Adevěrul, august 1897 (Anul 10, nr. 2901-2929)

1897-08-01 / nr. 2901

ANUL X No. 2901 Abonamente încep la 1 şi 15 ale fiecărei luni si se plătesc înainte: Un an in tară 30 lei, în străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 25 m Trei luni 8 „ „ „ 13 ■ Numărul 10 bani In străinătate 15 bani R e d a c ţ i a PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fiecare ediţie NOUA ORIENTARE Politica exterioară a statului bulgar a început să aibă o nouă orientare. Prinţul Ferdinand înţeles că trebuie să puie doliu tuturor ambiţiunilor sale, tuturor planurilor sale măreţe dacă nu ridicole, în sfîrşit prinţul trebuit să se convingă că încă n’a venit momentul să-şi pună pe cap coroana regală sau să lărgească graniţele Bulgariei în paguba vecinilor. Cîtâ vreme micul principal creat la 1878 a stat în bună înţelegere cu puterile centrale ale Europei, cu Turcia şi cu Romînia, el s’a bucurat de un bun renume în afară, a putut face progrese interne, s’a putut organiza şi s’a putut pune pe picioare. Dar o politică de neprevedere s’a abătut, de odat asupra ţăreî, un mic principe fără stabilitate, un guvern nou şi fără prestigiu au crezut că vor puteaînfrunta voinţa energic exprimată a unei lumi întregi. Rezultatul îl vedem cu toţii. Bulgarii, bizuindu-se pe protecţia necondiţionată a Rusiei, au voit să profite de încurcăturii orientale pentru a face cîştigul însemnate. Prinţul şi guvernu unei ţări de 2 miloane şi luni au socotit că este destul să faci gălăgie multă, să aibi îndrăzneai nemăsurată, să înarmezi bande și să devii provocator cu toată lumea pentru ca să culegi numai succese. Acuma conducătorii Bulgarilor s’au răcorit. Războiul turco-grec s’a sfîrșit prin dovada că Turcia este o mare putere militară care ori cînd poate pune pe picior războiu pînă la 600,000 soldaţi bine echipaţi, bine înarmaţi şi superior conduşi. Prin urmare de partea Turciei nu mai este nimic de aşteptat, iar o răscoa în Macedonia nu va aduce alte roade decît vărsarea zadarnică a mult singe bulgăresc. Despre Dobrogea acelaşi rezultat. In afară de împrejurarea că armata romînă este îndoit mai numeroasă şi de două ori mai bună de cît tînăra armată bulgară, dar principele Ferdinand s’a încredinţat că nicăeri în Europa o agresiune în contra Romîniei nu va întîlni simpatii. Turcia, Austro-Ungaria şi Germania s’au pronunţat categoric şi cu energie osîndind o asemenea tentativă, Anglia a desconsiliat-o, iar Rusia— Rusia înşişi— a povăţuit pe D. Stoiloff şi pe stăpînul D-sale ca să se astîmpere. Văzînd acest fiasco pe toată linia, văzînd că comploturile în Macedonia nu pot aduce decît necazuri şi pagube, văzînd că intrigele în Dobrogea n’au prins, văzînd că Europa întreagă blamează o politică de provocaţiune şi de aventuri, prinţul Ferdinand de Coburg a plecat steagul şi s’a supus. Acuma omul, care după căderea lui Stambuloff a mers la Petersburg şi şi-a plecat fruntea pînă lîngă botforii ţarului, s’a supus unei serii nesfîrşite de umilinţe. A mers la Viena, după ce a rîs în visul Austriei, şi a solicitat în zadar o primire la împăratul. A bătut la poarta palatului şi poarta a rămas nchisă; a voit să aibă o audienţă la împărat şi n’a putut vorbi de cît cu portarul. In urmă a venit în Romînia. După ce a păstrat o atitudine provocătoare la adresa ţăreî noastre, a implorat, ca o graţie, să fie acceptat măcar la Sinaia. A primit toate condiţiunile umilitoare cîte i s’au impus, a primit să viziteze numai