Adevěrul, iulie 1898 (Anul 11, nr. 3217-3246)

1898-07-01 / nr. 3217

Miercuri 1 Iulie 1898 Amicii vechi se certară şi, din acea Sa, Victor Hugo şi Sainte-Beuve nu mai fură prieteni, deveniră duşmani de moarte. De notat este că Sainte-Beuve se ştie vinovat şi nici­odată n’a zis ceva rău despre marele Victor Hugo. Galen. IMPRESIUNI şi PALAVRE­ ­Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Chiţibuş De ce atît de adesea sîntem inconştienţi de propriile noastre senzaţii, de ce sufle­tul tîrăşte prin propria lui forţă şi întris­tările şi bucuriile pe cari e în stare să le sim­tă intens ? De ce adesea ori viaţa nu-i Înţeleasă de­cît dacă o putem supune ta­blourilor noastre de imaginaţie, atunci Cînd gîndurile devin chinuri, cînd visurile, din blînde şi mîngîioase, devin plăpînde şi neîntrupate ? Da ce impresiile s’aştern, una cîte una, diferite, după emoţiile cari le provoacă, impresii cari, cu toată tulbura­rea sufletească, lasă spiritului voia de a-şi regăsi şi amintiri, şi aspiraţii, şi nădejdi în­depărtate de demult, dar atît de scumpe! Şi ce senzaţii ciudate mai am şi eu cîte­odată ! Cînd aud o muzică puternică (vorbesc de muzica adevărată, nu de acest charivari al educaţiei muzicale actualei, mi se pare că fie­care andante, allegro, ada­gio sau cherzo şi întreaga simfonie care le succedă pe toate are ceva din viaţa o­­menească; şi, după cum fie­care caracter al bucăţei corespunde simţului muzical, tot ast­fel şi în viaţă fie­care împrejurare corespunde exigenţei senzibilităţei noastre. Ai vorbit în cîte­ va rînduri, Chiţibuş, de i­­dealul tău, ideal care pină acum s’ar pă­rea că ai căutat să-l coordonezi numai as­piraţiilor şi munceî tale, ideal pe care însă azi îl cauţi într’alt suflet — într’un alt eu, după cum zici tu, — şi pe care spiritul îl concepe desfăşurînd şi mărind la infinit ceea­ ce găsim mai frumos şi mai bun în noi înşi­ne, ideal căutat ast­fel de fie­care, măcar că sînt aşa de puţini cei cari l’au găsit. Sînt naturi cari se pasio­nează puternic pentru necunoscut,­­negre­şit, tu nu mai eşti în faza asta,­ pentru tot ce-i nou, nu pot nici experimenta nici re­cunoaşte nimic, şi totuşi îşi făuresc idea­luri întocmite cu toate însuşirile dorite ; de o privire, un surîs, sau o vorbă îşi agaţă un vis întreg de fericire, vis în care în­cepe să creadă cu adevărat, fiind­că îl pot pipăi, îl pot înfăşură cu toate sen­zaţiile presupuse mai d’inainte, senzaţii cari îi măgulesc mult. Cu vremea însă, văd că realitatea nu-i tocmai asemănă­toare cu idealul visat, ş’atunci vine obo­seala, dezgustul,—şi dezamăgirea aproape egalează entuziasmul de altă dată. Aşa sîntem mai toţi, Chiţibuş : ne mic­şorăm bucuriile prin păreri de rău, prin trăgăniri, prin dorinţi de alt soiţi, trudin­­du-ne tot de­odată şi mintea şi sufletul. Ah ! supunerea oarbă a împrejurărilor, ce frică mi-e de ea, o frică nebună de zilele ce vor veni! Căci, cu tot golul pustiu al sufletului meu, totuşi nu gîndesc ca al­ţii, nu gindesc că s’a isprăvit,— tocmai în­­colţirea altei iubiri mă înspăîmîntă. Da’ de va fi să răsară un soare nou de dragoste în viaţa mea, ăsta de sigur va dogori prea tare, ca să-l m­aî simt, şi mă va omorî. Pînă am iubit tu sufletul, am iubit mult,, cum^nu se iubeşte de două ori în viaţă, şi pe namile I tamei acesteia am avut du­rere şi mai imită; pasiiunea insă, pasiunea adevărată n’am