Adevěrul, februarie 1895 (Anul 8, nr. 2103-2127)
1895-02-01 / nr. 2103
ANUL VTIÎ.Xp. 2103. MINIERUL 10 BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI Ol po ruATESC TOT-D’AUNA ÎNAINTE in Bucurestî la casa administraţiei din Judeţe şi Streinâtate prin mandate POŞTALE ON AN ÎN ŢARA 30 LEI ; ÎN STREINÂTATE 50 LEI ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 » TREI LUNÍ . . 8 » » » 13 » Va Bumer în atreinatat« SO bani EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiu strein în casă Alexandri. MERCURI 1 FEBRUARIE 1895. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la * Administraţie DIN Streinatate, direct la “administraţieis la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI la pag .iv.................0,30 b. linia. » » » (ii.............2,— lei _ » » » » ii..............5,— INSERTIELE ȘI RECLAMELE 3 LER.eîn«tiL. .’4 La Paris, ziarul se găsește dis AfiniSAre CU NUMERUL LA 1 f' ” , ' ldoscul No. 192, Boulfiv. .j UN NUMER VECINU ' ' PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) MANUTSCRIPTELET NU SE INAPOIAzi ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞAH LA REGE De citva timp se observă în atitudinea unei părţi din presa liberală o schimbare faţă cu Regele. Este drept că organele oficiale ale partidului, cum ar fi Voinţa Naţională, păstrează acelaşi ton respectuos, aproape servil. Dar sunt Voinţe de un format mai mic, care spun curat că omul respunzător de toate relele este Suveranul. Tot astfel, prin întrunirile publice, oratorii au găsit mijlocul cel mai uşor pentru a căpăta aplauze: atacurile la adresa Coroanei. Pentru noi, semnul ar fi îmbucurător, căci vedem în fine şi un partid mare eşind din cărarea bătătorită a linguşirilor şi făcînd declaraţii pe care noi le-am făcut de atitea ori. Ne plac însă situaţiile limpezi. In scepticismul nostru, am ajuns să nu ne mai mulţumim cu atacuri de acestea sporadice, a căror origine o socotim inpură. Opoziţiile de toate culorile ne-au dat adeseori spectacolul unei campanii violente inpotriva Regelui ; dar totdeauna am fost înşelaţi în aşteptările noastre, cînd opoziţiile au ajuns la rindul lor guverne. In ţara rominească nu există partid care, mîncind pîinea amară a opoziţiei, să nu -şi fi permis luxul de a se atinge „nu de cei cari înconjoară Coroana, ci de cel care o poartă“. Am putea afirma, că nu există partid care să nu fi avut momentele lui de antidinasticism. Coaliţia de la Mazar-Paşa, care a răsturnat la 1875 guivernul conservator, a produs în literatura antidinastică opere neuitate, nu prin valoarea lor, bineînţeles, ci prin violenţa ce respirau. De la răposatul Nae Orăşanu, autorul Şarlei ticăloase, şi pînă la D. Milita Sturdza, pseudonim sub care se ascunde Baronul de Hahn, toţi au ştiut în momente „de grea cumpănă“, să dea şah la Rege. Uneori, acest şah a mers pină la apologia Regicidului. Odată ajunşi însă la putere, vajnicii Carlofobi s’au transformat ca prin minune un lachet de cel mai servil dinasticism. D. Mitiţă Sturdza dedea în judecată pe profesorii Mirzescu, Toni şi Pastia pentru că iscăliseră un manifest inofensiv, prin care ieşenii erau invitaţi „să facă gol împrejurul Regelui"“. La rîndul lui, satiricul Orăşanu primea prin decret regal postul pe care azi îl ocupă fictivul Eugen Balş şi mai primea un Bene-Merenti, ca semn că, precum spusese el odinioară, Cînd vezi cruce pe o casă, casa ştii că’i de vîndut. Dar pe piepturi, însemnează că vînzarea s a făcut ! Această schimbare la faţă nu eră însă numai o manifestare individuală: întreg partidul se întrecea să dea dovezi de încovoiere a bittei coloane vertebrale. Atunci se introducea legenda „marelui căpitan“, atunci se luau prin cea mai neruşinată fraudă moşiile ţărei