 4880 520 » » » 162 » » Adică într’un decernă au fost trataţi 5984 tuberculoşi, dintre cari au sucombat 1656, ceea ce ne dă o mortalitate mijlocie de 29, 1 la sută, un contingent mortuar permanent egal, de uu superior celui ce dau boalele epidemi­ce cele mai omoritoare din Romînia. E probabil că numărul tuberculoşilor din ţara întreagă trebue să fie enorm. Această boală e deci un adevărat flagel, o mare pri­mejdie nu numai naţională, dar socială. Spitalele maritime Pentru cutarisirea acestei teribile boale, i-au ales la copii, se recomandă aerul de munte sau mai bine aerul şi băile de mare. In alte ţări asemenea spitale maritime s’au fundat de mult. Iată ce spune in privinţa asta D. dr. Chernbach : «Cel dintiin­ spital destinat copiilor scrofu­­loşi a fost cre­at în 1796 la Margate în veci­nătatea Londrei. In 1841 administraţia spita­lelor din Lucca (Italia) înfiinţează la Viareggio o staţiune, unde instalează in timpul vereî cîţi­va copii săraci din provincie. In 1846 adminis­­traţiunea Asistenţei Publice din Paris trimite la Saint-Malo 20 copii scrofuloşi. In 1847 o femee generoasă fondează la Cette un sana­toriu de 24 paturi pentru a înlesni facerea băilor de mare la copii săraci, de religie pro­testantă. «La 1861 se inaugurează provizoriu­ primul spital maritim cu 100 paturi la Berek sur-Mer destinat a primi copii scrofuloşi din spitalele de copii ale Asistenţei Publice din Paris şi copii asistaţi atinşi de aceeaşi boală. Mai tîrziu, în 1866, administraţia Asistenţei Publice din Paris înfiinţează marele stabiliment spitalicesc, care conţine actual 710 paturi şi care aduce o cheltuială anuală de 337.550 lei,ceea­ ce revine pe zi la 1 leu­, 45 bani. «Astă­zi există in Franţa 12 spitale mari­time: Cette, Cannes, Nizza, Cap Breton, Ar­eachon, Peu-Brons, Banyuls, Saint-Pol-les Dunquerque, etc., care toate la un loc dispun de 1756 paturi­. Apele de la Tichir-Ghiol Descoperirea minunatelor ape de la Tichir- Ghiol, ape superioare tuturor apelor de mare şi apelor sărate şi bromate, a h­otărît pe ad­ministraţia Eforiei să creieze pe malul lui un spital maritim permanent, pentru copii. Din analizele făcute de D-nii d­in Saligny, Popovici şi Georgescu, iată ce-a rezultat: 1) Că apa din lacul Tichir-Ghiol conţine o proporţiune de brom aşa de însemnată, pe care nu o găsim în aşa cantitate nici în apa Murei Negre, nici chiar în sorgintele de apă minerală din judeţul Neamţu, (Bălţăteşti şi Oglinzi), cunoscute în Romînia ca bogate în brom. 2) Că apa din lacul Tichir-Ghiol este de o concentraţiune superioară celei din Marea Nea­gră, de 4 ori şi mai bine mai concentrată ; 3) Că densitatea apei Măreî Negre variază intre 1,01345 (Pi­sa­ni) și 1,039 (Hasshagen) pe cînd acea a ape­ din lacul Tichir-Ghiol este de 1,05525 la 100 C.; 4) Apa din Marea Neagră confine în 1000 părți în mediu 13,48 gr. chlorur de sodiu, pe cînd cea din lac cuprinde aproape 55,4 gr.; 5) Că apa luată din Bosfor nu conţine brom (Pisani); apa luată de pe ţărmul sudic al Cri­­meei conţine 5,2 pină la 8,5 miligram­e de bro­­mul de magnesiu pe 1000 grame apă (Göbel şi Hasshagen); apa din lacurile Alybei şi Şa­­gany de pe coastele