Adevěrul, iulie 1898 (Anul 11, nr. 3217-3246)
1898-07-01 / nr. 3217
■»■K9M Anul XL- No. 3217. Abonamente încep 1» 1 şi la 15 ale fiecăreî luni şi se plătesc înainte. Un an in ţară 30 lei, in străinătate 50 lei Sase luni 15 „ » ■■ 25 »» Trei luni 80■ » •• 4® » Nunărul IO Hani In străinătate 15 Hani Ediţia ăp seara Numărul IO Hani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. HILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU BRnICTU ŞI AimiIliiTIUTU STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELKIW). Mercurî, 1 iulie, 1898 Anuneum Se primesc direct la administraţia ziaru'ui Linia pagina Vl-a » „ V-a lei 0.50 bani »* 2. I, IV-a 2. Ia un mare număr de linii se fac reducţii din tarif . »• SATIRA HOIiîTICA Regim de toleranţă De cînd e vorba de alegeri comunale, C. F. Robescu a hotărît să se puie bine cu cetăţenii Capitalei, făcîndu-Ie tot felul de concesiuni. Astfel, primarul Capitalei a hotărît: 1. Fiecare cetăţean va avea voie să se puie pe toate zidurile pe cari stă scris : „Murdăria oprită.“ 2. Contrabandiştii pot introduce pe barieră tot felul de mărfuri cu condiţiunea : primo: contrabandistul să fie „ ai noştri“ ; secundo: profitul contrabandei să se împartă cu „ai noştri". 3. Nici o magherniţă nu va mai fi dărîmată, afară de m gherniţele opozanţilor. Toţi agenţii comunali, comisari, inspectori, etc., sunt autorizaţi a făgădui cetăţenilor pentru viitor tot felul de îmbunătăţiri feerice munţi de gunoaie şi rîuri de microbi. Vax. Incapabili şi insolenţi Participarea Romîniei la Expoziţiunea de la 1900 a procurat regimului un nou prilej ca să dovedească cit este de incapabil şi cit este de insolent. Mai inuiu, aşa cum s’au organizat lucrurile, nu ţara va fi reprezintată la Paris, ci o singură coterie, vre-o trei-patru indivizi, cari formează temeiul Ocultei, adică d-nii Tache Protopopescu, Gogu Cantacuzino familia lui Ion Brătianu şi alături cu aceştia, dacă nu deasupra lor, un nou personagiu indispensabil existenţei Romînieî, d. Jules Brun. Rominia va fi cu totul streină de pretinsa ei participare la Expoziţiune. Comerciul ţarei nu va participa, fiindcă au să participe numai regustorii impuşi de d-nii Tache Protopopescu—Jules Brun ; artiştii Romînî n’au să participe, fiindcă architecţii naţionali au fost eliminaţi în corpore şi înlocuiţi printr’un architect pescuit la Paris de către d. Jules Brun; presa romina n’are să fie reprezintată fiind-că d. Jules Brun s’a însărcinat s’o reprezinte; scriitorii Romini n’au să participe; in sfirşit, icoana Rominiei de la 1900 are să ne reprezintă tăburnei sub o înfăţişare falsă, fiindcă, incepînd de la formele exterioare şi ajungînd pină la fondul interior, totul nu va fi decit o creaţiune imaginară şi artificială. Participarea unei ţări la o expoziune însemnează înfăţişarea ei naturală, goală de orice îmbrăcăminte străină, aşa cum este in adevăr, cu calităţile şi cusururile ei, cu geniul ei original, cu caracterul ei propriu şi nealterat. Cu alte cuvinte, incepind de la pavilion, de la îmbrăcămintea produselor noastre, urmînd cu personalul care ne reprezintă şi pină la cel mai neînsemnat obiect expus, totul trebuie să fie produs orginal, expresia sinceră a ranicei şi a geniului romihesc. Dar regimul netrebnic, care ne umileşte şi ne falsifică de două ani şi jumătate, na putut înţelege nici atita lucru. In Expoziţiune, oamenii regimului au văzut numai un nou prilej de a trage profituri, de a cocoţa in fruntea atot-puterniciei pe ciţiva favoriţi, de a risipi banii ţârei în lefuri şi sinecure, de a săvîrşi o serie nouă de acte arbitrare, de a