Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)

1898-06-10 / nr. 3197

Aţii XL- No. 3197. Abonamente încep ln l şi la 15 al* fle-căreî leul şt s• plătesc înainte. U­n an in ţară 30 let. Cfi străinătate 60 let ase luni 15 „ „ „ 25 „ rei luni 8 . „ 13 ,, IVumărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE­­ Mercuri, 10 Iunie, 1898. Anuneiurl Se primesc direct la administraţia statului Iilnla pagina Vî-a , , . . . let 0.50 bani ” « V-a a ■ ■ , a .2. H ** I* rv-a • a a • • n t. ,t Zia un mare număr de Unii se fac reducţii din tarif' Numărul IO Bani Un număr vechiu 2Q t­ aî^v \ Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADJU­N­S' STRADA SĂRINDAR No. 11 (TI Mai *1 .! «c Ediția dft seara I­If**--a Machinatiunile d-lui Cantacuzino 6 pagini la fie­care ediţie Programul de la 98 In 1894, în ajunul ultimelor alegeri comunale făcute sub conservatori, liberalii s’au pre­zentat in luptă cu un program bogat, prea bogat chiar, mai bogat de cit comporta carac­terul luptei De cit, liberalii voiau să a­­jungă la putere cu ori­ce preţ şi foar­e repede; de aceea nici o armă nu era prea scumpă pentru dinşii şi nici un expe­dient nu era prea odios. Ne aducem aminte că pro­­gramul-manifest, azvirlit în ţară ca un fitil înflăcărat şi iscălit de către d. Sturdza, a fost do­cumentul cel mai elocvent des­pre lipsa de scrupul a parti­dului liberal, şi, numai mul­ţumită acelui manifest înşelă­tor, liberalii au putut ieşi învingători in opt capitale de judeţ. Programul liberalilor de la 94, pe lingă o parte politică, cuprindea o altă parte privi­toare numai la administraţia comunală. Aşa, liberalii făgă­­duiau formal desfiinţarea acci­zelor, economie in finanţele co­munale, o mai bună şi mai cin­stită administraţie, etc., ete. Ceva mai mult, liberalii au împins lipsa lor de scrupul a­­tit de departe în­cit, pentru a face presiune asupra opini­­urei publice, pentru a impre­siona pe alegători şi a le da o probă anticipată de ce va fi viitorul regim liberal, la Brăila consiliul comunal a procedat sumar şi a şters din bugetul comunei veniturile accizate, iar la Ploieşti primarul şi ajutoa­rele au­ renunţat la salariu. Neapărat că ţara nu mai pu­tea şovăi. Intre un partid care punea impozite şi incasa lefuri, precum era partidul conser­vator, şi alt partid care des­fiinţa birurile şi muncea gra­tuit, naţiunea trebuia să alea­gă pe cel din urmă. Şi ast­fel au venit liberalii la putere. Au trecut patru ani de la 94 şi au trecut doi ani şi ju­mătate de la venirea liberali­lor. Am aşteptat îndeplinirea făgăduinţelor, dar am aşteptat în zadar. Birurile n’au fost desfiinţate şi funcţionează ca şi mai ’nainte, primarii liberali primesc lefurile ca şi primarii conservatori, administraţia nu e mai cinstită şi e mai puţin destoinică, comunele nu sunt mai înfloritoare, iar alegătorii nu sunt mai fericiţi. Din întreg programul de la 94, nici o îndeplinire, accizele au rămas accize, salariile au ră­mas salarii în schimb, însă, la Bucureşti aproape să crească iarbă pe trotuare, la Iaşi fali­mentul bate la uşă, la Craiova comuna nu-şi mai plăteşte func­ţionarii, la Galaţi s-au sch­ia­bat trei primari pînă acuma, la Ploeşti scandaluri perma­nente, la Botoşani, la Huşi, la Piteşti dizolvări, neînţelegeri şi desăvîrşită neactivitate. Falimentul făgăduelilor libe­rale de la 94 este complect. Am dori să ştim cu ce min­ciuni au să se mai prezinte li­beralii de data aceasta, căci un partid care... nu