Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)

1895-10-14 / nr. 2342

ANUL VIII.—No. 2342 NUMERUL IO­BÂN! ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREÎ LUNÎ şi se plătesc tot­d’auna înainte. In Bucureşti la Casa administraţiei tn Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei; în Streinătate 50 Lei Şase luni. . 15 „ „ x 25 Trei luni. . 8 m » . ÎS Un număr în streinătate 30 feaai MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZA ADMINISTRAŢIAV EDIŢIA A TREIA fm StomsM mmsâzm m ««Ml SÂMBĂTĂ 14 OCTOMBIE 1895 NUMERUL DO BANI ANUNCIURILE în Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie in Streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anundiuri la pag. IV . 0,30 b. liniă a am • ® • 2,“ lei » lararttel* f£ Un număr vm r-teAC. BĂNCEÎ NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICÎ Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAG. BĂNCEÎ NAŢIONALE CASELE Primejdia din afara Primejdia din năuntru poate că nu-i aşa de gravă pe cît ne-o trîmbiţă cei căzuţi dia înălţimea bugetului în o­­poziţia fără paltoane. Şi­ mai bine zis această primejdie prea e perma­nentă, prea e de toate zilele şi prea durează de multă vreme pentru ca să ne mai sară inima de teama ei; ne­am deprins cu guvernele de genul Lascar Catargiu şi Mitiţă Sturz­a ca ţiganul cu spîntei­e. In schimb însă primejdia din afară devine din ce în ce mai gravă şi mai apropiată. Nu putem fi acuzaţi că lansăm din nou ştiri senzaţionale cu corespondenţele noastre din Sofia sau cu pesimistele noastre aprecieri asupra situaţiei externe. Cele spuse de cores­pondentul Adevărului din Sofia sunt pe deplin confirmate de un ziar vienez cel mai important, de Neue Freie Fresse. Un redactor al acestui ziar a avut o convorbire cu D. Nacevici, ministru de externe al Bulgariei. D. Nacevici a spus categoric că situaţia în Mace­donia e din cele mai grave şi că o nouă revoluţie e iminentă. Cînd un ministru al unei ţâri direct interesată în asemenea afaceri nu se sileşte să ne dea pe şleau asigurări aşa de categorice şi de alarmante, e semn că situaţia nu mai e încurcată şi indiscarsabilâ. Şi secole de tristă experienţă ne arată că înodarea situa­ţiilor internaţionale nu se desnoadâ de­cît prin lovituri de sabie şi de tun. D. Nacevici nu speră o îndreptare de­cit dacă Turcia consimte a da Ma­cedoniei o semi-autonomie, cu un gu­vernator special şi cu crearea de con­­silii comunale alese prin votul ob­­ştesc. Succesul relativ al mişcărei arme­nilor a îndîrjit pe macedoneni şi le-au dat speranţă că revoluţia lor poate să reuşească de data asta. E în afară de ori­ce îndoială, pe de altă parte, să sperăm că Sultanul ar mai fi în stare să acorde Macedoniei re­formele cerute cind ştim cu cită e­­normă greutate puterile mari ale Eu­ropei l’au hotărît să cedeze pe jumă­tate numai în chestia armeană. Şi chiar dacă am admite imposibi­lul, dacă am admite că Sultanul îns­­pâim­întat de mişcarea macedoneană şi strîns de flotele europene ar ceda şi de data asta, încă nu se va descurca situaţia. Pe de o parte macedonenii îşi vor spori cererile pe măsură ce vor vedea că sunt sprijiniţi şi reuşesc, iar pe de alta populaţia turcească din Turcia eu­ropeană şi din Constantinopol se va revolta în contra Sultanului. Trebuie deci să fim cu ochii în patru şi să ne pregătim pentru zile grele. In primul rînd stă grija armamen­tului pe care -1 avem. Liberalii