şi se dedeau ghiftuitului de pe tron, atunci se dedea în judecată D. Panu pentru că zugrăvea în culori reale pe omul periculos. Aici ajunseră. Conservatorii n’au fost nici ei mai oneşti. După ce flueraseră pe Rege, după ce aduseseră o campanie violentă inpotriva lui, toţi,—chiar şi celebrul intransigent Blarenberg,— au căzut la pocăială. Nu numai că n’au luat înapoi apanajele acordate de liberali, dar au dat şi ei la rîndul lor alte apanajii prinţului moştenitor. Istoricul acestor ani de slugărnicie ar fi foarte lung şi nu-l putem face aici. întrebăm însă: cînd avem o aşa de tristă experienţă, cînd i-am văzut pe toţi conspiratori în opoziţie şi lachei la guvern, putem noi oare lua în serios accesele lor momentane de antidinasticism? Dacă liberalii vroiesc să nu zrnbim cu neîncredere,— binevoiască în acelaşi timp să lămurească ce înţeleg ei prin lupta în potriva Regelui. Să pue în programul lor restringerea prerogativelor regale, — şi să vie alături cu democraţii pentru o campanie pe tema aceasta. Anton Bacelkaşa. gg ZILEI Nacian şi Economist l)e bună credinţă, nu ştiam ieri ce pseudonim să’mî aleg, fiindcă vroiam să scriu un articol de economie politică. Stînd aşa, mi-a venit în minte să îau pseudonimul I. I. Nacian, pe care credeam că nu l’a mai întrebuinţat nimeni. Cînd colo, ce să vezi? Iau Rominul în mînă,—eram foarte grăbit, — şi descopăr că I. I. Nacian are pretenţia de a fi nu numai un pseudonim foarte uzitat şi foarte uzat, dar chiar un nume şi încă un nume care, la rîndul lui, se ascunde sub pseudonimul „Economist“, ca şi cum Nacian n’ar fi destul de incognito. Nacian se plînge că un altul iscăleşte şi el „Economist“ şi cere să se respecte „proprietatea literară“. De ce? Pentru că „după cum prea bine ştiţi“ nu este decît un „Economist“ pe lume, — şi acela este Nacian. Am rămas pe gînduri. Oare „Economist“ să fie pseudonim? Dar atunci tot pseudonim este şi „tinichigiii, fierar, găinar, zarzavagiii", şi, deci, nici un găinar din lume n’are dreptul să'şî zică găinar, afară de unu. Care’i ăla? Ăl care şi-o zice „găinar" mai înainte. Grăbiţi-vă, Domnilor, căci ca mîîne nu veţi mai putea fi „găinari“, cum nu mai puteţi fi nici Nacianî, nici „Economiști“. Rigolo. REGELE ŞI_ALEGERILE De cîtva timp constatăm dispariţiunea unui obiceiu, care odinioară se practica pe o scara foarte întinsă : acela de a trage o telegramă de protestare regelui, de cite ori se întîmpla la vre-o alegere presiuni sau arbitrarietăţi administrative. Să se fi convins oare partidele noastre politice din opoziţie de inutilitatea acestui demers? Nu ne prea vine a crede aşa ceva. Ne aşteptăm că la viitoarele alegeri să ne pomenim cu apeluri călduroase la lege, pentru ca să garanteze libertatea alegerilor, iar după săvîrşirea acestor operaţiuni, cu un potop de telegramede protestare adresate aceluiaş. Comedia din trecut va reîncepe iarăşi. Noi am repetat-o de nenumărate ori: treaba asta e zadarnică şi ridiculă, mai ales că regelui Carol îi pasă de libertatea alegerilor ca de primele sale grade în armata prusiana. Dorinţa lui a fost totdeauna, ca un partid ce ajungea odată la putere să se perpetueze la cîrmă, pentru ca El să-şi poată face mai bine interesele. De aceea, departe de a fi un garant al libertăţei alegerilor, el a fost din potrivă întotdeauna duşmanul ei neîmpăcat. Am demonstrat aceasta cu prisosinţă de nenumărate ori. Dar dacă mai e cineva, care să păstreze cea mai mică îndoială asupra acestui punct, îi punem în vedere următoarele vorbe, dintr’o scrisoare adresată de regele Carol tatălui sau, Anton de Hohenzollern, la 24 Ianuarie 1870, scrisoare consemnată în memoriile ce le publică TIndépendance roumaine. Iată între altele ce spune bunul nostru