Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)

1895-10-01 / nr. 2329

1 V r 4 ANUL VIII.­No. 2329 NUMERUL DO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LUNI şi se plătesc tot­d’auna înainte. Ia Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei, în Streinătate 50 Lei Şase luni. . 15 , , „ 25 lei luni. . 8 , , , 13 Un număr In streinătate 30 bani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAG. BAnce! naţionale casele karageorgevic! Sft to feresti !Remoar­ie train strein In eaşfr V. Alexandri. DUMINICA 1 OCTOMBRE 1895 NUMERULIlO BANI ANUNCIURILE în Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie în Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiele de publicitate Anunciurî la pag. IV . . . 0,30 b. linia I MB IU* ... 2,-- lei g a a a ^ • • • 3,— f „ Inserţiele şi Reclamele 3 lei rîndul. Un număr vechia SO JBs.nl REDACŢIA PASAG. BANCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEOR. PARTIDELE ISTORICE , polemica destul de violentă s’a încins între Voinţa Naţională şi Con­stituţionalul. Organul naţional-liberal pretinde câ ţara este obosită de acest guvern, obo­sită de incapacitatea, de reaua cre­dinţă, de hoţiile şi de infamiile acestui regim. Organul conservator — de astă dată vorbeşte în numele conservatorilor — protestă naturalminte cu indignare con­tra acestei oboseli a ţărei, declarînd că guvernul conservator a îmbunătăţit sta­rea ţăranului prin înlesnirea proprie­tăţi şi cultivărei ei; a dat o puternică dezvoltare învăţămîntului public; a ga­rantat independenţa magistraţilor prin inamovibilitate ; a stîrpit agiul şi a ridicat un mare număr de construc­­ţiuni cari se încheie uimitor cu falnicul pod peste Dunăre. Scopul acestui articol este de a face partea fie­caruia din cei doi beligeranţi, dovedindu-le că ambele partide pe cari se silesc a le apăra, au numeroasele lor păcate, şi pe ici pe colo cîte o mă­sură bună, care îşi pierde efectul aş­teptat şi dorit, prin reaua ei aplicare. * * * Dacă vorbim de hoţi şi de hoţii, li­beralii au avut pe Angheleştii lor, pe Maicanii lor şi pe mulţi alţii cari au rămas neurmăriţi, de şi cei d’întîiu au fost daţi în judecată şi şi-au expiat ho­ţiile lor. —Conservatorii au şi ei pe colo­­nelul Iarca, care stă şi azi în fruntea regimentului din Giurgiu,—de­şi colone­lul de intendenţă Bengescu, într’una din inspecţiile sale, a găsit în casa regi­mentului în loc de bani o chitanţa de vr’o zece mii de lei a colonelului Iarca.—­­Conservatorii au pe caieţi, ştii şi tuna­­rul colonel Capşa, care este şi azi pre­fect al poliţiei capitalei şi mîine va co­manda de­sigur un regiment,—de­şi an­cheta Peracovcî-Constantinescu­ a constatat cele mai scandaloase hoţii, fapt pentru care integrul Alex. Pencovici insultat şi calomniat prin un comuni­­cat publicat în Monitorul Oficial de prostituata de la culte, a fost silit a-şi da demisia pe care cetitorii acestui ziar o vor găsi reprodusă le pagina a doua a acestui număr.—Conservatorii au pe Robescul lor, pe Ressul lor cari, daţi judecăţei, au fost osândiţi acum câte­va zile ; — de­şi alţi trei conservatori, de nuanţă junimistă implicaţi în panamaua gălâţeană, se plimbă veseli, sfidând opi­nia publică indignată, fiind siguri că impunitatea le este asigurată de patro­nii lor, cari mai clapcani au aruncat peste dînşii muşamaua ministrului de justiţie — căci şi junimiştii au o mu­şama. *** Liberalii, după rezboiul ruso-turc 1877-78, au împroprietărit un număr foarte mare de soldaţi cari au luptat pe câmpiile Bulgariei, precum şi mulţi însurăţei. Tot liberalii au scăzut în mod simţitor nedreptul şi odiosul bir al pa­­pitaţiei.