Adevěrul, aprilie 1898 (Anul 11, nr. 3132-3158)

1898-04-01 / nr. 3132

XI.-N01 3132 Abonamente tuse? ui *1 15 aia na-eawi iau (1 te pUteae înaintai Un an In tari 80 lai. In strUnttata BtHfl taa s luni li • ■ n S »B «| 0­#1 lonî • » ., tt \* ** Numărul IO Bani Wn gtr&bătaie 15 Bani COWS Ediţia de seară P­ARAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (TELEFON) JY0,91 ALEX. V. BELDIMANU Fondator Director 6 pagini la fie­care ediţie £ ■—..ni in I I ver StEMANIAREA Z ___- tăţî Ministerul Sturdza e atit de soc hodorogit şi totuşi se pare că iar are încă speranţa de a trăi, ci de­oare­ce visează a se rema­­rea una. Această ştire, colportată ani zilele acestea prin cercurile po­litice, ne-a lăsat absolut reci. ve In adevăr, întru cit situaţiunea te s’ar schimba dacă d-niî Stolo­­du­jan, Ionel Brătianu şi d. Haret be s’ar retrage, pentru a face loc că unor domni ca Stoicescu, Coco St Dimitrescu, ori Mirzescu ? S ar o vorbi, de sigur, cite-va zile des- ne pre acest mic eveniment, sar nu broda puţin asupra retragere!­ii silite a ministrului de lucrări ca publice, s’ar arăta puterea opi­­aj niuneî publice, dar guvernul nu ar rămine acelaşi, cu aceeaşi li! situaţiune de plins, tot aşa de i­ ticăloşit ca şi mai înainte, silit ca să trăiască de azi pe mii­ne, fără de glorie şi fără nici o­­ forţă morală. Nici d. Coco Du­­mi­trescu, nici d. Mirzescu­­nu sunt oameni cari să dea o nouă aureolă guvernului ori să-i in- ^ drepteze spre o politică mai puţin ineptă de­cit acea de « azi. Aceşti domni, dacă ar in- j, tra în minister, ştiu bine că­­ intră graţie d-lor Sturdza şi­­ Cantacuzinno, a căror linie de­­ conduită trebuie s’o urmeze.­­ Mai mult încă, ambii aceşti­­ politiciani, dacă vor deveni mi-­­ niştri, datoresc această tristă­­ onoare împrejurărei că Oculta,­­ prin ruperea lor dintre Drape­­lişti, prin numirea lor in mi­nister, voieşte să facă nas mare d-lui Aurelian. Domniile lor servesc ca un mijloc de răz­bunare a d-lui Sturdza care, se ştie, că la lucruri mici şi mes­chine este maestru. In aceste împrejurări, rema­­niarea nici nu se impune, nici nu poate avea vre-un folos. Guvernul nu va căpăta noui forţe, Drapeliştii şi Floviştii nu vor fi întru nimic imblinziţi prin ministerializarea celor două dezertori, iar ţara se va în­­treba încă odată de ce miniş­tri mediocri, ca cei cari se a­­nunţă că pleacă, sunt înlocuiţi cu oameni tot aşa de palizi, politiceşte vorbind, ca şi ei? Ceea ce se impune, ceea ce opiniunea publică cere, nu este o remaniare fără importanţă, ci plecarea Ocultei din fruntea afacerilor statului, a acelei i­­munde oculte care a înveninat totul, care a adus la dezunire partidul liberal, caree a e­­nervat ţara de două ani de zile, dind spectacolul cel mai hidos şi mai dezgustător. A­­ceasta plecare ar fi salutată ce entuziasm, chiar de ar ven conservatorii în locul liberali­lor. Nu sîntem de loc prieten cu partidul d-lu­ Lascar Ca­targiu. Totuşi, venirea sa la putere ar clarifica cel puţin lucrurile, ar face să înceteze a­ceastă zăpăceală în spirite. De­ altmintrelea noi creden că regele este dator, atunc cind se va vedea silit să dea dru­mul