înjosi incă o dată pe muncitorii naţionali de toate ramurile. India insultă au adresat-o comerciului fruntaş, a doua insultă singeroasă au adresat-o architecţilor romini. Pe cei d’initiu, d. Protopopescu ’i-a cernut; pe cei de-al douilea d. Jules Brun ’i-a eliminat. Comerciul de frunte al Capitalei a fost socotit incapabil ca să-şi aleagă reprezintanţi, architecţii din Rominia au fost priviţi ca nedemni de a fi reprezintaţi. Aceste ofense sunt prea sîngeroase, nu numai pentru cele două corporaţiuni, dar mai ales pentru ţară, pentru ca ele să fie uitate şi petru ca să fie iertate. Cel puţin Românul care va uita e un mişei. o Const. C. Bacalbaşa. Camara Amiralul care comandă ultima escadră ce a mai rămas Spaniolilor. Plecat ca să elibereze Filipinele, el n'a apucat bine să treacă Suezul și a și fost rechemat spre a apăra Spania contra lui Wattson. Ca la noi la nimeni! Cînd lumea pleacă în străinătate, patrioţii protestează şi arată că avem în ţară şi băi de tot soiul şi staţiuni cîimeterice de mîna întîîa. Dar confortul? se pune întrebarea. Confortul nu se găseşte decît în cîteva localităţi; încolo e cum dă D-zeu. Aşa, iată ce se întîmplă la Buşteni. Aci, consiliul judeţian din Prahova a prevăzut un post de medic pe vară, dar.... a uitat că trebuie şi o farmacie. Acum, dacă te înbolnăveşti, poţi avea doctor... doctoriile însă pentru a le avea, trebuie să te duci tocmai la Sinaia.... Cînd ai tren, te duci cu trenul şi te costă două lei drumul şi trec aproape şease oare pînă să te întorci acasă cu medicamentele. Dacă e boala gravă, ai toată şansa ca, pînă te întorci, bolnavul să fie deja trecut întru Domnul. La farmacia din Sinaia, de multe ori este aglomeraţie, aşa că o reţetă aşteaptă pentru a fi expediată adese ori 3—4 ore. In acest restimp, ai pierdut trenul și ești nevoit să iei o birjă ca să te întorci la Bușteni—cea ce te poate costa 6 lei. Se întîmplă acest lucru în străinătate ? De sigur că nu. Cea mai mică localitate își are farmacia ei. La noi, totul este de-a’ndoaselea. S'a numit un doctor, în loc să se înceapă prin a se face o farmacie ! Şi să se ia seama că Buştenii au căpătat o dezvoltare foarte mare, că mii de oameni vin vara să respire aerul Carpaţilor şi că părinţilor judeţeluluî Prahova nu le-ar fi trebuit multă pricepere ca să înţeleagă că doctorul fără spițerie, e ca și un birt fără de mîncare! Ca la noi însă la nimeni! Sfinx. Ce păţim noi la telefonat Eu (la telefon).—Allo ! Allo ! vă rog daţi-mî Prefectura Poliţiei... Domnişoara de la telefon.— îndată, domnule ! Eu.—Allo! Allo ! Prefectura Poliţiei. (Răspunde Institutul Bolimineanu că ce voim ?). Eu — Domnişoara de la telefon.—Am isprăvit, domnule! Eu. — Ce isprăvit, domnişoară?... Nici n’am început... Mî-ațî dat institutul Bolintineanu. Domnişoara de la telefon.— Da’ pe cine doriţi ? Războiul spano-american tentă de la Turcia despăgubiri pentru supuşii săi. Abia a încasat Turcia o parte din indemnitatea de războiu, şi deja şi-au mîncat-o Rusia care a cerut plata despăgubirilor din războiul de la 18877 şi Franţa care cere acum despăgubiri pentru supuşii săi. In aceste cereri pare a fi sistem. Este vorba de a nu lăsa pe Turcia ca să se reculeagă financiariceşte. In urma războiului, primind bani de la Grecia, imperiul otoman ar fi putut să execute diferite reforme, caril-ar fi făcut să mai capete puţină viaţă. Rusia care nu se teme de nimic mai mult, ca de o Turcie tare, face acum toate sforţările posibile, spre a tăia Turciei nouile surse financiare ce i se deschiseseră. Pe de altă parte, Rusia în unire cu Franţa, Anglia şi Italia lucrează direct la uzurparea Turciei. Un încet s’a făcut pentru a da Cretei autonomia. Aceasta s’a făcut însă fără a se cere măcar avizul Porţeî, ci s’au comunicat simplu acesteia hotărîrile ce s’au luat în consfătuirea ambasadorilor. Telegramele sosite ne-au anunţat că Turcia a protestat şi că a trimis o notă puterilor în această privinţă. Dar noi ştim că totul este zadarnic: la urmă urmelor, Turcia vorbește și Europa face ce vrea. Pol Caiman era Lagărul întărit al trupelor Statelor Unite debarcate in Cula. Eu.