—Conservatorii au împroprietă­rit şi ei pe mulţi săteni, dar cu o mână au dat nenorociţilor ţărani şi cu cea­­’altâ au luat îndărăt cu dobândă uzurarâ. Au aruncat pe capul lor legea maximului, mult mai simţitoare la sate de­cît la oraşe, taxele poporitului şi ale jandarmeriei, şi culmea, sau a unei ne­­ertate indiferenţe sau a unei odioase cruzimi, este priţeluirea făcută, pentru cinci ani, venitului micilor moşii sătâ­neşti de câtre comisiile de recensiment. Pe cînd aceste comisii au evaluat ve­nitul pogonului marilor proprietăţi în­tre 9 lei 60 şi 9 lei 85, ele au pre­­ţeluit venitul pogonului micilor proprie­tăţi ţărăneşti la 14 lei pogonul, în unele judeţe la 18 lei şi în altele pâ­nă la 23 lei pogonul. Ce neruşinare ! Şi Constituţionalul are neobrăzarea — junimiştii nu au parvenit unde sînt de­căt prin neobrăzare şi cinism— să vor­bească de îmbunătăţirea stărei ţăranu­lui. Partea odioasă a acestei despoieri săvîrşite pe spinarea ţărănimii este că ea se făptui­şte în urma unor ordine formale pornite din cabinetul ministru­lui de finance. Eu declar D-lui M. Gher­­mani că m­ă mulțumesc ca venitul po­gonului micilor proprietăți ale sătenilor să fie evaluat nici mai mult nici mai puțin de­căt cum s'a evaluat venitul pogonului marilor moșii ale nababului ploeștean, a cârui avere nu se mai nu­­mera azi cu zecimele de milioane ci cu sutimele de milioane. Ce zic­e­le ministru de finance ? Voiu termina, în numărul viitor, a­­precierile mele asupra dezvoltărei în­­vețimentului public, asupra independen­ței magistraturei datorită inamovibilită­ții, asupra stârpirei agiului, şi mai a­­les asupra marelui număr de construc­­ţiuni, arâtînd ca dacă conservatorii au la activul lor multe păcate comise, cu privire la reformele de mai sus, libe­ralii nu sunt mai puţin vulnerabili pe acest târîm. Alex. V. Beldimann. --------------------«8»-------------------­ Eu prefer, însă, ceastă­ l’altâ vorbă a D-luî Carp. Marţi toţi miniştrii aă asistat la manevre şi aă dejunat acolo. După de­jun D-niî Consilieri ai tronului s’au trîntit pe iarbă, singur D-l Carp a rămas în pi­cioare şi se uita rizînd la colegii săi de jos. Văzîndu-l că unde, unul dintre miniș­tri îl întreabă : — Da de ce rîzi așa uitindu-te la noi ? — Pentru câ, îi răspunde D-l Carp, văd un minister la pămînt. (Parce que je vois un ministére par terre). Dragoș NA TI ¥“^ A W.Jt SL ®CI Danțul Catolic Ce-o fi aia? o sa mă întrebați. Tată ce este, o să vă răspund: Profesorul de danţ anume Schmidt, fost de profesiune chelner şi actualmente tăetor de bătături la Mitraşevski, a scris în onoarea mi­cului principe Carol şi i­ l-a dedicat, danţul Caro­lic pentru persoane de ambe­ sexe. De­oare-ce însă Schmidt locueşte la otel Fi­­eschi evident că danţul sau a făcut fiasco, căci tinărul prinţ cînd a fost să execute danţul Ca­rolic a găsit de cuviinţă să-l acompanieze cu nişte mişcări tocmai vice*versa de ceea ce este cunoscută la dame du ventre. Ori­cum Schmidt, aducîndu-şi aminte de chel­­nereasca lui ex*profesiune a servit foarte bine pe tinărul prinţ care, în vedere că a ştiut moş­teni calităţile harpagonice ale unchiului sau, n’a bine­voit să dea nici măcar un bacşiş. Se