suveran: Libertatea de agitaţiune, consacrată de Constituţia romina, înlesneşte tot soiul de propagande in ţară şi nenorocita libertate a alegerilor, pe care tocmai miniştrii cei mai oneşti o respectă mai mult, aduce totdeauna în Cameră un număr de mici fracţiuni, care îndată se unesc un scop de a resturna guvernul. Vra să zică, pentru M. Sa, libertatea e o nenorocire, şi e un adevărat păcat că tocmai miniştrii oneşti o respectă. Consecinţa logică e: că un ministru necinstit e preferabil, dacă însă nu respectă libertatea alegerilor. Iată ce gîndea omul căruia se adresai protestările inpotriva ingerinţelor şi a nelegalităţilor. Acum cred că dovada e deplină pentru cei mai necrezători. Regele este dar vinovat de păcătoşia la care au ajuns colegiile noastre electorale, de falsificarea întregului nostru sistem reprezentativ. Credinţei sale că libertatea alegerilor e o nenorocire, îi datorim eternizarea guvernelor păcătoase la crimă, spre marea nenorocire a ţărei. Inpotriva acestui rău trebue un leac și leacul nu poate fi decît sau resturnarea regelui corupător sau sufragiul universal. 8S5 SS531! TICHIR-GHIOL O mare primejdie.— Spitalele maritime.— Apele de la Tichir-Ghiol.— Salvarea copiilor tuberculoşi.— Cutarisirea altor boale Astă-vară, în Adeverul literar, m’am ocupat pe scurt de necesitatea de a se creia în diversele puncte ale ţării sanatorii sau spitale de copii, unde generaţiile fragede, atinse de boalele cronice şi grave care mişună prin tirguri, să fie supuse unui tratament de întremare a forţelor. Spuneam că banii cari se cheltuesc cu premiile, subsidiile statului, ale primăriilor şi ale judeţelor, alăturate la sumele subscrise de oamenii cu sentimente filantropice, ne-ar permite şi nouă să urmăm exemplele date de Franţa şi de Belgia, adică de a veni în ajutorul sănătăţii compromise a copilaşilor săraci de prin oraşe. Eforia spitalelor civile a făcut primul pas în direcţia asta. Ea e pe cale de a instala un spital maritim pentru copiii rachitici, scrofuloşi şi tuberculoşi, pe malul lacului Tichir- Ghiol din Dobrogea, jud. Constanţa. D. dr. N. G. Chernbach, medraul primar al spitalelor, a scos o broşură relativă la acest spital şi vom extrage din ea datele care urmează. O mare primejdie Tuberculoza face mari progrese şi in ţară la noi, lată numărul bolnavilor de tuberculoză trataţi numai în spitalele Eforiei şi mersul boalei. In a. 1879 443 bol, dintre cari 200 au murit » » 4880 520 » » » 162 » » Adică într’un decernă au fost trataţi 5984 tuberculoşi, dintre cari au sucombat 1656, ceea ce ne dă o mortalitate mijlocie de 29, 1 la sută, un contingent mortuar permanent egal, de uu superior celui ce dau boalele epidemice cele mai omoritoare din Romînia. E probabil că numărul tuberculoşilor din ţara întreagă trebue să fie enorm. Această boală e deci un adevărat flagel, o mare primejdie nu numai naţională, dar socială. Spitalele maritime Pentru cutarisirea acestei teribile boale, i-au ales la copii, se recomandă aerul de munte sau mai bine aerul şi băile de mare. In alte ţări asemenea spitale maritime s’au fundat de mult. Iată ce spune in privinţa asta D. dr. Chernbach : «Cel dintiin spital destinat copiilor scrofuloşi a fost creat în 1796 la Margate în vecinătatea Londrei. In 1841 administraţia spitalelor din Lucca (Italia) înfiinţează la Viareggio o staţiune, unde instalează in timpul vereî cîţiva copii săraci din provincie. In 1846 administraţiunea Asistenţei Publice din Paris trimite la Saint-Malo 20 copii scrofuloşi. In 1847 o femee generoasă fondează la Cette un sanatoriu de 24 paturi pentru a înlesni facerea băilor de mare la copii săraci, de religie protestantă. «La 1861 se inaugurează provizoriu primul spital maritim cu 100 