—Prefectura Poliţiei! Domnişoara de la telefon.—E ocupată, domnule! Eui.—•!!! Ca telegraful Eu (somnoros. Sunt orele 12 noaptea). Allo! Allo ! Daţi-mi oficiul telegrafic ! Oficiantul.—Sunaţi!!După o jumătate de oră de sunet şi răsunet, cineva se hotărăşte să-mi vorbească. Eui.—A venit, te rog, o telegramă de la Viena ? Oficiantul. — Să cercetez ! (trece o jumătate de ceas). A venit de acum un ceas ! Eu.—Dar la noi n’a sosit. Oficiantul. — Păi de! (închide curentul). Eu (după o jumătate de ceas de așteptare).—Allo ! Allo!... N’a venit nici o telegramă încă .. Oficiantul.—Să cercetez ! (incă o jumătate de ceas). Eli.—Allo ! Alto ! Ei, ce este ? Oficiantul. — A primit-o Universul, în loc de Adeverul. Trimetem să o ia înapoi... (Cad leșinat. Un orologiu sună două ore, iar de la telegraf corectorul e rugat ca să nu ne supărăm, că... ade, s' a făcut o greșeală». Fonograf. CULISELE POLITICE Lupta pentru rămînerea la putere Nici un guvern din lume nu poate să-şi piardă mai mult vremea pentru a-şi asigura rămînerea sa la putere numai prin intrigi de culise şi combinaţii meschine, cum face guvernul d-lui Dim. A. Sturdza. Absolut nici o altă idee nu preocupă pe miniştri in momentele actuale. Cu toţii îşi pierd vremea ca să-şi asigure situaţia în guvern şi reuşita guvernului în alegerile comunale. Este ceva într’adevăr nemaipomenit chiar la noi în ţară. Vacanţa însemna totdeauna începutul muncei rodnice pentru pregătirea reformelor şi proiectelor de lege pe care guvernul să le prezinte Corpurilor Legiuitoare în sesiunea următoare. Acum, totul se rezumă la găsirea mijloacelor ca să se asigure reuşita în alegerile comunale. Şi purtarea aceasta a guvernului, departe de a-i asigura succesul în alegeri, îi compromite şi mai mult situaţia. Călătoriile miniştrilor Toată vara miniştrii, au să frământe provinciile. S'ar crede că e vorba de studiarea nevoilor ţarei şi de pregătirea mijloacelor cari să asigure dezvoltarea economică şi culturală. Nimic din toate astea. Miniştrii se duc prin provincii numai pentru ca să încerce să împace pe nemulţumiţi, să promită slujbe şi favoruri pentru ca să atragă la guvern pe alegători. Şi, in fruntea voiajorilor, se pune Ionel Brătianu. Miniştrii il cred pe acesta tot aşa de simpatic şi de irezistabil ca şi tatal sau. Ei vor să facă din el o sirenă cu care să atraga lumea spre partidul liberalin Septembrie va veni rândul d-luî Gogu Cantacuzino. Atunci va face d-sa un turneu electoral. Proiecta da lege Pentru moment, guvernul nu s’a gîndit la un proiect de lege, la nici o reformă. D. Gogu Cantacuzino speră că va fi un an bun pentru agricultură şi, din cauza războiuluî, preţurile vor fi urcate, astfel că vor intra bani mulţi în ţară. Deci, se vor încasa uşor dările şi bugetul se va putea echilibra fără noui şi excepţionale venituri. De altfel, toţi miniştrii sînt de acord să nu pomenească măcar de vre-un proiect de lege de noui impozite sau pentru remaniarea vre-unui actual impozit, pînă după alegerile comunale. In vara aceasta nu se vor face decît schimbări de funcţionari, pentru ca să se poată asigura funcţionarea maşinei electorale. Neînţelegeri în judeţe Ceea ce îngrijeşte mai mult pe miniştri sunt neînţelegerile din judeţe. In cele mai multe oraşe, liberalii sunt astfel frământaţi de uri şi neînţelegeri, încît, dacă alegerile i-ar găsi in aceste condiţii, guvernul ar fi înfrînt în toate acesta judeţe. Aşa stau lucrurile la T.