Adevěrul, aprilie 1897 (Anul 10, nr. 2794-2817)
1897-04-01 / nr. 2794
ANUL X No. 3794 Abonament© încep la 1 şi 15 ale fiecăreî luni şi se plătesc înainte Un an în ţară 3031 el. In strein&tate 50 lei Şase lun! Trei luni 8 •0 Numărulil0 bani In streinătate 15 ban! Să te fereşti Române de culă strein în casă! ADMINISTRAŢIA PASAG. BANDEI NAŢIONALE (TELEFON No. SBS) Director politic: ALEX. V. BELDIESANU PA8AQV. Alexandri MARȚI I APRILIE 1897 Ammeiurî se primesc direct la Administraţia ziarului Linia pag. IV . . • lei o.5o ban! • • III , . . . • a.— » » » N » 3.— » La un mare număr de lindi se face reducţ* din tari« Numărul 10 bani Un număr vechili 20 ban! «REJ A, C T I A bARcei Naţionale (TELEFON No. 2S) O dată cu ediţia de SEARA a „Adevărului“ de astăzi, cititorii sunt rugaţi să reclame chioşcurilor şi vânzătorilor de ziare SUPLIMENTUL GRATUIT CU ŞTIRILE DE DIMINEAŢA. Ediţia de seară A NOUL MINISTER ORAŞUL KISSAMO Teatrul luptelor dintre flota europeană şi insurgenţi cretani. SUPOZIŢIUNI Pînă în momentul cînd scriem, un ingur fapt este pozitiv și anume că egele a dat D-lui Dimitrie Sturdza nsărcinarea să alcătuiască ministerul. Acest fapt se poate comenta în două feluri : ori regele voiește cu er dinadinsul să readucă pe «ignoilul» la cîrma Statului, ori potriit uzului parlamentar, suveranul a ost nevoit să-l însărcineze, sigur find că nu va putea reuşi în îndeplinirea acestui mandat. In primul caz, regele îşi joacă cafea sa pentru fostul sau prim-minisru. Dimitrie Sturdza prim-ministru însemnează răcirea făţişă cu Rusia şi provocarea ei, iar în ţară comentarea unei adevărate revoluţiuni. Un asemenea guvern nu poate duce nici două ani şi este menit să-şi dea duhul n mijlocul scandalurilor de stradă a vărsărilor de sînge. Lumea însă, fătură de a vedea vecinie pe Carol" bătîndu-şi joc de ţară, ştiindu-l pe el singur răspunzător de această nouă sfidare, va da răspunderea asupra coroanei şi trecînd peste persoana «ignobilului», va ajunge la acela care trage sforile. In ipoteza a doua, ne aflăm iarăşi în plin necunoscut. Singur regele şi aici este acela care poate să facă să reuşească sau să nu reuşească D. Sturdza în mandatul sau. De îndată ce i se va pune condiţiunea ca ministerul să fie minister de concentrare liberală, e lucru vădit că omul-palmă, omul-scuză şi omul încurcă-lume va trebui să se retragă ruşinat şi avînd în potrivă-î dovada neputinţei şi imbecilităţii sale. In adevăr, azi se ştie, că nici amicii politici ai D-lui Aurelian, nici aceia ai D-lui Fleva nu vor da concurs unui cabinet sub preşedinţia şefului pretins al partidului liberal. In caz cînd D. Sturdza nu ar putea si reuşească să facă un minister compus din toate nuanţele partidului şi de îndată ce fatalmente, aceeaşi condiţiune trebuie impusă şi D-lui Aurelian, partidul liberal trebuie să se retragă de la putere... Totul dar atîrnă de la rege şi asupra lui cade răspunderea că sîntem într’o criză ministerială provocată de la palat şi că un cabinet cade de la putere fără să fie în luptă cu Parlamentul. Regele a înlocuit şi Camera şi Senatul şi el a fost puterea în statul român, care a cerut D-lui Aurelian să se retragă de la guvern. Toate frâmîntările politicianilor sînt dlar pentru galerie şi ele nu pot înşela decît pe aceia cari au încă naivitatea să creadă în sistemul nostru reprezentativ. Cu un sistem adevărat, crize de acestea de carnaval nu s’ar fi produs şi Î11 adevăr ministerul ar reprezintă Parlamentul iar aceasta ţara. Toate însă au o margine. Paharul este de mult plin. Dacă regele în adevăr ar avea nenorocitul gînd să impună ţărei perDimitrie Sturdza, poate fi sigur că lupta se va pune direct şi pe faţă între el şi popor. Aducerea ignobilului la putere ar însemna că regele meditează vre-o nouă infamă trădare, că plănuîeşte o nouă vînzare a ţărei şi că neavînd alt instrument mai abject, decît pe omul acesta, îl chîarru să-l acopere el cu zdreanţă răspundere! ministeriale. Toate aceste sînt însă supoziţiuni Carol I-iu