Sinaia fără să treacă prin București, a primit să tîrască în urma sa pe DStoiloff ca pe un simplu particular. In sfîrşit, seria umilirilor s’a încheiat la Constantinopole, dacă s’a încheiat. Telegramele ne spun că acel prinţ provocator care comenta răscoala Macedoniei şi proiecta năvala Turciei în fruntea trupelor bulgare, a sosit în Capitala Sultanilor, iar Monitorul Oficial al imperiului îl primeşte cu următorul comunicat : «Prinţul «Bulgariei, pentru a dovedi » «magiile sale de devotament centre suzeranul său, a sosit aci «în uniformă de mareşal turc.'» Acuma Bulgarilor, supuşi la atîtea înjosiri în persoana prinţului lor, nu le mai rămîne decît să meargă la mormîntul lui Stefan Stambuloff şi să plîngă d'asupra rămăşiţelor mutilaui ale aceluia care singur a ştiut înalţi Bulgaria. Const. C. Bacalba sa. SATIRA POLITICĂ Tiraniile lui Georges Minorul cu Hall, dar fără hal, băiatul cu clopote la cap şi pl cinematograf la inteligenţă, a devenit acuma cu alte fricţiuni politice. Georges, de cînd a voiajat în ţara turcească, în persoana unui reprezentant, a constatat că libertatea presei este un pericol şi a cerut restrîngerea ei după modelul Stambulului. Noi înţelegem vocaţiile turceşti ale lui Georges, dar admitem turcizmurile sale numai în moravurile private, acolo unde fiecare om este stăpîn pe ideile şi metehnele sale. Insă cînd Georges păşeşte cu ţarigradizmul sau pînă şi în chestiile publice, ori! atuncea considerăm lucrul ca un atentat la bunele moravuri şi cerem lui Jenică Geraudel ca să intervie. Căci Georges, consequent fricţiune ce a desfăşurat în L’Indépendance cit şi fricţiunilor cu cari a fost onorat la Constantinopol, a ajuns la convingerea că unui ziar în România Îi trebuiesc cami- Ioane, cinematografuri şi fonduri secrete, iar nici decum libertăţi. Vax. Comerciul român şi străinătatea Am reprodus ori dintr’o revistă germană în ce chip este tratat comerciul romín de către presa fabricanţilor străini. Romînia este considerată ca o ţară de pungaşi în care chiar neguţătorii „solizi“ astfel procedează că în totd’auna industriaşul sau angrosistul străin preferă să abandoneze această piaţă, decît să lucreze cu pierdere şi să aibă întotdeauna recurs la mijloace judecătoreşti pentru încasarea sumelor datorite. Articolul în mare parte are dreptate. Se ştie în falimente cum angrosiştii din Romînia, în tovărăşie cu buda asamsarilor, exploatează pe faliţi şi în acelaş timp iau supra-quote în dauna străinilor, cari nu pot încasa decît resturile pradei. Pe de altă parte, de multe ori, comerciantul român neglijează să fie corect cu fabricantul străin. Acesta este departe, pentru a arangia o afacere ii trebuie speze malte şi de aceste împrejurări se profită, pentru a căpăta reduceri nedrepte şi vexatorii sau amînări silite. Ce să mai spunem de abuzul care se face cu creditul! Graţie caselor de informaţii, cari în mare parte sunt alcătuite din pungaşi, bieţii fabricanţi sunt induşi în eroare şi trimit marfă la atitia negustori cari nu sînt în stare nici dată să o plătească, ci o vînd imediat sub cost, încasează bani şi apoi din faliment. Această stare de lucrări este prejudiciabilă şi renumerii nostru şi comerciala. Casele bune şi solide se retrag din Romînia şi cel cari mai consimt să lucreze nu sînt decît neguţătorii şi fabricanţii de a treia mină cari ne trimit marfă proastă şi în acelaş timp mai Ediţia seara Să te ferești Române de cuiți strein în casă VINERI 1 AUGUST 1897 Anuneiurî se primesc direct la Administrația ziarului Linia pagina IV-a . . . . lei 0.50 bani I. I» .... .. 