Adevěrul, iulie 1898 (Anul 11, nr. 3217-3246)
1898-07-22 / nr. 3238
Mercur! 22 Iulie 18982 în două: finanţele fiecărui stat în parte, şi finanţele imperiului. Afacerile cari privesc imperiul se regulează de către Bundesratul, un consiliu compus din reprezentanţi numiţi de monarchii diferitelor state, de către Reichstagul,compus din deputaţii aleşi de popor, şi de către regele Prusiei, care este împărat al Germaniei. Aceasta este pe scurt constituţia imperiului prusac. Pe cît ni se pare de simplă, pe atît ea era greu de alcătuit, pentru că trebuia să constituiască un stat întreg, fără ca să jignească diferitele părţi din cari trebuia să fie compus. * Bismarck a fost un reacţionar. Avînd educaţia unui junkăr, el privea asupra mulţimei ca asupra unei horde de sclavi; şi dacă tocmai el a acordat pentru Reichstag marea revendicare democratică, „sufragiul universal“, vina n’a fost a lui; clasele sociale şi acele ale contribuabililor erau atît de deosebite, în diferitele state, încît oricărui alt sistem electoral decît celui sus menţionat, îi se opuneau dificultăţi tehnice peste cari nu se putea trece. Contra democraţiei Bismarck avea o ură oarbă. El a fost autorul legei excepţionale contra socialiştilor; el a proclamat în baza acestei legi starea de asediu asupra celor mai mari oraşe germane; el a expatriat mii de cetăţeni şi a aruncat alte mii în închisori,—în speranţa că va putea sugruma stafia roşie a democraţiei socialiste. Toate i-au fost însă în zadar; cu toate aceste persecuţiuni nemiloase, ba tocmai din cauza lor, teoriile social-democratice prindeau tot mai adinei rădăcini în popor, şi la fiecare alegere numărul voturilor socialiste creştea în mod enorm. Este curios că acest om, care a pătruns atîtea cestiuni politice şi diplomatice mari, a fost incapabil să priceapă cea mai simplă cestiune socială. El a fost incapabil să priceapă cauzele acestei creşteri a socialismului, şi, de aceea, orbeşte, continua să ceară, atunci cînd nu mai era decît un bătrîn neputincios la Friedrichsruhe, legi contra socialiştilor, închisoare şi spînzurătoare contra luptătorilor pentru adevăr şi dreptate. La 1890 Bismarck a căzut împăratul Wilhelm II, despre care însuşi Bismarck zisese odată că „el îşi va fi singur cancelar“, a ordonat ca diferiţii miniştri să raporteze monarchului direct şi fără intervenţia lui. Urmarea a fost că bâtrînul cancelar şi-a dat demisia. Odată cu plecarea sa, a încetat şi influenţa lui politică. Zadarnic îşi ridica el glasul,prin ziarele sale; nimeni nu-l asculta. Politiceşte, Bismarck a murit încă acum opt ani. Strat. IMPRESIUNI şi PALAVRE Spre căderea Rhinului Ai fost vitează, pînă acum, doamnă... Sub roata bicicletei d-tale s’au strecurat, ca prin minune, chilometrele; dejunul a fost copios, odihnă liniştită, şi, deşi ca şi mine nu prea ştii nemţeşte, ai mai aflat că, în acest orăşel, pe sub malurile căruia trece vuind Rhinul, a trăit şi a cîntat un polet celebru german, Scheffel. Nu eşti mîndră, doamna mea, spune, de acest fapt, că piciorul ţî-a călcat aceleaşi drumuri, ca şi celebrul bărbat? Eu unul, îţi mărturisesc, n’am simţit nici o emoţiune şi nimica nu-mi spune că un polet a cîntat castelul