Adevěrul, iulie 1898 (Anul 11, nr. 3217-3246)
1898-07-01 / nr. 3217
Miercuri 1 Iulie 1898 Amicii vechi se certară şi, din acea Sa, Victor Hugo şi Sainte-Beuve nu mai fură prieteni, deveniră duşmani de moarte. De notat este că Sainte-Beuve se ştie vinovat şi niciodată n’a zis ceva rău despre marele Victor Hugo. Galen. IMPRESIUNI şi PALAVRE Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Chiţibuş De ce atît de adesea sîntem inconştienţi de propriile noastre senzaţii, de ce sufletul tîrăşte prin propria lui forţă şi întristările şi bucuriile pe cari e în stare să le simtă intens ? De ce adesea ori viaţa nu-i Înţeleasă decît dacă o putem supune tablourilor noastre de imaginaţie, atunci Cînd gîndurile devin chinuri, cînd visurile, din blînde şi mîngîioase, devin plăpînde şi neîntrupate ? Da ce impresiile s’aştern, una cîte una, diferite, după emoţiile cari le provoacă, impresii cari, cu toată tulburarea sufletească, lasă spiritului voia de a-şi regăsi şi amintiri, şi aspiraţii, şi nădejdi îndepărtate de demult, dar atît de scumpe! Şi ce senzaţii ciudate mai am şi eu cîteodată ! Cînd aud o muzică puternică (vorbesc de muzica adevărată, nu de acest charivari al educaţiei muzicale actualei, mi se pare că fiecare andante, allegro, adagio sau cherzo şi întreaga simfonie care le succedă pe toate are ceva din viaţa omenească; şi, după cum fiecare caracter al bucăţei corespunde simţului muzical, tot astfel şi în viaţă fiecare împrejurare corespunde exigenţei senzibilităţei noastre. Ai vorbit în cîte va rînduri, Chiţibuş, de idealul tău, ideal care pină acum s’ar părea că ai căutat să-l coordonezi numai aspiraţiilor şi munceî tale, ideal pe care însă azi îl cauţi într’alt suflet — într’un alt eu, după cum zici tu, — şi pe care spiritul îl concepe desfăşurînd şi mărind la infinit ceea ce găsim mai frumos şi mai bun în noi înşine, ideal căutat astfel de fiecare, măcar că sînt aşa de puţini cei cari l’au găsit. Sînt naturi cari se pasionează puternic pentru necunoscut,negreşit, tu nu mai eşti în faza asta, pentru tot ce-i nou, nu pot nici experimenta nici recunoaşte nimic, şi totuşi îşi făuresc idealuri întocmite cu toate însuşirile dorite ; de o privire, un surîs, sau o vorbă îşi agaţă un vis întreg de fericire, vis în care începe să creadă cu adevărat, fiindcă îl pot pipăi, îl pot înfăşură cu toate senzaţiile presupuse mai d’inainte, senzaţii cari îi măgulesc mult. Cu vremea însă, văd că realitatea nu-i tocmai asemănătoare cu idealul visat, ş’atunci vine oboseala, dezgustul,—şi dezamăgirea aproape egalează entuziasmul de altă dată. Aşa sîntem mai toţi, Chiţibuş : ne micşorăm bucuriile prin păreri de rău, prin trăgăniri, prin dorinţi de alt soiţi, trudindu-ne tot deodată şi mintea şi sufletul. Ah ! supunerea oarbă a împrejurărilor, ce frică mi-e de ea, o frică nebună de zilele ce vor veni! Căci, cu tot golul pustiu al sufletului meu, totuşi nu gîndesc ca alţii, nu gindesc că s’a isprăvit,— tocmai încolţirea altei iubiri mă înspăîmîntă. Da’ de va fi să răsară un soare nou de dragoste în viaţa mea, ăsta de sigur va dogori prea tare, ca să-l maî simt, şi mă va omorî. Pînă am iubit tu sufletul, am iubit mult,, cum^nu se iubeşte de două ori în viaţă, şi pe namile I tamei acesteia am avut durere şi mai imită; pasiiunea insă, pasiunea adevărată n’am