Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)
1898-09-01 / nr. 3278
Anul XL— No. 3278. Abonamente încep in Iţi la 15 ale fiecărei luni ţi se plătesc Înainte. Un an in ţara 30 lei, in străinătate 50 lei Sase luni 15 „ „ » 25 H Trei luni 13 Numărul 1O Bani In străinătate 15 Bani Marţi 1 Septembrie, 1898 Anuneiuri Se primesc direct la administratia ziarului Linia pagina Vl-a » »V-a IV-a 2. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. HILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REIHCI'Il ŞI l».iminXRVf l 4 STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELSFOA). Ediţia de seara lei 0.50 bani Politică ori gospodărie? Voinţa Naţională, discutind părerea emisă de noi, ca primăria să fie scoasă de sub înrîurirea luptelor politice, se încearcă să dovedească absurditatea acestei păreri, deoarece partidele politice nu pot, zice ea, abandona această sferă de activitate a intereselor comunale. Ziarul oficios al guvernului pretinde că partidele politice pot prea bine să facă şi politică şi gospodărie şi să nu amestece animozităţile politicei generale în cestiunile de administraţie comunală. Mai pretinde că, faptul că oamenii politici se interesează de comună, e o garanţie mai mult ca făgăduinţele vor fi realizate, deoarece angajamentele nu sunt finite de oameni izolaţi, de individualităţi, ci de un întreg partid. Ca să sfirşească, floaia d-lui Cantacuzino mai crede că un consiliu, comunal, alcătuit din diverse nuanţe şi individualităţi politice, ar fi din nainte menit la inacţiune din cauza neînţelegerilor cari s’ar isca. Voinţa Naţională discută pentru a discuta şi ca şi cind nu nr fi citită in ţara rominească. E incontestabil că, dacă nu am trăi in Rominia, ci în Elveţia sări Anglia, e posibil ca teoriile Vinei să fie bazate pe fapte reale. In Rominia, însă, noi am văzut şi vedem ce sunt primăriile şi cum acolo guvernul instalează nu pe cel mai bun primar, ci pe acel care este socotit cel mai destoinic agent electoral şi cel mai sigur om al guvernului. Pe lingă dinsul, întreaga armată comunală este alcătuită din mercenarii partidului, cărora Ie trebue o recompensă și un stimulent pentru a lucra tot cu atita rivnă cînd partidul va cădea de la putere. Azi, de pildă, dacă d. Melisianu este ajutor de primar, fie-ne permis să nu ne putem închipui că meritele sale de administrator şi am versat în daraverile comunale, l’au desemnat pentru acest loc. Influenţa sa politică, ca agent electoral într’o anume culoare l’a adus la comună şi i-a dat această însărcinare de a fi mina dreaptă a primarului. Sub guvernul conservator, cazul d-lui Melisiano s’a întîmplat cu d. Iancu Brătescu, care, de altmintrelea, se ştie cum a ilustrat funcţia de ajutor de primar! Cit despre garanţia pe care ne-o dau partidele, Voinţa Naţională vorbeşte de funie în casa spînzuratului. Partidul liberal să vorbească de ţinerea angajamentelor, este o culme de neobrăzare. Protestează din fundul mormintelor cei morţi la sate, răzvrătiţi de el în potriva legei maximului şi a minelor, strigă cu putere şi indignare martirii cauzei române de peste munţi, trădată de Dimitrie Sturdza, şi unde o lume întreagă cînd ni se vorbeşte de cinste şi ţinerea făgăduielilor de aceia cari au speculat buna credinţă a ţărei, pînă au ajuns la putere. Dacă un consiliu comunal, alcătuit din elemente diverse, n’ar putea lucra, asta ar dovedi că politicianii ambelor partide n’au pierdut gindul să bage politica în gospodăria comunei. Noi nu credem una ca aceasta, deoarece sunt atâtea institute financiare şi administtraţii publice, în care toate partidele sunt reprezentate