se respectă nu se poate prezenta înaintea ale­gătorilor fără a le administra­ o doză puternică de promisiuni, minciunoase şi fără a le înşela buna credinţă. Aşteptăm noul program şi îl aşteptăm cu nerăbdare. Const. C. Bacalbaşa. SATIRA POILITICA Dealurile lui 48 Ocultiştii au hotărit să serbeze revoluţia de la 48, făcînd procesiuni pe toate dea­lurile Capitalei, pe dealul Filaretului mai întîi, pe dealul Spirei după aceea. Regretăm, însă, că partidul ocultei, a făcut nepotism şi în aceasta ocaziune, pro­­tejînd unele dealuri şi persecutînd pe al­tele, adică protejînd Spirea şi Filaretul, dar persecutînd Văcăreşti­. In adevăr, cele trei dealuri ale Capita­lei, reprezintă trecutul şi viitorul ocultor , trecutul la Filaret şi în Dealul Spirei, iar viitorul pe dealul Văcăreştilor. _ V«. E­l a încetat din viaţă la Govora fun­datorul Ateneului, C. Esarcu. In vîrstă de 65 ani, este unul dintre primii doctori în­se.­naturale. A colaborat la mai multe re­viste. S’a consacrat mai toată viaţa Ate­neului şi i se datoreşte splendidul palat de la Episcopie. A fost ministru de externe în ministerul general Florescu și apoi ministru la Berna. Acuma era senator și ca independent com­­bătea guvernul. O. Esarcu Pe cîmpia Filaretului —Poză după natură— (E Joi, 11 Iunie 1898. Cîmpia e plină de cetăţeni, mai mult sau pu­ţin indignaţi, cari au venit să «cin­stească» pe 48!) D. Paladu:—(pe o tribună la dreapta) Fraţilor ! Niţă Berechet (şi ai lui) Uraaa! Trăiască domn' Paladul D. Paladu.—Fraţilor ! Nici n’afî apu­cat a mă asculta şi vă pornirăţi cu ura­­lele—pentru că, voi, fraţilor, ştiţi că Pa­­lade nu poate fi da cît cu poporul ! (a­­plică un pumn in tribună de-i ţâş­neşte sîngele prin m­anuşele „glase“ No. 15 şi trei sferturi. Niţu Berechet ii ie a de’s’tul şi-l băgă, pardon in gură ca să i-l sugă de singe­. D. Paladu (continuînd): Văzurăţi fraţilor că nu poţi vorbi de revoluţie fără să curgă sînge! (Uraaa şi brava la „băeţî“) Reacţiunea a vărsat sînge la 48 şi a rămas aceeaş la 98. Ruşine celor ce merg cu ea ! (arată cu degetul plin de sînge spre stingă). Niţă Berechet (cu ai săi). Braaava! Jos! Jos ! Fleva ! D. Paladu.—­Fraţilor ! Nu cereţi moar­tea păcătosului, ci îndreptarea lui ! Să-l scoatem dintre ciocoi şi să-l aducem în­tre noi ! (Braaa ! Braaava !). Niţă Berechet. — Hai să-l luăm ! Băeţii (în cor). Să-l umflăm ! D. Paladu.—Staţi Laţilor, nu-l luaţi— că vă pomeniţi că vine — lăsaţi-i să se pocăiască şi, să vină îndărăt la popor ! (Uraaa*! Trăias’c’ dom Paladu) Tribunul: (pe o tribună la stingă) Iubiţii mei fraţi! (Uraaa ! trăiască dom’ Fleva!) Tribunul: Mă iertaţi dom’lor! Ştiu că mă iubiţi.. (Ura ! Brava Fleva!) Dar tocmai pentru că mă iubiţi, vă rog să m’ascultaţi întîini şi pe urmă să mă aplaudaţi (Aplauze. Brava, Jos oculta !) ' Tribunul: Apoi asta voiam să vă spuiu eu ! Jos Oculta—c’aţî văzut c’au îndrăznit să vină să vă vorbească, aici, în Cîmpia Filaretului, unde Heliade şi Rosetti au vorbit poporului la 48 ! (Uraaa! Jos Oculta, Sus Fleva !) [Procesul Moris se au Aspectul Sălei Curţei cu juraţi din Iaşi, schiţat pentru «Adevărul», de către d. profesor Penel din localitate. Tribunul (se înclină şi mulţumeşte poporului). Da, fraţilor, d. Paliade stă colo şi vorbeşte lui Berechet, Zaharia, Cantuniari, pe cînd ţara geme, mîncată de lepra ocultistă ! Aici sînt adevăraţii liberali; acolo nu sînt liberali, sînt liber­tinii ! (Uraaa ! Bravo !) Ar trebui să-i izgonim deci de pe această