Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)
1895-10-14 / nr. 2342
ANUL VIII.—No. 2342 NUMERUL IOBÂN! ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREÎ LUNÎ şi se plătesc totd’auna înainte. In Bucureşti la Casa administraţiei tn Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei; în Streinătate 50 Lei Şase luni. . 15 „ „ x 25 Trei luni. . 8 m » . ÎS Un număr în streinătate 30 feaai MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA ADMINISTRAŢIAV EDIŢIA A TREIA fm StomsM mmsâzm m ««Ml SÂMBĂTĂ 14 OCTOMBIE 1895 NUMERUL DO BANI ANUNCIURILE în Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie in Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anundiuri la pag. IV . 0,30 b. liniă a am • ® • 2,“ lei » lararttel* f£ Un număr vm r-teAC. BĂNCEÎ NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICÎ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAG. BĂNCEÎ NAŢIONALE CASELE Primejdia din afara Primejdia din năuntru poate că nu-i aşa de gravă pe cît ne-o trîmbiţă cei căzuţi dia înălţimea bugetului în opoziţia fără paltoane. Şi mai bine zis această primejdie prea e permanentă, prea e de toate zilele şi prea durează de multă vreme pentru ca să ne mai sară inima de teama ei; neam deprins cu guvernele de genul Lascar Catargiu şi Mitiţă Sturza ca ţiganul cu spînteie. In schimb însă primejdia din afară devine din ce în ce mai gravă şi mai apropiată. Nu putem fi acuzaţi că lansăm din nou ştiri senzaţionale cu corespondenţele noastre din Sofia sau cu pesimistele noastre aprecieri asupra situaţiei externe. Cele spuse de corespondentul Adevărului din Sofia sunt pe deplin confirmate de un ziar vienez cel mai important, de Neue Freie Fresse. Un redactor al acestui ziar a avut o convorbire cu D. Nacevici, ministru de externe al Bulgariei. D. Nacevici a spus categoric că situaţia în Macedonia e din cele mai grave şi că o nouă revoluţie e iminentă. Cînd un ministru al unei ţâri direct interesată în asemenea afaceri nu se sileşte să ne dea pe şleau asigurări aşa de categorice şi de alarmante, e semn că situaţia nu mai e încurcată şi indiscarsabilâ. Şi secole de tristă experienţă ne arată că înodarea situaţiilor internaţionale nu se desnoadâ decît prin lovituri de sabie şi de tun. D. Nacevici nu speră o îndreptare decit dacă Turcia consimte a da Macedoniei o semi-autonomie, cu un guvernator special şi cu crearea de consilii comunale alese prin votul obştesc. Succesul relativ al mişcărei armenilor a îndîrjit pe macedoneni şi le-au dat speranţă că revoluţia lor poate să reuşească de data asta. E în afară de orice îndoială, pe de altă parte, să sperăm că Sultanul ar mai fi în stare să acorde Macedoniei reformele cerute cind ştim cu cită enormă greutate puterile mari ale Europei l’au hotărît să cedeze pe jumătate numai în chestia armeană. Şi chiar dacă am admite imposibilul, dacă am admite că Sultanul înspâimîntat de mişcarea macedoneană şi strîns de flotele europene ar ceda şi de data asta, încă nu se va descurca situaţia. Pe de o parte macedonenii îşi vor spori cererile pe măsură ce vor vedea că sunt sprijiniţi şi reuşesc, iar pe de alta populaţia turcească din Turcia europeană şi din Constantinopol se va revolta în contra Sultanului. Trebuie deci să fim cu ochii în patru şi să ne pregătim pentru zile grele. In primul rînd stă grija armamentului pe care -1 