şi, cu toate acestea nimeni nu gindeşte să facă politică, şi lucrează, pur şi simplu, pentru prosperarea afacerilor şi regulatul lor mers. De ce n’ar fi tot aşa şi la comună, dacă în adevăr politicianii nu ar avea interes să-şi aservească partidului lor puterea şi aparatul comunal? Const Hille. SATIRA POLITICA — Cum stă guvernul — Mai mulţi cetăţeni mă întreabă : .cum stă guvernul „ . /• «a grăbesc a le depeşa următoarele: Guvernul stă într’un picior, pentru că pe cel-l’alt l’a dat drapeliştilor şi fleviştilor. Guvernul ar sta şi pe ginduri, ca să facă cu alegerile Comunale, dar n’are pe ce sta; ceea-ce însă e sigur e că stă pe loc. înaintea ideilor democratice stă ca viţelu la poarta nouă. Deşi nu stă pe roze, totuşi stă la putere, şi dac’o mai sta multă vreme la putere o să stea şi la Văcăreşti. Cu Europa stă pe un picior de prietenie, iar cu ţara stă pe un picior în... Cataramă. Dialogu! morţilor (Nu de Lucian, ci prin telefon de la cimitirul Belu) Un mort. — Haide, sculaţi-vă hodorogilor. Destul atîta somn. Uite o veste importantă : soseşte d. Robescu în Capitală. Alt mort.— Ei şi! Ce avem noi, cei morţi, cu cei vii? Primul mort. — Da... mort mai eşti la cap, nu ştii, mă, că vin alegerile comunale ? Al doilea mort. — Și ce am să împart eu cu alegerile comunale ? Ori ne pune să votăm aici? Primul mort.—Nu, mă, tremură-oase, votăm în Capitală, ce nu sîntem alegători ! Al doilea mort. — Și cu cine o să votez eu ? Primul mort. — Cu guvernul, numai cu guvernul. Al doilea mort. — Cu guvernul conservator ? Primul mort.— Nu, mă, pîrlitule, cu cel colectivist..., că el e la putere. Al doilea mort — Ce-mi pasă mie, eu sînt conservator. Nu votez decît pe d. Nicu Filipescu. Primul mort. — Da prost mai ești. (.Sentențios). Un alegător mort e întotd’auna guvernamental! Al doilea mort.—■ Dar e oribil ! Primul mort.— Ei, las’ că, dacă vin conservatorii, votezi şi cu dînşii. Al doilea mort.— Şi pînă vin ? Primul mort. — Eşti liberal şi votezi pe d. C. F. Robescu, dacă l’o vota şi înaltul guvern. Al doilea alegător. — Şi dacă n’oî vota ? Primul alegător (arătînd pe Meschiu).— Uite, amicul Meschiu îţi va demonstra că trebue să votezi, aşa cum e obiceiul. (Meschiu învirteşte o bîtă, în chip semnificativ, iar Pache Protopopescu un cornet cu chinoros) Fonograf. Revoluţia Cretan & Răscoala musulmanilor.—Indulgenţa englezească. — încercările Forţei Cu privire la ultima răscoală din Creta, ziarul german „Frankfurter Zeitung“ publică următorul entre-filot, pe care nu putem să nu-l reproducem aci, deoarece prezintă cestiunea în alt mod de cît e prezentată în general. „Probabil—scrie ziarul citat—toată lupta nu are decît un caracter local, aşa că nu există temeri că alte tulburări ar putea să izbucnească. Deja Sîmbăta trecută amiralii au ocupat birourile zecimilor din Canea şi Rothymno. Funcţionarii turci au mani In care Kitchener-Pașa a bătut pe derrisl fi a pus capăt domniei mabdiului in Sudan festat şi acolo veleităţi de a se opune. Comandanţii europeni dădură însă a înţelege că vor aplica imediat forţa, şi aşa turcii se supuseră.