Adevěrul, iunie 1896 (Anul 9, nr. 2559-2574)
1896-06-12 / nr. 2559
ANUL IX No. 2559 Nv JSSUI 10 BANI £J ————— ÎNCEP DE LA 1 ŞI 16 ALE FEE CAUEI LUNI ţi 68 plătesc totd’auna înainta . ABONAMENTELE n BUCUREŞTI la Casa administraţiei In JUDEŢE şi 8TREINATATE prin mandate poştale Un an în Ţari 3o Lei, în Streinătate 50 Leî 8668 luni S IS , , , , 35 „ Troî luni j i, SJ „ „ ,g UnlnnmSr la streln&tate 30 baol MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADM I N IISJURI AlTîI A r_ao»aAQ._BMNCEI ...NATIONALESLCTBI^EFroiV IW0.T®*) MERCURI 12 IUNIE 1896 10 BANI NUJREBUL* ANUNCIURXLE Ia BUCURESTI ti jodmi; se primesc Inamei Ia ADMINISTRATIE STREINATATE, direct numai Ia edmlnlsllstlellsl li TOATE OFICIELE DE PUBLICITATE! Anundiurî la pag. IV , . . .............................. b. Uni* ■ a a UI 1 1 1 1 1 t t * ' 3|— lei f a B N 11.......................Ti 1 1 • Ji — Ia u ( 1MPERTIELE SI , RECLAMELE » LEI] RINDUL.Tg Un număr vechiu SO,Bani Director politic: ALEX. V. BELDXMANU REDACŢIA PASAGRANCEI NAŢIONALE (TELEFON IM p. 25) 1 Culmea mişeliilor Nu e zi în care colectiviştii, cari nu sunt nici naţionali nici liberali, se nu săvârşească câte o mişelie. Voi povesti astăzi cele două din urmă, şi cetitorii acestui ziar vor vedea gradul de corupţiune în care se zvârcoleşte acest partid putred, care deţine puterea abia de şeapte luni. Zbirul, din capul parchetului Curţei de apel, a însărcinat pe directorul general al serviciului sanitar se cheme în Bucureşti pe părintele Becescu, preot şi medic la penitenciarul Răchitoasa. Sosit în capitală, părintele Becescu s’a prezentat imediat la doctorul Felix care l’a trimis la direcţiunea generală a penitenciarelor. Acolo netrebnicul şi odiosul Sărăţeanu, în faţa directorului general al închisorilor, l’a interogat trei zile de a rândul asupra afacerei ocnaşului Mârgăritescu cu monahul Ghenadie Petrescu. Medicul Becescu a declarat că nu ştie nimic,— atunci insultele cele mp. trivialmeninţările cele mai înfiorătoare au plouat pe capul nenorocitului interogat, care, departe de a se înspăimânta, a răspuns cu demnitate şi cu energie ignobilului Sărăţeanu : — D-le procuror general! fă ce voeşti cu mine, dar eu in viaţa mea nu am minţit, şi nu am să încep a minţi tocmai la bătrineţe. Ve declar că nu ştiu absolut nimic în afacerea Ghenadie- Mărgăritescu. Iată tipul bărbatului cinstit și intransigent!—Să mi se arate în partidul colectivist un caracter—unul singur—ca preotul Becescu. Apucăturile odioase ale lui Sărățeanu nu mă miră de loc, căci el nu este decât un îmbătrânit în murdării și în viciurî, dar nu pot privi decât cu jale pe tînărul Lilovici, care în zorii vieţei sale s’a făcut un instrument în mânele şefului sau. * * * Epoca povesteşte cititorilor sei o altă miselie înscenată de colectiviştii Simulescu, senator velcean, şi de Manliu, şeful depozitului regiei monopolurilor tutunurilor şi a sărei din judeţul Rîmnicu-Velcea. Valeriu Zaharia, sub şef al acestui depozit, a furat, în luna ianuarie a acestui an, două ţeci de mii de lei din casa regiei. La primul interogatorii, Valeriu Zaharia a mărturisit că el este autorul furtului, că o mare parte din acea sumă a perdut’o în cărţi, şi că restul l’a împrumutat la câteva persoane din oraş. Această mărturisire nu convenea lui Simulescu, şi încă mai puţin lui Manliu care, faţă cu imposibilitatea în care se afla Zaharia de a plăti acei două-Treci