Basarabiei,­­lacuri situate la sud de Akarm­an, care comunică cu Marea Neagră) confine brom în proporţiune de 5 mi­ligrame pe kilogram de apă (Hasshagen); pe cînd apa din lacul Tichir-Ghiol cuprinde 1357 miligram­e de bromul de magnesiu pentru 1000 grame apă ; ea este dar de 22,2 ori mai Cro­im­­urată ca apa Marei Negre. Tichir-Ghiol, care are o întindere de 80 de hectare, e situat la 150 de metri de Marea Nea­gră, la opt chilometri la sud de Constanţa şi in mare apropiere de satele Tichir-Ghiol şi Tuzla. Dublu avantaj, căci el se bucură de aerul ma­ritim şi spitalul şi staţiunea balneară se pot uşor aproviziona. In plus bolnavii se pot scălda şi in mare, profitând ast­fel şi de minunata acţiune medi­cală a valurilor puternice, un fel de masaj şi flagelaţie naturală. Salvarea copiilor tuberculoşi N’avem destule cuvinte pentru a lăuda ini­ţiativa frumoasă a Eforiei şi sperăm că se vor găsi inimi generoase şi primării înţelepte care să creieze cu­ mai multe secţiuni la acest spital, pentru a trimete acolo pe copiii bolnavi din toată ţara. Tinerele generaţii pot fi deci scăpate măcar în parte de teribila boală a tuberculozei, şi sal­varea lor depinde de numărul acelora cari vor urma pe Eforie in frumosul ei exemplu. Curarisirea altor boale Tichir-Ghiol e menit să ia cu vremea o mare desvoltare, căci afară de curarisirea copiilor bolnăvicioşi, se poate creia şi o staţie balneară pentru persoane în vîrstă, căci iată ce spune concluzia broşurei D-lui dr. Chernbach : «Din datele comparative ale D-luî dr. Popo­­viei rezultă că apa lacului Tichir-Ghiol este superioară sub toate raporturile multora din apele minerale analoage (ape sărate) din Europa, şi că punîndu-se in exploataţiune, ar putea deveni o staţiune balneară dintre cele mai în­semnate. «Din compoziţiunea chimică a apei din lacul Tichir-Ghiol rezultă că această apă se poate întrebuinţa la tămăduirea tuturor boalelor care se vindecă prin ajutorul băilor de ape sărate­­bromurate, precum : scrofule, reumatism, ra­­chitism, boale de femei, parahisii cronice, boale sifilitice, etc.» I. Theodorescu. ­................o» ...» ♦ ....­—...­ SITUAŢIA IN BULGRIA Prinţul şi JD. i Rankov. — Blejjimul trecut. — Împăcare.» eu Kunit».. — fapte, nu vorbe. — Planurile B-IiiI Zankov Corespondentul din Sofia al ziarului rusesc Novoie Vremia a avut zilele tre­cute o foarte interesantă convorbire cu D. Dragan Zankov, omul de stat al Bul­gariei, in care mulţi văd deja pe viito­rul stăpîn al situaţiei politice în princi­patul vecin. D. Dragan Zankov a vorbit mai intim corespondentului rusesc despre prima au­dienţă pe care a avut-o, după întoar­cerea sa în Bulgaria, la prinţul Ferdinand. Regimul Stambulov După primele salutări obicinuite, — spune D. Zankov, am zis prinţului : — M’am întors în Bulgaria fiind că sunt convins că cu depărtarea lui Stam­bulov s’a înlăturat şi regimul lui. Prinţul răspunse :* — Negreşit, nu numai pe Stambulov, ci şi regimul trecut Tam­ schimbat. împăcarea cu Rusia D. Zankov declară mai departe că in­teresul Bulgariei ar pretinde o împăcare cu ori­ce preţ cu Rusia şi liberarea Bul­gariei de sub influenţa Austro Ungariei, care’i