este prea mult prevăzător ca să nu priceapă pînă unde poate să ne încerce®răbdarea şi să se folosiască de prostia neamului romînesc. A strîns prea multe milioane, nu a îmbătrînit cu desăvîrşire, ca să se gîndească «la retragerea cea din afaceri» şi deci nu ne prea vine a crede la posibilitatea unui minister Dimitrie Sturdza,—care ar descoperi cu totul coroana. Scriem aceste rînduri, Duminecă noaptea. Cunoaştem prea bine ţara, ca să nu ne temem că tocmai ce nu-i firesc, se va întîmpla mîine Luni cînd vor apare aceste rînduri. Dar ni se pare că e mai bine să aşteptăm începerea spectacolului, înainte de a ne pronunţa asupra piesei, în care foarte probator Dim.. Sturdza va juca ca de obicei, rolul odios al trădătorului, Const. Mille. SATIRA POLITICA Guvernul lui Mitiţă Suveranul a încredinţat lui Mitiţă obosit cul însărcinarea de a forma cabinetul, iar Mitiţă s’a grăbit a profita de unica ocaziune ce-i mai oferă nătîngia D-lui Aurelian şi indolenţa opiniunei publice. Care va să zică, iarăşi o să avem pe Mitiţă în fruntea lui Silaghi şi iarăşi o să vedem defileul jeandarmilor călări pe piaţa teatrului. Această ştire a umplut de bucurie inimile tuturor Zahariilor, cari prevăd revenirea vremurilor de manifestaţii spontanee, cu tîrncii pe cheiul Dîmboviţei, cu fonduri secrete pentru „băieţi“ şi cu torturi în aresturile poliţiei. Mitiţă este providenţa bandelor, Dumnezeul lui Bianu şi vechilul prinţesei Gorciacof. Vax. pentru a reduce armonia în partidul liberal. Regele, faţă de evenimentele din afară, dorea să aibă un guvern tare, un guvern de concentraţiune liberală, dar regele uită că, chiar dacă numele D-lui Sturdza ar putea ralia pe liberali, el este o provocaţiune la adresa opiniunei publice şi un motiv de o mai mare vrajbă internă. Dinaintea evenimentelor externe ş, faţă cu perspectiva unui război şi, dacă la o soluţiune se impune, aceea este tocmai îndepărtarea lui Dimitrie Sturdza. Prin urmare, cuvîntul de ordine al întregei ţări nu poate fi decît: jos omul sinistru!.. Drago? este ca, imediat după ce a izbutit să dezguste pe D. Aurelian şi să-l răstoarne, Mitiţă să implore sprijinul acestuia şi să-l roage ca să dea concursul ministerului ce va compune. Ar trebui ca D. Aurelian să fie lipsit cu totul şi de amor propriu şi de demnitate, pentru ca să nu trimeată la plimbare pe Mitiță cu vîrful de cizmă în spinare. Stop. Războiul inevitabil Europa s’a săturat—Atunci și astăzi. Războiul general. Europa s’a săturat Din Roma se telegrafiază că Europa s’a săturat de chestia cretană. Această telegramă exprimă sentimentul nu numai al conducătorilor marilor puteri, dar al tuturor acelora cari se interesează de chestia orientală. Și cu drept cuvînt, căci această chestie a ajuns un adevărat scandal diplomatic. Intr’adevăr iată-ne în a treia lună a tratărilor diplomatice pentru rezolvirea pacinică a acestei chestiuni, fără ca pînă astăzi Europa să fi făcut un singur pas măcar spre rezolvirea ei. Ba, mai mult, în loc ca să ne apropiăm de rezolvirea pacinică, ne depărtăm zilnic de această soluţiune, mergînd cu paşi repezi spre un război general, din cauza complicaţiunilor ce se nasc în fiece zi. Atunci şi astăzi După trei luni de tratări, ameninţări şi zbuciumărî diplomatice, iată că Europa ajunge să se sature de chestia cretană, şi vrea acum să lase pe Turci şi pe Greci să-şi reguleze singuri incidentul lor. După atîtea luni dar, Europa e hotărită să facă ceea ce trebuia să se facă din prima zi a naşterei chestiunei cretane. .. Atunci atît Turcia cît li Grecia noţiuni* Şi loc pregătite, ciocnirea lor ar fi fost de mică’ importanţă. Bulgaria şi Serbia apoi nu-şi aveau trupele concentrate şi n’ar fi putut interveni, aşa că înainte de a putea lua parte în acest conflict greco-turc, dar 11 fost deja aplanat prin intervenţia Europei ori prin slăbirea forţelor ambelor combatanţi. Incidentul ar fi fost dar puţin important şi războiul putea fi localizat. Cu totul alta este astăzi situaţiunea în 0- Omul sinistru