Adevěrul, decembrie 1897 (Anul 10, nr. 3018-3044)
1897-12-01 / nr. 3018
y ANUL X Re. 8011 Abonamente Incep la 1 gl M ale fia-atest luai ți na plAtase înainte« n an In tari 30 leii In sto&iniUta SO lai Șase luni li a a «a M « Trei luni O m M «» 19 «a Numărul 10 bani In străinătate 15 bani R e d a c ț ia PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFON No. 2S). M te ferești Române d• «oH strein in casă LT NT 1 DECEMBRE 189T Anunciuri ■a primate direct la Administrația alaiului litnla pagina y^-a . . . " 1 1v'.*::: lai 0.50 bani " 2‘ •* I Pe un mare număr drlinil se fac reducții din tarif v Numărul 10 bani ▼. Alexandri» Un număr vechiu 20 ban! Administrat |la PASAGIUL BĂNOS! NAȚIONALE (TELEFON. No. 23). •v • -Tph-V .♦/ Cele două Plevne Au trecut doua zeci de ani de cind steagul rominesc a filfiit izbinditor pe zidurile Plevnei turceşti. Şi pe cind feciorii ţârei se intorceau acasă, purtind ghirlănzi de flori, pe cind se sărbătorea vitejia lor, pe dir.: pe fruntea domnitorului se punea coroana de rege, batrinul democrat C. A. Rosetti, spunea partidui său că mai rămine încă o Plevnă de cucerit, Pevna internă.. Moşneagul a murit de atiţia ani şi, Înainte de a închide ochii, cu durere şi-a dat seamă că această cucerire nu o mai poate face partidul său, care la 1848 venise in numele Dreptei tei şi Fraiei. El la văzut schimbat din partid politic şi de idei in adunătură minată de dorul de ciştig, pierdută pe tot-d’auna pentru sfinta luptă a principiilor. Azi, mai mult de cît oricind, trebue să ne convingem că in adevăr Plevna internă nu a fost inantru că nimeni nu se mai gindeşte la aşa ceva. Oştirea de altă dată nici nu mai există, din ea au rămas numai bande cari pradă ţara şi se ceartă de la putere. Bătrînul democrat dacă ar putea să mai revină pe această lume, şi-ar acoperi faţa cu durere şi ar muri pentru a doua oară de jale şi dezgust. Ar vedea partidele politice distruse, ar căuta zadarnic caractere şi oameni—n’ar putea găsi urme de parlamentarizm. Pe tron ar zări un rege absolut şi astăzi lipsit de bunul simţ trebuincios, orbit de setea de avuţie, gata să ne inghenucheze neamurilor străine şi care a sărbătorit la Pesta, trădarea rominizmului. Pe acei cari au făcut slava ţărei, i-ar găsi în prada sărăciei şi a întunericului, lipsiţi de dreptate şi de dregătorii, părăsiţi de toată lumea, revoltindu-se din cind în cind, pentru a recădea apoi în somnul asemănător morţei. Ei şî-ar făcut datoria şi acum sunt uitaţi ca nefolositori. Au făcut o ţară independentă, au rupt lanţurile turceşti şi acum cind puternicii noştrii, regele şi slugile lui ne-au făurit altele, ne uităm cu dispreţ la aceia cam altădată au ştiut să-şi facă datoria. La Plevna noi am împlintat steagul libertăţei şi azi am atins să’l plecăm înaintea regeui Ungariei, să’l punem amanet la Berlin, în schimbul banilor ce ni se împrumută şi n’a trecut săptămîna de cînd ţara declarată independentă a avut ruşinea, graţie inepţiei şi purtărei criminale a guvernanţilor, ca să ascultăm de ordinile ambasadorilor puterilor străine. Pe cind Plevna din Bulgaria este cucerită şi liberată, noi, în România, avem ruşinea de a asista la scene ca cele de Duminica trecută, car am avut prilejul să constatăm cu durere, că douăzeci de ani de civilizaţiune ne-au lăsat tot săl-libateci şi ca încă în ţara ro-jiminească, pot să existe guverneji atît de mizerabile şi cu matineioasa de înapoiate, ca