cîmpie, pe care o profanează! Voci: Să­ izgonim ! pe iei băeţi ! Tribunul:... de şi noi sîntem pentru calm ! Vocî : Ce calm ? Las’ că le arătăm noi «calm» ! (Ambele naţiuni se încaieră şi «fraţii» se ciomăgesc in memoria ce­lor de la 48, de ’ţi-e mai mare dra­gul să-î privești). Salivari. Colectivizm conservator Conservatorii nu vor să serbeze pe 1848 şi combat cu înverşunare această aniversare. E dreptul unui partid de a lua cutare sau cutare atitudine şi dacă lucrurile s’ar petrece în fapt cum să scrie la gazete, n’ara avea nimic de zis. In privinţa lui 1848, se pare însă ca se va petrece acelaşi lucru, ce s’a petrecut şi cu afacerea Ghenadie : partidul în mod oficial s’a abţinut de la ori şi ce agi­taţiune, pe sub mînă însă a dat tot concursul d-lui Fleva, aşa de ostentativ în unele cazuri că procesiunea de la Căldăruşani, a fost o manifestare pur conservatoare. Tot aşa se întîmplă azi şi cu 1848. Conservatorii în mod ofi­cial combat această serbare. Pe sub mînă însă se pare că o înţelegere s’a stabilit deja între d-nul Fleva şi ei. Bă­nuind că se va face scandal, Creţu îşi mobilizează băieţii, Brătescu face apel la culoarea lui şi toţi agenţii şi sub­­agenţii cari trăiesc din fondurile clubului conservator, vor sărbători această dată pe care gazetele partidului o numesc tâm­­bălăie. Ce fel de politică este aceasta ? Nu pricepem pe d. Fleva cînd face apel la conservatori pentru a-i aduce lume, dar mai puţin înţelegem atitudinea unui pa­r­tid care se pretinde serios şi care crede că nu-i adevărat caraghîozlîc, a combate o manifestaţie, la care ia efectiv parte nu importă din ce scop ocult şi ina­vuabil ! Noi încă o dată, nu ţinem de rău pe conservatori că nu manifestează pentru 1848 în mod oficial. Cînd însă vom da lista celor prezenţi „la tămbălăă“, să ne fie cu iertare, dacă vom înfiera acest pro­cedeu ruşinos de duplicitate politică şi de colectivism-conservator. Sfinx. Viitoarea Cameră germană Psichologia cifrelor.—Zdrobirea p­artidelor Intermediare.—Tri­umful socialiştilor.—Situa­ţia guvernului.— Arare­orî cifrele au vorbit cu mai con­­vingătoare elocvenţă ca în alegerile gene­­rale pentru Reichstagul german, al căror prim scrutin e astă­zî complect Cunoscut, întreaga presă europeană, fără deosebire de culoare politică, semnalează enormul succes al socialiştilor ca cel mai caracte­ristic simptom al corpului electoral german. De unde acum 5 ani la primul scrutin nu ieşiseră de­cît 24, azi au reuşit 34 şi în balotaj sunt 84, cu numeroase şanse de succes. Afară de aceasta, în cele mai multe lo­curi au căzut cu minorităţi considerabile aşa că numărul total al voturilor o să fie peste 1 milion şi jumătate. * In timp ce socialiştii au crescut în aşa număr, iar partidul centrului (conservator­­catolic) şi-a menţinut poziţiunea—ce s'a petrecut cu partidele intermediare? Ele au fost zdrobite politiceşte, cum zdrobite sunt economiceşte categoriile eco­nomice intermediare între marii proprietari şi proletari. Nu mai e loc pentru echivo­­curi politice,­ sau pentru statu quo sau pentru resturnarea lui—ast­fel s'a manifes­tat, prin alegeri, diferenţarea politică în imperiul german. Partidul naţional-liberal a fost nimicit primul scrutin î-a dat... 5 aleşi! Demagogia agrară încă a suferit înfrân­gere şi ea e importantă căci un succes al agrarilor ar fi însemnat desfiinţarea con­venţiilor comerciale, mutilarea valute­î şi expunerea băncei imperiului la experienţe aventuroase. Nici şefii agrarilor n’au putut reuşi la primul scrutin. Antisemiţii au fost desfiinţaţi. S’au ales doui, între cari Stöcker. Alwahrd e probabil să fie ales la balotagiu. Progresiştii­ uniţi au obţinut de abea.... 2 locuri la primul scrutin I Şi au.... 4 la ba­lotaj I Cum am zis centrul şi-a păstrat posiţiunea: primul scrutin şi-a dat 60 aleşi şi la balotaj are încă 35. In jurul lui trebuie să gravi­teze deci ca şi înainte, viitoarea majoritate guvernamentală.