care se ridică pe malurile Rhinului. Să nu mai spunem altora însă acest lucru. Moda e să fii emoţionat, şi am fi crezuţi că venim din ţări sălbatice dacă n’am şti cine e Scheffel, şi că, în Säckin en, a trăit şi a scris. De altmintrelea vezi,la doamnă, compatrioţii lui s’au grăbit numai după moarte să-l cinstească, deoarece, cît a trăit, a fost uitat în această localitate muntoasă şi lăsat să ocupe un post inferior la judecătoria locală... Prea multă vorbă însă... Pe bicicletă şi înainte, înainte spre Laufenbourg... Acolo Rhinul face o mică repetiţie a căderei sale, îşi strîmtează albia, iar, de pe stînci înalte, în faţa orăşelului, cade furios în vale, gemînd ca un taur rănit. Pe creasta muntelui, un bătrîn castel priveşte de veacuri aceste locuri pitoreşti; în imaginaţiunea-ţi retrăiesc veacurile apuse şi, dacă ai timp, refă o bătălie în jurul castelului seigneurial, sîngele roşind torentele cari cad în cascadă, iar cadavre de războinici în zale căzînd din stînci în stînci, pe cînd ploaie de gloanţe şi de ghiulele cade din găurile zidurilor cetăţuiei! Ia seama însă, să nu-ţi pierzi echilibrul şi din acest războiu imaginar să nu te alegi numai singură d-ta rănită, căzută de pe maşină cu vr’un picior zdrelit, ori o mînă rănită. Nu e vorba, ar fi ocaziunea de a depune o sărutare pe locurile atinse. Aceasta însă nu cred să-ţi poată aduce o prea mare uşurare, şi dacă e vorba de a-mî acorda această favoare a atingere! buzelor mele de idealul d-tale corp, o poţi face, doamnă, şi fără ca într’un accident tragic să cazi în pulberea fină a drumului... Ţine-o dar bine, dă vînt maşinei, lasă-o apoi în voie şi, la vale, aibî iluziunea că zbori, pe cînd vîntul indiscret şi şugubeţ intră printre ochiurile tricoului d-tale, sărutîndu-ţi sinii... Un oraş ! Şi încă mare ! Să ne ştergem niţel de praf, încheie-ţi haina şi haide să gustăm berea, dacă e rece şi dacă ne mai dă poftă de mers înainte. Uite oraşul, se numeşte Waldshut şi ghidul ne spune că, pînă acum, avem la activul nostru patru-zeci de chilometri, ceea ce ne face că, avînd curagiul să mai facem încă două-zeci şi patru, ne-ar reveni onoarea de-a fi mers la căderea Rhinului în bicicletă, d-ta doamnă, fiinţă plapîndă şi slabă !... De pe terasa hotelului, uite se văd Alpin... Asta nu te răcoreşte, doamnă, cînd auzi numele munţilor, cari poartă atîta ghiaţă pe ei şi în ghiaţă conservaţi atîţia engleji excentrici, cari au găsit şi găsesc moartea, sub pretext de a vedea ? înainte ! înainte ! Trecem prin satele Thiengen, Oberlantringen... La dreapta acestuia din urmă se văd ruinele castelului Küssenberg. Nu-ţî spune nimic acest nume ? Află că el poate fi tradus: muntele sărutărilor şi, ca atare, doamnă, din zbor, de pe bicicletă, mă simt dator a depune un sărutat pe ceafa d-tale albă, pe care soarele depune atîtea... Grisen, Erzingen, Neunkirk, Beringen... şi... şi, amica mea, sîntem la... Neuhausen... la căderea Rhinului !... Chiţibuş Neuhausen pe Rhin 14 Iulie Din Botoşani (Corespondenţă particulară a „Adevărului“) De ale unor învăţători In comuna Costeşti, din apropiere de oraş, avem doi învăţători, Gheorghiu şi Dumitriu, şi un preot, numit Arbore, cari au format