Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)
1896-09-01 / nr. 2624
AWak m 2624 NirarsBaL ro mii ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREI LUN şi se plătesc tot d’a una înainte ’ în Bucureşa la Casa administraţiei în Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 80 Lei, în Streinătate 50 1. e Şase luni Trei luni 15 8 Un BJiBiSr in «traUState 30 hsai MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ Sâ te wrefi! Române de cuiti strain în casai V.'AI«xandpi 25 , 13 „ ADMINISTRATIA PARAG. BANCEI NATIONALE (TELEFOK Mo. 58S) Director politie: A£B2L V. BSF«DESSANtr DUMINECA, 1 SEPJEMBWliiî SUMEBPL 10 BAjNI ANUNCIURILE In BUCURESTI gi JUDETE se primesc numa la ADMINISTRATIE In STREINATATE, direct numai la administratie gi la toate Oficiile de Publicitate Anunciuri la pag. IV ... . 0,30 b. linia I „ , „ III • • « • 2, lei „ m • m II • • • • 3, ■ „ 9 rawenär weofsiíó SO Bani REDACŢIA PASAS- BÄNCEI NATIONALE (TEll^EHF’OIW No. 2® ■w*c«»a.r» veesat»mmmpw*SS5üwí^m^&5 km ,s.- H Regele şi D. Sturdza SE BĂTĂLII MISAITĂREŞTI Amicul meu Const. Miile a scris acum trei zile un prim-Bucureşti contra membrilor consiliului de războiu, cari au condamnat pe rezervistul Iacob Ţăranu la un an de închisoare. Acest articol este un avânt de legitimă indignare, un strigăt de revoltă sufletească contra celor şase sălbatici cari au pronunţat acea infamă sentinţă, fără se fi avut un martor măcar, care să declare că acuzatul a insultat pe un superior. Ce dovezi a adus, pentru susţinerea rechizitorului său, procurorul militar ?—Nici una.—Prin urmare pe ce considerente şi-a bazat oare consiliul de războiu sentinţa sa ? Acei cinci membri ai consiliului de războiu nu au fost judecători ;—el au fost călăi cărora li s’a ordonat a trimite la închisoare pe inocentul rezervist Iacob Ţăranu. Această a mea afirmare este foarte adevărată, căci reporterul nostru a auzit o mică convorbire între două ofițeri asupra rezultatului procesului: — ori cât de bine și de frumos va vorbi Disescu, ori cât de puternică va fi argumentarea apărării sale, este ordin de sus să se condamne Iacob Ţăranu. Ordinul de sus a venit de la ministrul de rǎzboiu, care, ca comandant al corpului al 4 lea de armată în Iaşi, critica cu multă asprime, faţă de cîţiva prieteni intimi, această odioasă lege, care pune pe tinerii rezervişti, pănă la 30 de ani, la discreţia unor ofiţeri fără conştiinţă, fără inimă. Reacţionarul ministru de războiu Jack Lahovary a supus deliberărei Corpurilor Legiuitoare conservatoare această odioasă lege, pe care slugarnicele majorităţi catargiste s’au grăbit a o vota. Astăzi, colectivistul ministru, generalul Budişteanu, îngenuncheat de veninosul şi pizmatarul său şef Dim. A. Sturdza, în loc de a o da altăfel pănă la prorogarea ei, o aplică cu cea mai ruşinoasă persistenţă. Această stărpitură, care a scuipat pe întregul său trecut din opoziţie, promisese, în programul partidului naţional-liberal din 1892, că codul de justiţie militară să fie supus unei revizuiţi, pentru a se lasa în tempeinţa tribunalelor militare numai crimele şi delictele curat militare. Acest odios renegat a uitat revizuirea făgăduită a codului de justiţie militară, şi se serveşte de o lege infamă, în întregul ei reacţionarism, pentru a ordona subalternului său de la războiu trimiterea la închisoare a unui rezervist, al cărui singur păcat a fost că, într’o întrunire la clubul mimcitorilor, s’a