de mii de lei delapidaţi, trebuia să le plătească, fiind responsabil de imoralitatea subalternului seu. Simulescu şi Manliu aveau o ură nemărginită contra colonelului Ivanovici, bărbat foarte stimat de toţi acei cari îl cunosc, şi duşman înverşunat al colectivităţei din acel judeţ. Aceste două canalii sfîrşiseră prin a hotărî pe hoţul Valeriu Zaharia să revie asupra primei sale declaraţii, şi se spue procurorului că banii furaţi i-ar fi dat D-nei Ivanovicî, fiica colonelului Ivanovicî, căsătorită cu Crăsnaru, actualul prefect de Rîmnicu- Velcea, dar astăzi divorţată şi cu locuinţa la tatal seu. La un moment, remuşcarea a chinuit pe Valeriu Zaharia, și la el:------1- 1 • Ionelului Ivanovici, în fața mai multor persoane care veniseră să asiste la dezbaterile procesului:—Nu pleca, D-le colonel! Pus la cale de doui dușmăni ai D tale am spus o minciună mare. Am la mine două scrisori prin cari mau îndemnat să le încurc pe D-ta şi pe pica D-tale, în acest proces ruşinos. Mi s’a făgăduit că cu acest chip eu voia scăpa şi toată ruşinea va cădea asupra D-tale şi a fiicei D-tale. Colonelul Ivanovici a dus imediat pe Valeriu Zaharia în cabinetul judelui instructor, unde hoţul a reînoit declaraţiunea sa, şi a depus scrisorile de care vorbise după ce le-a vizat în faţa judelui şi a grefierului său. Avocaţii colonelului Ivanovici, Brăbeţeanu şi Dobrotescu au scos copii de pe acele scrisori, care vor servi pentru a dovedi infamia comisă de senatorul Simulescu, în complicitate cu Manliu, şeful depozitului regiei. Iată cele două din urmă mişeii săvârşite de colectiviştii din Capitală, şi de sucol din judeţul Râmnicu-Vâlcea. Ele constituie culmea mişetiilor pe care le poate comite un partid, al căruia sfirşit va fi intr’o mlaştină de noroiă. Alex. V. Bedimanu. SATIRA POLITICA întrunirea de la Dacia Incă de la orele 10 din ajun, trenurile din diferitele puncte ale ţarei au adus în Bucureşti prefecţi, sub-prefaţî, notare de sate, primari şi alte lighioane guvernamentale. Imediat, graţie îngriilor lăudabile ale comisarilor comunali, toţi aceşti cetăţeni au fost încuartiraţi pe la diferitele secţii poliţieneşti, la cazarma sergenţilor, la jandarm, şi la azilul de noapte. A doua zi, toate delegaţiunile au fost aduse la sala Dacia şi date în primirea unei comisiuni de recepţiune compusă din Toboc, Ulmeanu, Sărăţeanu, etc., avind în fruntea ei pe celebrul mastodont de la Focşani, anume Mârgăritescu. La orele 2, poliţia comunală, evreii şi prefecţii de judeţe îşi fac apariţia. După aceea intră sergenţii îmbrăcaţi civil, primarii de sate, popii lui Parténié şi, în sfîrşit, oratorii. La orele 2 juni. se caută un preşedinte care nu se găseşte decît după ce Tachi Giani se hotărăşte să se sacrifice. La orele 3, Mitiţă Sturdza plictiseşte auditorul cu un discurs pe care îl ţine în mijlocul aplauselor entuziaste ale lui C. F. Robescu şi ale lui Mărgăritescu La orele 3 jum., mai mulţi cetăţeni sunt expulzaţi în mijlocul ghionturilor, la orele 4 jum. delegaţiile din judeţe sunt pornite la gară, fiind că fondurile de întreţinere s’au cheltuit. Vai, ce n am întilnit pînă astăzi, am întîlnit prefecţii de judeţe concentraţi la Bucureşti în capul delegaţiilor judeţene şi am asistat la un spectacol ruşinos, şeful unui mare partid vorbind înaintea funcţionarilor săi, dar înaintea unor fracţionări incapabili să se mai entusiasmeze. Şi D. Stur Im tot nu vrea