Adevěrul, iunie 1896 (Anul 9, nr. 2559-2574)

1896-06-12 / nr. 2559

ANUL IX No. 2559 Nv JSSUI 10 BANI £­J ————— ÎNCEP DE LA 1 ŞI 16 ALE FEE­ CAUEI LUNI ţi 68 plătesc tot­d’auna înainta . ABONAMENTELE n BUCUREŞTI la Casa administraţiei In JUDEŢE şi 8TREINATATE prin mandate poştale Un an în Ţari 3o Lei, în Streinătate 50 Leî 8668 luni S IS , , , , 35 „ Troî luni j i, SJ „ „ ,g UnlnnmSr la streln&tate 30 baol MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADM I N IISJU­RI AlTîI A r_ao»aAQ._BMNCEI ...NATIONALESLCTBI^EFroiV IW0.T®*)­­ MERCURI 12 IUNIE 1896 10 BANI NUJREBUL* ANUN­CIURXLE Ia BUCURESTI ti jodmi; se primesc Inamei Ia ADMINISTRATIE STREIN­AT­ATE, direct numai Ia edmlnlsllstlellsl li TOATE OFICIELE DE PUBLICITATE! Anundiurî la pag. IV , . . .............................. b. Uni* ■ a a UI 1 1 1 1 1 t t * ' 3|— lei f a B N 11.......................Ti 1 1 • Ji — Ia u ( 1MPERTIELE SI , RECLAMELE » LEI] RINDUL.Tg Un număr vechiu SO,Bani Director politic: ALEX. V. BELDXMANU REDACŢIA PASAG­­RANCEI NAŢIONALE (TELEFON IM p. 25) 1 Culmea mişeliilor Nu e zi în care colectiviştii, cari nu sunt nici naţionali nici liberali, se nu săvârşească câte o mişelie. Voi­ povesti astă­zi cele două din urmă, şi cetitorii acestui ziar vor vedea gradul de corupţiune în care se zvârcoleşte acest partid putred, care deţine puterea abia de şeapte luni. Zbirul, din capul parchetului Curţei de apel, a însărcinat pe directorul general al serviciului sanitar se che­me în Bucureşti pe părintele Becescu, preot şi medic la penitenciarul Ră­­chitoasa. Sosit în capitală, părintele Becescu s’a prezentat imediat la doctorul Felix care l’a trimis la direcţiunea generală a penitenciarelor. Acolo netrebnicul şi odiosul Sărăţeanu, în faţa direc­torului general al închisorilor, l’a in­terogat trei zile de a rândul asupra afa­­cerei ocnaşului Mârgăritescu cu mo­nahul Ghenadie Petrescu. Medicul Be­cescu a declarat că nu ştie nimic,— atunci insultele cele mp.­ trivial­meninţările cele mai înfiorătoare au plouat pe capul nenorocitului inte­rogat, care, departe de a se înspăi­mânta, a răspuns cu demnitate şi cu energie ignobilului Sărăţeanu : — D-le procuror general! fă ce voeşti cu mine, dar eu­ in viaţa mea nu am minţit, şi nu am să încep a minţi toc­mai la bătrineţe. Ve declar că nu ştiu absolut nimic în afacerea Ghenadie- Mărgăritescu. Iată tipul bărbatului cinstit și in­transigent!—Să mi se arate în par­tidul colectivist un caracter—unul singur—ca preotul Becescu. Apucăturile odioase ale lui Sără­țeanu nu mă miră de loc, căci el nu este de­cât un îmbătrânit în mur­dării și în viciurî, dar nu pot privi de­cât cu jale pe tînărul Lilovici, care în zorii vieţei sale s’a făcut un instrument în mânele şefului sau. * * * Epoca povesteşte cititorilor sei o altă miselie înscenată de colectiviştii Simulescu, senator velcean, şi de Manliu, şeful depozitului regiei mo­nopolurilor tutunurilor şi a sărei din judeţul Rîmnicu-Velcea. Valeriu Zaharia, sub şef al ace­stui depozit, a furat, în luna ianua­rie a acestui an, două­ ţeci de mii de lei din casa regiei. La primul interoga­torii­, Valeriu Zaharia a mărturisit că el este autorul furtului, că o mare parte din acea sumă a perdut’o în cărţi, şi că restul l’a împrumutat la câte­va persoane din oraş. Această mărturisire nu convenea lui Simulescu, şi încă mai puţin lui Manliu care, faţă cu imposibilitatea în care se afla Zaharia de a plăti acei două-Treci de