să provoace războiul civil, ura dintre locuitorii ţărei, pentru scopurile politice. Plevna internă a rămas neatinsă, ea este în mijlocul nostru ameninţătoare şi puternică. Intru cucerirea ei nu putem spera de cit de la democraţie şi de la viitor. Cînd insă ne uităm la starea tinerime!, vai! trebue să recunoaştem cit de greu este de dat la pămint această Plevnă, această cetăţue in care clasele stăpînitoare s’au întărit cu atita strășnicie. Const. Mill® Șase pagini ® v ttîi 1 rr ,,-v Ti'ti 1 £ £2 cî îM e*t. % B gamman m u a .n. C AVEREA PLEVNEI Caman-pașa rănit în lupt« i* lányi Plavna se predă. Apelăm la linişte! Din toate părţile se anunţă că dezonoarea va veni din nou astăzi asupra Capitalei ţărei. Bandele armate are avînd ordine să reintre în acţiune şi sub motiv de indignare a poporului contra evreilor, să repete vandalizmul de Dumineca trecută. Ca şi Dumineca trecută, poporul e cu desăvîrşire străin de orice spirt de agitaţiuni. La ce, spj lasă lesne porniţi apelăm conjurăm să rămînâ în pcri/JMHKe. Gruveî*^^^®^ cerem să împiedice ca o nouă ruşine să cadă asupra ţâre! şi-l facem direct responsabil de orice turburare a ordine!. Prea multe au fost deja situaţiunile violente create ţărei în ultimul timp. Ţara are mare nevoie de linişte. S. Y. H. s-reia! Stefan Fălcoianu Şef al marelui stat major pe timpul campaniei din tovărăşie cu colonel, Berindeiă, Arion şi majorii Lahovary (Jacques) şi Brăticiu au condus luptele din jurul Plevnoi. A fost ministru de războia şi trecerea sa la acest minister a fost însemnată prin încercare de-a stîrpi bătaia în armată. S’a retras din oștire și este pensionar. Cf »StigurA Camera, şi dnelul Lahovary- Filipescu Emoţiuniea. — Interpelarea !Hărţan.—Scandalul Tragisa moarte a d-lui G. Ars. Lahovary a provocat er! o emoţiune generali, da care n’a fost ferit nicî parlamentul. La ora 1 jum. Camera prezintă deja o atmosferă din cele mai agitate. Deputaţii soseau în culmea emoţiunei şi din toate părţile nu auzea decît condamnări aie duelului şi părerea că articolul din „L’Indépendance“, care a dat loc duelului, nu era de natură să provoace o eşire pe teren. Interpelarea iRorţna Sa termină cu formalităţile obicinuite şi in mijlocul tăcere! generale, amicul nostru V. D. Morţun, deputatul socialist de Roman, se ridică foarte emoţionat şi, după ce anunţă nenorocitul sfîrşit al duelului Filipescu-Lahovary, califică asemenea acte de asasinare. Camera izbucneşte la aplauze prelungite. D. Morţun spune că uciderea lui Lahovary la duel e un fapt care ne întoarce cu 400 de ani in urmă. Protestează contra acestor porniri bar , bara şi întreabă pe miniştrii de jus erî complect compromis, titie şi interne, ce măsuri aă hmt. de a impudica duelul care e o infringere a legei. Mai vorbesc d-nii Ionel Grădişteanu și G. Dobrescu-Prahova—și apoi ia ujjv. V banca ministerială intUnim y, cuvîntul d. Djuvara, ministru ni juz /■[M.nistru care este o rușine pentn liylel, Oaze spân* oa „u Camera f ****** penlm. parlameM indeca fant.nl ai inatitia. nare-Sl va ° TM9**e Pentru partidul liberal, judeca faptul şi justiţia, care-şi va face datoria. Scandalul D. Morţun replică, arătînd că ministrul de interne n’a răspuns in ce priveşte datoria poliţiei de a opri, conform legei, orice duel. D. Fherekide, ministrul de interna, ia atunci cuvintul şi, in loc să se mărginească a scuza negligenţa poliţiei, începe să dizerteze asupra duelului: că moravurile