2. ,, ii ii Il*a . ..... 2. ,, La un mare număr de linii se fac reducții din tarif Numărul 10 bani V. Alexandri. Un număr vechi, 20 ban? Administraţia PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Wilhelm UE în ££usirjL în fSusizi. Insula Olga Telegraful ne-a anunţat că cu ocazia vizitei lui Wilhelm al II in Rusia, s’a dat pe insula Olga din Peterhof, un balet, la care au asista şi perechile imperiale ale Germania şi Rusiei. S’a reprezentat „O noapte de vară“ de Shakespeare. Scena plutea pe apă, iar lacul „Impărăt sei”— cum îi se zice — iluminate din fundul apei cu electricitate, prezentînd un spectacol feeric. scumpă deoarece aceştia nu sînt decît nişte intermediari. E clar nevoie să luăm grabnice măsuri. Comerciul nu poate merge decît întemeiat pe cinste şi e de datoria noastră a tuturor să ardem cu fier roş, pe cît e timp, cangrena care dezonorează breasla neguţătorească din Romînia. Sfinx. Duioasă înţelegere Caimoase mai sunt şi coincidenţele, mai ales cînd lumea te acuză că eşti „cu pufuşor pe botişor“! Ziarul francez „Independance roumaine“, se părea că este redactat în biurourila poliţienescului „Libera‘11!“. In adevăr în Gestiunea Dobrogei ambele ziare sturziste sa potrivesc aidoma. Ele dau aproape acelaşi răspuns „Adevĕrului“ şi susţin că guvernul face ce poate pentru a cîştiga teren şi simpatic în provinciea de dincolo de Dunăre. „L’Indépendance Roumaine“ merge însă şi mai departe şi crede că suntem inconsecinţi, cînd susţinem darea de drepturi egale Dobrogenilor ca şi Romînilor propriu zişi. Constituţionalizmul, fiind la noi o „ficţiune“, ne zicconfratele nostru, cum oare introducerea acestei ficţiuni în Dobrogea ar putea îndrepta răul ? Ziarul francez desigur n’a voit să ne înţeleagă. Noi am susţinut numai atîta că, egalizarea Dobrogei cu Romînia ar putea să facă să înceteze duşmănia populaţiunilor din acea provincie înpotriva Romîniei, deoarece ar avea—fie şi de formă numai—un mijloc legal de a-şi arăta doleanţele şi revendicările. Cînd cineva este egal cu tine,i poate să şi arate ideile şi dorinţele, într’o formă legală şi atunci cînd recurge la mijloace ilegale, îl poţi lovi fără ca să aibă dreptul să zică că e prigonit. Darea de drepturi Dobrogenilor ar dovedi solicitudinea Romîniei faţă de provincia anexată, ar fi o probă că o considerăm vrednică a sta alăturea de patria-mumă. Iată care ar fi rezultatul acestei reforme importante şi iată de ce o susţinem, interesîndu-ne foarte puţin că amnarul deputaţilor şi senatorilor în Cameră şi Stat ar mai creşte încă cu citiva trimişi ai prefecţilor dobrogeni şi că aceia care fac alegeri comunale vor face şi alegeri legislative. Apoi, aceasta ar fi o măsură dreaptă şi democratică şi „Adevărul“ întotdeauna va susţine dreptatea şi reformele cari au caracter democratic. cleh. IPLX CARNET O bună măsură Primăria Capitalei a luat o bună dispoziţie în interesul locuitorilor acestui oraş, de aceea ne grăbim a-i a■Iresa mulţumirile noastre. Se ştie că apa, aşa zisă „filtrată“, fie se împarte publicului de cătr primărie, este o apă infectă, bunonducătorie de boale infecţioase, priure nici un om cuminte nu o bea fără să o treacă printr’im filtru sternizator. Administraţia comunală, convingînlu-se de acest adevăr şi inţelegmd evericol este pentru cetăţeni ca să bea apă atît de murdară, a hotărît sitaleze in Cişmigiu, la