cunoscut o de cît prin cărţi. De ce însă mă zguduie puternic de pe acuma, de ce simt că deodată o să-şi găsească drum şi în viaţa mea, râvîşindu-mi firea, cil totul îi ştr'altfel ca pîna acum, de ce gîndesc şi prevăd tot norocul clipelor de deliciu, de mingîiere, de triumf aproape... şi’n urmă prevăd toată negura altor clipe, îngrijate acestea, şi poatesfâşietor de triste, cum nu văd, nu aud aproape pe nimeni care să-mi dea asemenea griji, şi totuşi mai tumultoasă, mai puternică va fi pasiunea, mai de temut în viaţa mea ascunsă, în sufletu-mî aproape gălbătecit d’atîtea încercări ale traiului. Te miri, nu-i aşa, că eu îţi scriu astfel, te miri, ştiri, şi încă în aşa fel s’or fi mirînd şi toate corespondentele tale. „Reveillé-l’arise zice: Voulez-vous savoir si une douleur est vraic, demandez si eile se cache. Da, sunt dureri acute, dar mute, dureri pe cari le ascunzi de ochii tuturor, dureri cari nu se traduc prin vorbe sau expansiuni, ce-ţi amorţesc sufletul spăimîntîndu-te pe tine, dîndu-ţi însă aparenţa unei liniştite nepăsări. Astea sînt dureri fără seamăn, dureri cari închid mai multă deznădejde, mai mult chin, decît însăşi disperarea vizibilă. O simplă paloare, o intonaţie greşită a unui cuvînt, o tremurare a pleoapelor, e tot ce se vede. sînt singurele dovezî ale suferinţei ascunse... dar cine sa le ghicească? Durerea are acelaş drum pentru a-ţi dărîma iluziile, a-ţî prăbuşi visurile şi a-ţi rupe sufletul, şi eu, din amintirile de ieri, din suferinţa de azi, îmi văd nenorocirea care mîine poate mă va sfîşia. Rodica. Poşta lui Chiţibuş.— Rodiceî. — Mă poţi vedea la orice ord, la preferinţă intre 10—11 dimineaţa. Nedumirită de recunoaştere. 26 Iunie, 98. lila. Revista publicaţiunilor Basme, onoave, Ghicitori, etc., culese direct din gura poporului, de Gheorghe Popescu-Ciocănel. Un voi. în 8 de 180 de pagini cu ilustraţiunî. Ploieşti. Tipografia Progresul. Curs elementar de psihologie, pentru uzul şcoalelor secundarî, de Constantin I. Lupu. Un vol. în 8, cartonat, de 235 de pagini. Focşani. Tip. A. Codreanu. Privire asupra Maramei în Romănia şi asupra necesităţei asanărei solului nostru, de doctorul I. Ştefănescu, medic primar al judeţului Ilfov. O broş. în 8 de 40 de pagini, cu figuri în text. Din Botoşani (Corpsp. pârtie, a ziarului Adevĕrul) întrunire publică.—Serbările «Filantropiei». — Procesul cuierului Bucşăneacu- Ganea. — Bacalaureaţi. Duminecă, la orele 4 p. m., s’a ţinut o întrunire publică in sala Marchian. întrunirea a fost convocată de primar pentru a da seamă alegătorilor despre lucrările aducerei apei. Cel d’intîi luă cuvintul d. primar Ullea, care arătă cum stă chestiunea apei, explicind tot ce priveşte aducerea ei. Axată apoi cum comisiunea de ingineri numită de ministru s’a exprimat în favoarea aducerei apei, şi cum d. Babeş a arătat că nu conţine microbi patogeni. In fine, spuse că ministrul de interne a şi primit oferta companiei din Liege. D. Enacovici luă al doilea cuvintul şi combătu cele susţinute de d. primar cu privire la aducerea apei. D-sa a fost întrerupt foarte des de cei din sală, iar d. Uliea la sfirşit răspunse d-lui Enacovici. Serbările «Filantropiei» Simbătă, 27 Iunie, au început serbările societățeî «Filantropia». Nimic nu poate fi mai bine organizat de cit aceste serbări, cari au durat trei zile. Toată ziua şi noaptea pînă la 12 a cîntat muzica şi s’au executat diferite jocuri tombolă, căluşei, dans, etc. Cele trei zile au fost o sărbătoare pentru întregul oraş, care e lipsit complect de distracţii. Procesul duierului Bucşănescu- Ganea Simbătă, 20 Iunie, s’a judecat la tribunalul de aci procesul duierului ce a avut loc intre d. dr. Bucşănescu şi d. Ganea. Ca preşedinte era d. Ciureiu, asistat de d. judecători Pirvulescu şi Ivaşcu. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Moisiu. Intrindu-se în discutarea fondului, se constată că s’a comis un delict care e pedepsit de codul penal. După deliberare, se pronunţă sentinţa. D. Bucşănescu şi d. Ganea, ambii cari au comis delictul, au fost condamnaţi la o amendă de 100 lei de fiecare. Martori au fost achitaţi. Bacalaureaţi Anul, acesta liceul «Laurian» de aci, ca niciodată, a avut 18 elevi in clasa Vil, astfel că astăzi avem, conform nouei legi a învăţămintului, proclamaţi 16 bacalaureaţi, deoarece un elev a rămas corigent şi altul repetent. Tinerii proclamaţi bacalaureaţi sunt: Albrecht Arapii, Băncilă, Cernescu, Chiriceanu, Gapetovici, David, Grigoriu, Iacobovici, Lazariadi, Lizarovici, Manolescu, Miclescu Gh., Romanescu, Stamatin și Zaitman. Coresp. Un bneureştean pe zi Dimitrie Xvanov Şeful casei de bancă Evloghie Gheorghief, azi a d-lui Gheşoff, în tot d'a-una a dat dovezi şi de pricepere în afaceri şi de amabilitate. Pe lingă aceasta, mai are şi o mare calitate : norocul, acum patru sau cinci ani de zile, a cîştigat lozul cel mare de la împrumutul turcesc. Per CRONICA Ploile Bietul Bellamy n’a avut o ideie rea cind a visat în faimosul sau roman In anul 2000, că la vreme de ploaie se trageau pe deasupra trotoarelor nişte pînze cari protejau pe trecători contra elementului ud. La noi ar fi acum de nevoie o asemenea instalaţie, căci in ciuda d-lui Hepites, care nu voieşte să admită o schimbare în fenomenele meteorice la noi, toarnă cu găleata tocmai atunci cind ne este lumea mai dragă. Şi apoi, la urma urmelor, vecinicele ploi te ambetează chiar cind eşti silit să stai în Bucureşti, şi, ştergînd sudorile de pe fruntea încreţită, să scrii pentru tine şi încă pentru doi colegi... Mai ambetaţi de cit noi toţi, vor fi insă agricultorii de aceste ploi, cari prefac in nimic frumoasele speranţe de pină acum. Aceasta-i cu atit mai regretabil, cu cit nimeni din actualele ploi nu trage de cit ponosul. Inter. liitere-Arte-Stiinţ© D. prof. dr. Babeş a făcut o interesantă comunicaţie la Academie, asupra Rezistenţei diferitelor organe contra microbilor.* Aflăm că comitetul central al Asociaţiunei generale a medicilor din ţară a luat hotărirea ca chestiunea de interes general sanitar, cu care să se ocupe congresul viitor al medicilor, să fie: Pelagra, una din boalele de alimentaţie a populaţiunei noastre. Praportor ai chestiune! a fost ales dr. I. Neagoe, medic primar al spit, eforiei, care se ocupă de mai mult timp de chestiunea pelagrei.