o tovărăşie pentru specularea a tot soiul de ocaziuni. Aşa, în primăvara acestui an, s’a împărţit la ţărani moşia Teişoara, care face parte tot din această comună. Locuitorii au angajat, prin intermediul Învăţătorului Gheorghiu &. Comp., pe inginerul Vardalah, pentru a le măsura ogoarele. La terminarea măsurătoarei, d. inginer şî-a luat plata şi voia să plece, cînd de’odată învăţătorul Dumitriu pune mina in pieptul inginerului şi-i cere banii, zicînd că i se cuvine şi lui o parte. Inginerul protestă şi in fine se debarasă de îndrăzneţul învăţător. învăţătorul Gheorghiu G. Comp., văzind că n’au făcut nimic, recurg la un alt mijloc, fac o petiţiune către minister, ca din partea ţăranilor, şi cer o anchetă pentru a măsura din nou ogoarele, pretextînd că inginerul a înşelat pe locuitori. In adevăr, ancheta sosi şi constată tocmai contrariul din petiţiune. Mai mult, ţăranii declarară că sunt foarte mulţumiţi de măsurătoare şi chiar cerură socoteală învăţătorului Gheorgiu cu ce drept a făcut petiţiunea. Un alt caz, mai compromiţător pentru Învăţătorul Gheorghiu: — d-sa a cumpărat, de la locuitorii cătunei Necşeni, dreptul de circiumă, şi a făcut un contract atît de revoltător, încît i-a fost refuzată legalizarea. Intre alte condiţiuni d-sa pusese şi aceasta: orice locuitor, care va cumpăra rachiu din altă parte, va fi supus la o amendă de 5 Un bucureștean pe zi Stoloj am________________________ Fini ln! Ion C. Brătianu. Inginer. Ministru al lucrărilor publice. Ţine interimatul ministerului domeniilor, în tot timpul cît va dura concediul d-lui lei pentru fiecare litru. învăţătorul Gheorghiu, însă, pentru a se pune la adăpost de orice răspundere, a pus circiuma pe numele unui oarecare Azinschy. D. Gheorghiu mai are obiceiul de a se prezintă la orice licitaţie în comună, cu scopul de a căpăta un oarecare bacşiş, pentru a se retrage apoi şi a lăsa in pace pe concurenţii serioşi. In tot timpul anului d-sa lipseşte de la şcoală, pe care o lasă pe mina unui elev mai mare, din care cauză mai mulţi părinţi retrag copiii lor. D-sa a mai fost odată publicat şi, cînd domnul revizor a făcut inspecţia, nu l-a găsit la şcoală, şi aceasta se intimplă intr’o zi de lucru. Am vrea să ştim, dar, ce măsuri a luat, sau va lua de revizor, spre a se pune odată capăt actelor la cari se dedau unii învăţători, precum cei numiţi mai sus. Coresp. CRONICA Lipsă de om oare ce nu’ţi place ţie nu făcea altuia, Christos. In cofetăria în care intrasem, tirziu, noaptea, se aflau, la o masă de lingă părete, maî multe fete şi vreo doi tineri. Unul din ei se vede că era, ca să zic aşa, capul companiei, căci bătu deodată in masă şi, băiatul venind, îi comandă o prăjitură pentru o domnișoară. Gind băiatul aduse prăjitura, văd că tînărul se uită la ea, cheamă pe cel care o adusese și, răstindu-se cu putere la el: «Ia ascultă, ce îmi dai prăjituri din cari ai mîncat d-ta ? Ce e ciupitura asta aci ? Altă dată să bagi de seamă cînd aduci ceva!» O domnişoară adaogă prosteşte şi rizînd cu haz, convinsă că face un spirit: «Noi n’am mincat din ea!» Nu înţeleg de ce pofta asta de a umili pe altul. De ce, imediat, bănuiala că băiatul a ros din prăjitură1? Sînt