declarat contra armatei permanente propunând înlocuirea ei cu ţara întreagă înarmată. Despre insultele, pe care le-ar fi aruncat Iacob Ţaranu căpitanilor Botez şi Orăşeanu, desfid pe maiorul Paleologu, care a susţinut acuzarea, să mi dovedească că acele insulte au eşit din gura rezervistului. Mai mult încă, procurorul militar ştie foarte bine că acele necuviinţi au fost rostite de căţiva întrerupători. * * Douî ani după rezbelul ruso-romăno-turc (1877-78), ra’am întîlnit cu un ofiţer superior, vechiu şi intim prieten al meu, care m’a asigurat, cu cea mai adîncă durere, că douî ofiţeri inferiori, cari bateau cu furie, pe soldaţi în cazărmile Bucureştilor JAJT.Fnr¥/%. A i au fost ucişi pe la spate de victimele lor. Răzbunare soldăţească ! — declar fără şovăire că nu 9 pot desaproba. ESârtisărî de pezBaoSii oa g©*aeralîî Lahovaiy şi gudişteanu, sapă o p»"?’ jîssSî® Intra militarii şi civili; — dar ceva mai trist, mai dureros, ei sapă o prăpastie între gradele ofiţereşti şi seldăţsste. A!ex. K Beldimann. SI SATIRA POLITICA Progresăm De multe rele poate fi învinovăţit guvernul D-lor Sturdza şi Gogo Gantacuzino, dar are şi un lucru bull. Trebuie să recunoaştem, că sub regimul actual, mai mult decit sub pr'Lcara, altul, o mare parte din ramurile activităţei publice şi private au luat avînturi considerabile. Presa, in primul rang, a căpătat şi capătă mereu o dezvoltare uriaşă, graţie încurajărei guvernului naţional-liberal. Astfel mai întîî, toţi funcţionarii daţi afară de la primăria Capitalei au scos gazetă, fostul prefect de Huşi colaborează cu activitate deosebită în presa cotidiană, iar D. Toneanu de la Tulcea, va scoate şi D-lui gazetă. Comerţul de carne omenească înfloreşte straşnic, graţie unei toleranţe din cele mai lăudabile. Pescăria se întinde idem, mulţumită incurajărea abdomeniulului Palladi, care a fost nevoit să elaboreze şi o lege ocrotitoare, iar comerţul de băuturi spirtoase ia proporţiuni colosale, ceea ce explică necesitatea sporirea patentelor, fapt care e totodată şi o dovadă despre excelenta politică financiară a regimului. Cit despre deverul muşamalei, nici ţara Albionului nu ne poate face concurenţă. Şi ziceaţi că guvernul actual e aşa şi pe dincolo. Balon. Regele şi D. Sturdza Politica externă şi liberalii. — Chestia naţională. — Tripla alianţă. — Afaceri persoane. Politica externă şi liberalii Un fruntaş liberal iniţiat în misterele politice şi pentru care veninosul D. Sturdza, e un idol, îmi spunea într’o seară cu multă vervă : — «Ce tot vorbiţi de căderea guvernului ? Aceasta no să se întîmple aşa de lesne. Oricite prostii ar face Sturdza — fii sigur D-ta că tot nu va cădea aşa de curînd de la guvern. Regele are tot interesul să ţină pe liberali la putere, char de ar guverna ţara cu baioneta şi giiadul — deoarece actuala politică externă cere astfel! Chestia naţională In ceea ce priveşte chestia naţională, D. Sturdza, al cărui naţionalizm de paradă s’a manifestat din primul moment al veniră sale la putere, pare a fi convenit cu guvernul unguresc, după îndemnul regelui nostru şi al împăratului Franz Iosef, in privinţa oare-căror puncte de împăcare, sau înţelegere între cele două popoare vecinie vrăjmaşe. Ele ar consta în acordarea oare-căror drepturi politice fraţilor noştri de dincolo, bine înţeles in anumite margini şi sub trista condiţiune ca fruntaşii luptători romînî să renunţe cu desâvîrşire la agitaţia lor