avem. Liberalii au pretins atîta vreme, cu critici amănunţite, că puşca Manlicher e un simplu ciomag şi că armata noastră ar putea mai orînd să păzească cu ea oile decît integritatea teritoriului patriei. Liberalii ne-au mai spus că n’avem pulbere pentru această puşcă, că armata e desorganizată, că şefii ei sunt incapabili. Tristă veste pentru noi şi trist viitor. Acum liberalii au puterea în mină şi sînt în stare să ştie dacă criticile aduse armamentului şi armatei sunt juste. Să cerem ca inzistenţa să ne spuie dacă avem sau nu puşti, dacă avem sau nu pulbere, dacă avem sau nu armată. Pe de altă parte liberalii ştiui ce sentimente nutresc ţăranii spoliaţi, schingiuiri şi împuşcaţi în mai mulţi ani de-a rîndul, deoarece ei au plîns pe cadavrele celor împuşcaţi şi au protestat în contra criminalilor cari asasinau populaţia rurală. Ştiu liberalii că mizeria e aşa de mare în toată ţara încît o invazie rusească va fi primită cu strigăte de entuziasm de ţărani. Cazacii vor fi consideraţi ca nişte salvatori iar ai noştri cei de la tîrguri şi de la guvern, vor avea să sufere poate cumpene grele, deoarece ţărănimea îi va considera ca pe nişte vrăjmaşi implacabili în contra cărora a sosit ziua răzbunărei. Să nu ne facem iluzii: ţărănimea nu numai că nu e cu pătura superpusă, dar e în contra ei. Destinele ţării pot fi puse în primejdie de la o zi la alta. Ce au de gînd să facă liberalii pentru a linişti populaţia rurală, pentru a-i inspira încredere în guvern şi iubire pentru ţară? Ia ce mod vor împlînta liberalii entuziasm în inimile soldaţilor bătuţi în cazărmi, cum îi vor putea conduce la luptă pe acei fii ai mizeriei rurale cari şi ei vor considera pe ruşi ca pe nişte salvatori? Dacă aceste chestii tehnice şi economice nu vor fi imediat rezolvate, rezultatele războiului din 1877 pot fi complect nimicite de războiul cu care sîntem ameninţaţi chiar în primăvara viitoare, I. Toddoiesfia în care guvernul are multe părţi vulnerabile, precum, între altele, scoaterea la iveală a scrisorilor lui Reinach în afacerea Panamalei numai cu ocazia procesului Magnier, şi după ce Felix Martin a reuşit a fi achitat în afacerea căilor ferate şi a o şterge la Japonia, scoţinduse astfel din întreaga afacere un martor din cei mai importanţi. Apărarea guvernului în afacerea aceasta va fi foarte grea. Madagascarul Dacă totuşi va isbuti să treacă şi peste aceasta, vor veni la rînd interpelările în privinţa campaniei din Madagascar. Deşi această campanie s’a terminat cu bine, mulţămită extraordinarei energii a soldaţilor condamnaţi la această grea muncă, totuşi rămîne în sarcina guvernului răspunderea pentru o mulţime de greşeli cari au costat sute şi mii de vieţi omeneşti. Discuţia va fi penibilă pentru autorii acestor greşeli şi guvernul va avea să treacă în tot cazul cîteva ceasuri grele, dacă nu chiar hotărîtoare pentru existenţa lui. -La- Vest Răscoala a isbucnit Redeschiderea Camerelor franceze Treizeci de interpelări. — Chestiuni grele: Afacerea de la Carmaux.—Căile ferate de Sud. — Madagascarul. Viaţa parlamentară reîncepe pretutindeni. In ziua de 10 (22) Octombre s’a redeschis şi sesiunea camerelor franceze şi cu dînsa, fireşte, aureînceput a circula şi zgomotele despre «viitoarea criză». Se ştie, în adevăr, că de cîţîva ani încoace mai că n’a existat în Franţa sesiune parlamentară care să nu-şi aibă criza ei. A fost încă o fericire pentru actualul minister că s’a putut termina campania din Madagascar ’înainte de deschiderea Camerelor; altfel, căderea lui ar fi fost sigură şi iremediabilă. Dar şi aşa, sunt multeşi grele chestiuni peste care nu se ştie incă cum va izbuti—dacă va izbuti să iasă la liman. 