* La examenele Institutului Oteteleşeanu, au fost delegaţi să asiste din partea Academiei d-nii prof. dr. Babeş şi Chintescu. Delegaţii au fost pe deplin satisfăcuţi de rezultatele frumoase date de acest institut,şi-a şi exprimat insă dorinţa ca să se dea o mai mare întindere lucrărilor de agricultură şi horticultură. Satiri teatrale Simbătă, 11 Iulie, se va juca la Raşca Feciorul milionarului, comedie originală in 3 acte. Rolul principal il joacă d. V. Leonescu (Leonida). * Miercuri, 2 Iulie, va avea loc o mare reprezentaţie în grădina «Mitică Georgescu», in beneficiul trupei Burienescu. Se vor juca piesele: «Moş-Teacă», jucată de d. S. Aurelian şi de d-nele F. Burienescu şi A. Mihăilescu, «Unchiul — Soţul, încrezător şi orbit de amodin America», «Doui ţărani şi cinci ’ * ............ cîrlanî», dansuri naţionale de d-ra Eleonora Veta Burienescu şi de tînărul Emilian, cu concursul d-lui Ernesto Feldi, transformator, şi al d-lui Visconti, cîntăreț, imitator de dame și ventriloc. FEL DE FEL Principesă fugară. — Ex-princesa de Chimay, aceea care făcuse acum un an atîta zgomot, fugind cu un țigan Rigo, născut un băiat la Budapesta. Băiatul va fi botezat cu numele de Francisc-Iosef, în onoarea jubileului împăratului, care se va celebra anul acesta. D-na Rigo o să dea, de altminteri, reprezentaţiuni la expoziţia jubilară din Viena, * cu orchestra de ţigani de sub conducerea bărbatului ei. * O carte nouă.— D. Pesceti, deputat socialist al Florenţei, acela inpotriva căruia se dăduse un mandat de arestare in urma turburărilor cari izbucniseră în oraşul pe care-l reprezintă, a plecat la Paris, unde va sta o lună spre a studia organizaţia partidului muncitor revoluţionar şi a prepara elementele unei cărţi pe care îşi propune să o consacreze ultimelor evenimente din Italia. * Căluşel. — Sportul căluşeilor se întinde din ce în ce mai mult în Franţa. Cei mai mulţi se manevrează cu mina, dar, de ciţiva ani, mulţumită progreselor mecanicei, caii sunt puşi în mişcare cu aburi sau electricitate.. înainte, căluşeii costau numai două sau trei mii de franci; cei de astăzi se vind mai scump, un manej chiar cu 80 de mii de franci. Aceasta din cauza complicaţiei mecanizmului. Fiecare căluţ e frumos zugrăvit şi e prevăzut cu armatura lui metalică, şeaua şi scările. 1B nistin atmosferic Institutul Meteorologic Bucureşti, 27 Iunie, 12 ore ziua. înălţimea barometrică la 0° 746. 1 Temperatura aerului 23°.4 Vîntul tăricel de la NW. Starea corului: noros. Temperatura max. de ieri 26°. Temperatura minimă de astăzi 16°. Temperatura a variat la noi între 29° şi 11° Eri, timpul noros şi puţin călduros Către seară, ploaie cu manifestaţiunî electrice, care a durat pînă noaptea. Ploaia de ieri a fost generală şi foarte abondentă, iar in majoritatea localităţilor însoţită de tunete şi fulgere vii. La Galaţi, R.-Sărat, Gimpu-Lung, Teiş şi alte localităţi, ploaia a fost torenţială. Temperatura a scăzut simţitor în urma ploilor ce au căzut, mai ales in Muntenia. Cea mai mare căldură a fost de 29 grade la Vaslui. Barometrul a continuat să scadă pretutindeni; in mijlociu s’a coborit cu 4—5 mm. Astăzî cerul inovat, din cînd in cind se deschide; către amiază începe a bate vînt tăricel de la NW. CARNETUL JUDICIAR Divorţul lui loniţă Pleacă loniţă Ploscă, la faţă grăsuţ, dar negruţ, a dat divorţ în tribunal, cerind să fie despărţit de cucoana d-lui. Pentru că reclamantul e deprins mai mult cu plosca şi pentru că chiar acuma i se leagă limba ingură,şi-a luat un avocat care să-l asiste ca sfătuitor. Avocatul, om subţire, căci ’şi-a făcut studiile in străinătate de unde a venit doctor in drept după un an de lipsă din ţară şi încă fără