* Triumful socialiştilor a stabilit şi mai straşnic cuvîntul de ordine pentru balotaje: toţi, conservatori, liberali, progresişti ; toţi contra inimicului comun­: socialismul! Va fi însă în zadar : socialiştii, după ce au obţinut 34 locuri la primul scrutin, au 84 locuri la balotagiu. In special, în W­ur­­temberg şi Saxonia socialiştii au crescut surprinzător.* Guvernul se va afla în viitoarea Cameră, înaintea unui asalt disperat al agrarilor, cari vor să provoace o criză ministerială, graţie influenţelor lor în cercurile condu­cătoare. Partidul de opoziţie, a cărui ati­tudine în Cameră începe a fi decisivă va fi partidul socialist şi se ştia că socialismul german nu transige­r Interim. CULISELE POLITICE Mac­im­­­onile d-lui Cantacuz . Neînţelegerile şi certuri e­rau­ din ce în ce proporţii mai mari in tabăra guvernamentala. Mai ales de la placa­rea d-lui Sturdza e o adevărată co­medie. Este insă altă cauză, de­cit plecarea d-lui Sturdza, care a produs toate can­canurile din zilele din urmă. D. Gogu Cantacuzino care de vre-o două luni era bolnav şi nu părăsise casa, s’a însănătoşit şi a început să iasă. Şi cum a ieşit d. Gogu Cantacuzino s’a reînceput lupta pentru preponderenţă. Bietul d. Stolojan a fost din nou tur­tit, d-sa este expulzat de. Ia mirii ter şi­ acum așteaptă cu hiriță in mînă reîn­toarcerea dl lui Sturdza ca să-și­ dea de­misia. Lupta mai grea este insă cu d-nul Pherichidi. Socotelile d-lui Cantacuzino Amicii d-lui Gogu Cantacuzino au lăsat, in convorbiri particulare să se întrevadă care e planul d-sale. D. Gogu Cantacuzino este aproape convins că regele va trimete guver­nul la plimbare de toamnă. Un fapt d­intre altele, care s-a format această convingere este plecarea regelui la Sinaia şi refuzul de a asista la ser­bările de la 11 Iunie. Ast­fel fiind d. Gogu­ Cantacuzino s’a decis să strângă puţin coarda şi pe de o parte să puie pe rege in poziţie dificilă, iar pe de alta să se pregătească şi pentru cazul când ar cădea de la putere. Serbarea de 11 Iunie Pentru a reface virginitatea par­tidului In chestia naţională pare a­pasă atât de greu asupra guvernu­lui d-lui Sturdza cu care sunt toţi azi solidari, d. Gogu Cantacuzino voieşte să i­a o atitudine teribil de patriotică şi să f­acă­ o demonstraţie grea şi naţionalistă lal1 Iunie. Ast­fel d-sa ar vroi să arate ţă­­rei că atitudinea păcătoasă şi cri­minală a guvernului In chestia fra­ţilor de peste munţi a fost dictată de împrejurări cu totul nedepen­­dinte de voinţa guvernului, dar că vechii membrii din comitetul ligeî şi faimoşii oratori de la Orfeu nu ’şi-au uitat un moment frasele şi an­gajamentele lor. D. Cantacuzino, după cit am aliat, doreşte chiar ca să vorbească şi d-sa poporului la 11 Iunie. D. Ferichidi şi cu cei l’alţî mi­niştri, afară de d. Paliade sunt însă de altă părere. Şi d. Sturdza con­sultat telegrafic a răspuns că re­gele nu doreşte ca guvernul să se amestece în această serbare. Amicii d-lui Cantacuzino pretind Insă că d-sa nu