30 de interpelări Chiar din prima şedinţă, preşedintele Brisson a făcut cunoscut Camerei că i s’au anunţat nu mai puţin de treizeci de interpelări. Şapte din acestea sunt privitoare la Madagascar. Dintre celelalte, cele mai importante sunt: interpelarea lui Jaures privitoare laevenimentele din Carmaux şi a lui Rouanet în privinţa afacerei căilor ferate de sud. Amîndouă aceste interpelări promit a ridica mari furtuni în Cameră. Carmaux Interpelarea lui Jauri? a fost pusă la ordinea zilei pentru eri. Joi, şi azi, probabil, telegramele ne vor da ştire despre felul în care se va fi urmat discuţia. Şi interesul acestei chestii este în adevăr mai mult asupra discuţiei la care ea va fi dat naştere, decît asupra rezultatului votului cu care se va închide. Acest vot e prevăzut. Majoritatea ministerului în această chestie e asigurată cu atît mai mult cu cît, după cum se asigură, el va avea de data aceasta şi sprijinul dreptei monarchiste. In orice caz, dacă nu e triumful moral, dar pe cel material guvernul îl va avea aci. Căile ferate de sud Mai greu o va duce guvernul cu interpelarea asupra murdarei afaceri a căilor ferate de sud. Interpelatorii vor cere ca să se publice toate actele privitoare la această afacere. Pardon! $1 avem ertare! Ziarul Tara vorbeşte despre atitudinea grupurilor democratice, faţă de partidul liberal şi afirmă că noi am început deja să ne deziluzionăm de partidul care a venit zilele trecute la putere. In ce priveşte Adevărul, colecţia noastră dovedeşte că noi nu am putut pierde iluziile pentru bunul cuvînt, că nu le-am avut niciodată, i-am combătut pe liberali cînd erau în opoziţie şi azi cînd au revenit la putere tot, aşa cum aici plecat la 1888, tiu vedem deci nu i-am combate ? —Noi am fost şi suntem■ de părere ei regimul liberal „va fi o nenorocire pentru ţară şi libertăţile sale“ întocmai cum o nenorocire a fost şi domnia conservatoare timp de opt ani de zile aproape. Şi cînd avem această convingere asupra celor două partide istorice, apoi nu înţelegem cum Ţara ne pofteşte şi lucrăm împreună la restabilirea legalităţii! Conservatorii în cap cu octogenarul reacţionar Catargiu să restabilească legalitatea, este o cutezanţă care poate să o scrie numai nişte oameni, absolut fără simţul pudoarei. Lastar Catargiu şi guvernul conservator cari au avut curagiul să ne confisce broşurile şi ziarele adresate ţăranilor, dînd ordine tuturor sub-prefecţilor şi primarilor ca să aresteze pe orice sătean care ar citi broşuri socialiste, Lascar Catargiu, campionul legalităţei, este desigur o glumă de prost gust. Noi vom combate pe liberali, vom combate pe Conservatori, dar ca să lucrăm împreună, pentru a aduce fie pe unul, fie pe altul la putere, pardon ! să avem ertare! dar ați greșit adresa. Sfiixix. Rechemarea Ofiţerilor Liberalii se joacă cu focul. In opoziţiune ca să facă încurcături guvernului conservator, ei au încurajat demisiunea ofiţerilor din armată şi felul scandalos de pronunciamente al ofiţerilor de cavalerie. Azi ei sunt ţinuţi a-şi ţine cuvîntul şi D-l General