slnt mai puternice ca legile, că Unii nu se pot abţine de la duel, că la noi s’afi Înmulţit duelurile şi ci pricina ce& cel ce m&nuesc condeiul nu vor să şi-l Înmoaie. Aci izbucneşte un scandal enorm. — Muşine! Asta e o rușine strigă d. Morţun. —O ameninţare pentru libertatea presei, strigă d. V. Dimitrescu-laşi. D. Aurelian cere cuvîntul. Ministrul de interne, palid, stă zăpăcit, sub protestările vitregei Camere. Toţi înţeleg clar că ministrul a voit să spună că... duelul trebue să modereze presa ! D. Pherekide continuă să îngine scuze că poliţia nu şi-a putut face datoria, dar că ,pe viitor, va lua măsuri energice de a împedeca duelurile. Intervenirea d-lui Aurelian D. Aurelian se ridică şi, în cuvinte călduroase, protestă atît contra tolerărei duelului, de pe banca ministerială, cît şi în contra ameninţărilor la libertatea presei. Arată, în aplauzele Camerei, că duelul e în România o importaţie din străinătate şi că trebue să se ştie că asemenea procedeuri barbare nu sunt compatibile cu liberalismul. Banca ministerială primeşte loviturile şi Camera observă din ce în ce mai mult că ministrul de interme a dezis pe cel de justiţie şi a compromis guvernul. D. Djuvara, replică d-lui Aurelian, dezavuînd categoric pe ministrul de interne, prin faptul că spune că nu cunoaşte alte îngrădiri pentru duel şi pentru presă decît legile. Repetă declaraţia că justiţia îşi va face datoria. Se cere închiderea discuţiei, dar d. Vasile Misir e contra, pentru că ar voi „să puie in evidenţă flagrantele deosebiri de vederi de pe banca ministerială“. Guvernamentalii încep să se îngrijească şi d. Nacu cere închiderea discuţiei, care, pusă la vot cu bile, se primeşte. Impresia generală a fost că ministrul de interne s’a arătat pe ziua de erî omul violenţei, al scuzelor şi cu desăvîrşire anti-liberal. D. Ferikide a eşit din şedinţa de X. X. X. Acest ministru, de două ori vnti săptămînă a făcut, de pe banca ministerială, apologia violenţei, a fări de- legei, a crimei. De două ori într’o săptămînă d. Ferikide a dezonorat locul pe care’l ocupă, apărţin pe toţi aceia cari fac din revoltă io potriva legei crezul lor zilnic şi negăsind un singur cuvint pentru a înfiera acţiunile antisociale. O dată d-sa a fost cu totul inferior misiunei sale, cind a scuzat excesele de Duminica trecută a doua oară a fost nedemn şi scandalos cind s’a făcut campionul duelului și a scuzat pe cei cari calcă legea. D. Ferikide a devenit un scandal public, prin urmare d. Ferikide trebuie să plece. Adevărul O rușine! Comparaţiuii© Cînd acum un an păpuricii d-lui Fleva, uniţi cu „băeţii“ d-lui Filipescu, două trei sute în total, au încercat să meargă la Cameră ca să inmîneze o petiţie prezidentului, guvernul d-lui Sturdza a desfăşurat toată puterea armată, toată jandarmeria, şi a mobilizat toţi bătăuşii şi spirtanii îmbrăcaţi civil. Sosirea la Cameră a acestor „cetăţeni“ nu putea să primejduiască nimic. La caz de neorînduială, două companii de soldaţi ar fi evacuat curtea mitropoliei. Totuşi s’a făcut multă zarvă, s’au făcut bătăi şi lucrurile s’au isprăvit prin plecarea de la putere a cabinetului Sturdza. Duminica trecută se proclamase războiul în potriva evreilor, proclamaţiuni violente, aţîţatt lumea la luptă, prin mahalale se făcuse propagandă în această privinţă şi averea şi persoanele atîtor locuitori erau a nn 'Anţate. Guvernaio foc să ie măsuri. « pâră“ ' Capitala în mîna anarchiei