de pînă acum. De aci a provenit şi ruptura între conducătorii partidului naţional. Pînă cînd, această chestie nu va fi definitiv tranşată, aşa ca să poată conveni ambelor naţionalităţi din Ungaria şi să pună capăt scandalului proceselor fără sfîrşit din Transilvania, Sturdza — care şi-a luat însărcinarea de a o rezolva cu orice chip — nu va părăsi puterea. Tripla alianţă Vizita împăratului Franz-Iosef în ţară, oricît ar considera-o gazetele oficioase şi palatiste ca un fel de curtenie între ambii suverani, e netăgăduit că îşi are importanţa ei politică. Se ştie că dacă ţara noastră a avut o atitudine rezervată în faţa alianţei marilor puteri din Europa, totuşi politica ei, cel puţin atit cît s’a putut manifesta pe ici pe colo, a înclinat spre tripla alianţă. Din convorbirea pe care un ziarist de la Figaro a avut-o cu primul-ministru austriac, şi precum şi din convingerile politicianilor fruntaşi din ţară, rezultă că intrarea oficială a ţarei noastre în tripla alianţă nu e atît de depărtată. Şi această atitudine făţişă se impune cu atît mai mult, cu cît agitaţiile panslaviste in Orient îau proporţii din ce în ce mai mari. Ea însă nu se putea face fără o pretinsă împăcare a Romînilor feui Ungurii, şi D. Sturdza era singurul desemnat de rege ca să facă samsarlicul în toată această a facere, pentru a înlesni pe urmă planul regelui. Afaceri personale Dar şi oarecari afaceri personale ale regelui, par asta in legătură cu şederea guvernului liberal la putere. Se vorbeşte de un nou apanagiu pentru mici Principi, apanagiu pe care numai o Cameră li l~ar maî putea acorda în aceste timpuri. /tfiCf modificarea armei Manlicher, a legei minelor, ,7 alte chestiuni cari privesc pe rege de aproape, o fac să nu dea cu piciorul încă baracă Colectiviste. Viaţa actualei formaţiuni ministeriale totuşi, chiar după colectivişti, nu e decit de o singură sesiune parlamentară. Vip. ACTUALITATI Trandafir şî Sultanul D. Trandafir Dj avara «»le u.f funcţionar din ceî mai prima întii. E întot-d’auna acolo unde nu trebui? ffi fie- Aşa pe timpul cînd era revoluţie la Constanthiopol, toată lumea se întreba : — Unde e Trandafir, unde e Trandafir ? Trandafir însă ca un bărbat prudent,care ara frică de puşti, de revolvere şi de alte bombe armeneşti, Trandafir s’a trezit deodată, pe ospitalierul pământ al ţăreî româneşti, care l-a primit la sânul ei. Altă dată muma lui Ştefan cel Mare trimetea pe fiul ei să se bată . Mergi la bătălie, pentru ţară mort. Şi-ţî va fi mormântul coronat cu firi. Romînia azi a devenit mamă mai duioasă şi n’a trimis pe Trandafirul ei la Stambul, de cît după ce s’a isprăvit daravera. Azi, Excelenţa sa, în costum de goă, se prezintă Sultanului şi îi cere veşti despre revoluţiune ca să le poată şi el transmite guvernului M. S. Carol I al Romîniei. Informaţiunile desigur vor fi cam vechi, dar asta nu are a face: ele vin cel puţin din sursă autorizată. Periplizon, cela care există azi. Trebuie ca vrsta de 30 de ani să fie trecută, ca cetăţenii să aibă dreptul să discute existenţa chiar a armatei şi să denunţe pe ofiţerii cari bat, cari ucid lumea în bătăi, deoarece asemenea denunţare este socotită ca insultă —şi pînă la vîrsta de 30 de ani nu e dreptul să faci acest lucru. Ei bine acesta este infam, revoltător şi cu atît mai revoltător, cu cît cele zise de noi, sînt confirmate de însuşî acela care este autorul acestei legi, reacţionare şi infame. — C. Bl. Nouă