-Severin, Craiova, R.-Vilean, Carasal, T.-Măgurele, Giurgiu, Ploeşti, Buzău, Galaţi, Botoşani, Brad, Iaşi, etc. L-i Iaşi, după cum se ştie, consiliul comunal este deja descomplectat şi miniştrii nu ştiu cura să învîrtească lucrurile pentru ca să nu fie nevoiţi să dizolve consiliul, într’adevăr, situaţia afacerilor comunei este ş,tît de rea, la cît greu s’ar găsi oameni serioşi ca ei să primească, chiar ca membri în comisia interimară, să gireze mai departe lucrările. Se spune că, la întoarcerea de la Petersburg, d. Dim. Sturdza se va opri la Iaşi pentru a încerca o stringere a elementelor liberale. D-sa se va duce apoi la Botoşani şi la Galaţi. Bărbaţii serioşi chiar din rindurile guvernamentalilor, consideră însă situația guvernului cu totul compromisă. Rep. A se vedea în corpul ziarului importantele telegrame asupra războiului și a afacerei Dreyfus. Situaţia în Orient 9 '■ ,___ Franţa şi Turcia.—Cestiunea cretană —Tratări diplomatice. Este nevoie neapărată de o lăsare de sînge în Europa. Aceste cuvinte, pe cari le-a spus în epoca sa de glorie, principele de Bismark, sînt astăzi mai adevărate ca oricînd. La Constantinopol cearta a început din nou, şi a fost provocată,—fapt caracteristic în urma ultimelor evenimente—de către aliata Rusiei, de către Franţa. * Intr’adevăr, o telegamă sosită zilele trecute ne anunţa că Franţă cere cu inzis Afacerea Turret — Telegramele „Agenţiei Romme“ — Paris, 27 iunie. — Camera deputaţilor.—După o discuţie foarte vie, Camera a invalidat alegerea domnului Turret, fost ministru al lucrărilor publice, care a comunicat unui ziar dosarul militar al concurentului său, d. Berlioz, fost ofiţer. Paris, 27 Iunie. — Afacerea Turrel produce senzaţie mare. I. Turrel jurase că era inocent de publicarea tabloului conduitei concurentului sail, fost maior, pe cine în cursul şedinţei de azi, d. LeVerisse a produs manuscrisul pentru ziarele din Toulouse, scris de mina d-lui Turrel. De asemenea, se blamează purtarea d-luî Billot, fost ministru, pentru că ar fi procurat d-luî Turrel zisul tablou de purtare. CARNETUL MEU O miteprdesmie Cunoscutul filo-bugeto-român d. Jules Brun a descoperit o prea frumoasă industrie. Pornind de la zicătoarea cum că „Nimenea nu-i profet in ţara lui!“, d-sa a lăsat Franţa in exploatarea Francezilor de talent, iar d-sa şi-a luat sarcina ca să exploateze România, îmbrăţişând noua sa profesiune, d. Jules Brun are un succes mai presus de orice aşteptare. Dumnealui a devenit indispensabil celor mai mulţi bărbaţi politici din România, apoi a găsit mijlocul să se puie bine cu toate partidele, a dobindit intrare la palat, a găsit pe cine să-i traducă in franţuzeşte poeziile populare româneşti; in sfârşit, ca un om deştept ce este, întâlnind in cale-i o ţară de gugumani, a luat-o in întreprindere. Actualmente d. Jules Brun trăieşte la Paris, in calitate de reprezentant al României, încasează 1600 lei lunar, ţine conferinţe filo-românne, organizează secţiunea română la expoziţiunea din 1900 şi procură României nişte succese colosale cu cari se împodobeşte apoi d. Poni. D. Brun e un om foarte util pentru tembelizmul nostru oriental. Fiindcă noi ne muncim, munceşte dumnealui in locul nostru, ne serveşte, ne găseşte tot ce ne trebue, ne-a