sigur că tinărul în cestiune a repetat o frază banală, pe care a auzit-o şi el de mii de ori. Chestiunea însă stă in faptul umilirei altora. Cind umilim pe altul, nu ne gîndim, în momentul acela, că şi pe noi ne doare cind altul ne umileşte. Dacă unul ne este inferior, fie prin poziţia lui materială, fie prin cea intelectuală, trebuie, din potrivă, să nu-l facem să simtă aceasta. După cum d-ta, funcţionar, nu-ţi place şi suferi cînd şeful iţi face observaţii, deşi poate mai meritate şi mai la locul lor decît aceea pe care d-ta ai făcut-o băiatului de la cofetărie, tot aşa îl doare poate şi pe acesta umilirea la care il supui din inconştienţă, e adevărat, dar condamnabilă, crezind că astfel meritele îţi cresc în faţa domnişoarelor. Dar am văzut şi oameni cu pretenţii, nu de cultură, dar de inteligenţă, purtindu-se tot aşa. Unul intrase într’un birt ca să mănince. Cere un pahar de apă. Din întimplare, sau din cine știe ce cauză, paharul mirosea a gaz. Clien tul «inteligent» cfleamă pe chelner. — «Ia bea paharul ăsta !_ — Chelnerul refuză. — «Bea, domnule, că ți-1 trîntesc în cap». In urmă, clientul și-a arătat pretenția ca, înainte de a-i* se fi adus paharul, chelnerul să-l fi pipăit, mirosit, analizat... Lord. Litere-Arte-Ştiinţe D. profesor universitar, Grigore G. Tocilescu, va începe, la 16 August a. c., săpături archeologice în judeţul Constanţa, şi anume in orăşelul Cernavoda. Cu această ocaziune d-sa va ţine o serie de conferinţe la cercul literar Ovidiu, din Constanţa, al cărui preşedinte de onoare a fost numit. * Savantul profesor, dr. Landouzy, într’un raport citit în faţa celui al patrulea congres pentru studiul tuberculozei, raport primit în aplauze unanime, a citat ca promotori ai «seroterapiei în tuberculoză», alături cu celebrităţile medicale Koch, Maragliano şi Behring, şi pe savantul nostru profesor Babeş. FEL DE FEL Un anarchist italian In Amerioa. — Avocatul Gori, celebrul anarchist italian, a sosit bine la Buenos-Ayres. Fiind urmărit de poliţie, din cauza participărei sale la recentele răscoale din Milan, a reuşit, deghizindu-se într’un mylord englez, să ajungă la Marsilia, unde s’a îmbarcat pe steamerul Italia. * O baie fatală.— Intr’una din zilele trecute, un individ, in virstă aproape de treizeci și cinci de ani, voind să se scalde în Meusa (Liege), intrind în riu, dispăru imediat sub apă. Ajutoare fură organizate și nenorocitul fu scos aproape imediat din apă. In zadar, insă, căci asfixia era complectă și toate îngrijirile date nu folosiră la nimic. * Din spirtul altora. — «Ei, Lento, cum stai cu franţuzeasca “? Merge, merge !» — «Da, merge, ştiu deja destul ca să înţeleg o scrisoare de dragoste». Ştiri teatrale Artiştii de la Opera şi Opera-Comică din Paris încep să facă afaceri splendide la Londra. Abia au terminat seria de reprezintaţii, cu un enorm succes, artiştii de la Opera din Paris, şi acum e vorba să se ducă la Londra pentru două luni şi trupa de la Opera- Comică. Motivul este că, după cum se pare, reparațiile ce se fac acestui teatru nu vorfi gata decît la 15 Decembrie s. n.