au pre­tins atîta vreme, cu critici amănunţite, că puşca Manlicher e un simplu cio­mag şi că armata noastră ar putea mai o­­rînd să păzească cu ea oile decît integritate­a teritoriului patriei. Liberalii ne-au mai spus că n’avem pulbere pentru această puşcă, că ar­mata e desorganizată, că şefii ei sunt incapabili. Tristă veste pentru noi şi trist viitor. Acum liberalii au puterea în mină şi sînt în stare să ştie dacă criticile aduse armamentului şi armatei sunt juste. Să cerem ca inzistenţa să ne spuie dacă avem sau nu puşti, dacă a­vem sau nu pulbere, dacă avem sau nu armată. Pe de altă parte liberalii ştiui ce sentimente nutresc ţăranii spoliaţi, schingiuiri şi împuşcaţi în mai mulţi ani de-a rîndul, de­oare­ce ei au plîns pe cadavrele celor împuşcaţi şi au pro­testat în contra criminalilor cari asa­sinau populaţia rurală. Ştiu­ liberalii că mizeria e aşa de mare în toată ţara în­cît o invazie rusească va fi primită cu strigăte de entuziasm de ţărani. Cazacii vor fi consideraţi ca nişte salvatori iar ai noştri cei de la tîrguri şi de la gu­vern, vor avea să sufere poate cum­­pene grele, de­oare­ce ţărănimea îi va considera ca pe nişte vrăjmaşi impla­cabili în contra cărora a sosit ziua răzbunărei. Să nu ne facem iluzii: ţărănimea nu numai că nu e cu pătura superpusă, dar e în contra ei. Destinele ţării pot fi puse în pri­mejdie de la o zi la alta. Ce au de gînd să facă liberalii pentru a linişti populaţia rurală, pentru a-i inspira încredere în guvern şi iubire pentru ţară? Ia ce mod vor împlînta liberalii entuziasm în inimile soldaţilor bătuţi în cazărmi, cum îi vor putea conduce la luptă pe acei fii ai mizeriei rurale cari şi ei vor considera pe ruşi ca pe nişte salvatori? Dacă aceste chestii tehnice şi econo­­mice nu vor fi imediat rezolvate, re­zultatele războiului din 1877 pot fi complect nimicite de războiul cu care sîntem ameninţaţi chiar în primă­vara viitoare, I. Toddoi­esfia în care guvernul are multe părţi vulne­rabile, precum, între altele, scoaterea la iveală a scrisorilor lui Reinach în afa­cerea Panamalei numai cu ocazia pro­­cesului Magnier, şi după ce Felix Martin a reuşit a fi achitat în afacerea căilor ferate şi a o şterge la Japonia, scoţindu­­­se ast­fel din întreaga afacere un martor din cei mai importanţi. Apărarea guvernului în afacerea a­­ceasta va fi foarte grea. Madagascarul Dacă totuşi va isbuti să treacă şi peste aceasta, vor veni la rînd interpelările în privinţa campaniei din Madagascar. Deşi această campanie s’a terminat cu bine, mulţămită extraordinarei energii a soldaţilor condamnaţi la această grea muncă, totuşi rămîne în sarcina guver­nului răspunderea pentru o mulţime de greşeli cari au costat sute şi mii de vieţi omeneşti. Discuţia va fi penibilă pentru autorii acestor greşeli şi guvernul va avea să treacă în tot cazul cîte­va ceasuri grele, dacă nu chiar hotărîtoare pentru exis­tenţa lui. -La- Vest Răscoala a isbucnit Redeschiderea Camerelor franceze Treizeci de interpelări. — Chestiuni grele: Afacerea de la Carmaux.—Căile ferate de Sud. — Madagascarul. Viaţa parlamentară reîncepe pretutin­deni. In ziua de 10 (22) Octombre s’a re­deschis şi sesiunea camerelor franceze şi cu dînsa, fireşte, au­­reînceput a circula şi zgomotele despre «viitoarea criză». Se ştie, în adevăr, că de cîţî­va ani încoace mai că n’a existat în Franţa sesiune par­lamentară care să nu-şi aibă criza ei. A fost încă o fericire pentru actualul minister că s’a putut termina campania din Madagascar ’înainte de deschiderea Camerelor; alt­fel, căderea lui ar fi fost sigură şi iremediabilă. Dar şi aşa, sunt multe­­şi grele ches­tiuni peste care nu se ştie incă cum va izbuti—dacă va izbuti­ să iasă la liman. 