din serviciu d-lui Sturdz; e dator să facă încă o încer­care liberală şi să dea putere zidenţei liberale. Partidul li- b­eral are dreptul a cere su­­stanuluî să nu-l judece după i­apacitatea şi reaua voinţă a nei infime şi infame minori­­tţi. Zicem minoritate, căci nu scotim parlamentul ca un ch­­­tria de a judeca puterea,­­ forţa reală din ţară, pute­­ea numerică şi cea morală a mbelor grupări liberale. Dacă regele nu va da gu­­vernul Aurelianiştilor, ci, pes­­e ei, va întinde mina parti­­dului conservator, partidul li­­teral va avea dreptul să creadă că între rege şi Dimitrie sturdza există o conspiraţiune,­­ complicitate de interese şi nelegiuiri, graţie cărora igno­­■nlu­, în loc să fie gonit din viaţa publică, lăsat la o parte ca un nemernic, e menajat, apărat de neplăcerea de-a ră­mine singur; pe cind partidul liberal, scăpat de persoana şi influenţa lui, ar merge pe o cale cinstita şi democratică. Conet. Miile SATIRA. POliITICA Ultimul cartuş Cea din urmi beţie guvernamentală s’a cornit Sala Huso, martoră a atitor succese, martoră a succeselor Carolei, Carmencitei şi altor etţetere, a putut contempla un ta­blou duios şi un succes neaşteptat, Conul Ghiţă Mirzescu benchetuind alături de Mi­­tiţă Sturdza şi deşteptul Andrei Vizanti lind şampanie lingă deputatul Bivoliţă Mastodoutescu. La urmă, focul bengal a fost tras de că­tre simpaticul comisar Brăiloiu care, man­­tan­,it cum e din natureiul Săfi, a dat căr­ţile pe față !... Jos masca ! strigăm şi noi ln aceste mo-­­ mente, solemne cînd ţara geme de Tătari, iar guvernul bea cu lăutari. Vax. A Ofițeri de-aî noului guvernămînt cuban, intr o călătorie de recu­­n­oastere, ce au­ intreprins-o in jurul Havanei. In mijlocul lor poartă noul drapel al insulei Cuba. Guvernul Ia Iaş! A ajuns bine de tot, guvernul „şe­­fitimn'" partidului naţional-liberal! Imposibil să găsească un candi­dat la colegiul al doilea, de Senat din Iaşi, în locul rămas vacant prin moartea lui Miltiade Tzony !­­). A. I­. Xenopol a refuzat cate­gorici sub-directorul Creditului Ur­ban din Iaşi, d. Zamfirescu, a re­fuzat şi d-sa. E caracteristic acest ruşinos eşec al guvernului în a doua Capitală a ţarei, la Iaşi, unde s’a votat programul partidului liberal şi unde şi-a ţinut rt. Sturdza in 1895, discursul inaugural de prim­-­­ ministru! . In adevăr, Iaşul a putut aprecia,­­ in special, onestitatea politică a ac ■ tu­a lul­ui guvern. laşului i s’a făcut de d. Sturdza dezonoarea discursului de scuze la­­ adresa­ guvernului maghiar şi la­­.. şul a putut constata probitatea ca ‘ care guvernul d-lui Sturdza aplici i­ programul proclamat in vechia ca­ra­pitală a Moldovei şi care promite ■ docuri şi antrepozite, strămutarel­e mitropolitului-primat la Iaşi, etc etc.A fost înfrânt deunăzi guv­ernu­l, la­ Galaţi; înfrângerea ce va sufer­i la Iaşi va fi şi mai semnificativă.­­ Saturn. ______ n­.Mn _________ Situaţia în Franţa Noul proces Zola. — închiderea Ca­merelor.—Viitoarele alegeri.