Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)
1898-06-10 / nr. 3197
Aţii XL- No. 3197. Abonamente încep ln l şi la 15 al* fle-căreî leul şt s• plătesc înainte. Un an in ţară 30 let. Cfi străinătate 60 let ase luni 15 „ „ „ 25 „ rei luni 8 . „ 13 ,, IVumărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE Mercuri, 10 Iunie, 1898. Anuneiurl Se primesc direct la administraţia statului Iilnla pagina Vî-a , , . . . let 0.50 bani ” « V-a a ■ ■ , a .2. H ** I* rv-a • a a • • n t. ,t Zia un mare număr de Unii se fac reducţii din tarif' Numărul IO Bani Un număr vechiu 2Q t aî^v \ Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADJUNS' STRADA SĂRINDAR No. 11 (TI Mai *1 .! «c Ediția dft seara IIf**--a Machinatiunile d-lui Cantacuzino 6 pagini la fiecare ediţie Programul de la 98 In 1894, în ajunul ultimelor alegeri comunale făcute sub conservatori, liberalii s’au prezentat in luptă cu un program bogat, prea bogat chiar, mai bogat de cit comporta caracterul luptei De cit, liberalii voiau să ajungă la putere cu orice preţ şi foare repede; de aceea nici o armă nu era prea scumpă pentru dinşii şi nici un expedient nu era prea odios. Ne aducem aminte că programul-manifest, azvirlit în ţară ca un fitil înflăcărat şi iscălit de către d. Sturdza, a fost documentul cel mai elocvent despre lipsa de scrupul a partidului liberal, şi, numai mulţumită acelui manifest înşelător, liberalii au putut ieşi învingători in opt capitale de judeţ. Programul liberalilor de la 94, pe lingă o parte politică, cuprindea o altă parte privitoare numai la administraţia comunală. Aşa, liberalii făgăduiau formal desfiinţarea accizelor, economie in finanţele comunale, o mai bună şi mai cinstită administraţie, etc., ete. Ceva mai mult, liberalii au împins lipsa lor de scrupul atit de departe încit, pentru a face presiune asupra opiniurei publice, pentru a impresiona pe alegători şi a le da o probă anticipată de ce va fi viitorul regim liberal, la Brăila consiliul comunal a procedat sumar şi a şters din bugetul comunei veniturile accizate, iar la Ploieşti primarul şi ajutoarele au renunţat la salariu. Neapărat că ţara nu mai putea şovăi. Intre un partid care punea impozite şi incasa lefuri, precum era partidul conservator, şi alt partid care desfiinţa birurile şi muncea gratuit, naţiunea trebuia să aleagă pe cel din urmă. Şi astfel au venit liberalii la putere. Au trecut patru ani de la 94 şi au trecut doi ani şi jumătate de la venirea liberalilor. Am aşteptat îndeplinirea făgăduinţelor, dar am aşteptat în zadar. Birurile n’au fost desfiinţate şi funcţionează ca şi mai ’nainte, primarii liberali primesc lefurile ca şi primarii conservatori, administraţia nu e mai cinstită şi e mai puţin destoinică, comunele nu sunt mai înfloritoare, iar alegătorii nu sunt mai fericiţi. Din întreg programul de la 94, nici o îndeplinire, accizele au rămas accize, salariile au rămas salarii în schimb, însă, la Bucureşti aproape să crească iarbă pe trotuare, la Iaşi falimentul bate la uşă, la Craiova comuna nu-şi mai plăteşte funcţionarii, la Galaţi s-au schiabat trei primari pînă acuma, la Ploeşti scandaluri permanente, la Botoşani, la Huşi, la Piteşti dizolvări, neînţelegeri şi desăvîrşită neactivitate. Falimentul făgăduelilor liberale de la 94 este complect. Am dori să ştim cu ce minciuni au să se mai prezinte liberalii de data aceasta, căci un partid care... nu se respectă