procurat simpatii, ne-a procurat un architect francez care cunoaşte stilul architectonic românesc, in sfrîşit, la nevoie poate procura Românilor cari vin la Paris totul după pofta inimei. De unde rezultă că d. Jules Brun este un băiat deştept, iar noi o ţară de nătărăi. C. C. B. Amorurile lui Sainte-Beuve Sainte-Beuve este la ordinea zilei. Acum cîtva timp, Parisul a inaugurat în parcul Luxemburg statua acestui genial bărbat. Viaţa şi operele lui sînt destul de cunoscute şi prea bine a zis Albert Vandal, în discursul său rostit la inaugurarea statuei, că acest critic poate fi socotit ca Balzac al criticei. De aceea ne vom opri la pagina cea mai duioasă a vieţei sale, la amorurile lui. • Fiinţă entuziastă, spirit genial, Sainte-Beuve era mereu torturat de urîciunea figurei sale. „El, zicea dînsul, am un suflet de înger închis într’un corp de drac“. Acest suflet de înger a fost priceput şi Sainte-Beuve tocmai la maturitate a început că guste din iubire. In anii tinereţe mereu se plîngea că nu este iubit şi Arséne Houssaye, în delicioasele sale amintiri, ne dă detalii, hazlii şi duioase în acelaşi timp, asupra iubirilor lui S-te-Beuve. Şi sărmanul S-te-Beuve iubia cu pasiune. Astfel, Houssaye povesteşte amorul acestui critic cu o mică librăreasă din colţul cheiului Orsini. Drăguţa vînzătoare de cărţi şi ziare profita de iubirea marelui bărbat spre a mînca într'un mod princiar. Acest amor, in care Sainte-Beuve pusese mari speranţe, se spulberă • prin intervenţia unui vechili amant al tinere! Iibrăgese. , -r' Vechulul refren al acestui geniu era că nu poate să fie şi dînsul iubit de femei. S’a înşelat Sainte-Beuve: mai tîrziu a putut găsi în sufletul d-nei Victor Hugo o iubire pe care dînsul nu o mai preţuia mult;—era matur, anii focoşi ai tinereţe! trecuseră. ♦ Amorul lui Sainte-Beuve cu d-na Hugo s’a născut într’o seară frumoasă de Manî, într’un boschet al Luxemburgului, unde azi se înalţă statua eroului acestei iubiri. Sainte-Beuve, cu Victor Hugo erau prieteni buni şi este de mirare cum Sainte-Beuve care era un spirit foarte cinstit, a putut să fure femeia bunului sǎu amic. Iată dar un punct negru pe conştiinţa marelui critic. Dar trebue să-i iertăm această greşală. Sainte-Beuve nu ştia ce este iubirea sinceră şi de aceea a păcătuit: voia sărmanul să guste din ceea ce în anii tineri nu putuse-Se naşte întrebarea: La cine s’a manifestat mai întîiu acest amor?“ Pe timpul cînd el luase naştere, tot Parisul îl ştia, afară de Victor Hugo, care purta nişte enorme coarne, ca orice simplu muritor. * Sainte-Beuve era urît; la bătrîneţe mai ales, avea aerul unui călugăr catolic, şi figura îi era roşie din cauza unor mici bubuliţe. Victor Hugo, din contră, era frumos: avea o figură delicată şi cu trăsăturile fine ca şi la o femeie. Cum de a preferat d-na Hugo pe Sainte-Beuve nu se ştie; acest mister a rămas mister şi pînă azi. Dacă s’ar publica scrisorile dintre aceşti doui eroi, cu siguranţă acest mister s’ar lumina. Din crîmpeiele de răvaşe amoroase cari s’au putut publica reiese că Sante-Beuve a declarat iubire d-nei Hugo, deci dînsul e vinovatul. Dar după ce gustă din iubirea sinceră, se plictisi rău de tot, căci era matur, era aproape de bătrîneţe, şi iluziunile unuî amor ideal nu ’l mai fermecau. Dar nici d-na V. Hugo nu era tocmai tînără, şi, cu drept cuvînt, această pagină da iubire se poate numi o pagină da „amor copt11, ehi ambii eroi erau maturi. * Amorul In Sainte-Beuve cu d-na V. Hugo nu are idealizatul iubirei lui Sand cu Musset sau cu Chopin și altă. Dînsul se sfîrși prin cearta M Hugo cu S-te-Beuve. -A 7