• La conscience de VEnfant, o nouă piesă a d-lui Gaston Dévore, a fost primită la Comedia Franceză. * Simbătă a debutat la Dacia d-ra Margareta Dimitriu, in rolul Beatrice! din Boccacio. Tinera artistă are o voce plăcută şi promite să fie un element bun pentru operetă. Se înţelege, pină acum ii lipseşte experienţa de scenă şi, in maniera cu care cîntă, se vede nesiguranţa. De altfel, trebuie să fii prea expert artist pentru ca să poţi trece peste toate dificultățile inerente trupelor și orchestrelor de grădini de la noi. Pliingeri Primim plingeri cum că sub-directorul «Biblioteceî centrale» a luat o măsură prin care se interzice de a se mai elibera pentru consultarea citor-va autori maî mult de cit un volum, pe cită vreme însuși regulamentul sus zisei biblioteci admite consultarea a patru autori de-odată.* D-na Eufrosina B. Rosnovanu ni se plinge că, din cauza întîrziereî citorva rate, în sumă de 11.468 lei, ministerul domeniilor î-a scos in revinzare moșia Găldăruşa, sau Căprenî, din județul Buzau ce-o avea cumpărată de la stat cu suma de 163.050 lei, încă din anul 1885. şi pe care trebuia s’o plătească in timp de 24 ani. D-sa a plătit rate regulat timp de 14 ani, rate cari se urcă la suma de 160.000 lei, şi a făcut o mulţime de îmbunătăţiri pe sus numita moşie ; ministerul, insă, neţinînd compt de toate astea, i-a scos-o la licitaţie şi în ziua de 25 iunie, înaintea prefecturei de Buzau, a adjudecat-o asupra d-lui Ioan E. Dobrescu, membru la Curtea de apel din Capitală, cu preţul de 92.500 lei. D-na Eufrosina B. Rosnovanu mai adaugă în plingerea pe care ne-o adresează că, a doua zi după licitaţie, a depus întreaga datorie şi a cerut ministerului domeniilor anularea revinzăreî moşiei Găldăruşa, ceea ce i s’a şi promis; totuşi, în consiliul de miniştri de la 10 Iulie, adjudecarea se confirmă şi astfel d-sa fu lăsată pe din afară.* Cetăţeanul Ivan Cessoff, din calea Moşilor No. 97, ni se plinge că, în seara de 7 Iulie, pe la orele 10, pe cind trecea împreună cu un prieten pe bulevardul Carol, a fost luat de sergentul cu No. 407, dus la secţia 16, şi, acolo, sub îndemnul sub-comisarului Iliescu, a fost înjurat şi bătut. MEMMT. — Marți, 21 Iulie, 1898. — ist întrunirea consiliului sanitar în ședință. Spectacole Grădina Dacia. — Nitouche, operetă comică în 4 acte, pentru a doua oară. Grădina Bristol. — Muzica militară. Grădina Boulevard. — Orchestra d-lui Peters. Coloseul Oppler. — Muzica militară. Coloseul Luther. — Muzica militară. Grădina Sinaia. — Teatru de varietăţi cu Mystrel’s Medi etc. Parcul Cişmegriului. — Reprezentaţii date de o trupă orientală. Grădina Mitică Georgescu. — Reprezentaţii date de trei clovni muzicali şi de trupa Burieneseu. Grădina Boeru. — Concert de orchestră. Grădina Casino. — Concert de orchestră. Grădina Cosma. — Concert de orchestră. Sala IIraka dir lî. Muzica militară. Sala Aieaaar. — Teatru de varietăţi. Şoseaua Kiselele.