mii de lei delapidaţi, trebuia să le plătească, fiind respon­sabil de imoralitatea subalternului seu. Simulescu şi Manliu aveau o ură nemărginită contra colonelului Iva­­novici, bărbat foarte stimat de toţi acei cari îl cunosc, şi duşman înver­şunat al colectivităţei din acel judeţ. Aceste două canalii sfîrşiseră prin a hotărî pe hoţul Valeriu Zaharia să revie asupra primei sale declaraţii, şi se spue procurorului că banii fu­raţi i-ar fi dat D-nei Ivanovicî, fiica colonelului Ivanovicî, căsătorită cu Crăsnaru, actualul prefect de Rîmnicu- Velcea, dar astă­zi divorţată şi cu locuinţa la tatal­ seu. La un moment, remuşcarea a chinuit pe Valeriu Zaharia, și la e­l:------1- 1 • Ionelului Ivanovici, în fața mai mul­tor persoane care veniseră să asiste la dezbaterile procesului:—Nu pleca, D-le colonel! Pus la cale de doui dușmăni ai D tale am spus o min­ciună mare. Am la mine două scri­sori prin cari mau­ îndemnat să le încurc pe D-ta şi pe pica D-tale, în acest proces ruşinos. Mi s’a făgăduit că cu acest chip eu voia scăpa şi toată ruşinea va cădea asupra D-tale şi a fiicei D-tale. Colonelul Ivanovici a dus imediat pe Valeriu Zaharia în cabinetul ju­delui instructor, unde hoţul a re­­înoit declaraţiunea sa, şi a depus scrisorile de care vorbise după ce le-a vizat în faţa judelui şi a gre­fierului său. Avocaţii colonelului Iva­­novici, Brăbeţeanu şi Dobrotescu au scos copii de pe acele scrisori, care vor servi pentru a dovedi infamia comisă de senatorul Simulescu, în complicitate cu Manliu, şeful depo­zitului regiei. Iată cele două din urmă mişeii­ să­vârşite de colectiviştii din Capitală, şi de s­ucol din judeţul Râm­nicu-Vâlcea. Ele constituie culmea mişetiilor pe care le poate comite un partid, al căruia sfirşit va fi intr’o mlaştină de noroiă. Alex. V. Be­dimanu. SATIRA POLITICA întrunirea de la Dacia Incă de la orele 10 din ajun, trenurile din dife­ritele puncte ale ţarei au adus în Bucureşti pre­fecţi, sub-pref­aţî, notar­e de sate, primari şi alte li­ghioane guvernamentale. Imediat, graţie îngr­­­iilor lăudabile ale comisa­rilor comunali, toţi aceşti cetăţeni au fost încuar­­tiraţi pe la diferitele secţii poliţieneşti, la cazarma sergenţilor, la jandarm, şi la azilul de noapte. A doua zi, toate delegaţiunile au fost aduse la sala Dacia şi date în primirea unei comisiuni de recepţiune compusă din Toboc, Ulmeanu, Sărăţea­nu, etc., avind în fruntea ei pe celebrul mastodont de la Focşani, anume Mârgăritescu. La orele 2, poliţia comunală, evreii şi prefecţii de judeţe îşi fac apariţia. După aceea intră sergen­ţii îmbrăcaţi civil, primarii de sate, popii lui Par­ténié şi, în sfîrşit, oratorii. La orele 2 juni. se caută un preşedinte care nu se găseşte de­cît după ce Tachi Giani se hotărăşte să se sacrifice. La orele 3, Mitiţă Sturdza plictiseşte auditorul cu un discurs pe care îl ţine în mijlocul aplauselor entuziaste ale lui C. F. Robescu şi ale lui Mărgă­­ritescu La orele 3 jum., mai mulţi cetăţeni sunt expul­zaţi în mijlocul ghionturilor,­­ la orele 4 jum. de­legaţiile din judeţe sunt pornite la gară, fiind că fon­durile de întreţinere s’au cheltuit. Vai, ce n am întilnit pînă astă­zi, am în­­t­îl­nit prefecţii de judeţe concentraţi la Bucureşti în capul delegaţiilor ju­deţene şi am asistat la un spectacol ruşinos, şeful unui mare partid vor­bind înaintea funcţionarilor săi, dar înaintea unor­­ fracţionări incapabili să se mai entusiasmeze. Şi D. Stur Im tot nu vrea să se retragă. D-sa preferă să cadă. Drogoş T­­­­flWiC I Acesta-i bărbatul antisemitic care mănîncă cîte un ovrei pe zi. Polihroniadi a avut darul ca să eatasiazmeze pe răposatul Popa Variam d­in mănăstirea Cio­­lanu, care, combătîtul pe socialiști, a spus : Bine vă combate Polihroniace, Hugo, Eliode Bravo triaade Și-s de prios eu, Eu pitic ptmeu, Vis-ă-vis di ei, Oameni seiţ-seî. Polihroniade are două profesiuni: e advocat de la Tîrgovişte şi antisemit de la R.