spune — dar dăm ştirea sub toată re­zerva — că, pentru a se populariza acest danţ, poliţia a dat ordine severe ca el să se joace prin toate localurile publice şi prin toate ba­lurile mascate cele mai renumite precum la Or­eă la Pomul verde, la Hírdan, la Trei Sar­male şi la Otel Nemţoaica. (Acest din urmă să nu se confunde cu palatul regal). De acuma inainte mitocanii in loc să mai zică pe vestitul „Balanse Marghioala cri’.... aşa şi pe dincolo, o să spuie : „Cărlicăie Marghioa­la“ ,­ aşa şi pe dincolo. Vorba ăluia, mai bine rămîneai tot chelner, nene Schmidt, de­cît să ajungi la vreme de bătrineţe să tai bătături şi să desperezi pe mi­tocani. Vax. Anarhiştii armeni O societate anarhistă. — Intemeietorii. — O proclamaţie. — Spionajul. — Şeful executiv. — Alte dezordine Ziarul englez Standard primeşte de la corespondentul sau din Constantinopol nişte amănunte interesante asupra unei societăţi armene anarhiste, căreia se atri­buie acum înscenarea manifestaţiilor ce au dat naştere ultimelor măceluri din Constantinopol. Societatea aceasta, al cărei nume e Hin­­ceak, a dat de veste deja de mai multă vreme—spune numitul corespondent—că are de gînd să provoace tulburări. Intemeiătorii Societatea aceasta s’a întemeiat în anul 1887 la Tiflis de către trei armeni: Ru­­pen Kambur, Nişan Magavurian şi Ha­ntiak Ruşbazian. Prima ei întreprindere a fost scoaterea unei gazete purtind numele societăţii. A­­ceastă gazetă a apărut pe rînd la Tiflis, Geneva şi Atena, iar în vremea din urmă se tipărea la Londra. Societatea Hinceak a inundat nu numai Turcia, ci toată Europa cu proclamaţii şi broşuri anarhiste. O proclamaţie iată, drept probă, un pasaj dintr’o ast­fel de proclamaţie: «Mai nainte de toate sîntem anarhişti cu un program bine hotărît. Scopul nos­tru e să răspîndim anarhia în Anatolia. In acest scop am hotărît să instituim aci un guvern national neatîrnat, şi pe urmă să provocăm turburări ca pe calea acea­sta să dobîndim noii libertăţi politice. Spionajul Statutele societăţii aruncă oare­care lu­mină asupra evenimentelor din urmă. Intr’unul din articolele acestor statute se zice : «Comitetul va avea un spion-şef, care va face parte dintre membrii lui. Acest spion-şef va trebui să fie sau un funcţio­nar al statului, sau să aibă legături cu vr’un funcţionar civil, aşa ca să fie în stare să descopere comitetului secretele şi planurile Porţii. «El va trebui să fie un om hotărît şi discret şi să aibă sub comanda lui 10 oa­meni cari să prevestească comitetul despre orice primejdie. «Aceşti agenţi secreţi se vor introduce pretutindeni, deghizaţi cît se va putea mai variat. Comitetul însă nu-l va cu­noaşte ; el va cunoaşte numai pe şe­ful lor.» Şeful executiv Un alt articol spune: «Comitetul va numi un şef executiv, sub comanda căruia se va pune mai mul­te ajutoare. , «Aceste ajutoare vor avea misiunea de­­ a executa pedepsele pe cari comitetul le va dicta orî­cărei persoane pe care o va socoti vrednică de pedeapsă.