cunoscut o de cît prin cărţi. De ce însă mă zguduie puternic de pe acuma, de ce simt că de­odată o să-şi găsească drum şi în viaţa mea, râvîşin­­du-mi firea, cil totul îi ştr'alt­fel ca pîna a­­cum, de ce gîndesc şi prevăd tot norocul clipelor de deliciu, de mingîiere, de triumf aproape... şi’n urmă prevăd toată negura altor clipe, îngrijate acestea, şi poate­­sfâ­şietor de triste, cum nu văd, nu aud a­­proape pe nimeni care să-mi dea aseme­nea griji, şi totuşi mai tumultoasă, mai puternică va fi pasiunea, mai de temut în viaţa mea ascunsă, în sufletu-mî aproape gălbătecit d’atîtea încercări ale traiului. Te miri, nu-i aşa, că eu îţi scriu ast­fel, te miri, ştiri, şi încă în aşa fel s’or fi mi­­rînd şi toate corespondentele tale. „Re­­veillé-l’arise zice: Voulez-vous savoir si une dou­leur est vraic, demandez si eile se cache. Da, sunt dureri acute, dar mute, du­reri pe cari le ascunzi de ochii tuturor, dureri cari nu se traduc prin vorbe sau expansiuni, ce-ţi amorţesc sufletul spăimîntîndu-te pe tine, dîndu-ţi însă apa­renţa unei liniştite nepăsări. Astea sînt durer­i f­ără seamăn, dureri cari închid mai multă deznădejde, mai mult chin, de­cît însăşi disperarea vizibilă. O simplă pa­loare, o intonaţie greşită a unui cuvînt, o tremurare a pleoapelor, e tot ce se vede. sînt singurele dovezî ale suferinţei ascun­se... dar cine sa le ghicească? Durerea are acelaş drum pentru a-ţi dărîma iluziile, a-ţî prăbuşi visurile şi a-ţi rupe sufletul, şi eu, din amintirile de ieri, din suferinţa de azi, îmi văd nenorocirea care mîine poate mă va sfîşia. Rodica. Poşta lui Chiţibuş.— Rodiceî. — Mă poţi vedea la ori­ce ord, la preferinţă in­tre 10—11 dimineaţa. Nedumirită de recu­noaştere. 26 Iunie, 98. lila. Revista publicaţiunilor Basme, onoave, Ghicitori, etc., cu­lese direct din gura poporului, de Gheor­­ghe Popescu-Ciocănel. Un voi. în 8 de 180 de pagini cu ilustraţiunî. Ploieşti. Tipo­grafia Progresul. Curs elementar de psihologie, pen­tru uzul şcoalelor secundarî, de Constan­tin I. Lupu. Un vol. în 8, cartonat, de 235 de pagini. Focşani. Tip. A. Codreanu. Privire asupra Maramei în Ro­m­ă­nia şi asupra necesităţei asană­­rei solului nostru, de doctorul I. Şte­­fănescu, medic primar al judeţului Ilfov. O broş. în 8 de 40 de pagini, cu figuri în text. Din Botoşani (Corpsp. pârtie, a ziarului Adevĕrul) întrunire publică.—Serbările «Filantropiei». — Procesul cuierului Bucşăneacu- Ganea. — Bacalau­reaţi. Duminecă, la orele 4 p. m., s’a ţinut o întrunire publică in sala Marchian. întrunirea a fost convocată de primar pentru a da seamă alegătorilor despre lucrările ad­ucerei apei. Cel d’intîi luă cuvintul d. primar Ul­­lea, care arătă cum stă chestiunea apei, explicind tot ce priveşte aducerea ei. Axată apoi cum comisiunea de ingineri numită de ministru s’a exprimat în favoarea aducerei apei, şi cum d. Ba­­beş a arătat că nu conţine microbi pa­togeni. In fine, spuse că ministrul de interne a şi primit oferta companiei din Liege. D. Enacovici luă al doilea cuvintul şi combătu cele susţinute de d. primar cu privire la aducerea apei. D-sa a fost în­trerupt foarte des de cei din sală, iar d. Uliea la sfirşit răspunse d-lui Ena­­covici. Serbările «Filantropiei» Simbătă, 27 Iunie, au început ser­bările societățeî «Filantropia». Nimic nu poate fi mai bine organizat de cit aceste serbări, cari au durat trei zile. Toată ziua şi noaptea pînă la 12 a cîntat muzica şi s’au­ executat diferite jocuri tombolă, căluşei, dans, etc. Cele trei zile au fost o sărbătoare pen­tru întregul oraş, care e lipsit complect de distracţii. Procesul duierului Bucşănescu- Ganea Simbătă, 20 Iunie, s’a judecat la tribunalul de aci procesul duierului ce a avut loc intre d. dr. Bucşănescu şi d. Ganea. Ca preşedinte era d. Ciu­­reiu, asistat de d. judecători Pirvulescu şi Ivaşcu. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Moisiu. Intrindu-se în discutarea fondului, se constată că s’a comis un delict care e pedepsit de codul penal. După deliberare, se pronunţă sentinţa. D. Bucşănescu şi d. Ganea, ambii cari au comis delictul, au­ fost condamnaţi la o amendă de 100 lei de fie­care. Mar­tori au fost achitaţi. Bacalaureaţi Anul, acesta liceul «Laurian» de aci, ca nici­odată, a avut 18 elevi in clasa Vil, ast­fel că astă­zi avem, conform nou­ei legi a învăţămintului, proclamaţi 16 bacalaureaţi, de­oare­ce un elev a rămas corigent şi altul repetent. Tinerii proclamaţi bacalaureaţi sunt: Albrecht Arapii, Băncilă, Cernescu, Chiriceanu, Gapetovici, David, Grigoriu, Iacobovici, Lazariadi, Lizarovici, Mano­­l­escu, Miclescu Gh., Romanescu, Sta­­matin și Zaitman. Coresp. Un bneureştean pe zi Dimitrie Xvanov Şeful casei de bancă Evloghie Gheor­gh­ief, azi a d-lui Gheşoff, în tot­ d'a-una a dat dovezi şi de pricepere în afaceri şi de amabilitate. Pe lingă aceasta, mai are şi o mare calitate : norocul, acum patru sau cinci ani de zile, a cîştigat lozul cel mare de la împrumutul turcesc. Per CRONICA Ploile Bietul Bellamy n’a avut o ideie rea cind a visat în faimosul sau roman In anul 2000, că la vreme de ploaie se trageau pe de­asupra trotoarelor nişte pînze cari protejau pe trecători contra elementului ud. La noi ar fi acum de nevoie o ase­menea instalaţie, căci in ciuda d-lui Hepites, care nu voieşte să admită o schimbare în fenomenele meteorice la noi, toarnă cu găleata tocmai atunci cind ne este lumea mai dragă. Şi apoi, la urma urmelor, vecinicele ploi te ambetează chiar cind eşti silit să stai în Bucureşti, şi, ştergînd sudo­rile de pe fruntea încreţită, să scrii pentru tine şi încă pentru doi colegi... Mai ambetaţi de cit noi toţi, vor fi insă agricultorii de aceste ploi, cari prefac in nimic frumoasele speranţe de pină acum. Aceasta-i cu atit mai re­gretabil, cu cit nimeni din actualele ploi nu trage de cit ponosul. Inter. liitere-Arte-Stiinţ© D. prof. dr. Babeş a făcut o intere­santă comunicaţie la Academie, asupra Rezistenţei diferitelor organe contra microbilor.* Aflăm că comitetul central al Aso­ciaţiunei generale a medicilor din ţară a luat hotărirea ca chestiunea de in­teres general sanitar, cu care să se o­­cupe congresul viitor al medicilor, să fie: Pelagra, una din boalele de ali­mentaţie a populaţiunei noastre. Pra­­portor ai chestiune! a fost ales dr. I. Neagoe, medic primar al spit, eforiei, care se ocupă de mai mult timp de chestiunea pelagrei.