* „In Candia, unde englezii au misiunea de a menţine ordinea, turcii par a fi înţelesiau indulgenţa şi răbdarea cu care englezii tratează de obicei pe orientali, şi aa fi luat drept slăbiciune. „Posibil că englezii au fost înşelaţi de turci, căci se zice că guvernatorul turcesc a protestat mai întâ contra schimbărei funcţionarilor, dar apoi la concedat aşa că englezii credeau că totul “se va petrece în linişte. „Făcînd abstracţie de faptul că funcţionarii turceşti, prin schimbarea introdusă de amirali, se văd loviţi în existenţa lor, apoi sultanul şi paşalele mai pricep că, dacă li se iau din mină veniturile insulei, ei pierd orice putere asupra acesteia. * „Acum doi ani, cînd puterile europene au vroit să introducă în mod serios reforme în Creta, s-a dat din Constantinople semnalul pentru o răscoală care a făcut necesară intervenţia armată a statelor europene. Se vede că şi acum guvernanţii din Constantinopole au crezut că e momentul oportun de a face o ultimă încercare pentru restabilirea domniei turceşti. „Această încercare naturală este zadarnică, căci cele patru puteri, cari dau acum tonul în cestiunile privitoare la dezvoltarea lucrurilor pe insulă, se vor opune cu o extremă energie agitaţiunilor aţîţîtoare ale agenţilor sultanului. „Incidentul din Candia va avea deci probabil mai curînd efectul de a grăbi, decît de a întîrzia rezolvarea cestiunei cretane.“ Pol. CULISELE POLITICE Tratările d-lui Fleva cu conservatorii Tratările cu drapeliştii.—Noul greutăţi. — neînţelegerile conservatorilor.—Tratativele cu conservatorii.—Opinia d-lui I. Grădişteanu Persoana d-lui N. Fleva a ajuns la preţ. Invitat atît de drapelişti cît şi de conservatori de a lucra cu dînşii în apropiatele alegeri comunale, d. Fleva cochetează cu unii şi cu alţii, câutînd însă a’şi asigura foloasele ce ar putea trage dintr’o campanie energică ce ar duce în contra guvernului fie ajutat de drapeliştî, fie de conservatori. Pînă acum tratările d-lui Fleva cu drapeliştiî safi rezumat într’un schimb de vederi cu privire la modul cum ar fi să se înceapă campania, însă nici de cum şi asupra consecinţelor campaniei în caz de reuşită. Tratativele cu drapeliştiî «D. Fleva, ne zicea eri un prieten al acestuia, nu se prea grăbeşte a trata mai de aproape cu drapeliştii, deoarece ştie că deja asupra modului cum înţelege d-sa a se duce campania de răsturnare, nu va fi aprobat de d-nul Aurelian şi alţi 2—3 fruntaşi drapelişti cari, din nenorocire, conduc frînele acestei grupări. (iDrapeliştii cer o campanie mode Asasinatul politic împărăteasa Austriei a căzut sub pumnalul anarchist. Aceia cari au comis o crimă inutilă, ucigînd pe blajinul Carnot, azi şi-au îndreptat cuţitul în potriva unei inofensive femei, care nu avea nici o înrîurire asupra mersului afacerilor statului. Fapta e crimă de dement şi rezultatul ei va aduce o nouă eră de reacţiune asupra Europei. Cu mijloacele sale de propagandă anarchizmul compromite mişcarea pacinică a democraţiei şi a muncitorimei, şi acte de asemenea natură trebue reprobate de toţi oamenii cuminţi. C. M. CARNETUL MEU rată, întruniri publice fără mare zgomot, şi mai ales evitarea vre-uneî ciocniri sîngeroase în timpul alegerilor, ceea ce d-nul Fleva nu poate accepta, de oarece este convins că numai cu astfel de mijloace s'ar putea scăpa ţara de şleahta ocultistă. Noul greutăţi In cu totul alte condiţiuni însă se prezintă tratările d-lui Fleva cu conservatorii. Cu aceştia d-sa se înţelege mai uşor, căci ei nu discută asupra mijloacelor de luptă. Dar şi aci se prezintă două mari dificultăţi şi anume: neînţelegerea în sinul conservatorilor cu privire la alegerile comunale şi frica d-lui Fleva ca nu cumva să fie din nou tras pe sfoară de către aliaţii săi conservatori, cum ’i s’a întîmplat şi In chestia Ghenadie. Neînţelegerile conservatorilor Neînţelegerile în sinul conservatorilor, cu privire la alegerile comunale, sint într’adevăr foarte mari. In clubul conservator din Capitală s’au format în această chestiune două tabere, cu vederi cu totul deosebite. Este intii tabăra bătrinilor, in frunte cu d-niî Lascar Catargiu şi generalul Manu, cari sint cu desăvirş re in contra