­Sărat. Dar gurile rele pretind că anisemitizmul îi produce cu mult mai mult de­cît Advocatura. Ziarul său Deşteptaoa na izbutit să deştepte pe nimeni, nici chiar pe abonaţii cari de atîţia ani tot n’au înţeles că sînt teraţi cu tighel subţire. Vardalabum. -------------------------------------------------------­ titlul socialist este de vre-o cîţî­ va ani foarte bine organizat în Rusia. Totul s’a făcut pînă astă­zî în secret, dar cu atîta măestrie, în­cît poliţia n’a simţit absolut nimic, iar propaganda se făcea cu multă activitate printre lucrători şi chiar ziare socialiste în limba rusească erau împărţite gra­tuit printre aceştia. Cauzele greve. Ultimele greve au izbucnit din cauză că fabri­canţii au refuzat să reducă orele de lucru, să mărească salariul şi să construiască locuinţe higienice. Comandantul Petersburgului intervenind spre a împăca spiritele, se convinse că lucrătorii sunt cu toţii solidari în această mişcare din cauza mizeriei în care trăiesc şi că se află în faţa unui partid organizat. Revoluţiunea Această mişcare socialistă, în Rusia, este de cea mai mare importanţă, şi ea dovedeşte că au­tocrata Rusie trebuie să intre pe calea reforme­lor, căci ori­ce amînare poate da naştere unei revoluţiunî din cele mai sîngeroase. Val. * * * Polit Tsniadi UN NOU SCANDAL BISERICESC ------------------—----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­STATESCU-CARP Circulă zvonul unei îțeleg­erî politice între D-nul Statescu Carp aransta pantru alcătui­rea unui cabinet liberalojunimist, la toamnă. Orî-olt ar părea de fanizi­tâ această ştire şi ori-cît de mult pretează ituaţiunea la combina­­ţiuni ministeri­ile făcute i Capş­i şi în biurourile de redacţiune, totuşi luptul este perfect posibil. D. Sturdza este cu desvirşire dovedit astă­zi ca-î cu totul incapabil. Mai chiar membrii Ocultei nu mai speră că vor pute face ceva cu ignobilul. Regele a văzut acum şi şi-a dat seamă de apu­­căturile demagogice ale liberalilor-colectivişti. Ori despre Stătescu el se teme să-l lase singur ştiind cît este de pornit şi pătimaş. D. Carp, o om al palatului şi singurul ca politic în care Carol are Incredere. Ar fi deci si perfect element de ponderare. In neputinţa di a goni pe liberali aşa de vreme, fiind­că,­ rutine, am zice el, se gîndeşte că ar putea face o ob­osită acceptabilă graţie combinaţiunei Carp-Stăteiou. De altmintrelea, juni­mişti nu au mai fost aliaţi cu liberalii acum zec­i an, cînd Rominia­ Liberă In­ventase teoria omului providenţial . Cum la Dumnezeu şi In ţara romînească totul e posibil, această ştire poate fi perfect adevărată şi de aceea, fără a o da piblicului ca sigură, o înregistrăm ca posibilă și probabilă și ca o nouă Încercare a regelui de a-i alcătui un cabinet cât mai palatist și cât mai sligarnic. -------------------------------------------------------­ Sfinx. DECADENŢA Liberalii au ţinut mult ca să-şi vadă visul cu ochii, şi l-au văzut. Au or­ganizat întrunirea de la Dacia cu sco­pul