* La examenele Institutului Oteteleşeanu, au fost delegaţi să asiste din partea A­­cademiei d-nii prof. dr. Babeş şi Chin­­tescu. Delegaţii au fost pe deplin satis­făcuţi de rezultatele frumoase date de acest institut,­­şi-a şi exprimat insă do­rinţa ca să se dea o mai mare întin­dere lucrărilor de agricultură şi horti­­cultură. Satiri teatrale Simbătă, 11 Iulie, se va juca la Raşca Feciorul milionarului, comedie origi­nală in 3 acte. Rolul principal il joacă d. V. Leonescu (Leonid­a). * Miercuri, 2 Iulie, va avea loc o mare reprezentaţie în grădina «Mitică Geor­­gescu», in beneficiul trupei Burienescu. Se vor juca piesele: «Moş-Teacă», ju­cată de d. S. Aurelian şi de d-nele F. Burienescu şi A. Mihăilescu, «Unchiul — Soţul, încrezător şi orbit de amo­din America», «Doui ţărani şi cinci ’ * ............ cîrlanî», dansuri naţionale de d-ra Eleo­nora Veta Burienescu şi de tînărul E­­milian, cu concursul d-lui Ernesto Feldi, transformator, şi al d-lui Visconti, cîn­­tăreț, imitator de dame și ventriloc. FEL DE FEL Principesă fugară. — Ex-princesa de Chimay, aceea care făcuse acum un an atîta zgomot, fugind cu un țigan Rigo,­­ născut un băiat la Budapesta. Băiatul va fi botezat cu numele de Francisc-Iosef, în onoarea jubileului îm­păratului, care se va celebra anul a­­cesta. D-na Rigo o să dea, de altmin­teri, reprezentaţiuni la expoziţia jubi­lară din Viena, * cu orchestra de ţigani de sub conducerea bărbatului ei. * O carte nouă.— D. Pesceti, deputat socialist al Florenţei, acela in­potriva căruia se dăduse un mandat de are­stare in urma turburărilor cari izbuc­niseră în oraşul pe care-l reprezintă, a plecat la Paris, unde va sta o lună spre a studia organizaţia partidului munci­tor revoluţionar şi a prepara elementele unei cărţi pe care îşi propune să o con­­sacreze ultimelor evenimente din Italia. * Căluşel. — Sportul căluşeilor se în­tinde din ce în ce mai mult în Franţa. Cei mai mulţi se manevrează cu mina, dar, de ciţi­va ani, mulţumită progrese­lor mecanicei, caii sunt puşi în mişcare cu aburi sau electricitate.. înainte, că­luşeii costau numai două sau trei mii de franci; cei de astă­zi se vind mai scump, un manej chiar cu 80 de mii de franci. Aceasta din cauza complica­ţiei mecanizmului. Fie­care căluţ e fru­mos zugrăvit şi e prevăzut cu armatura lui metalică, şeaua şi scările. 1B ni­stin atmosferic Institutul Meteorologic Bucureşti, 27 Iunie, 12 ore ziua. înălţimea barometrică la 0° 746. 1 Temperatura aerului 23°.4 Vîntul tăricel de la N­W. Starea corului: noros. Temperatura max. de ieri 26°. Temperatura minimă de astă­zi 16°. Temperatura a variat la noi între 29° şi 11° Eri, timpul noros şi puţin călduros Către seară, ploaie cu manifestaţiunî e­­lectrice, care a durat pînă noaptea. Ploaia de ieri a fost generală şi foarte abondentă, iar in majoritatea localită­ţilor însoţită de tunete şi fulgere vii. La Galaţi, R.-Sărat, Gimpu-Lung, Teiş şi alte localităţi, ploaia a fost torenţia­lă. Temperatura a scăzut simţitor în urma ploilor ce au căzut, mai ales in Muntenia. Cea mai mare căldură a fost de 29 grade la Vaslui. Barometrul a conti­nuat să scadă pretutindeni; in mijlo­­ciu s’a coborit cu 4—5 mm. Astă­zî cerul inovat, din cînd in cind se deschide; către amiază începe a bate vînt tăricel de la NW. CARNETUL JUDICIAR Divorţul lui loniţă Pleacă loniţă Ploscă, la faţă grăsuţ, dar ne­­gruţ, a dat divorţ în tribunal, cerind să fie despărţit de cucoana d-lui. Pentru că reclamantul e deprins mai mult cu plosca şi pentru că chiar a­­cuma i se leagă limba in­gură,­­şi-a luat un avocat care să-l asiste ca sfă­tuitor. Avocatul, om subţire, căci ’şi-a făcut studiile in străinătate de unde a venit doctor in drept după un an de lipsă din ţară şi