— Declaraţiunile lui Zola. Termenul la care se va judeca noul pro­ces Zola s'a fixat. Agitaţiunea — de care guvernul se temea atît—agitaţiunea elec­torala pe tema Dreyfus-Exterhazy, va avea totuşi loc. Inainte de proces, ziarele vor publica destăinuiri senzaţionale, spiritele vor fi excitate, iar rezultatul alegerilor în situaţiunea aceasta nu poate fi în nici un caz favorabil Franţei. • Viitoarele alegeri se vor face deci in­tri adevăr pe tema Dreyfus-Esterhazy. Can­didaţii vor fi aleşi sau nu, după cum vor fi sau nu partizani ai lui Dreyfus. Aşa fiind lucrurile însă, de fapt lupta se va da pt tema : republicani sau monarchist ? In discursul de închidere al preşedinte­lui Camerei, Brisson, această ideie a fos­t anunţată cu destulă claritate. Brisson a zis : Franţa a putut măsura în ultima jumă­tate de veac prăpastia la care o aruncă nunţarea la sine însăşi, sfaturile reacţi­ei şi neîncrederea in libertate. Franţa verani va şti iarăşi ca în anii 1876, 77, 1883 şi ţie la distanţă viclenia. Acest op poate fi atins numai dacă o majora­re puternică s'ar grupa în jurul unui ■ogram de reforme. Pentru aceasta ne ebuie unirea republicanilor, o unire nu una­ pentru menţinerea poziţiunilor cu ce­le, ci şi pentru a putea merge înainte. Acest apel către republicani înainte de egeri, şi la sfîrşitul unei perioade legis­­tive, este mai mult de­cit caracteristic.­­ denotă că şi republicanii au început să idă în agitaţiunile anti-dreyfusiste, mina suiţilor şi a monarch­iştilor, deci a­rtts­­iau lor­­ republice­.* Zola, intervievat asupra noului proces ş­i s'a intentat, a declarat: „Hotărîrea consiliului de război nu m’a cu­prins. îmi pare bine că voi avea eca­­iunea să mă mai lupt odată pentru ade­­ăr, de asta-dată poate cu mai mult su­c­es. Amicii mei credeau că nu vom mai vea un nou proces; eu, din potrivă, eram onvins că-l vom avea. La Curtea de Ca­­uţie am fost rugaţi să avem milă de Franţa. Franţa va putea vedea acum, că la noi, ci judecătorii militari prelungesc a gu­sţiunea. Nouă nu poate de­cit să ne pară bine ; adevărul trebuie să iasă la lu­­nină, adevărul trebuie să triumfe“. Zola şi partizanii săi vor intra cu mult foc în luptă. Nici iezuiţii nu se vor lăsa di la 8 Maie s. n. sunt alegerile, şi la 2­2 Maia se vor decide batoragiile... Franţa e condamnată, se vede, ca în acest an, să nu mai scape de agitațiuni. Pol. guvernamentalii pe scările D-luî Sturdza, persoane de calibrul D-lor Mârzescu, Vizanti, general Anghe­­lescu şi alte mustraţiuni la fel, au rămas definitiv in tabăra buge­tului. De azi înainte, nu vor mai putea înşela nici măcar pe naivi. Dragoş. Purificarea Drapeliștilor Hotărît, D. Sturdza n 'are mim norocoasă! Cînd vrea s’o dreagă maî rău­ se rupe; cînd vrea să s întărească, se strica pînă și cu L Giatu­; cînd vrea să sporească pri­stigiul cabinetului, se aliază cu L Mirzescu. Un partid căzut atît de jos, u guvern pierdut în stima publică, n se reabilitează dobîndind concurşi unor inteligenţe ca aceea a D-l Andrei Vizanti, nici cîştigînd spi­jinul unor bărbaţi de moralitate D-lui Mirzescu. De alt­fel guvernul acesta e at de prăpădit şi atît de tristă şi de nădăjduită îi este soarta, în­cât o ce mână i se întinde trebuie s strângă şi ori­ce concurs i se ofer trebuie să-l primească. Ca chestie de număr, grupări drapelistă a suferit o pagubă, ins ca unitate de acţiune, a câştigat, a­cuma oamenii indoelnici, aceia ca cochetau cu guvernul, aceia cari f­ă­ceau pe opozanţii la Drapelul şi j Anunciuri ■■ pftmais tit et la Administrație sie rol al Unto pagina vi-a . . Ui 0,60 bani m * V*S ••••»*• „ m M IV-a •••»!