revoluţie în Constantinopol Din Constantinopol sosesc din nou ştiri din cele mai alarmante. Prin cercurile oficiate de acolo, circulă cu inzistenţă zgomotul despre nişte apropiate evenimente sîngeroase. Turcii spun că revoluţionarii armeni pregătesc o nouă lovitură. Armenii, din partea lor, răspândesc zgomotul că Turcii proiectează nouî măceluri mult mai singeroase decit cele de pînă acum. Poliţia şi autorităţile militare au luat măsuri serioase. Panica creşte din zi în zi. .. Gura păcătosului D. general Lahovary îşi apără infama sa lege prin ziarul LIndependance Roumaine. Eroul de la Cazino Sinaiei o fi ştiind să mînuîască bine cărţile; stă însă, cam prost în privinţa condeiului, deoarece articolul D sale ne dă tocmai deplina dovadă a reacţionarizmuluî legei sale - Ca să răspundă acuzărilor noastre, că legea sa pune pe toţi cetăţenii, pînă la 30 de ani, sub dependinţa militară, generalul pretinde că este o exagerare, de oarece rezervistul poate să se intereseze de situaţia armatei, de organizaţia ei, de abuzurile cari s’ar putea comite, să propună reforme, dar nu-i permis, adaogă el, să discute existenţa însăşi armatei, propunînd desfiinţarea ei. Va să zică, într’o ţară cu libertatea conştiinţei înscrisă în Constituţie, iată că toţi cetăţenii, după însăşî declaraţia autorului legei, sînt obligaţi ca pînă la 30 de ani, să nu discute o cestiune mare, o cestiune care se agită în ţările civilizate, un sistem de organizare militară, altul ca a ----------------------------------------------------------------------------------------- '"«aGetificalul Badişteanu S’a afirmat cu drip* «»vânt că acela, cari a pronunţat sentinţa în iifacerea rezervistului 'Jivana a fost generalul Badişteanu, ministru d» rftrtoi® Faptul esta cu totul eposifiilţşi vom povesti o mică istorie care va dovedi pe IIAp!In de C© este capabil acest militar-eazoH. Acum câți va ani, se dăduse îa judecata constrt’irii de războiu al corpului 4-lea de armata, din larii, pe care ii comanda^actualul mi ui s ti* a de războiu — majorulitacedoMNeht din Călărași. Aceat Cofltcr aia acuzat, că »’ar fl Jftcut vinovat de mai multe neregu- larităt.1 în calitate de administrator si sub-commandant al regimeitului. Tradus înaintea consiliului de războîi, el a fost pedepsit foarte uşor și nu pentru fapte infamante. Această quasi-adhiltare a 8tip?raft atât de nmic pe viitorul ministru de războiu, că a chiemat pe judecători la comandament, î-a mustrat si i-a pedepsit apoî cu o ^ștergere de pe tabloulde Inantare pe un oarecare timp. Pentru I. Budișteanu, tribunalul militar e la ordinele sotilor si Dva a pedepsit pe judecătorii cari au crezut altmintrelea ca dlusul. Ușor se poate vedea op baîjocoră trebuie sa fie justiţia militară sub un ministru, care în calitate de simplu comandant, de corp, s’a substituit, tribunalelor militare, si a pedepsit pe nişte ofiţeri superiori, carî au avut naivitatea să creadă că sunt acolo paşi, ca să judece, pe când în realitate rolul lor era de a îndeplini o simplă formalitate. Acest rol l-a jîâţcs de sigur consiliu! de războiui e?.r«' pe sub-locotenentul Ţ'ăranu si astfel se explică sălbătăcîa hotărâreî «ale. Sfinx -----------------------------------------------’ ■ Situaţii în bulgaria Ferdinand şi Lolsasssff. — Diplomaţii rwşî. Planuri semi-oficiiiîe. Situaţisiîîeai PHsstiaâiSS Ferdinand. Fe**iS,rî5S,r!! S5 Lofoamoff Moartea prinţului Lohfifioff, a turburat liniştea