Budişteanu, chemînd la minister pe foştii ofiţeri i-a înemagiat să ceară Corpurilor Legiuitoare reintrarea lor in armată. Noi ne-am pronunţat categoric contra mişcărei ofiţereşti, mişcare care avea de scop de-a mări şi mai mult preponderinţa elementului militar în Statul Român. Ideia era nenorocită şi bine s’a făcut că s’a dat un exemplu acestor domni cari credeau că totul le este permis în ţara romînească. Astăzi liberalii, nevoiţi să-şi ţină făgăduinţele, repetă aceiaşi greşală, pe care au făcut-o în opoziţiune, cînd din spirit de partid, au comis o adevărată crimă politică şi o încercare de atentat la libertăţile publice. Prin faptul că ofiţerii demisionaţi din armată, vor fi reprimiţi, fie şi după un vot al Camerei, se va încuraga fapte de natura acelora ale ofiţerilor cu pricina. Cînd militarizmul ne copleşeşte, cînd ne ţine foarte scump şi nu ni se dă nemica în schimb, cînd în ţara romînească corpul ofiţeresc se consideră ca într’o ţară cucerită şi aceia cari nu sunt îmbrăcaţi cu roş sau albastru sunt despreţuiţi şi nebăgaţi în seamă, cînd actul de nedisciplină al ofiţerilor de cavalerie, era o manifestare făţişă a acestui spirit nenorocit, cînd toate aceste se întîcnplă, este de-a se juca cineva cu focul dînd dreptate acelora care trebuia pentru totdeauna pedepsiţi, pentru încercarea lor de pronunciamente. Dacă liberalii nu vor asculta glasul înţelepciune!, nu peste mult timp, vor culege tristele roide ale purtărei lor. Sceptici şi blazaţi, noi aşteptăm ca noua nesocotinţă a partidului liberal să-i fie răsplătită cu vîrf şi îndesat. C. M. Pentru răniţii din 1877 Articolul nostru asupra soldatului Vîrtosu Iordachi care s’a iluitrat în timpul războiului din 1877 iar astăzi a ajunscerşetor şi muritor de foame, a avut răsunet şi ne-a procurat o surpriză agreabilă. D. Doctor Severeanu ne scrie că chiar din anul 1877 s’a fundat din iniţiativa D-sale, un comitet de doamne soţii de medici, şi acest comitet a strîns un fond pentru a se veni în ajutorul răniţilor şi al celor cărora răsboiul î le-a zdruncinat rostul vieţei. Pînă acum răniţii acestui rǎzboiu au fost ajutaţi cu suma de 18000 de lei. Comitetul acesta fiinţează îacă şi mai posedă oare-care sume, carese află depuse la D. Dr. Poliza, sub directorul serviciului sanitar. Toţi răniţii din războiul de la 11877 cari se află în mizerie pot deci să se adreseze cu acte în regulă la D. Dr. Poliza, pentru a căpăta ajutoare. Cu această ocazie aducem Rondele noastre tardive acelora cari s’au gîndit la o operă aşa de frumoasă şi depatriotică. Lauda aceasta va fi însă o ruşine mai mult pentru ghiftuiţii cari aficăpătat ranguri şi avere pe urma războiului şi pentru acei cari au tras tot felul de foloase şi multă slavă nemeritată din faptul că 15000 de oameni s’au jertfit pentru a ne da independenţa. Se da și tot felul de serbări, se ’protejează pînă şi animalele, se cbiltuesc sume enorme cu fondurile secrete, cu cursele de cai, cu ajutoare date celor cari nu ie merită. Cind se va gîndi guvernul oare să destine o sumă pentru clădirea unui mia azil îa care să se adăpostească invalizii independenţei ? Şi particularii, la cei cu milioane mai ales, clnd vor hotărî ei să-şi întindă mi’a şi protecţia asupra eroilor ca cari sa mîndrese şi de pe urma cărora s’au îmbogăţit? Lynx. A se aedea la ultimele informaţii telegrama şi amănuntele relative