« M to an mers a am ar delinil «a faa radaeni din tarif ^ Numărul I0 Bani Ua număr vechidl 20 ban! REDACŢIA ŞI ADMISTRAŢII­R" Scandalul de la Huşi l-a supărat pe rege şi se spune că a făcut chiar ob­servaţii d-lui D. A. Sturdza. Acum guvernul nu găseşte candidat la alegerea unui senator de Iaşi. Miniator Steteaon Pentru toate aceste motive, re­gele ar fi apna că voieşte numai de ott ca să. Se facă concentrarea li­berală. Or, d. Dim. A. Sturdza nu poate să facă aceasta. Regele crede că d. Stătea cu e omul care ar putea să concentreze pe liberali. În cercurile palatiste se spune chiar că regele se va lud­ini cu d. Rug. Brătescu la Abazzia și că a­­colo se va hotărî soarta d-lui Stur­dza. Dacă d. Brătescu nu primește să compuie un minister de concentrare, la întoarcerea regelui d. Sturdza va fi nevoit să se retragă de la pu­tere, lăsând locul Conservatorilor. Rep. CULISELE POLITICE Guvernul pe sfirşitel In cercurile politice se discută mult situaţia guvernului. După ştiri pornite din cercuri din jurul regelui se con­sideră situaţia d-lui­­Dim. A. Sturdza ca absolut compromisă. Lucrul nu e de loc curios şi de si­gur că numai graţie unei protecţ­i neînţe­lese din partea regelui d. Dim. A.Sturdza ar mai putea să rămite la putere. Intr’adevăr, în urma atitudine! ho­­tărite pe care au luat-o Drapeliştii con­tra guvernului, d. Dim. Sturdza şi co­legii d-sale nu mai pot susţine că re­prezintă partidul liberal. Atitudinea Conservatorilor Conservatorii, după cum s’a văzut din declaraţia d-lui L. Catangiu, s’au­ decis să înceapă lupta de răsturnare. Dar eî nu s’au­ mărginit numai la această declaraţie. Şefii partidului con­servator au­ făcut să ajungă la urechile regelui această hotărîre a lor. Regele a fost avizat că partidul conservator nu mai poate tolera guvernul d-lui Sturdza. Ce zic liberalii-uniţi ? ’ Liberalii-uniţî s’au decis să în­ceapă lupta de răsturnare. Sunt câţ i­­­­va carii nu vor să ia această cale dar marea majoritate a liberalilor '• uniţi a hotărât să nu mai ţie apa şi de părerile moderaţilor, cari tot um o blă după o împăcare cu guvernul . La redeschiderea parlamentului il d-nii Fie­va şi Aurelian vor face ii .j- Cameră declaraţii categorice, ast­fe ca regele să ştie că d. Dim.­­ Stur­dz­a nr mai poate să ţie locul de şe al partidului şi de reprezintant a­l lui la guvern. De alt­fel şi liberalii­ uniţi şi-a lămurit deja situaţia la palat. v% . Alegerile parţiale ■ă Afară de situaţia din parlament atitudinea conservatorilor, pe reg i’a impresionat mult rezultatul alege­­­rilor parţiale. Se ştie că regele a ţinut tot­ d’a­ur seamă de alegerile parţiale şi că num­­a succesele liberalilor în alegerile parţial i­ l-au determinat să-i înlăture pe con­sei­­e­ratori de la putere. După paravan D. Dim. Sturdza (către d. Mâr­zescu): — Va să zică, ne-am înţeles ? Intri în minister... O