să aibă bacalaureatul, nu vrea să spuie lucrurile pe şleau şi începe pe departe : — Soţul, onor, d-ni magistraţi, şî-a luat soţia în urma unei înclinări reciproce, soţul fiind fermecat de calităţile d-neî, pe atunci d-şoară... Judecătorul şi cinî va din sală îşi îndreaptă privirile curioase către deferirioare, care tocmai scoate limba şi-şi linge buzele, ca să le facă umede şi atracţioase, in vreme ce sfătuitorul bărbatului continuă. ral ce avea pentru soţia sa, a dus cităva vreme traiu fericit... — Să n’aîbă nici duşmanii mei parte de aşa traiu şi d’aşa nevastă, observă reclamantul. Dar sfătuitorul, fără să ia seama, continuă : — Pină intr’o zi, cînd masca inocenţei a căzut şi a lăsat să se vază cruda realitate în toată nuditatea ei. In urma unor accidente, soţul s’a convins că soţia înainte de căsătorie era o femeie cu moravuri uşoare, că in timpul căsătoriei chiar, continua să aibă aceeaşi purtare, pingărind casa bărbatului... — Cum aţi zis ? întrebă preşedintele, care pină aci şi-a lustruit unghile cu un briceag gindindu-se la organizarea unei petreceri monstre cu mai mulţi prieteni şi prietene. — Am zis, continuă sfătuitorul, că soţia, în loc să se ţie de gospodăria casei, se ţine de fleacuri. — Ce tot dai zor cu fleacuri, d-le ? intreru pe reclamantul. Eu ţi-am plătit să-mi susţii procesiu, nu să înşiri cai verzi pă păreţi. Păi fleacuri ţî-am spus eu “? Şi adresindu-se către judecători: — Cu trei am prins-o, d-lor judecători , cu trei odată! Da’ ce, asta-i fleac la d-stră ? Şi să vă spui eu cum am prins-o... Dar preşedintele sună clopoţelul şi declară că nu-i nevoie ca să continue. După aceea trimite procesul la raport. — Dar, d-te preşedinte, lăsaţi-mă să spui cum a fost şi cum am prins-o, stăruieşte reclamantul. Dar, la un semn al preşedintelui, Ioniţă Ploscă e apucat de uşier de mine şi poftit pe uşă afară. Condeiu. A apărut Moda ilustrată Io. 25 cu 33 ilustrațiunî, din cari 3 planşe mari și gratis un tipar croitde grupă pentru dedesubt. Moda Ilustrată se vinde cu 20 bani exemplarul in toată țara. Din Slănicul Moldovei (Corespondenţă parte a „Adevărului“.) Vizitatorii băilor Băile Slănicului Moldovei merg anul acesta, după cum am mai spus, foarte bine. La aceasta contribue mult, afară de curăţenia şi îngrijirea ce o ai aici, şi vremea Isare e mai des frumoasă şi nu atît de aspră. Zilnic sosesc nouî vizitatori ori se anunţă ca să se rezerveze camere, ceea ce se execută numai decit. Pină acum, in adevăr, următoarele persoane au reţinut camere pentru sezonul băilor, persoane dintre cari parte au şi sosit, iar parte vor sosi cel mai tirziu zilele astea . Din Bucureşti Ştefan Nelu, Michel Văcărescu, Rădulescu-Niger, Lt. Bacaloglu, dr. Andriescu, Cleopatra Panaitescu, dr. Obreja, dr. Clement, d-na colonel Ghirghiu, A. Gapencu, d-na Kirițescu, Anton Carp, V. Geanoiu, d-na Vorcas, G. Gherasi, N. Docan, Brezeanu, R. Odobescu, N. Rîmniceanu şi G. G. Costa-Foru. Din Iaşi D-nele dr. Pastia, Codreanu, V. Manoliu, Călipso Panopol şi d-nii G. G. Chirilă, Sandu Răşcanu, Arthur Sion, Gh. Dimachi, Al. Nanu, Theohar Antonescu, Gh. Bou, Gh. Zaharia, Al. Teodoreanu, dr. Cosmovicî, Eugen Donicî, G. Em. Bogdan, Căpitan Fărcăşanu, C. Grigoriu, Lefter-Dimitrescu, Gh. Mirzescu, C. Penescu, N. Gane, C. P. Constantinii, Gh. Irimescu, Dim. Gheorghe, Gr. N. Macri, Dr. Russ, G. A. Storţescu, Giers, consulul