nu se poate prezenta înaintea alegătorilor fără a le administra o doză puternică de promisiuni, minciunoase şi fără a le înşela buna credinţă. Aşteptăm noul program şi îl aşteptăm cu nerăbdare. Const. C. Bacalbaşa. SATIRA POILITICA Dealurile lui 48 Ocultiştii au hotărit să serbeze revoluţia de la 48, făcînd procesiuni pe toate dealurile Capitalei, pe dealul Filaretului mai întîi, pe dealul Spirei după aceea. Regretăm, însă, că partidul ocultei, a făcut nepotism şi în aceasta ocaziune, protejînd unele dealuri şi persecutînd pe altele, adică protejînd Spirea şi Filaretul, dar persecutînd Văcăreşti. In adevăr, cele trei dealuri ale Capitalei, reprezintă trecutul şi viitorul ocultor , trecutul la Filaret şi în Dealul Spirei, iar viitorul pe dealul Văcăreştilor. _ V«. El a încetat din viaţă la Govora fundatorul Ateneului, C. Esarcu. In vîrstă de 65 ani, este unul dintre primii doctori înse.naturale. A colaborat la mai multe reviste. S’a consacrat mai toată viaţa Ateneului şi i se datoreşte splendidul palat de la Episcopie. A fost ministru de externe în ministerul general Florescu și apoi ministru la Berna. Acuma era senator și ca independent combătea guvernul. O. Esarcu Pe cîmpia Filaretului —Poză după natură— (E Joi, 11 Iunie 1898. Cîmpia e plină de cetăţeni, mai mult sau puţin indignaţi, cari au venit să «cinstească» pe 48!) D. Paladu:—(pe o tribună la dreapta) Fraţilor ! Niţă Berechet (şi ai lui) Uraaa! Trăiască domn' Paladul D. Paladu.—Fraţilor ! Nici n’afî apucat a mă asculta şi vă pornirăţi cu uralele—pentru că, voi, fraţilor, ştiţi că Palade nu poate fi da cît cu poporul ! (aplică un pumn in tribună de-i ţâşneşte sîngele prin manuşele „glase“ No. 15 şi trei sferturi. Niţu Berechet ii ie a de’s’tul şi-l băgă, pardon in gură ca să i-l sugă de singe. D. Paladu (continuînd): Văzurăţi fraţilor că nu poţi vorbi de revoluţie fără să curgă sînge! (Uraaa şi brava la „băeţî“) Reacţiunea a vărsat sînge la 48 şi a rămas aceeaş la 98. Ruşine celor ce merg cu ea ! (arată cu degetul plin de sînge spre stingă). Niţă Berechet (cu ai săi). Braaava! Jos! Jos ! Fleva ! D. Paladu.—Fraţilor ! Nu cereţi moartea păcătosului, ci îndreptarea lui ! Să-l scoatem dintre ciocoi şi să-l aducem între noi ! (Braaa ! Braaava !). Niţă Berechet. — Hai să-l luăm ! Băeţii (în cor). Să-l umflăm ! D. Paladu.—Staţi Laţilor, nu-l luaţi— că vă pomeniţi că vine — lăsaţi-i să se pocăiască şi, să vină îndărăt la popor ! (Uraaa*! Trăias’c’ dom Paladu) Tribunul: (pe o tribună la stingă) Iubiţii mei fraţi! (Uraaa ! trăiască dom’ Fleva!) Tribunul: Mă iertaţi dom’lor! Ştiu că mă iubiţi.. (Ura ! Brava Fleva!) Dar tocmai pentru că mă iubiţi, vă rog să m’ascultaţi întîini şi pe urmă să mă aplaudaţi (Aplauze. Brava, Jos oculta !) ' Tribunul: Apoi asta voiam să vă spuiu eu ! Jos Oculta—c’aţî văzut c’au îndrăznit să vină să vă vorbească, aici, în Cîmpia Filaretului, unde Heliade şi Rosetti au vorbit poporului la 48 ! (Uraaa! Jos Oculta, Sus Fleva !) [Procesul Moris se au Aspectul Sălei Curţei cu juraţi din Iaşi, schiţat pentru «Adevărul», de către d. profesor Penel din localitate. Tribunul (se înclină şi mulţumeşte poporului). Da, fraţilor, d. Paliade stă colo şi vorbeşte lui Berechet, Zaharia, Cantuniari, pe cînd ţara geme, mîncată de lepra ocultistă ! Aici sînt adevăraţii liberali; acolo nu sînt liberali, sînt libertinii ! (Uraaa ! Bravo !) Ar trebui să-i izgonim deci de pe