—Orchestra societăţei tramvaiului vechiu, pusă sub direcţia d-lui Rubinstein. Din Tecuci (Corespondenţă partea „Adevărului“) Căldurile. — Bande de hoţi Lumea noastră tecuceană, din cauza căldurilor înăbuşitoare ce domnesc pe aici, d’abia aşteaptă seara ca să se ducă să aspire puţin aier sănătos şi curat la grădina publică. Şi sunt mulţi, foarte mulţi aceia cari vizitează seara grădina noastră publică, unde, afară de aerul rece şi curat, maî găsesc şi îngheţată, bere, etc. Astfel putem cita familiile: Al. Patarlageanu, Şendrea, dr. Garagiani, N. Mărculescu, Lascarov, Nicolau, Al. loan Jipa, Berlesen şi alţii; d-rele Al. şi Elena Mărculescu, Cheladino, Voinov, Danubiu, Elena Jipa, Natalie şi Alisa Patarlageanu, surorile Gheorghiu, Elena Turtureanu şi Nenescu; d-nii: Alex. Răşcanu, dr. Boteanu, Nistor, Cincu, Bobeica, Costică Vidraşcu, colonel Florescu It. Brezeanu, Brăteanu, Angelescu, locot. Sutzu, locot. Livezeanu, locot. Scobilţeanu, Costică Mărculescu, Ganea George Purcel, loan şi Al. Patarlageanu, Alex. Petrovici, Const. şi George Turtureanu, Lupu Balş şi Anghel Mihailescu. Bande de hoţi. Am vorbit in corespondenţa trecută de banda lui Arhip, căruia i s’a dat de urma şi se crede că va fi prins. Afară de această bandă mai sunt şi altele cari cutreeră întregul judeţ. Autorităţile s’au pus in urmărirea lor, dar, din cauza porumbului, nu le pot prinde, ele ascunzindu-se în el. Cei mai mulţi bandiţi se crede a fi din satul Matca, căci locuitorii acestui sat sunt renumiți în mînuirea ciomagului. Adevărul Diferite lucruri se spun despre aceşti bandiţi; se crede chiar că ei ar fi scris la mai mulţi bogătaşi de la ţară să le dea bani; nu putem însă şti pozitiv, din cauză că multe povestiri ies din gura oamenilor, în asemenea ocaziuni. Bică Citiţi in «Adevereai» cu începere de azi pasionatul roman. Iubire de regină NOTE DE VARA O ceartă dii dimineață am fost trezit de o mar® gălăgie..^ _ _ — Să'fiî tu a dracului ! Auzi d-ta să zică ea că i-am luat eu puii ei... Par’că mie-mi trebue puii ei... — Da, da... Acuma se face că nici nu-i trebue pui... da’ eu am văzut dis de dimineață cînd le-a tăiat olteanul, care-i vinde zarzavat... — Aolett! mîncate-ar clinii și vedea-te-aş moartă !... Auzi d-ta, să spuie ea că eu am pus pe oltean să taie puii, cînd eu nu mănînc decît pui tăiaţi de la haham... da’ ce! eu mănînc carne de porc ca și dînsa ?.. — Eu mănînc carne de porc? atîta să trăiești tu împreună cu barbatu-tau, cu mata, cu tat-tăt şi cu plozii tăi la un loc... Auzi, neruşinata dracului, par’că nu ştim noi că copiii nici nu i-a făcut cu bărbatsau... _— Da’ eu cine i-am făcut, obraznico?... îţi scot ochii, neruşinato... Crezi că nu ştim noi că-ţi face curte contabilul din prăvălie. — A! te atingi de cinstea mea? Și madam Rifka o înfașcă pe madam Sura de cap; madam Sura idem pe madam Rifka; cea d’întîi ţipă, cea de a doua nu mai puțin. Sura cară la pumni, Rifka nu se lasă maî pe jos ; Sura o zgîrîe pe Rifka, aceasta bagă mîinile în ochii Surei, — cu un cuvînt ,e lucru mare... Sar oamenii din stradă, sar vecinii, încercînd să despartă pe cele două combatante... Cu multă greutate Sura e scăpată de Rifka și Rifka de Sura... — Să-ți iasă puii pe nas, — maî strigă răsuflînd din greu Sura... ■— Atîta să trăiești tu cît am luat eu puii... cățea ! — ripostează Rifka, și ambele se retrag amenințîndu-se. Louis Combes. Int. Laura zdrobită de orgii, Laura îşi întindea trupul istovit pe pernele murdare ale unui han de a treia mină. Laura, frumoasa harpistă din Florenţa, rătăcea şi se