este vătămătoare atit In privinţa politică, cit şi în cea economică. Fără Rusia nu s’ar putea închipui o dezvol­tare normală a ţării. Prinţul a ascultat cu atenţiune expu­nerile D-lui Zankov. S a ferit insa a-i da un răspuns direct, observînd numai că i se pare că azi domnesc la Peters­burg alte sentimente faţă de Bulgaria. Fapte, nu vorbe­ a Zankov răspunse că a crede aceasta însemnează a se înşela. El ştie sigur că guvernul rusesc stă­ruie şi acum în vechea­ l­atitudine faţă cu chestiunea bulgară Acum trei ani se ştie că guvernul ru­sesc a publicat in foaia oficială o decla­raţie în această privinţă Ei bine, astă­zî lucrurile stau tocmai acolo unde stateau acum trei ani. D. Zankov adaogă apoi textual: —» Alteța voastră trebuie să facă tot posibilul ca să dobîndeasca încrederea guvernului bulgar. Pentru aceasta însă e nevoie de fapte, nu numai de vorbe, împăcarea cu Rusia ar veni apoi de sine. Nici la acestea prințul n’a reflectat ni­mic direct. Planurile D-luî Zankov . După acestea, D. Zankov expus­e co*­respondentului marelui ziar rusesc blă­nurile sale pentru viitoarea’i activitate politică. Mai inu­mit de to^te el va căuta să con- vingă pe prințul Ferdinand să se des \ partă şi de actualii săi consilieri şi să-î înlocuiască prin rusofili declaraţi, cari se bucură de încrederea Rusiei. Va aş­tepta cît­va timp să vază dacă prinţul se va îndupleca­­ la această cale. Dacă nu, atunci îşi va organiza parti­dul, va întemeia ziare, se va alia cu Karaveiov şi va începe lupta. Vest. --------. .----------­ BARBARII MILITARE Natural cu scriem asupra lavei aceștia fură nici o indignare, cari inima ni s’a împietrit de cele cile le-am căzut şi le-am auzit pină a.'Ulm. Așa dar să povestim faptele . Soldatul Mihainic I. Saim, din coitipania 12, regi­mentul 9 de infanterie din Ii.­Sărat, ci fost chemat sa ’şî plătească tributul singelui şi să ia parte la ma­nevrele din anul trecut. Tributul singelui pentru acest nenorocit n’a fost mimat o ficţiune sau o glumă, căci el a d­at pieptul cu duşmanul şi şi-a vărsat singele. Int­re bună zi, inamicul sub forma sergentului­­m­ajor Zaina Vasile, din aceeaşi companie şi d­in ace­laşi regiment cu Mihainic­­. Şaim, l’a atacat cu mare furie prin flancul sting, dindu’î o teribilă lovitură de băţ de cort peste mină. Mina stei rupt şi învins­ul ti fost dus la ambulanţă. Starea lui fiind insă feuirte gravă, a fost transportat in urmei la spitalul stiu Galaţi şi înregistrat la No. 507. Iată re­verie doctorul spitalului pe fume : Diaim­osa Flegmon al colului sting , operat lot 25 Septembrie : Observaţie: Venit din manevra unde şerger­ul major l’a lovit cu un băţ de cort la colul strnQ pro­­ducindu’i o fană mare. Venit in spital i s’a făcut operaţie, producindu-i-se o rană de 10 centimetri.