încă fără să aibă bacalau­reatul, nu vrea să spuie lucrurile pe şleau­ şi începe pe departe : — Soţul, onor, d-ni magistraţi, şî-a luat soţia în urma unei înclinări reci­proce, soţul fiind fermecat de calităţile d-neî, pe atunci d-şoară... Judecătorul şi cinî­ va din sală îşi în­dreaptă privirile curioase către deferi­ri­oare, care tocmai scoate limba şi-şi linge buzele, ca să le facă umede şi a­­tracţioase, in vreme ce sfătuitorul băr­batului continuă. ral ce avea pentru soţia sa, a dus cită­­va vreme traiu fericit... — Să n’aîbă nici duşmanii mei parte de aşa traiu şi d’aşa nevastă, observă reclamantul. Dar sfătuitorul, fără să ia seama, con­tinuă : — Pină intr’o zi, cînd masca inocen­ţei a căzut şi a lăsat să se vază cruda realitate în toată nuditatea ei. In urma unor accidente, soţul s’a convins că soţia înainte de căsătorie era o femeie cu moravuri uşoare, că in timpul că­sătoriei chiar, continua să aibă aceeaşi purtare, pingărind casa bărbatului... — Cum aţi zis ? întrebă preşedin­tele, care pină aci şi-a lustruit un­­gh­ile cu un briceag gindindu-se la or­ganizarea unei petreceri monstre cu mai mulţi prieteni şi prietene. — Am zis, continuă sfătuitorul, că soţia, în loc să se ţie de gospodăria casei, se ţine de fleacuri. — Ce tot dai zor cu fleacuri, d-le ? intreru pe reclamantul. Eu ţi-am plătit să-mi susţii procesiu, nu să înşiri cai verzi pă păreţi. Păi fleacuri ţî-am spus eu “? Şi adresindu-se către judecători: — Cu trei am prins-o, d-lor jude­cători , cu trei odată! Da’ ce, asta-i fleac la d-stră ? Şi să vă spui eu cum am prins-o... Dar preşedintele sună clopoţelul şi declară că nu-i nevoie ca să continu­e. După aceea trimite procesul la raport. — Dar, d-te preşedinte, lăsaţi-mă să spui cum a fost şi cum am prins-o, stă­­ruieşte reclamantul. Dar, la un semn al preşedintelui, Ioniţă Ploscă e apucat de uşier de mi­ne­ şi poftit pe uşă afară. Condeiu. A apărut Moda ilustrată Io. 25 cu 33 ilustrațiunî, din cari 3 planşe mari și gratis un tipar croit­­de grupă pentru dedesubt. Moda Ilustrată se vind­e cu 20 bani exemplarul in toată țara. Din Slănicul Moldovei (Corespondenţă parte a „Adevărului“.) Vizitatorii băilor Băile Slănicului Moldovei merg anul acesta, după cum am mai spus, foarte bine. La aceasta contribue mult, afară de curăţenia şi îngrijirea ce o ai aici, şi vremea Isare e mai des frumoasă şi nu atît de aspră. Zilnic sosesc nouî vi­zitatori ori se anunţă ca să se rezerveze camere, ceea­ ce se execută numai de­cit. Pină acum, in adevăr, următoarele persoane au reţinut camere pentru se­zonul băilor, persoane dintre cari parte au­ şi sosit, iar parte vor sosi cel mai tirziu zilele astea . Din Bucureşti Ştefan Nelu, Michel Văcărescu, Ră­­dulescu-Niger, Lt. Bacaloglu, dr. An­­driescu, Cleopatra Panaitescu, dr. Obreja, dr. Clement, d-na colonel Ghirghiu, A. Gapencu, d-na Kirițescu, Anton Carp, V. Geanoiu, d-na Vorcas, G. Gherasi, N. Docan, Brezeanu, R. Odobescu, N. Rîmniceanu şi­ G. G. Costa-Foru. Din Iaşi D-nele dr. Pastia, Codreanu, V. Ma­­noliu, Călipso Panopol şi d-nii G. G. Chirilă, Sandu Răşcanu, Arthur Sion, Gh. Dimachi, Al. Nanu, Theohar Anto­­nescu, Gh. Bou, Gh. Zaharia, Al. Teo­­doreanu, dr. Cosmovicî, Eugen Donicî, G. Em. Bogdan, Căpitan Fărcăşanu, C. Grigoriu, Lefter-Dimitrescu, Gh. Mir­­zescu, C. Penescu, N. Ga­ne, C. P. Con­stantinii­, Gh. Irimescu, Dim. Gheorghe, Gr. N. Macri, Dr. Russ, G. A. Storţescu, Giers, consulul Rusiei şi Gh. Buzescu. Din alte oraşe Gh. Cosmovici din T.