prostituia printre străini, departe de patria unde repurtase victorie, unde gustase din cupa succeselor. Frumoasa-i faţă era istovită, trăsăturile ei nobile şi sculpturale erau uzate, pielea-î, trandafirie odinioară, era azi galbenă şi vestejită. * Pe Laura am zărit’o pentru prima oară intr’o tavernă mohorită; acolo cinta şi pentru o pîine ’şi vindea trupul ei, atît de căutat odinioară. Printre risete, maî mult suspine, lăsa să se înţeleagă tuturor că se vinde pe puţin. — Te vinzi tu,Lauro, fata Florenţei, harpistă neîntrecută ? Iţi profanezi pentru bani trupul ce era privit ca un ideal de foştii tăi prieteni! «Fugi, Lauro, plînsul mă îneacă, nu voiesc să văd pe fiica Florenţei vinzîndu-şi trupul ori şi. cărui nou venit. Fugi, plînsul mă îneacă. Era un italian pribeag ca şi dinsa, era un fost iubit care ii căzuse la picioare in vremurile de glorie şi acum, văzind-o in ce decădere ajunsese, prinsul il podidise. Dar Laura pierduse ori şi ce ruşine şi, drept răspuns, îi strigă : «Piinea, piinea îmi lipseşte şi stomacul cere !» * Peste un an, Laura, doborîtă de boli lumeşti, se stinse într’un spital de sat muntos. FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ 168 VADUVIOARA Henri Demesse PARTEA A TREIA Acuzata „ Mijloacele simple...cele mai bune. „E, într’adevăr, un noroc că întîmplarea ne-a unit la ora asta, tocmai cînd este nevoie să ne consultăm cum să lucrăm în potriva acuzatei*. D. Lebarrais își recăpătase sîngele rece, şi ’şi juca, cu dibăcie, rolul. — Şi, mai întîi, cum a fi putut să fugă? reluă el. „Să raţionăm. „Baroneasa a venit aci în trăsură. „Această trăsură a trebuit să staţioneze afară, pe cînd baroneasa şi cu jandarmul se aflau aci“. — Da. — Fugarii să se fi folosit de trăsura asta? „Iată ce trebuie să știm*. D. Lebarrais se sculă. Deschise ușa, care dădea în odaia de alături, și chiemă pe brigadier, precum și pe nenorocitul Iosef Aubertin. Apoi, adresîndu-se acestui din urmă: — Ai venit la Palat cu doamna de Lussy, într’o trăsură de piață ? — Da, d-le procuror de Republică. — O birjă? — Da, o birjă. — Cine adusese birja aceasta ? — Eu m’am dus să o caut, domnule procuror de Republică. — I-ai luat numărul, fără îndoială? — Da, da. „Era birja No. 12. „Dar, aveți dreptate. „Nici nu mă gîndeam la asta. „Birjarul trebuie să aștepte afară. „Afară numai dacă...* Mimica jandarmului era extraordinar de caraghioasă. D. Lebarrais reluă: — Du-te și caută pe birjar. „Dacă’l găsești, adu’l aci. „Aide, repede“. Iosef Aubertin salută militărește și plecă imediat. — Cît despre d-ta, brigadier, vei duce la destinație ordinile pe cari o să le scriu. Procurorul Republicei luă loc lingă d. Largilliére. Scrise : 1) Un ordin pentru comandantul jandarmeriei. 