această cîmpie, pe care o profanează! Voci: Să izgonim ! pe iei băeţi ! Tribunul:... de şi noi sîntem pentru calm ! Vocî : Ce calm ? Las’ că le arătăm noi «calm» ! (Ambele naţiuni se încaieră şi «fraţii» se ciomăgesc in memoria celor de la 48, de ’ţi-e mai mare dragul să-î privești). Salivari. Colectivizm conservator Conservatorii nu vor să serbeze pe 1848 şi combat cu înverşunare această aniversare. E dreptul unui partid de a lua cutare sau cutare atitudine şi dacă lucrurile s’ar petrece în fapt cum să scrie la gazete, n’ara avea nimic de zis. In privinţa lui 1848, se pare însă ca se va petrece acelaşi lucru, ce s’a petrecut şi cu afacerea Ghenadie : partidul în mod oficial s’a abţinut de la ori şi ce agitaţiune, pe sub mînă însă a dat tot concursul d-lui Fleva, aşa de ostentativ în unele cazuri că procesiunea de la Căldăruşani, a fost o manifestare pur conservatoare. Tot aşa se întîmplă azi şi cu 1848. Conservatorii în mod oficial combat această serbare. Pe sub mînă însă se pare că o înţelegere s’a stabilit deja între d-nul Fleva şi ei. Bănuind că se va face scandal, Creţu îşi mobilizează băieţii, Brătescu face apel la culoarea lui şi toţi agenţii şi subagenţii cari trăiesc din fondurile clubului conservator, vor sărbători această dată pe care gazetele partidului o numesc tâmbălăie. Ce fel de politică este aceasta ? Nu pricepem pe d. Fleva cînd face apel la conservatori pentru a-i aduce lume, dar mai puţin înţelegem atitudinea unui partid care se pretinde serios şi care crede că nu-i adevărat caraghîozlîc, a combate o manifestaţie, la care ia efectiv parte nu importă din ce scop ocult şi inavuabil ! Noi încă o dată, nu ţinem de rău pe conservatori că nu manifestează pentru 1848 în mod oficial. Cînd însă vom da lista celor prezenţi „la tămbălăă“, să ne fie cu iertare, dacă vom înfiera acest procedeu ruşinos de duplicitate politică şi de colectivism-conservator. Sfinx. Viitoarea Cameră germană Psichologia cifrelor.—Zdrobirea partidelor Intermediare.—Triumful socialiştilor.—Situaţia guvernului.— Arareorî cifrele au vorbit cu mai convingătoare elocvenţă ca în alegerile generale pentru Reichstagul german, al căror prim scrutin e astăzî complect Cunoscut, întreaga presă europeană, fără deosebire de culoare politică, semnalează enormul succes al socialiştilor ca cel mai caracteristic simptom al corpului electoral german. De unde acum 5 ani la primul scrutin nu ieşiseră decît 24, azi au reuşit 34 şi în balotaj sunt 84, cu numeroase şanse de succes. Afară de aceasta, în cele mai multe locuri au căzut cu minorităţi considerabile aşa că numărul total al voturilor o să fie peste 1 milion şi jumătate. * In timp ce socialiştii au crescut în aşa număr, iar partidul centrului (conservatorcatolic) şi-a menţinut poziţiunea—ce s'a petrecut cu partidele intermediare? Ele au fost zdrobite politiceşte, cum zdrobite sunt economiceşte categoriile economice intermediare între marii proprietari şi proletari. Nu mai e loc pentru echivocuri politice, sau pentru statu quo sau pentru resturnarea lui—astfel s'a manifestat, prin alegeri, diferenţarea politică în imperiul german. Partidul naţional-liberal a fost nimicit primul scrutin î-a dat... 5 aleşi! Demagogia agrară încă a suferit înfrângere şi ea e importantă căci un succes al agrarilor ar fi însemnat desfiinţarea convenţiilor comerciale, mutilarea valuteî şi expunerea băncei imperiului la experienţe aventuroase. Nici şefii agrarilor n’au putut reuşi la primul scrutin. Antisemiţii au fost desfiinţaţi. S’au ales doui, între cari Stöcker. Alwahrd e probabil să fie ales la balotagiu. Progresiştii uniţi au obţinut de abea.... 2 locuri la primul scrutin I Şi au.... 4 la balotaj I Cum am zis centrul şi-a păstrat posiţiunea: primul scrutin şi-a dat 60 aleşi şi la balotaj are încă 35. In jurul lui trebuie să graviteze deci ca şi înainte, viitoarea majoritate guvernamentală.