Numai s’a zvonit că vine Mitiţă şi fiorii groazei au trecut prin ţară. Unii au luat doliul, alţii îşi ascut armele şi se pregătesc de luptă, toată lumea se aşteaptă la evenimente neprevăzute, la evenimente grave şi nu e om care să nu prevadă cum că situaţiunea se înăspreşte. „Vine Sturdza nu este ca şi cum se spunea odată : ,, Vin Turcitu Căci venirea lui Dim. Sturdza la cîrmă echivalează cu o mare calamitate publică, cu reînceperea tuturor agitaţiunilor sterile, cu şargele pe stradă, cu dezlănţuirea bandelor, cu vărsarea de sînge. Cînd omul sinistru apare, întîmplărî sinistre trebuie să se ivească. De acum trebuie să ne aşteptăm la alte scuze faţă de streini, la alte violenţe în ţară, la alte călcări de legi, la tot cortejul de infamii cu cari ne-a obicinuit aşa zisul şef al partidului liberal. Şi cînd te gîndeşti că înţeleptul nostru reffena găsit altă soluţie mai nimerită pentru a împăca spiritele şi FORTUL SFARIA ŞUIÎNĂLŢIMILE] Aci şi-a întărit colonelul Yassos, o parte din trupe şi aşteaptă atacul puterilor. Poziţiunea este din cele mai formidabile şi colonelul Vassos a declarat că cu garanţie, nici şaizeci de mii de soldaţi europeni nul pot deplasa. Obrăznicie sturdzistă Mitiţă scuzistul, Mitiţă persecutorul romînilor din Macedonia, trădătorul romînilor din Ardeal şi schingiuitorul romînilor din regat, şi-a permis să ceară concursul D-luî Aurelian, după ce l-a silit pe acesta să se retragă. Adică cum?.. Mitiţă, cît timp a fost prim-ministru, s’a bucurat de sprijinul D-luî Aurelian, acesta nu l-a făcut nici o mizerie, acesta nu î-a pus beţe în roate, nici după ce a făcut scuzele, nici după mişeliile cu Macedonenii, nici cînd cu infamia mitropolitului. Acelaşi Mitiţă, cînd a fost nevoit să se retragă, s’a dus la D. Aurelian şi l-a rugat să-î ia succesiunea, să-l scape din încurcătură şi să rezolve chestia Ghenadie. Iar după ce D. Aurelian s’a purtat în toate foarte real faţă de dînsul, prima lui grijă a fost să facă tot felul de mizerii cabinetului Aurelian, să-l hărţuîască, să-l sape prin tot felul de intrigi, şi să-l silească a se retrage. Dar culmea impertinenţei sturdziste ment. Astăzi, dacă Europa săturată de vecînicele tărăgănelî ale chestiei cretane ar lăsa pe Greci şi pe Turci să-şi violeze diferendul cu armele, războiul între ambele state ar fi foarte important şi ar avea consecinţe din cele mai grave pentru întreaga Europă. Astăzi, atît Turcia cît şi Grecia îşi au toate forţele concentrate în Tesalia şi Macedonia, cetele de revoluţionari mişună prin provinciile turceşti. Albanezii stau gata să se revolte şi, ce e mai grav, atît Bulgaria cît şi Serbia şî-au concentrat deja armatele şi se pregătesc ca să intervină în cazul unui rǎzboiu greco-turc. Războiul general Astăzi, dacă Europa va lăsa pe Greci să declare rǎzboiu Turciei, conflictul nu va fi dintre acelea cari durează o zi—două, ci un conflict lung şi greu, în care vor lua parte nu numai toate statele balcanice, ci şi unele din marile puteri europene, cari au interese vitale în Macedonia şi Albania. Telegrama oficială din Roma anunţînd că Europa e hotărîtă să lase pe Greci şi pe Turci ca să-şi violeze singuri conflictul, indică în mod clar că e convinsă cum că războiul oriental e inevitabil și deci nu-și mai dă osteneala ca să întarce a-l împiedica. Val. De pe cimpoi luptei (Corespondenţă specială) Guvernul turc continuă a trimite mari cantităţî de muniţiuni, nutrimente şi trupe la graniţa Tesalieî, prin Salonic. Edhem-paşa primeşte toate aceste transporturi şi le repartizează pe la punctele strategice ale granitlor, dar trupele sînt atît de numeroase, iar ordinele din Constantinopol atît de contradictorii, încît o zăpăceală complectă domneşte în statul major turc de la graniţa Greciei. Aceasta din cauză că secretarul sultanului, Izzetbey, are pretenţiunea de a cunoaşte mai bine situaţia ca oricare general turc, şi contramandează toate ordinele ministrului de rǎzboiu. De aceea, acum cîteva zile, Edbem-paşa era hotărît să