să se retragă. D-sa preferă să cadă. Drogoş TflWiC I Acesta-i bărbatul antisemitic care mănîncă cîte un ovrei pe zi. Polihroniadi a avut darul ca să eatasiazmeze pe răposatul Popa Variam din mănăstirea Ciolanu, care, combătîtul pe socialiști, a spus : Bine vă combate Polihroniace, Hugo, Eliode Bravo triaade Și-s de prios eu, Eu pitic ptmeu, Vis-ă-vis di ei, Oameni seiţ-seî. Polihroniade are două profesiuni: e advocat de la Tîrgovişte şi antisemit de la R.Sărat. Dar gurile rele pretind că anisemitizmul îi produce cu mult mai mult decît Advocatura. Ziarul său Deşteptaoa na izbutit să deştepte pe nimeni, nici chiar pe abonaţii cari de atîţia ani tot n’au înţeles că sînt teraţi cu tighel subţire. Vardalabum. ------------------------------------------------------- titlul socialist este de vre-o cîţî va ani foarte bine organizat în Rusia. Totul s’a făcut pînă astăzî în secret, dar cu atîta măestrie, încît poliţia n’a simţit absolut nimic, iar propaganda se făcea cu multă activitate printre lucrători şi chiar ziare socialiste în limba rusească erau împărţite gratuit printre aceştia. Cauzele greve. Ultimele greve au izbucnit din cauză că fabricanţii au refuzat să reducă orele de lucru, să mărească salariul şi să construiască locuinţe higienice. Comandantul Petersburgului intervenind spre a împăca spiritele, se convinse că lucrătorii sunt cu toţii solidari în această mişcare din cauza mizeriei în care trăiesc şi că se află în faţa unui partid organizat. Revoluţiunea Această mişcare socialistă, în Rusia, este de cea mai mare importanţă, şi ea dovedeşte că autocrata Rusie trebuie să intre pe calea reformelor, căci orice amînare poate da naştere unei revoluţiunî din cele mai sîngeroase. Val. * * * Polit Tsniadi UN NOU SCANDAL BISERICESC ------------------—----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------STATESCU-CARP Circulă zvonul unei îțelegerî politice între D-nul Statescu Carp aransta pantru alcătuirea unui cabinet liberalojunimist, la toamnă. Orî-olt ar părea de fanizitâ această ştire şi ori-cît de mult pretează ituaţiunea la combinaţiuni ministeriile făcute i Capşi şi în biurourile de redacţiune, totuşi luptul este perfect posibil. D. Sturdza este cu desvirşire dovedit astăzi ca-î cu totul incapabil. Mai chiar membrii Ocultei nu mai speră că vor pute face ceva cu ignobilul. Regele a văzut acum şi şi-a dat seamă de apucăturile demagogice ale liberalilor-colectivişti. Ori despre Stătescu el se teme să-l lase singur ştiind cît este de pornit şi pătimaş. D. Carp, o om al palatului şi singurul ca politic în care Carol are Incredere. Ar fi deci si perfect element de ponderare. In neputinţa di a goni pe liberali aşa de vreme, fiindcă, rutine, am zice el, se gîndeşte că ar putea face o obosită acceptabilă graţie combinaţiunei Carp-Stăteiou. De altmintrelea, junimişti nu au mai fost aliaţi cu liberalii acum zeci an, cînd Rominia Liberă Inventase teoria omului providenţial . Cum la Dumnezeu şi In ţara romînească totul e posibil, această ştire poate fi perfect adevărată şi de aceea, fără a o da piblicului ca sigură, o înregistrăm ca posibilă și probabilă și ca o nouă Încercare a regelui de a-i alcătui un cabinet cât mai palatist și cât mai sligarnic. ------------------------------------------------------- Sfinx. DECADENŢA Liberalii au ţinut mult ca să-şi vadă visul cu ochii, şi l-au văzut. Au organizat întrunirea de la