* Triumful socialiştilor a stabilit şi mai straşnic cuvîntul de ordine pentru balotaje: toţi, conservatori, liberali, progresişti ; toţi contra inimicului comun: socialismul! Va fi însă în zadar : socialiştii, după ce au obţinut 34 locuri la primul scrutin, au 84 locuri la balotagiu. In special, în Wurtemberg şi Saxonia socialiştii au crescut surprinzător.* Guvernul se va afla în viitoarea Cameră, înaintea unui asalt disperat al agrarilor, cari vor să provoace o criză ministerială, graţie influenţelor lor în cercurile conducătoare. Partidul de opoziţie, a cărui atitudine în Cameră începe a fi decisivă va fi partidul socialist şi se ştia că socialismul german nu transiger Interim. CULISELE POLITICE Macimonile d-lui Cantacuz . Neînţelegerile şi certuri erau din ce în ce proporţii mai mari in tabăra guvernamentala. Mai ales de la placarea d-lui Sturdza e o adevărată comedie. Este insă altă cauză, decit plecarea d-lui Sturdza, care a produs toate cancanurile din zilele din urmă. D. Gogu Cantacuzino care de vre-o două luni era bolnav şi nu părăsise casa, s’a însănătoşit şi a început să iasă. Şi cum a ieşit d. Gogu Cantacuzino s’a reînceput lupta pentru preponderenţă. Bietul d. Stolojan a fost din nou turtit, d-sa este expulzat de. Ia mirii ter şi acum așteaptă cu hiriță in mînă reîntoarcerea dl lui Sturdza ca să-și dea demisia. Lupta mai grea este insă cu d-nul Pherichidi. Socotelile d-lui Cantacuzino Amicii d-lui Gogu Cantacuzino au lăsat, in convorbiri particulare să se întrevadă care e planul d-sale. D. Gogu Cantacuzino este aproape convins că regele va trimete guvernul la plimbare de toamnă. Un fapt dintre altele, care s-a format această convingere este plecarea regelui la Sinaia şi refuzul de a asista la serbările de la 11 Iunie. Astfel fiind d. Gogu Cantacuzino s’a decis să strângă puţin coarda şi pe de o parte să puie pe rege in poziţie dificilă, iar pe de alta să se pregătească şi pentru cazul când ar cădea de la putere. Serbarea de 11 Iunie Pentru a reface virginitatea partidului In chestia naţională pare apasă atât de greu asupra guvernului d-lui Sturdza cu care sunt toţi azi solidari, d. Gogu Cantacuzino voieşte să ia o atitudine teribil de patriotică şi să facă o demonstraţie grea şi naţionalistă lal1 Iunie. Astfel d-sa ar vroi să arate ţărei că atitudinea păcătoasă şi criminală a guvernului In chestia fraţilor de peste munţi a fost dictată de împrejurări cu totul nedependinte de voinţa guvernului, dar că vechii membrii din comitetul ligeî şi faimoşii oratori de la Orfeu nu ’şi-au uitat un moment frasele şi angajamentele lor. D. Cantacuzino, după cit am aliat, doreşte chiar ca să vorbească şi d-sa poporului la 11 Iunie. D. Ferichidi şi cu cei l’alţî miniştri, afară de d. Paliade sunt însă de altă părere. Şi d. Sturdza consultat telegrafic a răspuns că regele nu doreşte ca guvernul să se amestece în această serbare. Amicii d-lui Cantacuzino pretind Insă că d-sa