să crape de ciudă Lascar... D. Mârzescu. — Hm, hm ! înţeles, înţeles, dar de!... frate, frate, dar brînza e pe bani... D. Dim. Sturdza. — Onoarea de a fi ministru nu-ţi ajunge? D. Mârzescu. — Onoarea... onoarea.. nu zic... dar, de, cînd intri într’un minis­ter pe drojdie... Nu voi să pățesc ca și­cu Ganea în 1888. D. Dim. Sturdza. — Atunci, ce cei (Glasul celor doui oameni politici de abia să aude. Din cînd in cîm câte un cuvînt suna mai puternic s \ auzim cuvinte ca aceste: Wachtel.. quitante... Kotzebue... zece mii). D. Mârzescu (tare). — Atunci to­­­tul este ca şi isprăvit... Sunt la ordinu d-lui prim-ministru. D■ Sturdza (tare). — Da !• da ! Ştiai­­ că că d-ta tot liberal a­ rămas, că pi­e mai presus de toate interesele ţăreî. 11 D. Mârzescu.—Fireşte ! Fireşte ! Aș­oa am fost eu în tot-d’a-una, dezinteresat, de adeea am rămas sărac. V . V. Sturdza (indignat, dar in sine e- — Dar macaua?... (tare către o gri­pă de ocultiști)... După cum v’a ,a spus d-v., d-l Mirzescu nu putea să r răspundă la apelul nostru. D-sa nu e n mai liberal, dar e și patriot! m 1 Top. — Ura ! Ura! Să trăiască Mî eseu ! (In acest timp, d-1 Sturdza ser vi bilet d-lui Ferichide ca să aşi­neze fondurile secrete cu zece n, ie lei in «interes de partid»). Coco Dimitrescu. — De l’aşi prin i o partidă de cărţi, să mă înpărtăşe i efi cu ceva... de Paşte î Fonograf. CARNETUL MEU Un fenomen morbid Asistam deunăzi la reprezintaţi­­unea dată in beneficiul societăţeî « Obolul» la Teatrul Lyric. Progra­ma, precum se ştie, cuprindea ex­clusiv piese în limba franceză şi interpreţii erau membri de frunte ai elitei noastre sociale. Dacă simţul estetic nu mi-a fost jicnit, un fapt mi-a sugerat triste reflecţiuni. Cea mai mare parte din benevolii interpreţi pronunţaţi limba franceză­­ cu un accent şi un suflu de viaţă ce învedera că limba aceasta a de­venit organică pentru ei, că au sup­t-o odată cu laptele mamei—şi in­terpreţii aceştia erau romini ! Un francez ar fi tresărit de bu­curie şi orgoliu naţional! Pentru noi, faptul acesta relevă un fenomen morbid in domeniul na­ţional şi, ca atare, o dureroasă ru­şine şi o serioasă primejdie. Limba franceză a dezlocuit, in mod efectiv, limba română in stra­turile diriginte ale societăţeî noa­stre. Or, e bine ştiut că vitalitatea etnică a unei naţiuni rezidă, in pri­­­­mul loc, in limba pe care o vor­­­­beşte. Când această limbă dispare sau se ştirbeşte, e dovadă că a dis­­­părut sau că s’a ştirbit şi cores­pondentul ei organic: simţul na­ţional. ‘ Stratul d dirigent al ţarei noastre şi­­ micşorează deci zi cu zi, in fiinţa lu­i naţională şi aceasta explică, poat­e mai evident ca unele legi economico sociale, instreinarea acestui strat d­e inima naţiune­, de masele poporului­­ cari rămân adt­fel singurele păstră­­­toare ale caracterului etnic. _____ E. D. F . • ................."mmml Eleanor JMarx Am anunţat la vreme pe cititori espre încetarea din viaţf­ a Elea­­orei Marx-Aveling, cea mal tînără opilă a lul Karl Marx. Pentru socializmul englez In spe­­ial şi pentru mişcarea muncitoril­or în genere, moartea Eleanorei Marx constituie o gravi perdere. O femeie