şi rezultatul a fost din cele mai triste: zeci de rade au fost devastate, s’au făcut bătăi croat şi jafuri. I.K .. uita precauţiune acum un an şi ce atâta neglijenţă şi neprevedere acum? Idsjunsul este uşor de dat. Pentru că atunci guvernul voia să împiedice mişcarea în favoarea fostului mitropolit, pe când azi acelaşi guvern a avut interes ca să dezlănţuiască patimele pintre locuitorii ţârei şi să facă posibile scenele sălbatice de Dumineca trecută, scene cari ne-au compromis in faţa străinătăţi şi ne-au umilit, punându-ne la discreţia ambasadorilor puterilor străine, în tocmai ca Bulgaria, Serbia ori Turcia, Sfinx. S-ral Cerkez (Iristodor) Sti-ctinAtatea Acest guvern nu numai liberal dar încă şi naţional, are un grozav dispreţ pentru ţară dar o foarte mare teamă de străinătate. Cum acest cabinet nu se menţine decît graţie străinătăţei, d. Sturdza nu ţine de loc la părerile peresei romîneşti cît şi la opinia celor din ţară, dar se teme grozav da străini. ^ f . ^°B}C'. Comandantul diviziei a doica a corpului Astfel ziarul L Indépendance Rou- I de armată care a luat parte la asediul mâine, voind să insereze alaltăcri Plevnei In mîna Iul, Osman-Pașa a capiun articol prin care guvernul și potuli!’ ?t s a l,refut ___-îi- ,. J . 9 " Bravura acestui ofiţer a fost lăudată de toate ziarele străine, liţia erau făcute responsabile pentru toate excesele comise, guvernul a turbat. Toată ziua prefectul poliţiei d. Caton Leccart şi d. Iorgu Balş, o rudă şi un amic al d-lui Sturdza, au bătut scările Independenţei stăruind în genunchi, ca articolul să nu se publice. Dar toate în zadar, articolul s’a publicat. Motivul marilor stăruinţe ale d-lui Sturdza, este că L’Indépendance Roumaine fiind scris în franţuzeşte, se citeşte în străinătate şi cum d. Sturdza trăeşte graţie Berlinului, Vienei şi Pestei, înţelegeţi D-voastră! Dragoş 8. Era. Lahovary Unul de al noştri, un ziarist, cade pe cimpul de onoare apărînd cu spada scrisul sau. Cel ce a murit în chip aşa de tragic era unul din adversarii noştri şi unul din duşmanii democraţiei. Ca atare, putem sâ’l apreciem cu mai multă independenţii ca ori şi cine. Şi ceea ce este o tristă coincidenţă, e că tocmai ziaristul care vroia să introducă în presă moravuri mai blajine, care în adversar vroia să vadă un om vrednic de stimă, care reproba escesele de condeiă și de vorbă! tocmai el, cade victimă imul articol de ziar, în care de altmintrelea nimeni nu a putut vedea un motiv de duel. George Ein. Lahovary nu a fost un om politic. El n’a fost decît ziarist şi vroia să rămînă ziarist, ţintind să facă din foaia franceză pe care o dirigia, o gazetă în adevăratul sens al cuvîntului. In ultimul timp îşi dăduse demisia din clubul conservator şi, degajat de om şi ce legătură de partid, îşi spunea părerea sa asupra tuturor partidelor. O prea justă apreciare a conduitei d-lui Filipescu, în ultimele evenimente, şi-a atras o provocare al cărei sfîrşit fatal îl ştie ori şi cine. Om blînd şi confrate amabil, George Lahovary nu poate lăsa decît regrete în presa romina. Noi cari l’am combătut cu atîta violenţă, sîntem datori azi, cînd nu mai este, să recunoaştem calităţile superioare ale acestui om. Pe mormîntul deschis depunem regretele noastre şi credinţa că acest trist sfîrşit va face ca să înceteze rămăşiţa aceasta de barbarie care se chiamă duelul şi căreia de multe ori trebuie să te supui, din cauza moravurilor în cari trăim şi a cărora dispariţie o dorim. C. 53. CARNETUL SAPTAM1WE! Din Capitală. ■W01III i.tw»rinimaMmma ..