demisioneze din funcţia grea de şef al armatelor turceşti, şi n’a revenit asupra hotărîrei sale, de cît numai graţie intervenţiuneî şi sfaturilor ofiţerilor germani din armata turcească. Pentru ca cetitorii să-şi poată face o ideie despre silinţele Turciei de a-şi mări forţele militare, corespondentul lui „Figaro“ citează faptul că o sută de condamnaţi, deţinuţi în aresturile din Salonic, au schimbat costumul închisorei cu acel al uniformei militare şi au fost trimişi la graniţă. Turcii, graţie acestor sforţări şi a energiei cu care lucrează, au putut strînge o armată de peste o sută de mii de oameni la graniţa» Tesalieî. Cartierul general al lui Edhem-paşa este la Elassona, orăşel turc cu aproape 20 de mii de locuitori, situat la Sud-Vestul muntelui Olymp. Starea morală a trupelor este satisfăcătoare ; ele sînt bine nutrite, dar disenteria Lintuie cu furie prin rîndurile lor și ea pro- litic din cauză că soldații mănîncâ fructe crude. Pe lîngă marea superioritate numerică.— Grecia nu dispune de cît de 40 de mii de soldaţi — se mai adaugă în favoarea trupelor turceşti şi avantagiul terenului. Intr’adevăr, trupele turceşti ocupă poziţiunî muntoase, contra cărora cu greii se poate lupta. Armata grecească, al căreia cartier general este la Larissa şi se întinde pînă la Rapsani, se află într’o vale, pe un teren descoperit. Aceste dezavantagii ale armatei elene, sunt cu toate acestea în parte compensate prin uşurinţa mult mai mare a concentrăreî, care î-ar permite de a-şî întruni toată armata într’un singur punct determinat al graniţei turceşti , pe cînd Edhem-paşa n’ar putea întruni decît foarte greu, toate trupele în punctul atacat. Armata turcească, din cauza dificultăţilor pe cari le prezintă terenul muntos, unde trebuie să opereze, cît şi prin lipsa de căi de comunicaţie, este obligată să se întindă pe un spaţiu foarte mare în tot lungul graniţei Soarta războiului nu se va decide, de altfel, numai în partea orientală a Tesaliei. Dacă războiul izbucneşte, lupta va fi poate mai teribilă la graniţa Epirului, împrejurul Artei, unde Grecii şi Turcii au adunat forţe considerabile. Oraşul Arta, a căruia populaţiune se ridică la 11 mii suflete, este situat pe malul drept al rîului Arachia. Este reşedinţa comandantului general al unui corp de armată greacă de 25—30 de mii de soldaţi. Arta este apărată de mai multe forturi, posedă un mare spital militar foarte bine întreţinut şi oferă toate condiţiunile unui punct militar de al douilea rang. Aci Grecii au poziţiunî strategice mult mai avantagioase de cît Turcii, căci au la spatele lor o ţară muntoasă şi înaintea lor nişta cîmpii frumoase, cari se’ întind de la gol’ful Arta la Janina, capitala Epirului. Trebuie să, mai adăugăm că Grecii se află la hotarele unei ţări locuită de Albaneji, cari au aceleaşi tradiţiuni istorice ca şi ei şi cari îşi aduc aminte că au fost altă-dată fraţii lor de arme. In 1878, cînd armata greacă a făcut invazie în Epir, nu s’a găsit un singur om care să fi tras contra Grecilor. Armata de astăzi a Greciei numără în rîndurile ei foarte mulţii albaneji, între cari curagiosul colonel Botaris şi Bairaktaris, cari comandă garnizoana Artei şi ale căror nume ajung pentru a aprinde entuziazmul albanejilor. * Dezertările sunt foarte numeroase întrupele turceşti de la graniţa Epirului. Soldaţii albaneji mai ales trec noaptea rîul Arachta îmiot şi se duc să se angajeze în armata grecească. Turcii ştiu prea bine că Albanejii nu pot să-i sufere şi că aşteaptă momentulpentru a se revolta, de aceea iau toate măsurile pentru a împiedica pe Albaneji să fie în apierea graniţelor, pentru a nu se putea înţelege cu Grecii. Astfel dacă Turcii sunt aproape siguri că vor ieşi victorioşi în Tesalia, ei simt că în Epir lucrurile stau cu totul altfel şi ca victoria Grecilor este absolut sigură în această parte a Turciei. * Intr’un razboiu greco-turc, nu se poate ști deci care va fi învingătorul, căci, cu toată superioritatea numerică și strategică.^ a Tur-