­ «Pedepsele sunt de trei feluri: aver­tismentul, bătaia şi moartea. «Sentinţa de moarte se poate executa cu cuţitul sau cu revolverul, prin su­grumare sau otravă. «Pentru aruncarea în aer a edificiilor se vor întrebuinţa bombe cu dinamită, nitroglicerină şi praf de puşcă». Alte dizordine In anul 1890 societatea aceasta a mai înscenat o serie de dizordine ca cele de la 18 (30) Sep. acest an. Atunci neorînduelile au început la Kum­­kapu, la patriarhatul armean, şi au co­stat, ca şi acum, multe vieţi omeneşti. Autorităţile turceşti afirmă că şi mă­celul de la Sassun a fost provocat tot de comitetul armenilor anarhişti, prin şeful executiv al lor, care ar fi actual­mente un oarecare Homparzun. Şi societatea asta va mai da desigur mult de lucru şi Porţii şi puterilor. A Vest multă şansă să iasă un nu­măr de la 1 pînă la 99.999, de­cît de la 100.000 pînă la 150.000, cu toate că cele d’intiiu numere­­ sunt numai de două ori mai numeroase de­cît cele din urmă. Drept ar fi ca în prima tombolă să fie nu­­­mai două zerouri şi un­a; numai ast­fel şan­sele ar fi egale pentru toţi... Dar să vede că, la noi ca la nimeni, se a­­runcă la întreprinderi financiare oameni cari n’au habar de elementele aritmeticei ! Nu-i mirare, ce e dreptul ; am văzut și altele mai late. R. Criză sau agonie CRIZA Publicat este foarte nerăbdător ca să afle in ce chip are să se resolve criza ministe­­rială.De aceea fie­care te abordează pe strade, te ia de scurt, iţi cere informaţii şi vrea cu orî­ce preţ să’i spui cine o să rămie la guvern. Mai ales noi ziariştii sintem­ executaţi într’un chip teribil căci onor. p. t. public nu’şî poate închipui ca un gazetar să nu cunoască toate misterele politicei, să nu cunoască ziua, ora şi minuta cînd se va schimba ministerul, cînd va pleca D. Ca­targiu şi cind va veni D. Sturza. Onorabilul public te opreşte în drum şi te întreabă foarte curios: — Ei, ce mai e nou .9 — Mai nimic, îi răspunzi. — Cum mai nimic 9 te întreabă; cine vine la guvern 9 -- Nu se ştie încă, tocmai Luni va ho­tărî regele. — Şi, cum, d-voastră gazetarii nu ştiţi nimic 9 Ce fel de gazetari sînteţî d-voastră ? Şi indignarea cetăţeanului ajunge ne­mărginită fiind câ nu’şî poate închipui cum un gazetar să nu poată pătrunde măcar pina în gîndul regelui. Acuma, ce e dreptul, circulă zvonul că D-l Lascar Catargiu ar fi consimţit să rămie la guvern chiar şi fără concursul junimiştilor fiind sigur câ regele îi va da dizolvarea. Dar pe zvonurile cari circulă cine poate pune femeli. In vreme de criză, în vreme de nesiguranţă fie­care are drep­tul să facă prognosticuri şi să pue la cale o mică combinaţie, de aceea nu ne sur­prinde de loc ca de la demisionarea juni­miştilor şi pînâ astăzi am circulat, cu ştam­pila celei mai necontestaţi de autenticităţi, următoarele liste ministeriale: I. Un mi­nister Catargiu—Manu—Cantacuzino ; II. Un minister Cantacuzino fără D-l Catar­giu; III. Un minister Manu fără D-l Ca­targiu dar cu D-l Fleva; IV. Un minister Catargiu cu junimiştii; 7. Un cabinet Di­­mitrie Sturza; VI. Un cabinet Eugenia Stâtescu ; ViI. Un minister Carp - Stâtescu —Panu; VIII. Un minister Carp ca libe­ralii naţionali, şi, în sfirşit acuma s’a re­venit la un minister Catargiu pur purisim conservator. Care va să zică, in total 9 cabinete for­mate în cel mult cinci zile. In sprijinul ultimei combinaţiunî se pune înainte o vorbă a prinţului Leopold, fratele regelui, care ar fi zis erî D-luî Lascăr Catargiu : «Sper, Domnule Catar­giu, că te voiă regăsi prim-ministru cînd voiă mai veni în ţară. EDITIA A TREIA » it s­cam­bit Curorii Doamnelor şi Domnilor, ştiţi d-voastră ce or fi curorii 9... Daţi din umăr şi vă uitaţi la mine cu nedumirire ba chiar vă întrebaţi poate dacă nu mi s’a deranjat ceva la eta­­giul superior. Ei bine, cam aşa ceva am gîn­­dit şi eu despre acela care a compus