­Neamţ, Con­stantinii­, dr. Serfioti şi general Pen­­covici din Galaţi; Miluţă Manoliu din Dorohoia; M. Presnilă, dr. Pallade, A. Demetriade şi N. Basarabeanu­ din Brăila, Gh. Sion Gherei şi A. Livezeat­u din Bacau ; căp. Cerchez din Botoşani; Gh. Vidra şi Ion Lupu din Birlad; G. Vidraşcu din Tecuci; dr. Popescu din R.­Sărat; Gr. Alexandrescu şi Calinescu, magistraţi din Focşani. Al. ­EMEITO — Marți, 30 Iunie, 1898. — întrunirea consiliului permanent al instrucției. Spectacole' Grăd­ina Bristol. — Muzica militară. Grădina Konlevaril. — Orchestra d-luî Peters. Colosen! Oppler. — Muzica militară. Colosen! Luther. — Muzica mi­litară. Grădina Sinaia. — Teatru de va­rietăţi cu Etsugua, etc. Parcul Cisutegiului. — Reprezen­taţii date de comicul I. D. Ionescu. Grădina Mitică Georgescu. — Reprezentaţii date de trei elevai muzical­ şi de trupa Burienescu. Grădina Boem­­chestră. Grădina Casino. — Concert de or­chestră. Grădina Coama. — Concert de or­chestră. Sala Bragadiru. Sala Alcazar. Şoseaua Kisch­il.—Orchestra socie­­tăţeî tramvaiului vechili, pusă sub direcţia d-lui Rubinstein. Muzica militară. Teatru de varietăţi. Concert de or­ NOTE DE VARA —Vilegiatura subsemnatului— Posedăm ceva bancnoturi și mă gîn­desc unde să mă transport pentru a-mi pune ceafa la loc și a mai coborî nițel tempe­ratura fantacsiei.... Să mă duc la Vichy—n’am destul ici nouî, și, pe cînd apă de Vichy găsesc la ori-ce drogherie, vin de Com­an­ nu găsesc la Vichy! Nu-i aşa?... • Să mă duc la aîer, în Elveţia?.... Bun lu­cru! Dar numai cu aîerul ce te faci?... Să mă duc la Braşov?... Unguroaice sînt şi în Bucureşti ! D’aia m­’am­ gîndit eu că tot ar fi mai bine să o iau pe la Pi­ara-Neamţ, unde luăm cîte­va băi de Bistriţa şi ceva butelii de la Grecul de lingă grădina publică şi apoi o ştergem la mînăstiri. Stabilim car­tierul general la Agapia — treaba noastră pour quoi!—şi apoi facem şi turneu pe la vecini şi chiar pe la­„ vecine. Maica mea m’aşteaptă... cu braţele des­chise , să-mi spună poveşti şi să mă în­trebe de ce am pe suflet. Iar alături de maica mea—venerabila mea maică — mai stau și alte maici. Dar asta iar, nu vă pri­veşte pe d-voastră! De la Agapia, sperăm să trecem la Sinaia şi în cele din urmă o să ne întoarcem.... fără bancnoturî, dar cu sujete pentru onor. P. T. Avis 1 JERAN DU BOYS Lau­t Freamătul codrului de dulce e freamătul codrului! Batrinul pădurar loan, de cite ori mă vede, îmi iese in cale şi mă invită in bordeiul său, — o colibă curată şi drăguţă. — «Ei, domnule, zicea dînsul odată, pădurile odinioară, pe timpul lui Clo­vis, erau înţelese. «Adesea preziceau viitorul şi pădu­­durarii pricepeau freamătul ‘codrului. «Eu, deşi nu pricep bine, totuşi în­ţeleg tinguirile pădureî. «Cînd încep să urle, este ceva tainic, ceva lugubru şi măreţ. «Vistul suflă in frunze şi frunzele duios cintă, — cintâ şi povestesc vii­torul. «In vremurile vechi, cu credinţa pu­teai să pricepi totul; dar azi ştiinţa a nimicit religia, deci şi adevărul’. «Cind mi-a murit nevasta, pădurea cu două zile înainte plingea,­­ părea că frunzele scoteau gemete sfişi­toare. «Am priceput totul, şi, peste două zile, duceam la groapă pe sărmana Cri­stina. «Pădurea nu minţise!» Cind m’am despărţit de loan pădura­rul, am rătăcit puţin prin codru. Era o seară senină, — luna lumina cringurile şi un vînt lin mişca frunzele. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ — 22 — Octave FEUILLET OMOARE IUBIRE VHI Marcela En, de asemenea exact că mar­chizul de Pierrepont se reîntorsese în Franța de vre­o cîte­va săptămîni; dar se mulțumise de­o­cam­dată nu­mai să traverseze Parisul, fără a ve­dea pe nimeni, pentru a se duce ime­diat la Genets, unde mătușa sa în­cepuse a-șî pierde răbdarea. Numai de vre­o cîte­va zile se în­torsese definitiv la Paris cu doamna de Montauron și se instalase din nou în elegantul său apartament din bu­levardul Malesherbes, care nu era toc­mai departe de hotelul în care res­pira Mariana de la Treillade. Prima vizită fu consacrată incon­seî d’Aymaret, care locuia prin apro­piere, în parcul Monceau. O prevenise printr’un cuvînt și ea îl aștepta cu inima puțin strînsă. N’avusese curajul sâ-i scrie și nici ea nu primise nici o scrisoare directă, de la plecarea Iui în Englitera. Ea nu putea să uite că fusese aceea care-l încurajase în fatala-i pasiune pe lingă domnișoara de Sar­­donne, că se făcuse mesagera lui în­datoritoare, pe lingă tînăra fată, că, în sfirșit, contribuise în bună parte la umilirea ce suferise, umilire care de­venise și mai dureroasă prin căsătoria Beatrice­ cu Fabricia, înţelegea, deci, că se va petrece vre­o scenă de disperare sau, poate, de minte şi de reproşuri. Dar se decise să nu se teamă. I se păru puţin palid, dar liniştit şi curtenitor, şi chiar vesel. După ce răspunse aproape cu vo­ioşie la întrebările ce ea îi punea asupra călătoriei sale. — Scumpă doamnă, î! zise dînsul, o să abuzez încă odată de prietenia d-tale... Am să-ți cer un sfat. — Nu ști­i cum îți mai vine să-mi ceri sfaturi, zise ea trist. — Sînt, ți-o mărturisesc, foarte nesigur cu privire la purtarea ce tre­­bue să am faţă de Fabricia... „Cred că nu e ceva necunoscut pen­tru d-ta prietenia strînsă în care am trăit amîndouă, de mai mulţi ani... N’am nici un motiv ca să rup relaţiu­­nile ce am cu el... „înainte însă de a mă duce să-l văd, aş­ voi să fiu sigur că prezenţa mea la dînsul nu va fi supărătoare nici pen­tru el, nici pentru femeia sa, şi că nici mie nu-mi va pricinui vre­o neplă­cere“... „Cu alte cuvinte, crezi că domni­şoara de Sardonne...doamna Fabricia vreau să zic...a informat pe soţul său despre sentimentele ce eu am avut pentru ea şi despre cererea ce l-am făcut ? „înţelegi că dacă o fi ast­fel...* — Iartă-mă dacă te întrerup, zise doamna d’Aymaret, dar pot să-ți spun de mai înainte că n’ai să te temi de nimic în această privință... „Nu mai departe de cît ieri, am văzut peBeatricea, și, venind vorba despre întoarcerea d-tale, ea mi-a spus că, în urma unei lungi reflec­­țiuni, hotărîse să nu facă nici o dată o ast­fel de destăinuire bărbatului său. „Ea crede că ar fi să-l turbure de geaba, și la urma urmelor, s’ar arăta lipsită de delicateță față de d-ta.“ — Crezi dar că mă pot duce la ei fără nici o teamă ? — Cred c’ar fi mai rău dacă nu te-ar duce. Fabricia nu şi-ar putea explica abţinerea d-tale; el ar căuta pricina şi ar bănui o, mai mult ori mai puţin, ceea­ ce n’ar fi folositor pentru nimeni. „Te angajez deci a tărăgăni rela­­ţiunile acestea, cari, de sigur, îţi sunt penibile; dar nici de cum a le rupe brusc.