de a reîncălzi entuziasmul parti­zanilor şi de a le ridica moralul, şi au dat un chip f­enomenal; au voit, apoi, să dea adversarilor o lecţie severă do­­vedindu-le cît de puternici sunt în ţară, dar lecţiunea s’a întors în po­triva lor. întrunirea de la Dacia,—in afară de lipsa complectă a entuziasmului — a dovedit un fapt: liberalii, fiind la guvern şi avînd la îndemînă toate mij­loacele de presiune şi de represiune, nu mai sînt în stare ca să compue în Capitală o întrunire convenabilă cu public recrutat numai din Bucureşti. Pentru a ţine o întrunire în acest o­­raş, liberalii sunt nevoiţi ca să pună la contribuţiune întreaga ţară, pre­fecţii şi sub-prefecţi, plătesc cu per­soana lor, primarii şi notarii de sate sunt ridicaţi şi aduşi la Bucureşti. Dacă D. Sturdza mai are încă lu­ciditatea necesară pentru a nu fi tri­mis la un oare­care ospiciu, D-sa tre­buie să fi înţeles în urma întrunirei de la Dacia că vremea D-sale a tre­cut. Căci această întrunire a dovedit, nu numai desăvirşita slăbiciune a par­tidului, dar încă și pornirea lui către descompunere. Socializmu! în Rusia Grevele in Petersburg.— Luptele de stradă.—Partidul socialist.—Cau­zele grevei. —Revoluţiuisea. Grevele în Petersburg Telegramele din Petersburg ne vestesc izbucnirea unei greve generale în aed oraş. Această ştire oficială este cu atît mai impor­tantă, cu cît ea vine din Rusia, unde cenzura e atît de severă. Dacă dar se vesteşte în mod oficial o grevă generală şi dezordine de stradă, întîmplate cu a­­ceastă ocaziune, ne putem închipui cît de grave sînt acele dezordini şi cît de încordată trebuie să fie situaţiunea. Luptele de stradă Intr’adevăr, ştirile particulare ce primim din Rusia şi în special din Petersburg, ne vestesc nu numai o grevă obicinuită a cîtor­va lucrători, ci o revoluţîune în toată regula a în­tregea clase muncitoare din Rusia, contra patronilor şi a administra­­ţiuneî. In Petersburg, toate stradele și în special cuar­­tierul lucrătorilor sînt ocupate militărește. Oraşul este literalmente asediat de armată și zilnic se intîmplă ciocniri sîngeroase între lucrători și ar­mată. R­EFECURI Dar procesul? Am dori să ştim cum stă cu procesul mitropolitului ? Acuma, c’nd s’a dovedit că piesele publicate de Voinţa Naţională sînt false şi cînd înşişi aceia cai­­ au instru­mentat în toată această afacere au pus botul pe labe, , e de, ştiut, care ,vre­rjp,oî fi atitudinea guvernului care a făcut fiasco în chip atît de ruşinos. Oamenii lui Mitiţă Sturdza s’au purtat atît de prosteşte sau atît de mişeleşte în toată această afacere, în­cit am fi dispuşi să credem că toţi, dar absolut toţi, înce­­pînd cu Sturdza şi sfîrşind cu Săilţ­anu, au fost plătiţi de către Ghenadie pentru ca să-l reabiliteze în faţa opiniei pu­blice. In loc să se ocupe de acucaţiunile for­mulate prin ziare, în loc să urmeze calea cea dreaptă, ocultiştii s’au apucat de in­ventat romane şi infamii, cu singurul scop de a rătăci opinia publică şi a înlesni a­­părarea vinovatului. De acuma chiar dacă parchetul ar des­coperi probe în contra fostului mitropolit, oamenii au să zică, cu toată convinge­rea : «Aşi, fugiţi de-acolo, căci şi astea sunt inventate de poliţie !» Ce e dreptul, deştepţi bărbaţi sunt cei de la guvern. Ciocănaş. --------------------------------------------------------­ Vorbe, vorbe, vorbe! Dacă ai sosi din America, de o pildă, fără să cunoşti nici ţara romînească şi nici pe oamenii ei politici, asistînd