afişul marilor alergări de biciclete de la Velodromul Pucher. Societatea velocipediştilor intimi a orga­nizat o mare zi de curse şi, după ce pe afiş spune multe şi de toate, ne pomenim de-o­­dată cu : «Dacă într’o cursă vor fi mai puţin de 3 curori, atunci etc. etc­» M’am ţinut cu mîinile de abdomen într’un chip deosebit. Auzi curori!... Auzi sclid­are de limbă. Auzi cacofonie ! Adică nu se putea introduce măcar bici­­clizmul în această ţară fără ca să atenteze la sărmana noastră limbă. Că, slavă domnului, destul au Intins’o toţi în toate părţile şi des­­tul a scîlciat’o cine a vrut. De-au fost avocaţii, ne-au asasinat cu : perimările, cu circumstanţele atenuante, cu daunele interese, cu lapinii şi cu oponenţii. De-au fost doctorii ne-au mîncat fripţi cu : gambele, cu venele, cu veziele şi cu pul­­monii. De-au fost militarii ne-au ros urechile cu: chesoanele, cu harnaşamentele, cu flancatul, cu ranforturile, cu obstacolele şi cu trupele masate. De-au fost hailaifiştii ne-au dat gata cu m­arifişările, cu anvulările şi cu abulările. De-au fost Jokei clubiştii ne-au făcut des­tule zile fripte cu pezajurile cu pistele şi cu turnantele. Acuma ne mai lipseau velocipediştii cari să ne dea lovitura de graţie cu curorii ! Foarte mulţumesc de pricopseală şi de civi­lizaţie ! Foarte mulţumesc de invenţiile se­colului. Domnilor biciclişti, pentru Dumnezeul pă­rinţilor voştri, lăsaţi pe curori la naiba şi vorbiţi pe romîneşte. Nu ne mai pociţi limba, căci ne-au pocit-o destui Înaintea D-voastră. _______________-------------------------­ Memphis. LOTERIILE şi ARITMETICA Se zice că loteria Cooperatorilor are să se tragă mîine... Lumea a ajuns cam sceptică faţă de ast­fel de ştiri, cu toate acestea să credem că aşa are să fie, cu atît mai mult că, afară de promisia banilor îndoiţi, comitetul lote­riei a mai afişat pe strade nişte avizuri prin cari explică cum are să se facă tragerea, — dovadă că totul e în sfirşit pregătit pentru această operaţie atît de mult amînată. Pregătit, dar cum ? Aşa că organizatorii acestei expoziţii şi-afi afişat pe străzi nu numai programul tragerii loteriei, ci şi... complecta lor ignoranţă în ce priveşte elementele calculului probabilităţilor. In adevăr, se dă de veste că tragerea are să se facă cu sistemul tombolelor; numerile loteriei fiind pînă la 150.000, vor fi 6 tom­bole; in cea d’intiia din ele vor fi nouă ze­rouri şi un­u, iar în cele-l’alte numerile de la o pină la 9. Se va trage pe rînd cite o cifră din fie­care tombolă şi şease cifre la rînd vor da numărul ciştigător, şi se va con­tinua tot aşa pentru toate cîştigurile. Acuma lasă că după sistemul ăsta prea u­­şor poate să iasă un număr mai mare de 150.000, dar să zicem că astea vor fi anu­late, şi nu influenţează asupra şansei egale a ieşirei unui sau altul număr. Acolo însă unde e curată nâpăstuire pentru a treia parte din posesorii biletelor, e cînd se pun nouă zerouri şi numai un 1 în prima tombolă. Ori cine vede de aci, că e de nouă ori mai Congresul socialiştilor germ­ani Partidul social-democratic german astă­zî îşî ţine congresul sau anual la Breslau pa­tria nemuritorului Lassale. Deschiderea a­­cestuî congres era viu aşteptat de toată lumea germană socialistă şi nesocialistă. Era vorba de-a se vedea cum socialiştii vor şti să respundă la necuviinţele adresate partidului de maniacul monarh care o­­cupă tronul Germaniei. Cititorii noştri îşi