paturi la Berek sur-Mer destinat a primi copii scrofuloşi din spitalele de copii ale Asistenţei Publice din Paris şi copii asistaţi atinşi de aceeaşi boală. Mai tîrziu, în 1866, administraţia Asistenţei Publice din Paris înfiinţează marele stabiliment spitalicesc, care conţine actual 710 paturi şi care aduce o cheltuială anuală de 337.550 lei,ceea ce revine pe zi la 1 leu, 45 bani. «Astăzi există in Franţa 12 spitale maritime: Cette, Cannes, Nizza, Cap Breton, Areachon, Peu-Brons, Banyuls, Saint-Pol-les Dunquerque, etc., care toate la un loc dispun de 1756 paturi. Apele de la Tichir-Ghiol Descoperirea minunatelor ape de la Tichir- Ghiol, ape superioare tuturor apelor de mare şi apelor sărate şi bromate, a hotărît pe administraţia Eforiei să creieze pe malul lui un spital maritim permanent, pentru copii. Din analizele făcute de D-nii din Saligny, Popovici şi Georgescu, iată ce-a rezultat: 1) Că apa din lacul Tichir-Ghiol conţine o proporţiune de brom aşa de însemnată, pe care nu o găsim în aşa cantitate nici în apa Murei Negre, nici chiar în sorgintele de apă minerală din judeţul Neamţu, (Bălţăteşti şi Oglinzi), cunoscute în Romînia ca bogate în brom. 2) Că apa din lacul Tichir-Ghiol este de o concentraţiune superioară celei din Marea Neagră, de 4 ori şi mai bine mai concentrată ; 3) Că densitatea apei Măreî Negre variază intre 1,01345 (Pisani) și 1,039 (Hasshagen) pe cînd acea a ape din lacul Tichir-Ghiol este de 1,05525 la 100 C.; 4) Apa din Marea Neagră confine în 1000 părți în mediu 13,48 gr. chlorur de sodiu, pe cînd cea din lac cuprinde aproape 55,4 gr.; 5) Că apa luată din Bosfor nu conţine brom (Pisani); apa luată de pe ţărmul sudic al Crimeei conţine 5,2 pină la 8,5 miligrame de bromul de magnesiu pe 1000 grame apă (Göbel şi Hasshagen); apa din lacurile Alybei şi Şagany de pe coastele Basarabiei,lacuri situate la sud de Akarman, care comunică cu Marea Neagră) confine brom în proporţiune de 5 miligrame pe kilogram de apă (Hasshagen); pe cînd apa din lacul Tichir-Ghiol cuprinde 1357 miligrame de bromul de magnesiu pentru 1000 grame apă ; ea este dar de 22,2 ori mai Croimurată ca apa Marei Negre. Tichir-Ghiol, care are o întindere de 80 de hectare, e situat la 150 de metri de Marea Neagră, la opt chilometri la sud de Constanţa şi in mare apropiere de satele Tichir-Ghiol şi Tuzla. Dublu avantaj, căci el se bucură de aerul maritim şi spitalul şi staţiunea balneară se pot uşor aproviziona. In plus bolnavii se pot scălda şi in mare, profitând astfel şi de minunata acţiune medicală a valurilor puternice, un fel de masaj şi flagelaţie naturală. Salvarea copiilor tuberculoşi N’avem destule cuvinte pentru a lăuda iniţiativa frumoasă a Eforiei şi sperăm că se vor găsi inimi generoase şi primării înţelepte care să creieze cu mai multe secţiuni la acest spital, pentru a trimete acolo pe copiii bolnavi din toată ţara. Tinerele generaţii pot fi deci scăpate măcar în parte de teribila boală a tuberculozei, şi salvarea lor depinde de numărul acelora cari vor urma pe Eforie in frumosul ei exemplu. Curarisirea altor boale Tichir-Ghiol e menit să ia cu vremea o mare desvoltare, căci afară de curarisirea copiilor bolnăvicioşi, se poate creia şi o staţie balneară pentru persoane în vîrstă, căci iată ce spune concluzia broşurei D-lui dr. Chernbach : «Din datele comparative ale D-luî dr. Popoviei rezultă că apa lacului Tichir-Ghiol este superioară sub toate raporturile multora din apele minerale analoage (ape sărate) din Europa, şi că punîndu-se in exploataţiune, ar putea deveni o staţiune balneară dintre cele mai însemnate. «Din compoziţiunea chimică a apei din lacul Tichir-Ghiol rezultă că această apă se poate întrebuinţa la tămăduirea tuturor boalelor care se vindecă prin ajutorul băilor de ape săratebromurate, precum : scrofule, reumatism, rachitism, boale de femei, parahisii cronice, boale sifilitice, etc.» I. Theodorescu. ................o» ...» ♦ ....