­Soldatul a părăsit spitalul şi a rămas ciung­­ic mină. De vre-o cite­ va luni el cere necontenit să fie refor­mat, de­oare­ce nu’i bun de serviciu şi chiar e­sculii de ori­ce fel de exerciţiu sau corvadă. Căpitanul companiei, probabil vre-uui aliat al lui Zaina, nu vrea să’î înainteze cererea la colonel. Mama nenorocitului a adus cazul la cunoştinţa D-luî ministru de rǎzboiu, dar n’a căpătat nici un răspuns Ce zic D. general Poenaru şi colonelul regimen­tului 9 de infanterie din R. Sărat ? Sini şi D-lor de partea duşmanului care a vărsat singele şi a rupt braţul soldatului Mihainic I. Şaim 2 Dacă nu se dă curs cererei de reformă a solda­tului, pentru ca el să poată intenta un proces de daune sălbaticului său călău­, alunei nu mai revine nici o îndoială că ministru și colonel nu sunt eu , iotă mai presus de sergentul major Zaina Vasile. Așteptăm să vedem ce rezultat va da prezentul ar­ticol, și la nevoie vom reveni. index. NOUL PALAT DE JUSTIŢIE Un ziar guvernamental anunţă că la toamnă Curţile şi Tribunalele vor fi definitiv strămu­tate în Noul palat de justiţie de pe cheiul Dîmboviţei. Dacă aceasta ştire s’ar adeveri, ar fi o adevărată bine-cuvintare şi pentru împricinaţi şi pentru prestigiul ţărei. In a­­devăr, este o ruşine naţională ceea­ ce avemii noi pînă acuma ca palat de justiţie. Dacă un străin ar vizita clădirea infectă în care azi sunt instalate Curţile şi Tribunalele, ar trebui să’şî facă o tristă ideie de ţara roma­nească, care n’a ajuns să aibă încă măcar in Capitală un palat de justiţie. Actualul local este absolut insuficient, incomod, murdar şi absolut neapt pentru ceea­ ce e destinat. Noul palat de justiţie e clădit pe locul fost­­tei Curţi de apel de pe cheiul Dîmboviţei, vis-a-vis de Domniţa Bălaşa. Clădirea va fi izolată prin patru strade, dintre care do căi vor fi înfiinţate, — una la spatele clădire­ despre calea Rahovei şi alta pe lingă .Insti­tutul Bacteriologic, întrunite la un loc şi comunicînd prin co­ridoare, vor fi toate autorităţile judiciare: Tri­bunalele, Curţile de apel, Curtea de casaţie, Curtea cu juri, Portăreii, Cabinetele judecă­torilor de instrucţie şi Parchetul. Noua clădire are defectele ei atit architec­tonice, cit şi din punctul de vedere practic. Se spune că sălile sunt prea mici; la meza­­nin tavanul este prea jos; împărţirea lasă de dorit. Toate acestea însă trebue să dispară faţă de infecţiunea în care stă astă­zi tem­plul zeiţei Temis. Ceea­ ce însă ne dă mult de grijă mai ales, este întreţinerea. Cu neglijenţa şi lipsa de simţ a curăţeniei, care ne este caracteristica naţională, ne temem­ că şi noul palat al jus­tiţiei va deveni murdar, infect, nelocuibil. Cei în drept ar trebui să nu uite acest prin­cipal lucru, fără care clădirea cea mai fru­moasă şi mai bogată, în cîţî­va ani, devine nelocuibilă. Şi cu atît mai mult se impune o îngrijire din cele mai minuţioase, cu cît Palatul de justiţie e menit zilnic să vadă trecînd prin sălile sale sute de oameni, din toate straturile societăţei. Ca o urmare a instalărei în noua clădire, probabil că şi avocaţii, precum sînt azi ma­gistraţii­—vor fi obligaţi a adopta roba şi toca , ca costum reglementar. Ceea­ ce însă ne temem, e că pînă la toamnă clădirea nu va fi gata, de­oare­ce mai e mult de lucrat. Inlăuntru m­ai ales toate tencue­­lele de artă sînt neîncepute și mobilierul nici nu este comandat. Să sperăm insă că D. architect Mincu, dirigintele-șef al lucrărilor, va face imposi­bilul, ca să termine totul pînă la 1 Septem­brie '1895. C. M.

Next