amintesc că la serbarea Sedanului, la care socialiştii nu s’au asociat, împăratul i-a numit «o şleahtă mizerabilă de derbedei şi de criminali cărora nici nu le face o­­noarea de-a-i numi germani şi pe cari el ii va zdrobi"» Respunsul lui Liebknecht Respunsul nu s’a făcut mult aşteptat. Worwărts a respuns energic acestei in­sulte, bătindu-şi joc de ameninţările co­pilăreşti ale împăratului. Tot aşa—şi mult mai energic, respunde bâtrînul Liebknecht în discursul inaugural al Congresului. «Guvernul, zice el, n’a renunţat, ca prin intermediarul celei mai înalte autorităţi a statului, să ne arunce mănuşa şi in­sulta. Social-democraţia primeşte sfida­rea şi ori­care ar fi acela care ne-o a­­runcă, de astă-dată el nu este în stare măcar să ne atingă, căci social-demo­­­craţii sînt prea sus pentru a fi înjuraţi. Mai uşor căde­va împăratul german, de cît se va zdruncina socializmul. Vio­larea votului universal ar însemna sen­tinţa da moarte a guvernului imperial». Expulzarea Doctorului Ellenbogen S’a făcut ovaţiuni oratorului şi avo­catul D. Ellenbogen din Viena într’un discurs de altmintrelea foarte modest sfîr­­şind a strigat «Trăiască social-democraţia internaţională». A doua zi a fost expul­zat, după ce a fost ţinut arestat. Importanţa discursului lui Liebknecht e colosală. Social-democraţia germană este aşa de puternică azi în­cît e gata a răs­punde forţei prin forţă şi ast­fel a da semnalul unei mişcări proletariane care de sigur s’ar întinde asupra întregei Eu­rope. Ameninţările guvernului şi ale îm­păratului mai­­au şi avantagiul de-a strînge rîndurile partidului şi a face să înceteze micile certuri pe care compta burghezia, ca să dezbine şi să slăbească partidul. Cestiunea agrară Cea mai importantă cestiune însă care se va discuta la acest congres şi care se discută chiar în acest moment, e de­sigur cestiunea agrară. Pusă la congresul inter­naţional din B­uxelles de delegaţia romina, ea fost amînată pentru congresul din Zurich şi aici din nou amînată pentru congresul din Londra, din anul viitor. In Germania ea s’a pus la ordinea zilelor tuturor congreselor socialiste naţionale. La trecutul congres de la Erfurt a fost discutată admiţîndu-se principiul pur colectivist. Cestiunea s’a reluat anul tre­cut la Frankfort şi s’a şi numit trei co­­misiunî, una pentru Germania de Nord, alta pentru centru şi a treia pentru Ger­mania de Sud, ca să alcătuiască un pro­gram în cestiunea agrară. In această ces­tiune presa socialistă a discutat mult şi mai ales neînţelegerea era şi este capi­tală, între socialiştii de Nord cari se men­ţin în limitele principiilor generale—şi so­cialiştii de Sud — în special Bavarezii — reprezentaţi prin cei do­­i deputaţi Vol­­mar şi Gri­­mbeger, cari sunt mult mai oportunişti faţă de principii. O comisiune centrală a căutat sa pună de acord lu­crările celor trei comisiuni, dar a reu­şit aşa de bine că toţi teoreticianii par­tidei,* în cap cu Kautzki, directorul re­vistei Neue Zeit din Stuttgardt şi reposa­­tul Engels, s’au ridicat în potriva solu­­ţiuneior ei prea oportuniste şi prea bur­gheze. Cestiunea agrară şi congresul din Londra Chipul cum se va rezolvi cestiunea a­­grară la congresul din Breslau va avea o mare înrîurire asupra hotărîrilor con­gresului internaţional din Londra rela­tiv la aceiaşi cestiune* In adevăr e un lucru învederat, influenţa preponderentă ce are socializmul german asupra ce->

Next