grădina Sf. (ihorghe şi la grădina Icoanei cîte un mare filtru pentru sterilizarea apei. Ia urma anchetei făcute, constatindu-se că cel mai bun filtru și, relativ, cel mai eftin, este filtrul Nordtmeyer-Berkefeld, D. farmacist. Weles a fost invitat de către D. p vinar ca, da urgenţă, să instaleze acest filtruri la locurile indicate, încă o dată, aprobăm fără rezervi dispoziţiunea primăriei, insă am dor ca, in acelaşi timp, antreprenorii de texturi publice să fie obligaţi ca, în ce mai scurt timp, să fie aprovizionat cu cel mai bun filtru, astfel cum glăsueşte hotărîrea consiliului de igienă a Capitalei. Cînd este în joc sănătatea unui oraş, şi încă a unui oraş de importanţa Bucureştilor, autorita comunală este îndreptăţită şi proceadă o toxtă rigoarea. Hilemishis. Djevad Paşa Dămaci tipul lui Djevad Paşa, noul guvernator al Cretei numit de Turcia. Djevad-Paşa a mai fost într’un riun guvernator al insulei revoluţiunilor. Atunci reuşise să restabilească ordinea şi pacea prin firea lui blîndă şi bim-voitoare. Djevad-Paşa este acum însă, strîmtorat de admiralii, cam după spusa lui, îl împedică in acțiunea sa „bire-făcătoare“. insi. Scuzele D-lui Stoiloff Am publicat la vreme interviewul pe care l-a avut un ziarist de la „Lokalanzeiger“ din Berlin, cu primul-ministru al Bulgariei. Am arătat atunci declaraţiile violente pe cari le-a făcut D-l Stoiloff împotriva Austriei, şi nu am întîrziat şi adaogăm că aceste declaraţii nu vor putea fi primite de către guvernul Austro Ungariei. Intr’adevăr prezicerile noastre s’au realizat în totul. Austro-Ungaria nu vroişte să permită ca primul-ministru al unui stat mic ca Bulgaria să îndrăznească a o sfida pe dînsa, mare putere europeană, şi aşa fiind lucrurile, în ziarele oficiale austriace a şi apărut o serie de notiţe, ale cărora urmare nu putea să fie decit îngenuchiarea D-lui Stoiloff. * Intr’adevăr, ziarele austriace au scris mai întîî că nu cred ca D-l Stoiloff sii fi zis ce scria „Lokalanzeiger“ Din partea primuluî ministru nu urmă nici un răspuns, urmă însă unul al ziarului în cestiune. Iată textul acestuia : „Cind am primit interviewul D-lui Stoiloff ne-am mirat şi noi de violeţa lui, şi am întrebat telegrafic pe corespondentul nostru dacă el corespunde exact realităţei. Corespondntul nostru ne a răspuns, că el a mai îndulcit expresiile D-lui Stroff şi că acesta s'a exprimat mult maî energic. In urma acestui răspuns am publicat cunoscutul ini- roi-w, care cu drept cuvînt a atras atenţiunea Europei întregi“. * După această declaraţie, D-l Stoiloff, prin mijlocirea Agenţiei Balcanice, găseşte de cuviinţă să dezmintă intervievat din „Lokalanzoiger“ declarîndu-l în totul eronat. Dar de astă dată presa austriacă, inclusiv cea oficioasă, nu mai dădu crezare primului ministru bulgari publică următorul răspuns : „N'avem nici un cuvînt ca să ne îndoim de autenticitatea interviewuluî din „Lokal vizeiger“. Știm de altmintrelea cu conspondentuî acestui ziar, care este și redactor al gazetei oficioase din Coburg, a solicitat mai intîi un interview de la principele Ferdinand. Acesta ’l-a îndreptat la L l Soiloff care n’a făcut corespondentului declaraţii de cît după ce se înţelesese cu m marchul său. Aşa fiind lucrurile, principele Bulgariei este complice, la cunoscutele sfilărî a uneaţi Austriei de către primul său ministru?... Acest răspuns nu are alt sop de cît acela de a lovi în principele Ferdinand, le a’l sili pe, acela ca s~’l concedieze