Dacia cu scopul de a reîncălzi entuziasmul partizanilor şi de a le ridica moralul, şi au dat un chip fenomenal; au voit, apoi, să dea adversarilor o lecţie severă dovedindu-le cît de puternici sunt în ţară, dar lecţiunea s’a întors în potriva lor. întrunirea de la Dacia,—in afară de lipsa complectă a entuziasmului — a dovedit un fapt: liberalii, fiind la guvern şi avînd la îndemînă toate mijloacele de presiune şi de represiune, nu mai sînt în stare ca să compue în Capitală o întrunire convenabilă cu public recrutat numai din Bucureşti. Pentru a ţine o întrunire în acest oraş, liberalii sunt nevoiţi ca să pună la contribuţiune întreaga ţară, prefecţii şi sub-prefecţi, plătesc cu persoana lor, primarii şi notarii de sate sunt ridicaţi şi aduşi la Bucureşti. Dacă D. Sturdza mai are încă luciditatea necesară pentru a nu fi trimis la un oarecare ospiciu, D-sa trebuie să fi înţeles în urma întrunirei de la Dacia că vremea D-sale a trecut. Căci această întrunire a dovedit, nu numai desăvirşita slăbiciune a partidului, dar încă și pornirea lui către descompunere. Socializmu! în Rusia Grevele in Petersburg.— Luptele de stradă.—Partidul socialist.—Cauzele grevei. —Revoluţiuisea. Grevele în Petersburg Telegramele din Petersburg ne vestesc izbucnirea unei greve generale în aed oraş. Această ştire oficială este cu atît mai importantă, cu cît ea vine din Rusia, unde cenzura e atît de severă. Dacă dar se vesteşte în mod oficial o grevă generală şi dezordine de stradă, întîmplate cu această ocaziune, ne putem închipui cît de grave sînt acele dezordini şi cît de încordată trebuie să fie situaţiunea. Luptele de stradă Intr’adevăr, ştirile particulare ce primim din Rusia şi în special din Petersburg, ne vestesc nu numai o grevă obicinuită a cîtorva lucrători, ci o revoluţîune în toată regula a întregea clase muncitoare din Rusia, contra patronilor şi a administraţiuneî. In Petersburg, toate stradele și în special cuartierul lucrătorilor sînt ocupate militărește. Oraşul este literalmente asediat de armată și zilnic se intîmplă ciocniri sîngeroase între lucrători și armată. REFECURI Dar procesul? Am dori să ştim cum stă cu procesul mitropolitului ? Acuma, c’nd s’a dovedit că piesele publicate de Voinţa Naţională sînt false şi cînd înşişi aceia cai au instrumentat în toată această afacere au pus botul pe labe, , e de, ştiut, care ,vrerjp,oî fi atitudinea guvernului care a făcut fiasco în chip atît de ruşinos. Oamenii lui Mitiţă Sturdza s’au purtat atît de prosteşte sau atît de mişeleşte în toată această afacere, încit am fi dispuşi să credem că toţi, dar absolut toţi, începînd cu Sturdza şi sfîrşind cu Săilţanu, au fost plătiţi de către Ghenadie pentru ca să-l reabiliteze în faţa opiniei publice. In loc să se ocupe de acucaţiunile formulate prin ziare, în loc să urmeze calea cea dreaptă, ocultiştii s’au apucat de inventat romane şi infamii, cu singurul scop de a rătăci opinia publică şi a înlesni apărarea vinovatului. De acuma chiar dacă parchetul ar descoperi probe în contra fostului mitropolit, oamenii au să zică, cu toată convingerea : «Aşi, fugiţi de-acolo, căci şi astea sunt inventate de poliţie !» Ce e dreptul, deştepţi bărbaţi sunt cei de la guvern. Ciocănaş. -------------------------------------------------------- Vorbe, vorbe, vorbe! Dacă ai sosi din America, de o pildă, fără să cunoşti nici ţara romînească şi nici pe oamenii