30 de interpelări Chiar din prima şedinţă, preşedintele Brisson a făcut cunoscut Camerei că i s’au anunţat nu mai puţin de treizeci de interpelări. Şapte din acestea sunt privi­toare la Madagascar. Dintre cele­l­alte, cele mai importante sunt: interpelarea lui Jaures privitoare la­­evenimentele din Carmaux şi a lui Rouanet în pri­vinţa afacerei căilor ferate de sud. Amîndouă aceste interpelări promit a ridica mari furtuni în Cameră. Carmaux Interpelarea lui Jauri? a fost pusă la ordinea zilei pentru eri. Joi, şi azi, pro­babil, telegramele ne vor da ştire despre felul în care se va fi urmat discuţia. Şi interesul acestei chestii este în ade­văr mai mult asupra discuţiei la care ea va fi dat naştere, decît asupra rezulta­tului votului cu care se va închide. Acest vot e prevăzut. Majoritatea ministerului în această chestie e asigurată cu atît mai mult cu cît, după cum se asigură, el va avea de data aceasta şi sprijinul dreptei monarchiste. In orice caz, dacă nu e trium­­ful moral, dar pe cel material guvernul îl va avea aci. Căile ferate de sud Mai greu o va duce guvernul cu in­terpelarea asupra murdarei afaceri a căilor ferate de sud. Interpelatorii vor cere ca să se publice toate actele privitoare la această afacere. Pardon! $1 avem ertare! Ziarul Tara vorbeşte despre atitudinea grupu­rilor democratice, faţă de partidul liberal­­ şi afirmă că noi am început deja să ne deziluzio­năm de partidul care a venit zilele trecute la pu­tere. In ce priveşte Adevărul, colecţia noastră dove­deşte că noi nu am putut pierde iluziile pentru bunul cuvînt, că nu le-am avut nici­odată, i-am combătut pe liberali cînd erau în opoziţie şi azi cînd au revenit la putere tot, aşa cum aici plecat la 1888, tiu vedem deci nu i-am combate ? —Noi am fost şi suntem■ de părere ei regimul liberal „va fi o nenorocire pentru ţară şi liber­tăţile sale“ întocmai cum o nenorocire a fost şi domnia­ conservatoare timp de opt ani de zile a­­proape. Şi cînd avem această convingere asupra celor două partide istorice, apoi nu înţelegem cum Ţara ne pofteşte şi lucrăm împreună la restabilirea legalităţii! Conservatorii în cap cu octogenarul reacţionar Catargiu să restabilească legalitatea, este o cu­tezanţă care poate să o scrie numai nişte oameni, absolut fără simţul pudoarei. Lastar Catargiu şi guvernul conservator cari au avut curagiul să ne confisce broşurile şi ziarele adresate ţăranilor, dînd ordine tuturor sub-prefecţilor şi primarilor ca să aresteze pe ori­ce sătean care ar citi broşuri socialiste, Lascar Catargiu, campionul legalităţei, este de­sigur o glumă de prost gust. Noi vom combate pe liberali, vom combate pe Conservatori, dar ca să lucrăm împreună, pentru a aduce fie pe unul, fie pe altul la putere, par­don ! să avem ertare! dar ați greșit adresa. Sfiixix. Rechemarea Ofiţerilor Liberalii se joacă cu focul. In opoziţiune ca să facă încurcături guvernului con­servator, ei au încura­jat demisiunea o­­fiţerilor din armată şi felul scandalos de pronunciamente al ofiţerilor de cavalerie. Azi ei sunt ţinuţi a-şi ţine cuvîntul şi D-l General Budişteanu, chemînd