nu va ţine seamă de deciziunea consiliului de miniştri. Expoziţia de la Faris In acelaşi timp insă d. Gogu Cantacuzino prepară şi maşina electorală pentru alegerile comunale. D-sa e hotărât să facă toate sforţările pentru a reuşi in aceste alegeri, căci speră astfel să puie pe rege in imposibilitate de a trimite guvernul la plimbare la toamnă. Expoziţia de la Paris este un mijloc, după d-sa, ca să ţie in mână pe mai toţi mari producători, industriaşi şi comercianţi din ţară. De aceea a instalat la ministerul domeniilor pe d. Tache Protopopescu. Expoziţia face de acum parte din maşina electorală. Aceasta au prevăzut-o aceia cari au refuzat să facă parte din comitet şi cei cinstiţi cari n’au crezut-o la început s’au convis şi se retrag acum. Rep. CARNETUL MEU C. Esarcu încă unul dintre puţinii oameni de bine ne-a părăsit. Inteligent, cult şi muncitor el pusese în serviciul neamului toate aceste calităţi. O viaţă întreagă de muncă neîntreruptă pentru înălţarea nivelului cultural al ţarei ; o muncă plină de roade. Un om al cărui nume râmine săpat la temelia celui mai frumos monument, un nume pe care vecinie îl va aminti Ateneul romin. Prin munca sa, prin îndârjirea cu care s'a urmărit ideia la a cărei realizare s'a închinat toată viaţa C. Esarcu rămâne una din cele mai frumoase figuri ale istoriei noastre contimporane, unul dintre factorii principali cari au servit la răspândirea culturei in ţara românească. Intr’adevăr, de la tribuna Ateneului au vorbit Hajdeu, Maiorescu, Panu, C. Dimitrescu-Iaşi, Tache Ionescu, Disescu, Delavrancea, Şt .rfihăilescu, Xenopolu, Arion şi toţi fruntaşii literature!, toţi maieştri cuvântului. Până in ultimele sale zile C. Esarcu se ocupa tot de Ateneu. El moare fără ca să fi văzut desăvârşită opera sa ; încă nu adunase bani necesari pentru marea frescă. Dar care om a putut murind să-şi fi văzut visul întreg realizat ? Regrete, regrete adânci şi sincere insoţesc pe acest distins bărbat la ultima sa locuinţă. Fie ca opera sa, care oglindeşte spiritul său amorezat de frumos şi călăuzit de un ideal mare, să vorbească cu folos tuturor românilor. Prin muncă, onestitate şi devotamentul săi către ţară, C. Esarcu ajunsese să aibă un loc important şi in luptele politice, deşi nu era luptător deşi nu apărea in arena luptelor politice de cât in momentele grele. Pentru ultima oară s’a manifestat la o întrunire drapelistă. Tot cu tact şi cu patriotizm s’a îndeplinit C. Esarcu şi însărcinările de ministru de externe şi ministru la Roma. A mai îmbogăţit ţara şi cu o splendidă colecţie de tablouri, sculpturi şi vase vechi. El poate să doarmă in pace somnul cel din urmă... a fost un om de bine ! I. O. B. Examenele de Ia Conservator M’am dus şi anul acesta ca de obicei să asist la examenele claselor de declamaţie de la Conservator. Clasele I şi II au dat examen Vineri. Profesori la aceste clase sint: pentru fete d-na Romanescu si pentru băiet! d. C. Nottara. Am străbătut cu greu pînă la uşa sălei in care se ţinea examenul, mai departe mi-a fost imposibil. Sala era invadată de curioşi şi mai ales de curioase, cari făceau o larmă teribilă : — Nu pune mina pe mine, soro!că şi aşa mor de căldură. — Vai! vai! ce căldură! Dă-mi şi mie vantalia ! (Unei prietene de la distanţă). Nu mai e p’acolo un scaun ! Mi se taie picioarele! In aşa condiţii se da examenul. Şi mai adâogaţi pe d’asupra râsetele, aplauzele şi aprecierile. Ca