p Stoiloff. Austria cere capul lui Stoiloff, și ■ni Ferdinand este omul care să se opule ca energie... Zilele lui Stoiloff sînt deci nu murate... Bat o pustia de gură... cîte pozne n’a făcut ea; acum răstoarnă și pe un prim-minvtru. Gal. Sentinţă ungurească Din numărul nostru de ieri, cetitorii au putut afla că guvernul maghiar s’a distins iarăşi printr’un dintr’acele sentinţi draconice, cari tot-deauna au făcut pe cei asuprit ca să se îndepărteze de la calea legi. Maî mulţi Romini au fost condamnaţi la grele pedepse de închisoare s lo.■ amenda mari pentru că au convicat o conferinţă a alegătorilor. In ţările civilizate, dreptul de a aduna şi a dezbate cestiurii de interi onblv', este un drept sfint consierul ■le ligile fundamentale. In ţara sfintului Ştefan, numai giniul de a te aduna esteo isiderat ceva criminal şi pedepsit în modul efic,nt aspru. Cetitorii au putut vedea din tonuciolent cu care primeşte „Tribuna* sentinţa ministrului maghiar, că rromînilor transilvăneni a început să li se sftrşeasca răbdarea. Ungurii ar face bine sase gindras bine la urmările tiraniei lor. Va fi vai de dinşii in ziua cînd naţionali colile scoase din lege vor căuta să supere prin mijloace ce sint în afară de lege. Să nu uite Maghiarii, că adunării şi comploturile secrete au ruinat mult state mai puternice decît Ungaria,— ps cînd istoria nu citează un singur caz în care întrunirile „publice“ să fi devenit primejdioase pentru un atu Enter. De urechi ! Biatul raal mare al ilustrului defunct, sau micul fiu al marelui liberal, a făcut o nouă prostie datorită fragedei saieetăţi. Fiind însărcinat ca să primească la Predeal pe prinţesa de Coburg, băieţaşul a găsit de cuviinţă ca să se absenteze la sosirea trenului şi astfel prinţesa a fost primită numai de şeful de gară şi de subalternii săi. Peste cinci minute a sosit şi junele Ionel, alergînd tot într’un suflet şi făcind tot felul de închinăciuni înaintea prinţesei, însă aceasta, foarte indignată de lipsa de condescendenţă ce i s’a arătat, a trecut înainte fără a da nici o atenţiune ministrului nostru, fără a-î arunca nici măcar o privire. Iar Ionel gudurîndu-se şi plocopindu-se alerga în urmă ţinundu-se ca un căţeluş de poala prinţesei. Un martor ocular al acestei întîmpîărî ne spunea că n’a văzut pe un ministru într'o situaţie rasî penibilă și rasă umilită. Stors. CHEIUL DÎMBOVIŢEI * Văzut din etajul al doilea Dimineaţa. — Peşinai. — Seara Dimineaţa încă n’a apărut crepusculul şi vîsaţa începe sa se mjinilisieze pe cheiul lung şi frumos al Dîmboviţei. De la siatoliul de vite, căruţele încărcate cu cărnuri şi cu piei de boi, viţei, vaci, o dă în goană spre hala G’hica. E un bubuit îngrozitor. Pămîntul se cutremură şi se zguduie tot văzduhul. Locuitori! cei noi ps pe chei înjură de mama focului şi le pare rău, ea s au mutat p’aci. Ai vechî dorm de nici nu simt revoluţia cei pe afară şi zgomotul turbat produs de fuga rspe’de a căruţelor. E chestie de obişnuinţă. Geamurile de la fereastra, unde stau acuma biagaratec, se hîţîne într'o parce şi într’alta, par’că ar voi să se zmulgă. Urmează cit va timp o mică pauză, auzindu-se totuşi în depărtare un ecou lung lung şi sânadtt. Apoî furia reîncepe din’ nou. Pirrrrrac, psrrrrrac, praa, prac, prsc. O parte din pielea jupuită a vitelor atîrnă în afară de căruţă; picioarele fără vîeaţă fifîie şi se bălăbănesc între roatele miniate, cari urlă şi prăpădesc tot ce se găseşte sebt ele. ’ Un şir numeros de