prinţului Ferdinand al Bulgarfil şi a miniştrilor săi. Căci dacă Ferdinad este astăzi recunoscut de către Rusia ca prinţ bulgar, un buc să mulţămiască numai amiciţiei şi tactului decedatului cancelar rus. Ţarul Nicolae se împăcă cu Ferdinand, fără a-i cere nimic în schimb, în contra voinţei tuturor politicianilor ruşi, şi în urma inzstenţelor lui Lobanoff. Acest succes pentru Bulgaria, făcea parte din planul politic al prinţului Lobanoff. Cu moartea sa însă, pare că şi independenţa internă a Bulgariei a murit. Diplomaţii nuşi Intr’adevăr, prinţul Lobanoff a lucrat, în chestiunea bulgară, în, contradicţiune cu toţi diplomaţii ruşi. Pe cînd Lobanoff susţinea din răsputeri pe Ferdinand şi credea că cea mai bună politică rusească în Bulgaria, ar fi abţinerea Rusiei de la orice amestec în afacerile interne ale bulgarilor, ceilalţi politiciani, în frunte cu însemnatele gazete ruseşti: Nord, Petersbursky Wiedomosti, Novosti, etc., etc. susţineau şi susţin şi acuma, că Rusia nu trebue să lase pe bulgari şi în special pe prinţul Ferdinand, să lucreze după propria lor iniţiativă, ci sub influenţa directă a agenţilor Rusiei. Spre acest scop, toţi diplomaţii ruşi, propun amestecul direct al Rusiei în afacerile bulgare şi punerea armatei, bulgăreşti sub conducerea ofiţerilor superiori ruşi. Pentru a masca însă această tutelă rusească, s’a propus primirea, în rîndurile armată bulgare, a mai multor ofiţeri bulgari refugiaţi în Rusia in urma detronărei prinţului Battenberg. Planuri semi-oficiale Cit timp trăia Lobanoff, toate aceste planuri făceau parte din domeniul politicei semi-oficiale; ele exprimaţ numai dorinţa claselor dominante din Rusia. Cu moartea lui Lobanoff, care a fost singurul apărător al prinţului Ferdinand, planurile mai sus menţionate, devin o dorinţă oficială a guvernului rus, aşa că prinţul Ferdinand se găseşte astăzi la începutul unei nouă ere politice. El va trebui, de acum înainte, ori să se supue pretenţiunilor ruseşti, devenind astfel un Cinovnic rusesc, ori să se opune voinţei oficiale a Rusiei şi, să schimbe sistemul politic, pe care de la căderea lui Stambuloff, l-a inaugurat în Bulgaria. Situaţiunea prinţului Ferdinand Atît prima, cît şi a doua cale sînt pline de cele mai mari greutăţi pentru prinţul Ferdinand; căci, ori se supune orbeşte Rusiei şi devine odios bulgarilor şi în special armatei bulgare, ori opunîndu-se Rusiei, se expune la o detronare sigură, din cauza n mulţimei de agenţi ruşi, cari se află împrejurul şi în intimitatea palatului princiar din Sofia. Prin moartea lui Lobanoff, situațiunea prințului Ferdinand a devenit foarte nesigură. Val. -------------------------------------------------------- B8 ce n’am «devenit» artist Monolog De ce n’am devenit artist... De ce? Şi aveam toate însuşirie... îmi rădeam mustăţile, Simi lăsam părul lung, iaşi albăstream bărbia, fii trecusem pragul Teatrului Naţional. Pascaly mă bătea pe umeri şi-mi zicea: (Imitează vocea lui Pascaly), băiete, ai talent! Dimitrîade mă lua de mina, şi-mi spunea: (Imitează vocea lui Dimitriade), tinere, ai talent! Millo, chiar Millo, îmi spunea tremurînd : (imitează vocea lui Millo), amicul meu, eşti cel mai talentat tînăr!... Eu, vă închipuiţi... Emoţie... Fericire... Mersi musiu Pascaly, mersi musiu Millo, mersi ţaţă Froso! îî ziceau. Şi lu Madam Sarandi... îmi trebuia unrol, ca să ies în evidenţă. Un rol mic, nu ţnaî mult... Se repeta marea