va ţine seamă de deciziunea consiliului de miniştri. Expoziţia de la Faris In acelaşi timp insă d. Gogu Can­tacuzino prepară şi maşina electo­rală pentru alegerile comunale. D-sa e hotărât să facă toate sforţările pentru a reuşi in aceste alegeri, căci speră ast­fel să puie pe rege in im­posibilitate de a trimite guvernul la plimbare la toamnă. Expoziţia de la Paris este un mij­loc, după d-sa, ca să ţie in mână pe mai toţi mari producători, industri­aşi şi comercianţi din ţară. De aceea a instalat la ministerul domeniilor pe d. Tache Protopopescu. Expoziţia face de acum parte din maşina electorală. Aceasta au pre­văzut-o aceia cari au refuzat să facă parte din comitet şi cei cinstiţi cari n’au crezut-o la început s’au convis şi se retrag acum. Rep. CARNETUL MEU C. Esarcu încă unul dintre puţinii oameni de bine ne-a părăsit. Inteligent, cult şi muncitor el pu­sese în serviciul neamului toate a­­ceste calităţi. O viaţă întreagă de muncă neîntreruptă pentru înălţarea nivelului cultural al ţarei ; o muncă plină de roade. Un om al cărui nume râmine să­pat la temelia celui mai frumos mo­nument, un nume pe care vecinie îl va aminti Ateneul romin. Prin munca sa, prin îndârjirea cu care s'a urmărit ideia la a cărei rea­lizare s'a închinat toată viaţa C. E­­sarcu rămâne una din cele mai fru­moase figuri ale istoriei noastre con­timporane, unul dintre factorii prin­cipali cari au servit la răspândirea culturei in ţara românească. Intr’adevăr, de la tribuna Ateneu­lui au vorbit Hajdeu, Maiorescu, Panu, C. Dimitrescu-Iaşi, Tache Ionescu, Disescu, Delavrancea, Şt .rfihăilescu, Xenopolu, Arion şi toţi fruntaşii li­terature!, toţi maieştri cuvântului. Până in ultimele sale zile C. E­­sarcu se ocupa tot de Ateneu. El moare fără ca să fi văzut desăvâr­şită opera sa ; încă nu adunase bani necesari pentru marea frescă. Dar care om a putut murind să-şi fi vă­zut visul întreg realizat ? Regrete, regrete adânci şi sincere insoţesc pe acest distins bărbat la ultima sa locuinţă. Fie ca opera sa, care oglindeşte spiritul său amorezat de frumos şi că­lăuzit de un ideal mare, să vorbească cu folos tuturor românilor. Prin muncă, onestitate şi devota­mentul săi­ către ţară, C. Esarcu ajunsese să aibă un loc important şi in luptele politice, deşi nu era lup­tător deşi nu apărea in arena lup­telor politice de cât in momentele grele. Pentru ultima oară s’a mani­festat la o întrunire drapelistă. Tot cu tact şi cu patriotizm s’a îndeplinit C. Esarcu şi însărcinările de ministru de externe şi ministru la Roma. A mai îmbogăţit ţara şi cu o splen­didă colecţie de tablouri, sculpturi şi vase vechi. El poate să doarmă in pace som­nul cel din urmă... a fost un om de bine ! I. O. B. Examenele de Ia Conservator M’am dus şi anul acesta ca de obi­­cei­ să asist la examenele claselor de declamaţie de la Conservator. Clasele I şi II au dat examen Vineri. Profesori la aceste clase sint: pentru fete d-na Romanescu si pentru băiet! d. C. Nottara. Am străbătut cu greu pînă la uşa sălei in care se ţinea examenul, mai departe mi-a fost imposibil. Sala era invadată de curioşi şi mai ales de curioase, cari făceau o larmă teribilă : — Nu pune mina pe mine, soro!­că şi aşa mor de căldură. — Vai! vai! ce căldură! Dă-mi şi mie vantalia !