“ — Ai dreptate....Mă voi fi duce.... Mă duc chiar cum oi. Ieşi d’aci.... „Crez! că-l voiu găsi ?....doamna Fabricia şî-a fixat vr-o zi de primire?“ — Da, Lunea....azi este Marţi.... Dar d-ta poţi găsi pe Fabricia ori­­cînd în atelierul sau... şi probabil şi pe femeia sa.....căci cred că tocmai l-o fi făcînd portretul...... —­ Ah ! asta mă interesează. După ce mai vorbiră cît­va timp despre diferite lucruri, el plecă. Cum el îi stringea mina într’un mod călduros. — Sint forte fericită, îi zise tînăra femeie, cu emoțiune, că te văd atit de înțelept. — Călătoriile încuminţesc pe tineri, răspunse Pierrepont rîzmnd, şi plecă. Felicitîndu-i pentru înțelepciunea sa, doamna d’Aymaret nădăjduise să provoace vre-o ore­care expansiune confidenţială, de care avea evident trebuinţă. Căci, după ce se temuse ca acest amorez nenorocit să nu izbucnească în niscai­va violenţe, ea îl găsise de o linişte şi o răceală cari o izb­se, o alarmase. Dacă această nepăsare a, lui Pierre­pont era sinceră, ea dovedea o uşu­rinţă pe care femeile n’o admit de loc în darar­iile de inimă. Dar, cu cunoştinţa ce avea despre caracterul mîndru şi rezervat al mar­chizului, ea se temea mai mult ca nu cum­va această răceală aparentă să ascundă una din acele răni cu atît mai dureroase şi mai neliniştitoare, cu cît sapă în ascuns. Zece minute mai tîrziu, Pierrepont intra la Fabricia, şi, în urma lămuri­rilor unui servitor, el se ducea direct în atelierul pictorului, cu familiaritatea zilelor de demult. Bătu uşor. Uşa se d­u­sise şi se găsi în faţa Beatrice!, ale cărei buze se întredes­chiserâ subit ca pentru a scoate un strigăt, dar care râmase mută. Ea şedea la cîţi­va paşi de tripedul pictorului, într’o mînă ţinînd o carte, iar cu cea­l’altă mîngiind lungul păr buclat al micei Marcela care era la picioarele sale. In mijlocul acestei odăi vaste, bine tapisată și decorată într’un stil sever, aceasta era una din acele „scene de interior“ cum nu se prea văd de cît în bătrînele tablouri flamande— unde nobilele bucurii ale lucrului par a se amesteca cu cele mai dulci idei de fericire şi de pace casnică. Fabricia avu o exclamaţiune de voioşie şi alergă înaintea lui Pierre­pont căruia sinceritate acestei primiri nu-i lăsă nici o îndoială asupra dis­­creţiunei Beatrice­. Putu dar să aibă mai multă libertate de spirit spre a complimenta tînăra căsnicie pentru instalațiunea ei. Se scuză din nou că n’a putut veni timp pentru a asista la celebrarea căsătoriei, fiind reţinut la Malta de o gravă indispoziţie a prietenului sau lordul S.... Mîna Beatricei aşezată pe capul Marcelei se desfăcea şi se închidea convulsiv, fâcind să scinteieze pietre­le de pe inele. Acesta era singurul semn de emo­ţiune pe care-l arăta tînăra femee. Ea mulţumi lui Pierrepont pentru brăţara ce-i trimesese din Londra şi lăudă bunul lui gust, apoi se informă de sănătatea d-nei de Montauron. Pierrepont răspunse că mătușa-sa întinerește pe zi ce trece, și că e o plăcere să­ o vezi. Nimeni ne­spunînd contrariul,— de­și toți îl cugetau,—marchizul, după­ ce lăudă cu căldură portretele începute, cari făgăduia eă să fie nişte capo­ d’o­­pera, nu voi să întrerupă mai mult şedinţa, şi se retrase. Se retrase ducînd în imaginaţiunea sa tabloul acestui interior fericit, onest şi graţios, care este ispita destul de obicinuită a blazaţilor de vîrsta sa, şi pe care îl visase el însuşi cu o ardoare aşa de sinceră.(Va urma)

Next