ei politici, asistînd lao întrunire liberală ai rămînea entuziasmat de democratismul partidului de la putere. Din nefericire pentru aceşti domni neguţători de frumoase vorbe, noi cei cari îi ascultăm trăim aici, în ţar cu D-lor,şi de îndată ce cuvintele nu corespund cu laptele, noi ridicăm din umeri şi cu atît mai mult ne apucă scîrba de acest partid reacţionar şi căzut în cele mai grele păcate, cu cît are încă neruşinarea a păstra frazeologia revoluţionară şi democratică de la 1848. Alaltăieri, la Dacia, D. Sturdza nu vorbia de cît de popor, de voinţa poporului şi de faptul că ţara s’a pronunţat pentru partidul care reprezintă naţionalitatea şi libertatea. Poporul, însă, întru ce a intervenit în toate acestea ? Venit-au liberalii în adevăr pe calea parlamentară sau au luat puterea din mîna regelui întocmai cum ai lua mătura de slugă pin mîna stăpînuluî ! Care e deosebirea dintre un liberal şi un conservator — nu pe terenul programelor platonice, ci pe acele ale programelor de fapte îndeplinite? Care faptă reacţionară a conservatorilor nu a fost făcută de liberali, care scandal nu s’a întîmplat şi într’o parte şi într’alta şi care călcare de lege n’a fost comisă şi de unii şi de alţii ? Singura deosebire este în firme, în vorbe, în declaraţiuni bombastice şi deşarte de or şi ce fond de adevăr. Şi acum, cînd convingerea este deplină, că nici o deosebire nu există între ambele aceste partide istorice, la ce bun atîta larmă, atîta luptă, atîta învierşunare ? Nu ar fi mai bine o înţelegere între ele, pentru a guverna pe rînd ţara şi a ne lăsa în pace cu certurile lor zgomotoase şi fără nici un rost? Nu-i vorbă, această înţelegere, dacă nu-î făcută între conservatori şi liberali, regele a făcut-o deja dînd puterea pe rînd la fiecare şi în tnt- 011 proces senzaţional Aristocraţia.— Decădere. — Justiţie. In societatea noastră avem o serie de oameni cari se trag din familiile cele mai sus puse şi cari cred tu meniplizat sentimentele de cinste şi de demnitate. Indivizii de asemenea speţă sunt cei mai aprigi apărători ai actualei ordine de stat, oameni cari ar vota cu ammdouă mîinile pentru reintroducerea sclavagiuluî şi cari nu încetează de a combate socializând, distrugătorul proprietăţei, religiei şi familiei. Cînd întîmplarea face însă ca să se poată rupe masca de pe faţa acestor ipocriţi şi de a-i arăta sub chipul lor adevărat, atunci toată lumea poate să constate că aşa zişii apărători ai ordinei, comit ei înşişi acele fapte pe cari le impută socialiştilor, ei calcă în picioare religia, ei distrug familia şi ei sunt aceia cari în ascuns îşi bat joc de înaltele principii de morală pudică, pe care de alt-mintrelea o predică pretutindeni. Insă n’a uitat nimeni isprăvile baronului de Hammerstein, directorul ziarului oficial al partidului conservator german, unul din ce-jucătorii acestuia și capul mîncătorilor ,de socialiști. După ce baronul de vits comisese cele mai murdare pungăşii, după ce păcăli pe cîţiva dinamicii săi polit«c cu sume colosale, o luă la sănătoasa. Intr’acest tiup ieşiră la îvîală o mulțime de fapte înspăimîntător de grave. Ele dovedeau cum că şefii partidului conservator în frunte cu SitjMhidr, eraui complici morali ai baronului !, căci în nenumărate rumuri 11 prinseseră"Cu hoţi! şi totuşi nu încetau de a-l lăsa în fruntea ziarului şi a partidului din care făceau şi dînşii parte ; ba, ce-i mai mult, tolerau discursurile sale în cari o morală supra-religioasă ocupa primul loc şi aceasta ştiind că Hammerstein a păcătuit de sute de ori în contra principiilor morale pe cari le predica. Hammerstein a fost condamnat la cîţiva ani de muncă silnică, iar procesul său avu darul de amar astupa gurile moraliştilor conservatori.