­­ (Unei prietene de la distanţă). Nu mai e p’acolo un scaun ! Mi se taie picioarele! In aşa condiţii se da examenul. Şi mai adâogaţi pe d’asupra râsetele, a­­plauzele şi aprecierile. Ca la Moşi. Ar fi putru­ d-nii profesorii să fi avut grijă ca să rezerve un colţ şi pentru aceia cari se ocupă de Teatru. Cel pu­ţin cînd te văd că eşti acolo şi stai ghemuit intr’un colţ pot să-ţi facă un loc. Dar asta-i chestie de civilizaţie. Ascultind in asemenea condiţii, vă puteţi închipui că n’am să pot să intru in amănunte. Pe unii dintre elevi nici nu i-am auzit Dar ce poţi să vorbeşti de elevi, cînd din anul I-ia, atunci cînd nu ştiu să citeascâ, să pronunţe şi să-şi stăpinea­­scă miinile şi picioarele, ei ne sint pre­­zintatî in roluri din cele mai grele! E curioasă metoda tinerilor noştri profe­­sori. Dau elevilor să înveţe rolurile pe caii le joacă ei la Teatru, acum cind sint la sfirşitul carierei lor. Să vă dau un exemplu : In anul I-ia s au spus: scenele princi­pale din Tartufe, Ruy-Blas, Pygma­lion, Scânteia, Candidat şi deputat, fîntina Blanduziei, Femeia îndărăt­nică, Nebuniile amoroase, Căsătoria silită, O scrisoare pierdută. Anul I-ia ! notaţi aceasta. Apoi, dacă îndată pe aduni copiii in şcoală ii pui să facă pe actorii, care poate să fie me­todul de cît imitaţia ? Asta este ca si cum la muzică i-ai pune de­odată să execute scene din Don Juan, Hughe­­noţii, Lohengrin, etc. Cum ai să-l poţi învăţa sa evite dacă nu cunosc prin­cipiile, dacă n’au făcut vocalize, exer­ciţii etc., de­sigur că au­ să prindă cu urechia ce vor putea şi cum vor putea. Apoi asta nu e şcoală. Asta o fac fara Şcoală toţi ţigănaşii cari, acoperiţi nu­mai de o cămaşă zdrenţuită, o pornesc cu lăuta la subţioară ca să sch­ţile pen­tru cinci parale. Şi, slavă Domnului! regulamentul Con­servatorului nu e atit de barbar. La noi este o manie să se tot schimbe legile sub cuvint că avit rele şi nimeni nu se uită că bietele legi nu au putut să albaniei o influenţă, deoare­ce nu ai­ fost apli­cate. Şi e ceva şi mai trist. Cu cît vrei să dregi o instituţie şi să-i dai o desvol­­tare mai mare cu atit o strici mai mult. La declamaţie pină acum trei ani era un singur profesor pentru toat trei cla­­sele. Ministrul după vremuri, faţă cu in­­zistenţele celor ce se ocupă de Teatru şi conservator, a dat declamaţiei încă doi profesori, pentru ca aceştia să împartă materiile de predat cu profesorul diri­­gent al clasei. Dar lucrurile s’au făcut pe dos. In loc să se împartă materiile şi să avem: un profesor de dicţiune, altul de mi­mică şi al treilea pentru ansamblu, li­teratură dramatică etc., avem trei pro­fesori cari fac acelaşi lucru. Adică şi-au împărţit elevii în loc să-şi împartă’ma­teriile. Şi nici împărţeala asta n’au făcut-o ca lumea. Profesorii cei tineri şi-au îm­părţit intre ei elevii din anul I­I şi al II-lea şi au lăsat anul al IlI-lea întreg profesoratul titular. Ce rezultă de aci ? Fie­care are ambiţia să prezinte elevi preparaţi desăvirşit, capabili să urce scena şi să facă pe actorul. Dar cum profesorii cei tineri nu au decit doi ani elevii, e fatal că pentru a-şi satisface ambiţiunea să o ia repede de la început. Şi ceea­ ce nu au timpul să obţie prin studii serioase să obţie prin imitaţie. Asta nu mai e şcoală de declamaţie este pur şi simplu o antrepriză pentru furnizarea de actori nu pentru un Tea­tru serios, ci pentru a forma trupe am­bulante. Or, nu este aceasta menirea clasei de declamaţie. Mai inu­iu se inşală domnii profesori de la Conservator dacă cred că clasa de declamaţie este un atelier pen­tru confecţionare de actori alipit de Tea­trul Naţional. Şcoala aceasta este vnde-

Next