la­­o întrunire liberală ai rămînea entuzias­mat de democratismul partidului de la pu­tere. Din nefericire pentru aceşti domni neguţători de frumoase vorbe, noi cei cari îi ascultăm trăim aici, în ţa­r cu D-lor,şi de îndată ce cuvintele nu corespund cu laptele, noi ridicăm din umeri şi cu atît mai mult ne apucă scîrba de acest par­tid reacţionar şi căzut în cele mai grele păcate, cu cît are încă neruşinarea a păs­tra frazeologia revoluţionară şi democra­tică de la 1848. Alaltăieri, la Dacia, D. Sturdza nu vor­­bia de cît de popor, de voinţa poporului şi de faptul că ţara s’a pronunţat pentru partidul care reprezintă naţionalitatea şi li­bertatea. Poporul, însă, întru ce a intervenit în toate acestea ? Venit-au liberalii în adevăr pe calea parlamentară sau au luat pute­rea din mîna regelui în­tocmai cum ai lua mătura de slugă p­in mîna stăpî­­nuluî ! Care e deosebirea dintre un liberal şi un conservator — nu pe terenul progra­melor platonice, ci pe acele ale progra­melor de fapte îndeplinite? Care faptă reacţionară a conservatorilor nu a fost fă­cută de liberali, care scandal nu s’a întîm­­plat şi într’o parte şi într’alta şi care căl­care de lege n’a fost comisă şi de unii şi de alţii ? Singura deosebire este în firme, în vor­be, în declaraţiuni bombastice şi deşarte de or­ şi ce fond de adevăr. Şi acum, cînd convingerea este deplină, că nici o deosebire nu există între am­bele aceste partide istorice, la ce bun a­­tîta larmă, atîta luptă, atîta învierşunare ? Nu ar fi mai bine o înţelegere între ele, pentru a guverna pe rînd ţara şi a ne lăsa în pace cu certurile lor zgomotoase şi fără nici un rost? Nu-i vorbă, această înţelegere, dacă nu-î făcută între conser­vatori şi liberali, regele a făcut-o deja dînd puterea pe rînd la fie­care şi în tnt- 011 proces senzaţional Aristocraţia.— Decădere. — Justiţie. In societatea noastră avem o serie de oa­meni cari se trag din familiile cele mai sus puse şi cari cred tu menip­lizat sentimen­tele de cinste şi de demnitate. Indivizii de a­­semenea speţă sunt cei mai aprigi apărători ai actualei ordine de stat, oameni cari ar vota cu ammdouă m­îinile pentru reintroducerea sclava­­giuluî şi cari nu încetează de a combate so­cializând, distrugătorul proprietăţei, religiei şi familiei. Cînd întîmplarea face însă ca să se poată rupe masca de pe faţa acestor ipocriţi şi de a-i arăta sub chipul lor adevărat, atunci toată lumea poate să constate că aşa zişii apărători ai ordinei, comit ei înşişi acele fapte pe cari le impută socialiştilor, ei calcă în picioare re­ligia, ei distrug familia şi ei sunt aceia cari în ascuns îşi bat joc de înaltele principii de mo­rală pudică, pe care de alt-mintrelea o predică pretutindeni. Insă n’a uitat nimeni isprăvile baronului de Hammerstein, directorul ziarului oficial al par­tidului conservator german, unul din ce-jucă­­torii acestuia și capul mîncătorilo­r ,de socia­liști. După ce baronul de vits comisese cele mai murdare pungăşii, după ce păcăli pe cîţi­­va din­amicii săi polit«c cu sume colosale, o luă la sănătoasa. Intr’acest tiup ieşiră la îvîală o mulțime de fapte în­spăimîntător de grave. Ele dovedeau cum că şefii partidului conservator în frunte cu SitjMhidr, eraui complici morali ai baronului !, căci în nenumărate rumuri 11 prinse­­seră"Cu hoţi! şi totuşi nu încetau de a-l lăsa în fruntea ziarului şi a partidului din care fă­ceau şi dînşii parte ; ba, ce-i mai mult, tolerau discursurile sale în cari o morală supra-reli­­gioasă ocupa primul loc şi aceasta ştiind că Hammerstein a păcătuit de sute de ori în con­tra principiilor morale pe cari le predica. Hammerstein a fost condamnat la cîţi­va ani de muncă silnică, iar procesul său­ avu darul de amar astupa gurile moraliştilor con­servatori.