—... SITUAŢIA IN BULGRIA Prinţul şi JD. i Rankov. — Blejjimul trecut. — Împăcare.» eu Kunit».. — fapte, nu vorbe. — Planurile B-IiiI Zankov Corespondentul din Sofia al ziarului rusesc Novoie Vremia a avut zilele trecute o foarte interesantă convorbire cu D. Dragan Zankov, omul de stat al Bulgariei, in care mulţi văd deja pe viitorul stăpîn al situaţiei politice în principatul vecin. D. Dragan Zankov a vorbit mai intim corespondentului rusesc despre prima audienţă pe care a avut-o, după întoarcerea sa în Bulgaria, la prinţul Ferdinand. Regimul Stambulov După primele salutări obicinuite, — spune D. Zankov, am zis prinţului : — M’am întors în Bulgaria fiind că sunt convins că cu depărtarea lui Stambulov s’a înlăturat şi regimul lui. Prinţul răspunse :* — Negreşit, nu numai pe Stambulov, ci şi regimul trecut Tam schimbat. împăcarea cu Rusia D. Zankov declară mai departe că interesul Bulgariei ar pretinde o împăcare cu orice preţ cu Rusia şi liberarea Bulgariei de sub influenţa Austro Ungariei, care’i este vătămătoare atit In privinţa politică, cit şi în cea economică. Fără Rusia nu s’ar putea închipui o dezvoltare normală a ţării. Prinţul a ascultat cu atenţiune expunerile D-lui Zankov. S a ferit insa a-i da un răspuns direct, observînd numai că i se pare că azi domnesc la Petersburg alte sentimente faţă de Bulgaria. Fapte, nu vorbe a Zankov răspunse că a crede aceasta însemnează a se înşela. El ştie sigur că guvernul rusesc stăruie şi acum în vechea latitudine faţă cu chestiunea bulgară Acum trei ani se ştie că guvernul rusesc a publicat in foaia oficială o declaraţie în această privinţă Ei bine, astăzî lucrurile stau tocmai acolo unde stateau acum trei ani. D. Zankov adaogă apoi textual: —» Alteța voastră trebuie să facă tot posibilul ca să dobîndeasca încrederea guvernului bulgar. Pentru aceasta însă e nevoie de fapte, nu numai de vorbe, împăcarea cu Rusia ar veni apoi de sine. Nici la acestea prințul n’a reflectat nimic direct. Planurile D-luî Zankov . După acestea, D. Zankov expuse co*respondentului marelui ziar rusesc blănurile sale pentru viitoarea’i activitate politică. Mai inumit de to^te el va căuta să con- vingă pe prințul Ferdinand să se des \ partă şi de actualii săi consilieri şi să-î înlocuiască prin rusofili declaraţi, cari se bucură de încrederea Rusiei. Va aştepta cîtva timp să vază dacă prinţul se va îndupleca la această cale. Dacă nu, atunci îşi va organiza partidul, va întemeia ziare, se va alia cu Karaveiov şi va începe lupta. Vest. --------. .---------- BARBARII MILITARE Natural cu scriem asupra lavei aceștia fură nici o indignare, cari inima ni s’a împietrit de cele cile le-am căzut şi le-am auzit pină a.'Ulm. Așa dar să povestim faptele . Soldatul Mihainic I. Saim, din coitipania 12, regimentul 9 de infanterie din Ii.Sărat, ci fost chemat sa ’şî plătească tributul singelui şi să ia parte la manevrele din anul trecut. Tributul singelui pentru acest nenorocit n’a fost mimat o ficţiune sau o glumă, căci el a dat pieptul cu duşmanul şi şi-a vărsat singele. Intre bună zi, inamicul sub forma sergentuluimajor Zaina Vasile, din aceeaşi companie şi din acelaşi regiment cu Mihainic. Şaim, l’a atacat cu mare furie prin flancul sting, dindu’î o teribilă lovitură de băţ de cort peste mină. Mina stei rupt şi învinsul ti fost dus la ambulanţă. Starea lui fiind insă feuirte gravă, a fost transportat in urmei la spitalul stiu Galaţi şi înregistrat la No. 507. Iată reverie doctorul spitalului pe fume : Diaimosa