la minister pe foştii ofiţeri i-a înem­agiat să ceară Corpurilor Legiuitoare reintrarea lor in armată. Noi ne-am pronunţat categoric contra mişcărei ofiţereşti, mişcare care avea de scop de-a mări şi mai mult preponde­­rinţa elementului militar în Statul Ro­mân. Ideia era nenorocită şi bine s’a fă­cut că s’a dat un exemplu acestor domni cari credeau că totul le este permis în ţara romînească. Astă­zi liberalii, nevoiţi să-şi ţină făgă­duinţele, repetă aceiaşi greşală, pe care au făcut-o în opoziţiune, cînd din spirit de partid, au comis o adevărată crimă po­litică şi o încercare de atentat la liber­tăţile publice. Prin faptul că ofiţerii demisionaţi din armată, vor fi reprimiţi, fie şi după un vot al Camerei, se va încurag­a fapte de natura acelora ale ofiţerilor cu pricina. Cînd militarizmul ne copleşeşte, cînd ne ţine foarte scump şi nu ni se dă ne­mica în schimb, cînd în ţara romînească corpul ofiţeresc se consideră ca într’o ţară cucerită şi aceia cari nu sunt îm­brăcaţi cu roş sau albastru sunt despre­­ţuiţi şi nebăgaţi în seamă, cînd actul de nedisciplină al ofiţerilor de cavalerie, era o manifestare făţişă a acestui spirit ne­norocit, cînd toate aceste se întîcnplă, este de-a se juca cine­va cu focul dînd dreptate acelora care trebuia pentru tot­­deauna pedepsiţi, pentru încercarea lor de pronunciamente. Dacă liberalii nu vor asculta glasul în­ţelepciune!, nu peste mult timp, vor cu­lege tristele roide ale purtărei lor. Sceptici şi blazaţi, noi aşteptăm ca noua nesocotinţă a partidului liberal să-i fie răsplătită cu vîrf şi îndesat. C. M. Pentru răniţii din 1877 Articolul nostru asupra soldatului Vîrtosu Iordachi care s’a ilu­itrat în timpul războiu­lui din 1877 iar astăzi a ajuns­­cerşetor şi muritor de foame, a avut răsunet şi ne-a pro­curat o surpriză agreabilă. D. Doctor Severeanu ne scrie că chiar din anul 1877 s’a fundat din iniţiativa D-sale, un comitet de doamne soţii de medici, şi a­­cest comitet a strîns un fond pentru a se veni în ajutorul răniţilor şi al celor cărora răs­­boiul î le-a zdruncinat rostul vieţei. Pînă acum răniţii acestui rǎzboiu au fost ajutaţi cu suma de 18000 de lei. Comitetul acesta fiinţează îacă şi mai po­sedă oare-care sume, care­­se află depuse la D. Dr. Poliza, sub directorul serviciului sa­nitar.­­ Toţi răniţii din războiul de la 11877 cari se află în mizerie pot deci să se adreseze cu acte în regulă la D. Dr. Poliza, pentru a căpăta ajutoare. Cu această ocazie adu­cem Rondele noastre tardive acelora cari s’au gîndit la o operă aşa de frumoasă şi de­­patriotică. Lauda a­­ceasta va fi însă o ruşine mai mult pentru ghiftuiţii cari afi­­căpătat ranguri şi avere pe urma războiului şi pentru acei cari au tras tot felul de foloase şi multă slavă ne­meritată din faptul că 15000 de oameni s’au jertfit pentru a ne da independenţa. Se da și tot felul de serbări, se ’protejează pînă şi animalele, se cbiltuesc sume enorme cu fondurile secrete, cu cursele de cai, cu ajutoare date celor cari nu ie merită. Cind se va gîndi guvernul oare să destine o sumă pentru clădirea unui mia azil îa care să se adăpostească invalizii independenţei ? Şi­ par­­ticularii, la cei cu milioane mai ales, clnd vor hotărî ei să-şi întindă mi’­a şi protecţia asupra eroilor ca cari sa mîndrese şi de pe urma cărora s’au îmbogăţit? Lynx. A se aedea la ultimele in­for­­maţii telegrama şi amănuntele relative la răscoala