«■i 1 —— Miinţa Naţională, lovită foarte crudprin demisiunea d-lui Titu Maiorescu, îl numeşte „un dezertor de la post“. Toată lumea cuminte, faţă cu încărcăturile momentului, cere guvernului politist ca să se retragă, dar guvernul stă locului ca un stup, de teamă ca să nu „dezerteze“. Nouă ne e teamă, însă, că, la urma urmelor, regele are să-i dezerteze de lingă caşcaval, iar ţara ca şi morala, au să fie foarte satisfăcute. Discursul d-lui Vasile Lascar în contra lui Mitiţă Sturdza a produs asupra primului ministru efectul pe care o dusă cu apă rece îl produce unui dine turbat. Un martor ocular pretinde că primul-ministru, pe cînd vorbea antagonistul său, răcnea şi batea cu degetul în pupitru: „Da, da, aşa sunt prost, sunt fără noroc, dar eu sunt şeful şi am situaţia !“ Convenţiunea cu Turcia se va modifica, iar unul din cele cîteva articole ce se vor modifica, este acela privitor la alune. Alunele vor fi scutite de taxă. Săracul d. Mitiţă, cum îşî proteje mîncarea favorită ! In ziua de 28 Noembrie cînd s’a celebrat Te-Deumul la Mitropolie, regele n’a dat nici o atenţie vestitului Mitiţă. De obiceiu, regele, cînd intra în biserică, îi întindea mîna. De data aceasta suveranul, departe de a-i da mîna, nu i-a dat nici măcar un deget. Se pretinde, însă, că, în curînd, îi va da un picior. Din străinătate Dueluri multe se fac în străinătate. In genere ele nu ne pasionează şi nici nu ne sperie; 1) fiindcă se petrec la distanţă; 2) fiindcă sîntem obicinuiţi să primim a doua zi după duel o telegramă stereotipă . „Astăzi a avut loc duelul între d-nii X şi Y. S’au schimbat mai multe gloanţe (ori s’au dat mai multe reprize) fără succes.“ Chiar acum ăteva zile a avut loc un duel între deputaţii francezi: Millerand şi Reinach... Rezultatul a fost cel obicinuit. Din nefericire, la noi un ultim duel a avut alte consecinţe, mult mai triste. Germania vroieşte cu orice preţ **să devie un stat care să stăpînească nu numai în Europa, dar în toate continentele. Această putere mult dorită mai ales de guralivul Wilhelm II, trebuie s’o plătească poporul nemţesc. Nu-i vorba, guvernul german ştii că nimic nu revoltă pe germani mai mult ca birurile şi de aceea caută printr’un truc financiar, care momentan nu se resimţeşte, să acopere cheltuielile pentru sporirea marinei, şi aceste cheltuieli se urcă la un miliard şi jumătate de lei. Un miliard şi jumătate poziţiunea de stat continental... fie că face ! Ungurii au veleităţi de independenţă. Sa vede că s’a apropiat momentul in care lupta dintre naţionalităţi va izbucni cu violenţă. Monarchia habsburgică se va dizolva intr’o mulţime de state, cari vor reclama fie-care autonomia, pentru ca apoi sau să se declare independente, sau să fie anexate fie de Germania, fie de Rusia, fie de România... Acesta e sfârşitul pe carel-au prezis mulţi Austro-Ungariei, şi acest sfârşit se pare că se apropie... Fie ca fraţii noştri de peste munţi să poată trage toate foloasele din actuala situaţiune, extrem de oportună pentru realizarea idealurilor noastre. Nota veselă — Dacă ești nevinovat—zisa advocatul clientului său, acuzat că a furat o șuncă—ar trebui să căutăm un alibi. — La cite ceasuri zis că s’a furat șunca 't urmă advocatul. — Cam pe la 11. — Și unde ai stat la această oră? In pat ! — Nu, d-le, în acest timp am ascut șunca.