Flegmon al colului sting , operat lot 25 Septembrie : Observaţie: Venit din manevra unde şergerul major l’a lovit cu un băţ de cort la colul strnQ producindu’i o fană mare. Venit in spital i s’a făcut operaţie, producindu-i-se o rană de 10 centimetri.Soldatul a părăsit spitalul şi a rămas ciungic mină. De vre-o cite va luni el cere necontenit să fie reformat, deoarece nu’i bun de serviciu şi chiar esculii de orice fel de exerciţiu sau corvadă. Căpitanul companiei, probabil vre-uui aliat al lui Zaina, nu vrea să’î înainteze cererea la colonel. Mama nenorocitului a adus cazul la cunoştinţa D-luî ministru de rǎzboiu, dar n’a căpătat nici un răspuns Ce zic D. general Poenaru şi colonelul regimentului 9 de infanterie din R. Sărat ? Sini şi D-lor de partea duşmanului care a vărsat singele şi a rupt braţul soldatului Mihainic I. Şaim 2 Dacă nu se dă curs cererei de reformă a soldatului, pentru ca el să poată intenta un proces de daune sălbaticului său călău, alunei nu mai revine nici o îndoială că ministru și colonel nu sunt eu , iotă mai presus de sergentul major Zaina Vasile. Așteptăm să vedem ce rezultat va da prezentul articol, și la nevoie vom reveni. index. NOUL PALAT DE JUSTIŢIE Un ziar guvernamental anunţă că la toamnă Curţile şi Tribunalele vor fi definitiv strămutate în Noul palat de justiţie de pe cheiul Dîmboviţei. Dacă aceasta ştire s’ar adeveri, ar fi o adevărată bine-cuvintare şi pentru împricinaţi şi pentru prestigiul ţărei. In adevăr, este o ruşine naţională ceea ce avemii noi pînă acuma ca palat de justiţie. Dacă un străin ar vizita clădirea infectă în care azi sunt instalate Curţile şi Tribunalele, ar trebui să’şî facă o tristă ideie de ţara romanească, care n’a ajuns să aibă încă măcar in Capitală un palat de justiţie. Actualul local este absolut insuficient, incomod, murdar şi absolut neapt pentru ceea ce e destinat. Noul palat de justiţie e clădit pe locul fosttei Curţi de apel de pe cheiul Dîmboviţei, vis-a-vis de Domniţa Bălaşa. Clădirea va fi izolată prin patru strade, dintre care do căi vor fi înfiinţate, — una la spatele clădire despre calea Rahovei şi alta pe lingă .Institutul Bacteriologic, întrunite la un loc şi comunicînd prin coridoare, vor fi toate autorităţile judiciare: Tribunalele, Curţile de apel, Curtea de casaţie, Curtea cu juri, Portăreii, Cabinetele judecătorilor de instrucţie şi Parchetul. Noua clădire are defectele ei atit architectonice, cit şi din punctul de vedere practic. Se spune că sălile sunt prea mici; la mezanin tavanul este prea jos; împărţirea lasă de dorit. Toate acestea însă trebue să dispară faţă de infecţiunea în care stă astăzi templul zeiţei Temis. Ceea ce însă ne dă mult de grijă mai ales, este întreţinerea. Cu neglijenţa şi lipsa de simţ a curăţeniei, care ne este caracteristica naţională, ne temem că şi noul palat al justiţiei va deveni murdar, infect, nelocuibil. Cei în drept ar trebui să nu uite acest principal lucru, fără care clădirea cea mai frumoasă şi mai bogată, în cîţîva ani, devine nelocuibilă. Şi cu atît mai mult se impune o îngrijire din cele mai minuţioase, cu cît Palatul de justiţie e menit zilnic să vadă trecînd prin sălile sale sute de oameni, din toate straturile societăţei. Ca o urmare a instalărei în noua clădire, probabil că şi avocaţii, precum sînt azi magistraţii—vor fi obligaţi a adopta roba şi toca , ca costum reglementar. Ceea ce însă ne temem, e că pînă la toamnă clădirea nu va fi gata, deoarece mai e mult de lucrat. Inlăuntru mai ales toate tencuelele de artă sînt neîncepute și mobilierul nici nu este comandat. Să sperăm insă că D. architect Mincu, dirigintele-șef al lucrărilor, va face imposibilul, ca să termine totul pînă la 1 Septembrie '1895. C. M.