de o culturi rară, foarte utită şi cu un caracter de fier—ea­­ fost cea mai activă dintre Acele­şi Marx, aceea care a ajutat la du­­rerea înainte a operei acestuia, a­­teea care a perpetuat tradiţiunile autorului bibliei socialiste. * Pe cînd Marx trăia încă, ea a Iu­­irat mult împreună cu dînsul. Cînd Marx a fondat internaţionala şi a condus-o din Londra, Eleanor a fost ideea care şi-a făcut mai toată co­­respondenţa, despre întinderea că­reia ne putem face o ideie numai dacă ne gîndim că revoluţionarii din lumea întreagă erau în legături cu Marx. Intre Marx şi fica sa Eleanor era o legătură sufletească foarte strînsă, care nu-şi mai avea pereche de­cit în legăturile dintre Marx şi Engels. De aceea, pe lingă Engels, ni­meni nu cunoştea mai bine de­cît Eleanor intenţiunile lui Marx, ni­meni nu cunoştea mai bine de­cît dînsa, istoria internaţionalei, a ace­lei asociaţiuni, care a resculat Eu­ropa întreagă, care a făcut ca toate tronurile Europei să se clatine şi care a pus bazele Comunei din Paris. Eleanor Marx era un talent publi­cistic şi oratoric de prima forţă. A­­ceste calităţi îi fură de mare folos pentru popularizarea ideilor lui Karl Marx printre muncitorii englezi. Scrierile ei, în mare parte prelu­crări de broşuri şi opere streine, formează o parte importantă a lite­raturei social-democratice engleze. Ca oratoare, Eleanor a vorbit in multe societăţi şi bresle, şi cu pu­ţin înainte de a muri a vorbit încă într’o întrunire a asociaţiunei socia­liste. Principala ţintă a activitaţei sale era însă, cîştigarea marilor bresle englezeşti, a aşa-ziselor Tra­des- Union, pentru social-democraţie. . * Eleanor Marx a fost în legături maî strînse cu .breasla lucrătorilor din docuri* şi cu­­breasla muncito­rilor din uzinele de gaz şi a mun­citorilor în genere * Aceste două, brezle ale muncitorilor neînvăţaţi — necalificaţi, cum sună termenul teh­­nic—sunt cre­aţiunî socialiste, şi mai ales breasla cea din urmă datoreşte existenţa sa numai energiei Eleano­rel Marx-Aveling. Cu muncitorii din docuri a ajuns în legături mai strînse abia cu o­­caziunea grevei din 1889. Ea a pus toată energia ei în serviciul acestei greve, ea a administrat casa de re­zistenţă şi a servit breslei în mod dezinteresat, muncind ziua şi noap­tea cu o energie care a pus în ui­­mire o lume întreagă. Era soţia publicistului englez dr. Aveling, al căruia nume şi-l adau­­gase pe lingă cel de Marx, de­şi nu făcuseră nici căsătoria civilă, cu atît mai puţin cea religioasă, împreună cu soţul ei, d-rul Ave­ling, ea a scris mai multe lucrări importante. In 1886, Eleanor împre­ună cu soţul ei şi cu Liebknecht a întreprins o călătorie de agitaţie prin America. Această călătorie a durat aproape patru luni, şi, după ter­minarea ei, Eleanor împreună cu so­­ţul ei a publicat o carte întim­*­lată : Mişcarea muncitorilor în A­­merica. Intr’acelaș timp a apărut traducerea pe care soții au făcuto după Istoria Comunei de Lissagax ray. Marx a avut trei fete. Eleanor era cea mai mică; cea mai mare, Jenny, e moartă de mult. Iar cea mijlocie­ este soția lui Paul Lafargue, cu«u noscutul socialist francez.__ .14 fir

Next