la Moşi. Ar fi putru d-nii profesorii să fi avut grijă ca să rezerve un colţ şi pentru aceia cari se ocupă de Teatru. Cel puţin cînd te văd că eşti acolo şi stai ghemuit intr’un colţ pot să-ţi facă un loc. Dar asta-i chestie de civilizaţie. Ascultind in asemenea condiţii, vă puteţi închipui că n’am să pot să intru in amănunte. Pe unii dintre elevi nici nu i-am auzit Dar ce poţi să vorbeşti de elevi, cînd din anul I-ia, atunci cînd nu ştiu să citeascâ, să pronunţe şi să-şi stăpinească miinile şi picioarele, ei ne sint prezintatî in roluri din cele mai grele! E curioasă metoda tinerilor noştri profesori. Dau elevilor să înveţe rolurile pe caii le joacă ei la Teatru, acum cind sint la sfirşitul carierei lor. Să vă dau un exemplu : In anul I-ia s au spus: scenele principale din Tartufe, Ruy-Blas, Pygmalion, Scânteia, Candidat şi deputat, fîntina Blanduziei, Femeia îndărătnică, Nebuniile amoroase, Căsătoria silită, O scrisoare pierdută. Anul I-ia ! notaţi aceasta. Apoi, dacă îndată pe aduni copiii in şcoală ii pui să facă pe actorii, care poate să fie metodul de cît imitaţia ? Asta este ca si cum la muzică i-ai pune deodată să execute scene din Don Juan, Hughenoţii, Lohengrin, etc. Cum ai să-l poţi învăţa sa evite dacă nu cunosc principiile, dacă n’au făcut vocalize, exerciţii etc., desigur că au să prindă cu urechia ce vor putea şi cum vor putea. Apoi asta nu e şcoală. Asta o fac fara Şcoală toţi ţigănaşii cari, acoperiţi numai de o cămaşă zdrenţuită, o pornesc cu lăuta la subţioară ca să schţile pentru cinci parale. Şi, slavă Domnului! regulamentul Conservatorului nu e atit de barbar. La noi este o manie să se tot schimbe legile sub cuvint că avit rele şi nimeni nu se uită că bietele legi nu au putut să albaniei o influenţă, deoarece nu ai fost aplicate. Şi e ceva şi mai trist. Cu cît vrei să dregi o instituţie şi să-i dai o desvoltare mai mare cu atit o strici mai mult. La declamaţie pină acum trei ani era un singur profesor pentru toat trei clasele. Ministrul după vremuri, faţă cu inzistenţele celor ce se ocupă de Teatru şi conservator, a dat declamaţiei încă doi profesori, pentru ca aceştia să împartă materiile de predat cu profesorul dirigent al clasei. Dar lucrurile s’au făcut pe dos. In loc să se împartă materiile şi să avem: un profesor de dicţiune, altul de mimică şi al treilea pentru ansamblu, literatură dramatică etc., avem trei profesori cari fac acelaşi lucru. Adică şi-au împărţit elevii în loc să-şi împartă’materiile. Şi nici împărţeala asta n’au făcut-o ca lumea. Profesorii cei tineri şi-au împărţit intre ei elevii din anul II şi al II-lea şi au lăsat anul al IlI-lea întreg profesoratul titular. Ce rezultă de aci ? Fiecare are ambiţia să prezinte elevi preparaţi desăvirşit, capabili să urce scena şi să facă pe actorul. Dar cum profesorii cei tineri nu au decit doi ani elevii, e fatal că pentru a-şi satisface ambiţiunea să o ia repede de la început. Şi ceea ce nu au timpul să obţie prin studii serioase să obţie prin imitaţie. Asta nu mai e şcoală de declamaţie este pur şi simplu o antrepriză pentru furnizarea de actori nu pentru un Teatru serios, ci pentru a forma trupe ambulante. Or, nu este aceasta menirea clasei de declamaţie. Mai inuiu se inşală domnii profesori de la Conservator dacă cred că clasa de declamaţie este un atelier pentru confecţionare de actori alipit de Teatrul Naţional. Şcoala aceasta este vnde-