* Dar zilele acestea se judecă un caz şi mai grav în faţa unui tribunal vienez, un caz care a dat la iveală crime dintre cele mai bestiale, comise toate de oameni de viţă şi burghezi, dar toţi oameni cari fac parte din clasa stăpînitoare, din înalta societate. Poliţia vieneză, care, după cum se spune, ştie toate, a fost în cazul despre care e vorba foarte rău informată, aşa încît el aproape^ nu era să ajungă dinaintea unei instanţe judiciare.^ Dar opinia publică era atît de alarmată, încît poliţia se văzu silită a sacrifica doi stîlpî ai societăţei pentru a salva o întreagă serie de alţi stîlpî. Sacrificaţii sînt colonelul de la geniu Costa-Rosetti, nobil de Rossanegg şi Albert Weinberger, mare capitalist. Un individ oare şî care, Tuschi, care trăia in a doua căsătorie cu soţia sa Elisabeta, închiriase în Viena o casă, care prin situaţiunea ei favorabilă, era ca anume clădită pentru a găzdui pe criminalii cei mai odioși. Familia Tuschi deschisese o casă de prostituție clandestină, în care se guseau în tot-d’auna două sau trei fete, în vîrstă de 17—20 ani. Dar această afacere singură se vede că n’a fost în deajuns de productivă, de aceea familia Tuschi, închiria în schimbul unei remuneraţii de la 1—2 fiorini, cîte o cameră pentru diferite păreclii amoroase. Clientela era destul de numeroasă. Iar casa își făcu în scurt timp solidul renume că furnizează cele mai tinere fete. Afară de aceasta Doamna Tuschi avea un dar care este neapărat trebuincios pentru meseria pe care o exercita, dar care se găseşte rar la femei, vrei să zic darul de a auzi,de a vedea şi de a tăcea. Acest dar făcu ca în scurt timp, oamenii, din starea cea mai bună, să-şî aducă pe nenorocitele copile în casa familiei Tuschl. Erau fetiţe cari adesea orî veneau încă cu geanta de şcoală în spate, căci oamenii din starea de sus iubesc mai cu samă copilele din popor, cari n’au atins încă vîrsta maturităţei. Cei mai aprigi amatorî de fete minore erau însă doi vizitatori : majorul şi doctorul. Sub acest nume se introduceau în casa de prostituţie omul de viţă, colonelul de Costa-Rosetti şi omul cu punga, capitalistul Weinberger.* Atît aceşti doi cît şi familia Tuschi sînt aduşi acum în faţa tribunalului. Pe banca acuzaţilor se mai află şi prostituata Margareta Iicco, care întreţinea legături cu fetele de şcoală şi servea ca mijlocitoare între „majorul“ şi „doctorul“ pe de o parte şi nevinovatele copile pe de alta. . După cum am mai spus, cei două inculpaţi sunt poate cei mai vinovaţi, dar se mai pomeneşte despre o serie de vizitatori, asupra cărora poliţia n’a putut „să afle“ nimic. Cînd li se ia interogatorul, stîlpii societăţii precum şi lepădăturile acesteia, colonelul precum şi prostituatele, dovedesc un mare sentimentale solidaritate reciprocă. In faţa tribunalului colonelul Costa Rosetti se bizuîe mereu pe cinstea sa de ofiţer şi pretinde necontenit ca să fie crezut pe cuvîntul său de onoare. El susţine că n’a comis nimic care ar putea compromite cinstea sa: n’a furat şi nu s’a abătut, de la legile milităreştî. Dar nu neagă de loc faptul că a