din Mace­donia. SATIBA SSIKAEI Servitor sau director Cestiunea care preocupă opiniunea publică mai abitir de­cît preocupă pe gazetarii liberali alegerea poziţiunilor convenirile la adăpostul budgetului, este, mi se pare, acela de a se şti dacă D. Istrati, fostul inspector general al în­­văţămintului, politicos a fost şi conform Codu­lui manierelor elegante a procedat atuncea când şi-a dat demisia din slujbă. D. Istrati, adică, fie că nu prea pune mare preţ p­e poşta romina, ori că e partizan al poş­tei lui Vilner, a găsit de cuviinţă să-şi trimită de­misia printr’un înadins însărcinat. Şi-a trimis-o cu D. Th. Crivăţ, directo al învăţămîntului se­cundar superior. Foarte bine. De cît, D. Crivăţ—care de alt­fel şi-a făcut da­toria în conştiinţă,—fie de emoţiune, fie de grija viitorului, cînd a dat omul cu ochii de D. Poni,­ a rămas mut Şi fiind­că D Poni n’a ştiut cu cine are onoare, a dat sfoară la gazete că Is­trati l-a tratat cu afront, trimiţîndu-i dimisia cu.... servitorul. Acu, mă rog, servitor îl D. Crivăţ ori di­rector ? Aci st ă chestia. Bac. -›«*›­ Romici Imparţiali Vreţi însă d-voastră să afl­aţi pînă unde merge imparţialitatea unora din cetăţenii a­­cestei ţări faţă de noul guvern ? Ei bine, luaţi atunci şi citiţi, — numai de-o pildă, — ziarul Opinia publică, organ conservator care a­­pare uneori la Roşiorii de Vede. Ani de zile a funcţionat şi aci ca şi aiurea un «comitet» sub direcţiunea şi cu cheltuiala căruia luptă o opoziţie conservatoare, adică a celor nemulţumiţi cu chipul în care tovarăşi de idei de la centru înţelegeai­ împărţirea muncii şi a bu­getului.—Acest comitet conservator a aştep­tat, sperînd din zi în zi să readucă guvernul central la sentimente mai bune faţă de ade­văraţii lui partizani din localitate, şi să le încredinţeze în sfirşit lor greaua sarcină de a încasa lefurile de cari ajunseseră să se bucure nişte falşi conservatori. Şi.... cind le era lupta mai dragă, iată că partidul cade de la pu­tere, şi vin gilanţi !... In faţa unei ast­fel de situaţii dezastruoase, ce mai râmînea de făcut unui bun, adevărat şi năpăstuit conservator ? Ce va face, ce va zice el acum ? Iată : „Acum sloboade pe robul tău stăpîne ! căci văzură ochii c­u mîntuirea lumii,“ a zis bă­­trînul Simion la vederea fiului Măriei în bise­rică. Ca dînsul vom zice şi noi, conservatorii disidenţi, din adimul inima! şi cu o fericire nespusă! Ţara întreagă aşteaptă cu nerăbdare ca par­tidul libera— cu radiori! atît da adinei în inima ei, — să, inaugureze era atît de dorită a unui liberalism sincer, după ce a statornicit o­­dată pe temelii solide independenţa şi Re­gatul. Profitând de experienţa trecutului şi condus de dorinţa binelui care l-a însufleţit tot d’a­ una partidul liberal va face da sigur să se uite pînă şi numele de conservator. Dumnezeu­ să-i ajute. V’am făgăduit, iubiţi cititori, vă dau un exemplu de «romîn imparţial în ţara lui», cum zice Agamiţă Dandanache al lui C­ara­­giale. Ei bine, sper că mi-am ţinut făgăduiala şi vă desfid să-mi mai găsiţi în toată istoria constituţionalismului european şi american, exemplul unei ast­fel de stoicizm politic, nişte conservatori, declarând in faţa ţării, a situaţiei şi a noului guvern liberal, că dacă e vorba cea mai intimă dorinţă a lor este ca să piara pînă şi numele de conservator !... Sfîntule Buget! mari sunt minunile tale ! Rad. ­m»­ De la vorbă la fapt! D. Fleva dă