la răscoala din Macedonia. SATIBA SSIKAEI Servitor sau director Cestiunea care preocupă opiniunea publică mai abitir decît preocupă pe gazetarii liberali alegerea poziţiunilor convenirile la adăpostul budgetului, este, mi se pare, acela de a se şti dacă D. Istrati, fostul inspector general al învăţămintului, politicos a fost şi conform Codului manierelor elegante a procedat atuncea când şi-a dat demisia din slujbă. D. Istrati, adică, fie că nu prea pune mare preţ pe poşta romina, ori că e partizan al poştei lui Vilner, a găsit de cuviinţă să-şi trimită demisia printr’un înadins însărcinat. Şi-a trimis-o cu D. Th. Crivăţ, directo al învăţămîntului secundar superior. Foarte bine. De cît, D. Crivăţ—care de altfel şi-a făcut datoria în conştiinţă,—fie de emoţiune, fie de grija viitorului, cînd a dat omul cu ochii de D. Poni, a rămas mut Şi fiindcă D Poni n’a ştiut cu cine are onoare, a dat sfoară la gazete că Istrati l-a tratat cu afront, trimiţîndu-i dimisia cu.... servitorul. Acu, mă rog, servitor îl D. Crivăţ ori director ? Aci st ă chestia. Bac. -›«*› Romici Imparţiali Vreţi însă d-voastră să aflaţi pînă unde merge imparţialitatea unora din cetăţenii acestei ţări faţă de noul guvern ? Ei bine, luaţi atunci şi citiţi, — numai de-o pildă, — ziarul Opinia publică, organ conservator care apare uneori la Roşiorii de Vede. Ani de zile a funcţionat şi aci ca şi aiurea un «comitet» sub direcţiunea şi cu cheltuiala căruia luptă o opoziţie conservatoare, adică a celor nemulţumiţi cu chipul în care tovarăşi de idei de la centru înţelegeai împărţirea muncii şi a bugetului.—Acest comitet conservator a aşteptat, sperînd din zi în zi să readucă guvernul central la sentimente mai bune faţă de adevăraţii lui partizani din localitate, şi să le încredinţeze în sfirşit lor greaua sarcină de a încasa lefurile de cari ajunseseră să se bucure nişte falşi conservatori. Şi.... cind le era lupta mai dragă, iată că partidul cade de la putere, şi vin gilanţi !... In faţa unei astfel de situaţii dezastruoase, ce mai râmînea de făcut unui bun, adevărat şi năpăstuit conservator ? Ce va face, ce va zice el acum ? Iată : „Acum sloboade pe robul tău stăpîne ! căci văzură ochii cu mîntuirea lumii,“ a zis bătrînul Simion la vederea fiului Măriei în biserică. Ca dînsul vom zice şi noi, conservatorii disidenţi, din adimul inima! şi cu o fericire nespusă! Ţara întreagă aşteaptă cu nerăbdare ca partidul libera— cu radiori! atît da adinei în inima ei, — să, inaugureze era atît de dorită a unui liberalism sincer, după ce a statornicit odată pe temelii solide independenţa şi Regatul. Profitând de experienţa trecutului şi condus de dorinţa binelui care l-a însufleţit tot d’a una partidul liberal va face da sigur să se uite pînă şi numele de conservator. Dumnezeu să-i ajute. V’am făgăduit, iubiţi cititori, vă dau un exemplu de «romîn imparţial în ţara lui», cum zice Agamiţă Dandanache al lui Caragiale. Ei bine, sper că mi-am ţinut făgăduiala şi vă desfid să-mi mai găsiţi în toată istoria constituţionalismului european şi american, exemplul unei astfel de stoicizm politic, nişte conservatori, declarând in faţa ţării, a situaţiei şi a noului guvern liberal, că dacă e vorba cea mai intimă dorinţă a lor este ca să piara pînă şi numele de conservator !... Sfîntule Buget! mari sunt minunile tale ! Rad. m» De la vorbă la