2) O telegramă amănunţită, care trebuia fi trimisă, cît mai repede posibil, şefilor gărilor de prin împrejurimi, şi comisarilor de serviciu. Comunică aceste două ordine d-lui Largillière, care le citi cu atențiune și aprobă redactarea lor. Apoi, d. Lebarrais le remise brigadierului, care plecă imediat, spre a face să se execute ordinele magistratului. — După mine, zise procurorul Republice!, se poate pune mina pe acuzată. „Pînă atunci, am să deschid o anchetă asupra afacere!. „Cine știe dacă nu voi găsi o dovadă oarecare de complicitatea protectorilor baroneseî de Lussy, amiralul de Plouernec, abatele Berthier și notarul Lefort? „Inc’odată, nu trebuie s& stăm mult la îndoială. „Ei au săvîrșit faptul. „Cît despre falsul jandarm, cine ştie dacă acest personagiu n’a fost jucat de către Carol Franchard, a cărui femee a fost doica baroneseî? „Voi afla repede aceasta, dacă cumva Franchard se afla astăzi la Saint-Jean-aux-Bois. „Va trebui să-mi arete ce a făcut în vremea cînd evadarea se săvîrșea“. D. Largilliére dădu din cap. — Nu căuta de partea asta făcu el. „Ai să te rătăcești. „Oamenii ăștia sint dibaci și, în această afacere, crede-mă că nu s’au servit de moșu Carol*. — Așa este. „Ai dreptate. „Dar n’are de-a face. „Voi căuta. „Și fii sigur că voi găsi“. Rigobert intră în acest moment în cabinet, și zise : — Domnule judecător de instrucție, jandarmul Iosef Aubertin s’a întors. „Un birjar îl însoțește“. — Să intre, răspunse d. Largilliére. Jandarmul pătrunse în cabinet, împreună cu un birjar, un birjar bătrîn, slab și uscat, curat, cu haine oarecum frumoase, şi care avea mai curînd aspectul unui vizitiu al unui case decît al unui vizitiu-birjar. — Am „noroc în nenorocul meu“, domnule judecător de instrucţie, zise Iosef Aubertin. „Birjarul birjei No. 12* nu mai era la poartă. „L’am regăsit însă pe piață, la stațiunea de doi pași d’aci“. Birjarul se apropie și salută pe magistrat. — D-ta ai adus azi dimineața, în trăsura d-tale, de la închisoare, o doamnă, însoțită de jandarmul de față? îl întrebă d. Largillière. — Da, domnule judecător, eu am adus-o. — Trebuiai să aștepți pe doamna şi pe jandarm, spre a-i reconduce la închisoare ? — Da, domnule judecător de instrucţie. „Dar, trei sferturi de oră după sosirea noastră aci, un alt jandarm a venit să-mi plătească cursa. „Mi-a zis că nu mai era nevoie de mine şi că puteam să plec. „Aşa am şi făcut“. D. Largilliére și d. Lebarrais se uitară unul la altul. — Trebuie să fi avut prin apropiere o altă trăsură la dispoziție, zise d. Largilliére. Și, adresîndu-se bătrînului birjar: — Cînd ai plecat, n’ai văzut cumva prin apropiere staționînd o altă trăsură ? — Da, domnule judecător de instruţie. „O trăsură de casă de care era înhămat un cal de lux. „Am observat bine această trăsură, din cauza calului, mai ales, care era tare frumos. „M’am gîndit că poate era trăsura vreunuia care era la Palat“. Cei doi magistrați se uitară din nou unul la altul. — Trăsura aceasta să știi că a dus pe fugari, zise d. Largillière. — Nici nu mai e vorbă, răspunse judecătorul de instrucție. „Prin urmare, fugarii trebuie să fie deja departe. „Așa că încep să mă tem că nu-i vom mai regăsi. „Și-au luat toate măsurile. „E foarte probabil că d-na de Lussy să fie în momentul de faţă în siguranţă. „Intr’adevăr, acei cari au făcut îndrăzneaţă încercare n'ar fi comis nedibăcia aceasta de a lua cu evadata, un tren oarecare. „Au trebuit să’şi zică, cu drept cuvînt, că ar însemna să se dea ei singuri de gît". Procurorul Republicei aprobă cu mîna şi cu gestul. Apoi, adresîndu-se bătrînului birjar, îi zise : — Dă-mi numele și adresa d-tale. (Va urma) ROMAI de