ordin, directorului poşte­lor și telegrafelor, ca să nu se mai abu­zeze de vestitul art. 7 al legei telegrafo­­poștale. Se ştie în adevăr abuzul scanda­los ce s’a făcut cu acest articol sub toate guvernele. Felicităm pe D. Fleva pentru acest act de adevărat democrat şi pentru că îl fe­licităm ne permitem să-i aducem la cu­noştinţă următorul fapt întîmplat chiar eri şi care e în legătură cu circulara D-sale. Eri s’a expediat din Sofia, de corespon­dentul nostru din Bulgaria, o depeşă anun­­ţînd o nouă răscoală din Macedonia şi care a sosit la orele 3.25 la oficiul central. La redacţia Adevărului, care e la distanţă de 2 minute de oficiul poştal, depeşa s-a pri­mit tocmai la orele 4 şi 30 de minute ! Prin acest fapt noi nu am putut pune această depeşă importantă de­cît la ediţia din provincie şi ca parte din ediţia Capitalei. Nu crede oare D. Fleva că această te­legramă înainte de a ne sosi nouă, a fost comunicată guvernului şi că această co­municare a fost pricina că ne-a sosit toc­mai după un ceas de la sosirea ei în Bu­cureşti ? Şi cînd cabinetul negru există încă, de ce dar Domnule Fleva să mai dai circulari cari nu au alt efect decît acel de a ne face să constatăm că de la vorba liberală pînă la faptul liberal, este o disf­aţă destul de respectabilă. Cleone­­l cu ruşine BULGĂRII DIN DOBROGEA Număr şi situaţie socială. — Şcolile bul­găreşti. — Bulgarii şi administraţia.­­Cu ruşii sau cu romînii? Număr şi situaţie socială Bulgarii din Dobrogea nu sunt numeroşi. Asupra unei populaţii de 200,000 de locui­tori ei nu ating nici măcar 30,000. Majo­ritatea bulgarilor locuesc în tîrguri şi tir­­guşoare, iar ţărani bulgari nu se găsesc decît prin cîte­va sute din centrul judeţu­lui Tulcea. Orăşenii bulgari sînt excluziv negustori şi cămătari; ei formează grupul cel mai numeros al burgheziei din Dobrogea, afară de oraşele Sulina şi Constanţa unde nu­mărul lor e cu totul neglijabil. Caracteristica acestei populaţii e nesocia­­bilitatea dusă adesea pînă la sălbâticie ; au însă şi calităţi remarcabile : sînt muncitori şi economi. Din toate populaţiile autohtone ale Do­­broge­i şi străine nouă, bulgarii sunt totuşi cel mai civilizabil şi cel mai de înţeles, încăpuţi pe mina unei ţâri cu administra­ţia bună, cu o civilizaţie superioară şi ho­­târîtâ să facă numai bine pretutindeni, bulgarii dobrogeni ar fi devenit un ele­ment admirabil, de loc ostil ţârei ocu­pante. Lucrul e lesne de explicat: separaţi de restul naţiunii bulgare printr’o imensă în­tindere de păm­înt locuit de turci, de la Babadag la Varna şi Rasgrad- Şumla, ei n’au trait în prea strinse relaţii cu bulga­rii din Bulgaria. Fraţi cu bulgarii basa­­rabanî, cei din Dobrogea nu văd cu ochi buni pe ruşi cari le închid şcolile din Ba­sarabia şi-î persecută naţionaliceşte. Pe romînî i-ar fi primit cu braţele deschise şi s’ar fi alipit admirabil către noi conside­­rîndu-ne ca salvatori ai libertăţilor şi ai limbeî lor dacă.... Bulgarii şi administraţia Administraţia noastră a fot tot­ d’auna mizerabilă, arhi-mizerabilă. Toţi nebunii, toţi necăpăti­iţiî, toată pleava şi plevuşcă pe care guvernul n’o putea plasa în ţară, a fost nimeasă ca un nour de lăcuste a­­supra Dobrogoi. O serie de prefecţi maniaci ridicaţi, igno­ranţi la culme, absolut incapabili şi neavînd intr’inșii un dram de omenie și de patrio­­­tizm, s’au succedat la Tulcea,­ mai ales pe vremea conservatorilor.

Next