piesă istoricii Turnurile Parisului..... Cinci acte, optsproze e tablouri, bătălii, corăbii, ţărani, ţărance, popor, soldaţi. Ce de tevatură! Coruri noul, costume noui de Hie Berger, muzică nouă--» Aşa piesă mai rar ! Literară, nu altceva... Directorul Teatrului mă chema şi’mîzise : TănăSăphe, la tine mî e nădejdea. Pentru piesa asta îţi dau un cuvînt, numai unul; dar săi zici bine. In actul al douilea, după ridicarea cortinei, trebue să intre regele Franţei, în sala tronului. Tu, îl anunţi, — zice el. Ai să strigi: Regele ! Dar să nu pronunţi ca adormiţii, nici ca ăia cu mămăliga’ ’n gură.—Am înţeles, îî răspunsei eu. —Iţi dau o săptămmnă de zile să repeţi— zise el.* O săptămînă de zile! Şeapte zile, ca să învăţ un singur cuvînt.Aiţii m'am pus pe repetiţie şi pe exerciţiuri : Regele ! Regele ! Regele ! (încet) Regele! (Iute) Regele! (Maestos) Regele! (Piţigăiat) Regele! (Gingav) Regele! (Scandal) Regele! La birt, ziceam: Băiete, o listă de bucate mai repede, Regele ! O sticlă de vin, Regele! Franzela, Regele ! Mai repede, Regele ! Supa să fie mai ferbinte, Regele ! E prea multă, Regele ! Voia să plătesc, Regele! Salutare, Regele! Băiatul de la birt să uita la mine curios. O fi zis : Ăstuia îi lipsește o doagă! Pe drum cu cine mă întîlneala îî ziceam : Bună ziua, Regele ! Ce mai faci ? Regele ! La revedere, Regele ! Vă închipuiţi ce ziceau amicii. Un vardist s’a luat după mine într’o zi şi io a urmărit o bucată bună. Vorbeam singur pe drum : Regele ! Regele ! Regele ! Acasă, unde stăm cu chirie, se luaseră de gînduri. La cafenea , dă’mî o cafea, Regele ! Să aibă ca o idee de coniac, Regele ! La văcsuitorul de ghete, la croitor, la băcănie, în toate părţile acd aş lucru. In fine ziceam cuvîntul Regele, cu atîta talent, cu atîta justeţe, cu atîta siguranţă, încit eram sigur de cel mai mare succes. Viitorul meu atírna, d’un cuvînt! Angajat la Teatru Naţional cu leafă bună. Pe urmă societar ! Ce de avitagiî! In relaţii cu comitetul teatral : oameni literaţi, autori, muzicanţi, pictori. Intse coriste. Ce fete frumoase : blonde, brune, şatene.... Şi ce fete bune ! Cu artistele la taifas în foaie. Ce ochi ! Ce braţe! Ce curte! Aer partiamat de Germandrée, de opoponat, de fucşunele.... * In fine, seara de reprezentaţie sosi. De la şapte eram la teatru, grimat, perucat, costinat. Aşteptam între culise să-mi vie rîndul să intru. îmi admiram chiuloţiî şi jabourile. Ce stoic ! Ce eleganţi ! Pompierii se plimbau pe lîngă mine şi mă priveau cu coada ochiului. îmi făcusem un chip. • Umerii obrajilor roşii pînă după urechi.... Băiat frumou Aşa se grimează în teatru cei cai vor să pară frumoşi. Şi ce perucă ! Blondă, numai inele. Mi-o așezase bîetu Mahau.r cum știe el mai bine. Păream scos din cutie; păream cu totul altul. îmi cam bătea inima. O fată, o Domnișoară de la Curte, trecu repede și mă lovi cu cotul. Ii plăcusem. O așteptam să se mai întoarcă ca să-i spui vr’o obrăznicie, două. Sila era plină de public. De m’ar aplauda ! îmi ziceam eu. La galerie se bateau doui mitocani si toate privirile se îndreptase spre ei. Ce rîsete. Nu mai da nimeni atenție la ce spuneau actorii pe scenă. Pascaly era superb : «Fii blasfemat! Maledicţie ! Copiii mei!»exclama el teribil. Actul I se jucă bine. Cînd se ridică cortina la actul al II-lea, regisorul stai dete brîncî în scenă. Intrai şi strîgaî cu glas tare : Regina ! A doua zi am cerut o funcţie la Regie. D. Teleor.