Rusiei şi Gh. Buzescu. Din alte oraşe Gh. Cosmovici din T.Neamţ, Constantinii, dr. Serfioti şi general Pencovici din Galaţi; Miluţă Manoliu din Dorohoia; M. Presnilă, dr. Pallade, A. Demetriade şi N. Basarabeanu din Brăila, Gh. Sion Gherei şi A. Livezeatu din Bacau ; căp. Cerchez din Botoşani; Gh. Vidra şi Ion Lupu din Birlad; G. Vidraşcu din Tecuci; dr. Popescu din R.Sărat; Gr. Alexandrescu şi Calinescu, magistraţi din Focşani. Al. EMEITO — Marți, 30 Iunie, 1898. — întrunirea consiliului permanent al instrucției. Spectacole' Grădina Bristol. — Muzica militară. Grădina Konlevaril. — Orchestra d-luî Peters. Colosen! Oppler. — Muzica militară. Colosen! Luther. — Muzica militară. Grădina Sinaia. — Teatru de varietăţi cu Etsugua, etc. Parcul Cisutegiului. — Reprezentaţii date de comicul I. D. Ionescu. Grădina Mitică Georgescu. — Reprezentaţii date de trei elevai muzical şi de trupa Burienescu. Grădina Boemchestră. Grădina Casino. — Concert de orchestră. Grădina Coama. — Concert de orchestră. Sala Bragadiru. Sala Alcazar. Şoseaua Kischil.—Orchestra societăţeî tramvaiului vechili, pusă sub direcţia d-lui Rubinstein. Muzica militară. Teatru de varietăţi. Concert de or NOTE DE VARA —Vilegiatura subsemnatului— Posedăm ceva bancnoturi și mă gîndesc unde să mă transport pentru a-mi pune ceafa la loc și a mai coborî nițel temperatura fantacsiei.... Să mă duc la Vichy—n’am destul ici nouî, și, pe cînd apă de Vichy găsesc la ori-ce drogherie, vin de Coman nu găsesc la Vichy! Nu-i aşa?... • Să mă duc la aîer, în Elveţia?.... Bun lucru! Dar numai cu aîerul ce te faci?... Să mă duc la Braşov?... Unguroaice sînt şi în Bucureşti ! D’aia m’am gîndit eu că tot ar fi mai bine să o iau pe la Piara-Neamţ, unde luăm cîteva băi de Bistriţa şi ceva butelii de la Grecul de lingă grădina publică şi apoi o ştergem la mînăstiri. Stabilim cartierul general la Agapia — treaba noastră pour quoi!—şi apoi facem şi turneu pe la vecini şi chiar pe la„ vecine. Maica mea m’aşteaptă... cu braţele deschise , să-mi spună poveşti şi să mă întrebe de ce am pe suflet. Iar alături de maica mea—venerabila mea maică — mai stau și alte maici. Dar asta iar, nu vă priveşte pe d-voastră! De la Agapia, sperăm să trecem la Sinaia şi în cele din urmă o să ne întoarcem.... fără bancnoturî, dar cu sujete pentru onor. P. T. Avis 1 JERAN DU BOYS Laut Freamătul codrului de dulce e freamătul codrului! Batrinul pădurar loan, de cite ori mă vede, îmi iese in cale şi mă invită in bordeiul său, — o colibă curată şi drăguţă. — «Ei, domnule, zicea dînsul odată, pădurile odinioară, pe timpul lui Clovis, erau înţelese. «Adesea preziceau viitorul şi pădudurarii pricepeau freamătul ‘codrului. «Eu, deşi nu pricep bine, totuşi înţeleg tinguirile pădureî. «Cînd încep să urle, este ceva tainic, ceva lugubru şi măreţ. «Vistul suflă in frunze şi frunzele duios cintă, — cintâ şi povestesc viitorul. «In vremurile vechi, cu credinţa puteai să pricepi totul; dar azi ştiinţa a nimicit religia, deci şi adevărul’. «Cind mi-a murit nevasta, pădurea cu două zile înainte plingea, părea că frunzele scoteau gemete sfişitoare. «Am priceput totul, şi, peste două zile, duceam la groapă pe sărmana Cristina. «Pădurea nu minţise!» Cind m’am despărţit de loan pădurarul, am rătăcit puţin prin codru. Era o seară senină, — luna lumina cringurile şi un vînt lin mişca frunzele. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ — 22 — Octave FEUILLET OMOARE IUBIRE VHI Marcela En, de asemenea exact că marchizul de Pierrepont se reîntorsese în Franța de vreo cîteva săptămîni; dar se mulțumise deocamdată numai să traverseze Parisul, fără a vedea pe nimeni, pentru a se duce imediat la Genets, unde mătușa sa începuse a-șî pierde răbdarea. Numai de vreo cîteva zile se întorsese definitiv la Paris cu doamna de Montauron și se instalase din nou în elegantul său apartament din bulevardul Malesherbes, care nu era tocmai departe de hotelul în care respira Mariana de la Treillade. Prima vizită fu consacrată inconseî d’Aymaret, care locuia prin apropiere, în parcul Monceau. O prevenise printr’un cuvînt și ea îl aștepta cu inima puțin strînsă. N’avusese curajul sâ-i scrie și nici ea nu primise nici o scrisoare directă, de la plecarea Iui în Englitera. Ea nu putea să uite că fusese aceea care-l încurajase în fatala-i pasiune pe lingă domnișoara de Sardonne, că se făcuse mesagera lui îndatoritoare, pe lingă tînăra fată, că, în sfirșit, contribuise în bună parte la umilirea ce suferise, umilire care devenise și mai dureroasă prin căsătoria Beatrice cu Fabricia, înţelegea, deci, că se va petrece vreo scenă de disperare sau, poate, de minte şi de reproşuri. Dar se decise să nu se teamă. I se păru puţin palid, dar liniştit şi curtenitor, şi chiar vesel. După ce răspunse aproape cu voioşie la întrebările ce ea îi punea asupra călătoriei sale. — Scumpă doamnă, î! zise dînsul, o să abuzez încă odată de prietenia d-tale... Am să-ți cer un sfat. — Nu știi cum îți mai vine să-mi ceri sfaturi, zise ea trist. — Sînt, ți-o mărturisesc, foarte nesigur cu privire la purtarea ce trebue să am faţă de Fabricia... „Cred că nu e ceva necunoscut pentru d-ta prietenia strînsă în care am trăit amîndouă, de mai mulţi ani... N’am nici un motiv ca să rup relaţiunile ce am cu el... „înainte însă de a mă duce să-l văd, aş voi să fiu sigur că prezenţa mea la dînsul nu va fi supărătoare nici pentru el, nici pentru femeia sa, şi că nici mie nu-mi va pricinui vreo neplăcere“... „Cu alte cuvinte, crezi că domnişoara de Sardonne...doamna Fabricia vreau să zic...a informat pe soţul său despre sentimentele ce eu am avut pentru ea şi despre cererea ce l-am făcut ? „înţelegi că dacă o fi astfel...* — Iartă-mă dacă te întrerup, zise doamna d’Aymaret, dar pot să-ți spun de mai înainte că n’ai să te temi de nimic în această privință... „Nu mai departe de cît ieri, am văzut peBeatricea, și, venind vorba despre întoarcerea d-tale, ea mi-a spus că, în urma unei lungi reflecțiuni, hotărîse să nu facă nici o dată o astfel de destăinuire bărbatului său. „Ea crede că ar fi să-l turbure de geaba, și la urma urmelor, s’ar arăta lipsită de delicateță față de d-ta.“ — Crezi dar că mă pot duce la ei fără nici o teamă ? — Cred c’ar fi mai rău dacă nu te-ar duce. Fabricia nu şi-ar putea explica abţinerea d-tale; el ar căuta pricina şi ar bănui o, mai mult ori mai puţin, ceea ce n’ar fi folositor pentru nimeni. „Te angajez deci a tărăgăni relaţiunile acestea, cari, de sigur, îţi sunt penibile; dar nici de cum a le rupe brusc.