fapt! D. Fleva dă ordin, directorului poştelor și telegrafelor, ca să nu se mai abuzeze de vestitul art. 7 al legei telegrafopoștale. Se ştie în adevăr abuzul scandalos ce s’a făcut cu acest articol sub toate guvernele. Felicităm pe D. Fleva pentru acest act de adevărat democrat şi pentru că îl felicităm ne permitem să-i aducem la cunoştinţă următorul fapt întîmplat chiar eri şi care e în legătură cu circulara D-sale. Eri s’a expediat din Sofia, de corespondentul nostru din Bulgaria, o depeşă anunţînd o nouă răscoală din Macedonia şi care a sosit la orele 3.25 la oficiul central. La redacţia Adevărului, care e la distanţă de 2 minute de oficiul poştal, depeşa s-a primit tocmai la orele 4 şi 30 de minute ! Prin acest fapt noi nu am putut pune această depeşă importantă decît la ediţia din provincie şi ca parte din ediţia Capitalei. Nu crede oare D. Fleva că această telegramă înainte de a ne sosi nouă, a fost comunicată guvernului şi că această comunicare a fost pricina că ne-a sosit tocmai după un ceas de la sosirea ei în Bucureşti ? Şi cînd cabinetul negru există încă, de ce dar Domnule Fleva să mai dai circulari cari nu au alt efect decît acel de a ne face să constatăm că de la vorba liberală pînă la faptul liberal, este o disfaţă destul de respectabilă. Cleonel cu ruşine BULGĂRII DIN DOBROGEA Număr şi situaţie socială. — Şcolile bulgăreşti. — Bulgarii şi administraţia.Cu ruşii sau cu romînii? Număr şi situaţie socială Bulgarii din Dobrogea nu sunt numeroşi. Asupra unei populaţii de 200,000 de locuitori ei nu ating nici măcar 30,000. Majoritatea bulgarilor locuesc în tîrguri şi tirguşoare, iar ţărani bulgari nu se găsesc decît prin cîteva sute din centrul judeţului Tulcea. Orăşenii bulgari sînt excluziv negustori şi cămătari; ei formează grupul cel mai numeros al burgheziei din Dobrogea, afară de oraşele Sulina şi Constanţa unde numărul lor e cu totul neglijabil. Caracteristica acestei populaţii e nesociabilitatea dusă adesea pînă la sălbâticie ; au însă şi calităţi remarcabile : sînt muncitori şi economi. Din toate populaţiile autohtone ale Dobrogei şi străine nouă, bulgarii sunt totuşi cel mai civilizabil şi cel mai de înţeles, încăpuţi pe mina unei ţâri cu administraţia bună, cu o civilizaţie superioară şi hotârîtâ să facă numai bine pretutindeni, bulgarii dobrogeni ar fi devenit un element admirabil, de loc ostil ţârei ocupante. Lucrul e lesne de explicat: separaţi de restul naţiunii bulgare printr’o imensă întindere de pămînt locuit de turci, de la Babadag la Varna şi Rasgrad- Şumla, ei n’au trait în prea strinse relaţii cu bulgarii din Bulgaria. Fraţi cu bulgarii basarabanî, cei din Dobrogea nu văd cu ochi buni pe ruşi cari le închid şcolile din Basarabia şi-î persecută naţionaliceşte. Pe romînî i-ar fi primit cu braţele deschise şi s’ar fi alipit admirabil către noi considerîndu-ne ca salvatori ai libertăţilor şi ai limbeî lor dacă.... Bulgarii şi administraţia Administraţia noastră a fot tot d’auna mizerabilă, arhi-mizerabilă. Toţi nebunii, toţi necăpătiiţiî, toată pleava şi plevuşcă pe care guvernul n’o putea plasa în ţară, a fost nimeasă ca un nour de lăcuste asupra Dobrogoi. O serie de prefecţi maniaci ridicaţi, ignoranţi la culme, absolut incapabili şi neavînd intr’inșii un dram de omenie și de patriotizm, s’au succedat la Tulcea, mai ales pe vremea conservatorilor.