cadavre se perindează în fugă, Atila, vineAtila 3a ne contropească. Ce fiori iţi produce acest aspect lugubru ! Incet-încet se iveşte în fund o lumină neagră— albicioasă, care se măreşte din ce în ce şi devine mai distinctă. Bunăziua! Sosesc oltenii cu coşurile pline de fructe. Cum îmi escită pofta şi cît aşi sări jos de-aci din etajul 1 1 II, ca să pot gusta din eî! Răcoarea dimineţei te pătrunis. Capeţi o nouă cantitate de energie şi par’că vîeaţa e mai dulce. Lucrătorii o pornesc cu’ miinile în buzunar spre atelierele lor. Acum începe adevărata vîeaţă. Oamenii se duc să deschiză prăvăliile; cucoanele urmate de siube, pleacă în piaţă să tîrguiască, fetele cu o ubrelă sau cu cîte-un pacheţel în mină, uşurele şi cu figura veselă, se îndreaptă spre magazinele sau fabricele unde lucrează; copii, în spate cu cîte un ghiozdane, se duc spre puşcăria poreclită „şcoală“ în care mai mulţi profesori pedanţi şi ridicați le vor încărca mintea cu idei vechi, în loc să le deschidă perspective noui. Tineri îmbrăcaţi „mai cu Skepsis“ işi flutură visul înviat. La pod s’a aşazat un simigiu, care tentează, cu gogoşile lui, stomacurile oamenilor. Muncă, muncă, muncă. Ce armată de muncitori, fiecare soldat muncind în felul lui! Un contrast teribil între începutul dimineţii şi sfîrşîtul ei ! Peste zi Prinsă între 2 ziduri de pieatră, Dîmboviţa îşi urmează liniştită cursul ei rgulat. De o parte şi de alta se întind 2 paturi nesfîrşite de iarbă. In faţa mea zăresc perspectiva unui sfert de Bucureşti. Un amestec colosal de coperişuri sucite în toate direcţiunile. Ediciile cu vîrfuri în alfcole preciste imediat.. Iată înainte biserica sf. Gheorghe, turnul Bărăţiei, Curtea Veche, pitalul Colţea, templul izraelit, etc. La stingă spitalul Brîncovenesc, hala Ghica, băile populare piaţa cu zarzavaurî, hotelul Centnd, etc. La dreapta turnul snt deluvi unei biserici Bur, morga, coşar de fabrici, gara sirv.ciulai de sambritate, cazarma măturătorilor La spate... o odăiţă mică. După prînz un incident, îmi fumam în linişte o ţigară vîrîtă într’un ciubuc (dee, gust oriental), pe care 1 cumpărasem cu 20 de bani la o ceainerie. O isprăvesc şi arunc restul jos. Peste vre o 2 minute (nu pot să precizez bine) mă pomenesc, că un doma înalt şi de o elăbiciuna extra-ordinară, cu un demi joben la cap, se repede în odae şi începe să pe în nemţeste şi să facă gură. Auzi, îi lovisem demi-jobenul cu mucul de ţigară. Caut să-l conving logiceşte, că n’am făcut’o din’adins, cu intenţie, ei din greşeală. Nu pricepe, se adresează unei vecine: — „Was heist das“, d’adins ? „vai eist das“ : d’adins ? Mai gesticulează puţin şi apoi se retrage cu demnitate văzînd, că nu na înţelegem.., poină ! Cearta asta m’a împedicat să văd doi amoreii, cari se plimbau la braţ pe dialul Dîmboviţei. Aci e unul din locurile da intenire ale îndrăgostiţilor. Ferice de ei, nu de mine, care m’am cocoţat ici sus, ca să meditez asupra mpresiei, ce-ţi face cheiul Dîmboviţei la etajul „al doilea“ ! Soarele a atacat ulucii de la maidani de peste drum. Se văd trîntite acolo grămizi, scindări,uşi cu geamuri, lemne, butoaie , iar în mijloc o căsuţă cu lin acoperiş de zdrenţe de lemne, cică’i biuroul antreprenorului.—Trec diligenta cu călători spre Olteniţa, Badestî, etc.— Olteni cu coşurile goale se duc acasă. Se apropie seara. Un cîine urmăreşte o căţea şi face declaraţii de dragoste.— Suna, sună, ce sunet puternic! Trece ramvaiul pe pod. Șinele înșirate de-a-