* Dar zilele acestea se judecă un caz şi mai grav în faţa unui tribunal vienez, un caz care a dat la iveală crime dintre cele mai bestiale, comise toate de oameni de viţă şi burghezi, dar toţi oameni cari fac parte din clasa stă­­pînitoare, din înalta societate. Poliţia vieneză, care, după cum se spune, ştie toate, a fost în cazul despre care e vorba foarte rău informată, aşa în­cît el aproape^ nu era să ajungă dinaintea unei instanţe judiciare.^ Dar opinia publică era atît de alarmată, în­cît po­liţia se văzu silită a sacrifica doi stîlpî ai so­­cietăţei pentru a salva o întreagă serie de alţi stîlpî. Sacrificaţii sînt colonelul de la geniu Costa-Rosetti, nobil de Rossa­negg şi Albert Wein­berger, mare capitalist. Un individ oare şî­ care, Tuschi, care trăia in a doua căsătorie cu soţia sa Elisabeta, înch­i­­riase în Viena o casă, care prin situaţiunea ei favorabilă, era ca anume clădită pentru a găz­dui pe criminalii cei mai odioși. Familia Tuschi deschisese o casă de prostituție clandestină, în care se guseau în tot-d’a­una două sau trei fete, în vîrstă de 17—20 ani. Dar această a­­facere singură se vede că n’a fost în de­ajuns de productivă, de aceea familia Tusch­i, închi­ria în schimbul unei remuneraţii de la 1—2 fiorini, cîte o cameră pentru diferite păreclii amoroase. Clientela era destul de numeroasă. Iar casa își făcu în scurt timp solidul renume că fur­nizează cele mai tinere fete. Afară de aceasta Doamna Tuschi avea un dar care este neapă­rat trebuincios pentru meseria pe care o exer­cita, dar care se găseşte rar la femei, vrei să zic darul de a auzi,­­de a vedea şi de a tăcea. Acest dar făcu ca în scurt timp, oamenii, din starea cea mai bună, să-şî aducă pe nenoroci­tele copile în casa familiei Tuschl. Erau fetiţe cari adesea­ orî veneau încă cu geanta de şcoală în spate, căci oamenii din starea de sus iubesc mai cu samă copilele din popor, cari n’au a­­tins încă vîrsta maturităţei. Cei mai aprigi a­­matorî de fete minore erau însă doi vizitatori : majorul şi doctorul. Sub acest nume se intro­duceau în casa de prostituţie omul de viţă, colonelul de Costa-Rosetti şi­ omul cu punga, capitalistul Weinberger.* Atît aceşti doi cît şi familia Tuschi sînt a­­duşi acum în faţa tribunalului. Pe banca acu­zaţilor se mai află şi prostituata Margareta I­ic­­co, care întreţinea legături cu fetele de şcoală şi servea ca mijlocitoare între „majorul“ şi „doctorul“ pe de o parte şi nevinovatele co­pile pe de alta. . După cum am mai spus, cei două inculpaţi sunt poate cei mai vinovaţi, dar se­­ mai po­meneşte despre o serie de vizitatori,­ asupra cărora poliţia n’a putut „să afle“ nimic. Cînd li se ia interogatorul,­ stîlpii societăţii precum şi lepădăturile acesteia, colonelul pr­e­­cum şi prostituatele, dovedesc un mare senti­mentale solidaritate reciprocă. In faţa tribunalului colonelul Costa Rosetti se bizuîe mereu pe cinstea sa de ofiţer şi pretinde necontenit ca să fie crezut pe cu­­vîntul său de onoare. El susţine că n’a co­mis nimic care ar putea compromite cinstea sa: n’a furat şi nu s’a abătut, de la legile milităreştî. Dar nu neagă de loc faptul că a

Next