“ — Ai dreptate....Mă voi fi duce.... Mă duc chiar cum oi. Ieşi d’aci.... „Crez! că-l voiu găsi ?....doamna Fabricia şî-a fixat vr-o zi de primire?“ — Da, Lunea....azi este Marţi.... Dar d-ta poţi găsi pe Fabricia oricînd în atelierul sau... şi probabil şi pe femeia sa.....căci cred că tocmai l-o fi făcînd portretul...... — Ah ! asta mă interesează. După ce mai vorbiră cîtva timp despre diferite lucruri, el plecă. Cum el îi stringea mina într’un mod călduros. — Sint forte fericită, îi zise tînăra femeie, cu emoțiune, că te văd atit de înțelept. — Călătoriile încuminţesc pe tineri, răspunse Pierrepont rîzmnd, şi plecă. Felicitîndu-i pentru înțelepciunea sa, doamna d’Aymaret nădăjduise să provoace vre-o orecare expansiune confidenţială, de care avea evident trebuinţă. Căci, după ce se temuse ca acest amorez nenorocit să nu izbucnească în niscaiva violenţe, ea îl găsise de o linişte şi o răceală cari o izbse, o alarmase. Dacă această nepăsare a, lui Pierrepont era sinceră, ea dovedea o uşurinţă pe care femeile n’o admit de loc în darariile de inimă. Dar, cu cunoştinţa ce avea despre caracterul mîndru şi rezervat al marchizului, ea se temea mai mult ca nu cumva această răceală aparentă să ascundă una din acele răni cu atît mai dureroase şi mai neliniştitoare, cu cît sapă în ascuns. Zece minute mai tîrziu, Pierrepont intra la Fabricia, şi, în urma lămuririlor unui servitor, el se ducea direct în atelierul pictorului, cu familiaritatea zilelor de demult. Bătu uşor. Uşa se dusise şi se găsi în faţa Beatrice!, ale cărei buze se întredeschiserâ subit ca pentru a scoate un strigăt, dar care râmase mută. Ea şedea la cîţiva paşi de tripedul pictorului, într’o mînă ţinînd o carte, iar cu ceal’altă mîngiind lungul păr buclat al micei Marcela care era la picioarele sale. In mijlocul acestei odăi vaste, bine tapisată și decorată într’un stil sever, aceasta era una din acele „scene de interior“ cum nu se prea văd de cît în bătrînele tablouri flamande— unde nobilele bucurii ale lucrului par a se amesteca cu cele mai dulci idei de fericire şi de pace casnică. Fabricia avu o exclamaţiune de voioşie şi alergă înaintea lui Pierrepont căruia sinceritate acestei primiri nu-i lăsă nici o îndoială asupra discreţiunei Beatrice. Putu dar să aibă mai multă libertate de spirit spre a complimenta tînăra căsnicie pentru instalațiunea ei. Se scuză din nou că n’a putut veni timp pentru a asista la celebrarea căsătoriei, fiind reţinut la Malta de o gravă indispoziţie a prietenului sau lordul S.... Mîna Beatricei aşezată pe capul Marcelei se desfăcea şi se închidea convulsiv, fâcind să scinteieze pietrele de pe inele. Acesta era singurul semn de emoţiune pe care-l arăta tînăra femee. Ea mulţumi lui Pierrepont pentru brăţara ce-i trimesese din Londra şi lăudă bunul lui gust, apoi se informă de sănătatea d-nei de Montauron. Pierrepont răspunse că mătușa-sa întinerește pe zi ce trece, și că e o plăcere să o vezi. Nimeni nespunînd contrariul,— deși toți îl cugetau,—marchizul, după ce lăudă cu căldură portretele începute, cari făgăduia eă să fie nişte capo d’opera, nu voi să întrerupă mai mult şedinţa, şi se retrase. Se retrase ducînd în imaginaţiunea sa tabloul acestui interior fericit, onest şi graţios, care este ispita destul de obicinuită a blazaţilor de vîrsta sa, şi pe care îl visase el însuşi cu o ardoare aşa de sinceră.(Va urma)