unei alianţe cu d. Fleva. D-lor motivează atitudinea ostilă faţă de o astfel de alianţă prin faptul că, în acest caz, conservatorii pierd concursul junimiştilor, cari valorează mult mai mult decît agitaţiunile de stradă ale d-lui Fleva. Cu totul altfel insă judecă tineretul conservator. Aceştia ia frunte cu d-niî Filipescu, Ionel Grădişteanu, Vlădescu şi alţii, sunt pentru o alianţă cu d. Fleva, fără de concursul căruia, oculta va mai sta mulţi ani la putere. Tratativele cu conservatorii D-niî Filipescu şi Ionel Grădişteanu au şi început în acest sens tratările cu d. Fleva, fără a ţine seamă de opinia bătrinilor conservatori. Noi, zice d. Filipescu, n’avem nevoe pentru moment de concursul d-lor Lascar Catargiu şi general Manu. D-lor să stea de o parte şi numai cînd rezultatul va fi oarecum asigurat să, iasă la iveală şi să se pună în fruntea campaniei. Tratările cu d. Fleva merg insă foarte greu, din cauză că acesta se teme de o nouă tragere pe sfoară. La prima intîlnire deja avută cu d-nii Filipescu şi Ionel Grădişteanu, d. Fleva le-a spus : Eu n’am uitat modul cum s’a rezolvat chestia Ghenadie, şi n’aş vrea să mai servesc d-luiLaspar Catargiu şi d-lui Stiridza, cari, la un moment dat, ar putea dia nou să cadă la învoială. Opinia d-lui I. Grădişteanu D. Filipescu a rugat atunci pe d. Fleva să-şi formuleze dorinţele şi garanţiile de cari crede că are nevoe, şi s’au despărţit răminind ca la a doua intîlnire să încheie în mod definitiv alianţa cu privire la lupta in alegerile comunale. D. Ionel Grădişteanu, vorbind zilele trecute cu un prieten despre această chestiune, a spus: Fleva are perfectă dreptate că se poartă astfel cu noi, căci tragerea sa pe sfoară in chestia Ghenadie a fost o mare greşală politică a d-lui Lascar Catargiu, deoare-ce partidul conservator va avea tot d’a-ana mare, ba chiar absolută nevoe de concursul d-lui Fleva pentru răsturnarea liberalilor. Mir. Pentru libertatea glod rel Ori unde se înăbuşe o gindire de om, se săvirşeşte o crimă inpotriva omenirei întregi. Cu cît mai adevărată e această cugetare, cînd e vorba de reprezentanţi din cei mai nobili ai gindirei omeneşti ! Se condamnase, deunăzi, la moarte, anarchistul Etie vânt, un apologist al asasinatului, şi preşedintele republicei a semnat comutarea pedepsei in muncă silnică pe viaţă—cînd a auzit că Ellevant e un distins matematician şi un spirit înclinat spre invenţiuni ştiinţifice! Ce n’ar putea inventa odată, pentru fericirea universală gîndul acestui om ? In Italia—deunăzi—o stare de lucruri extrem de mizerabilă a adus poporul la exasperare, și am avut de înregistrat acele măceluri pe stradele Milanuluî, cari au costat viața mai multor sute de flămînzî. S’a proclamat starea de asediu și sabia — care nici odată n'a însemnat dreptatea — a devenit judecătoarea supremă. Consiliile de razboiu au judecat, şi cei dintriu cari au înfundat temniţele au fost acei cari, împinşi de o nobilă gindire, cereau zilnic, cu condeiul in mină, pline pentru cei flăminzi. O pleiadă de ziarişti şi scriitori, ca d-rul Taraţi, d-na Kulischowa, etc., spirite înalte, cari n'au predicat decît pacea, egalitatea şi frăţiea, sînt răpite lumea liber-gînditoare. Marea asociaţie a ziariştilor din Anglia a trimis o adresă regelui Umberto al Italiei, implorînd liberarea martirilor gindirel lat o faptă vrednică ! Dacă o asemenea adresă ar porni şi de la ziariştii şi scriitorii latinei ginte de la Dunăre ?.. Inchipuiţi-vă : atîtea spirite înalte redate libertăţei!... Să îndrăznim a spera ?! E. O F. Cum se poate realiza dezarmarea? — Părerea unui diplomat — _ In ziarul oficios Pester Lloyd, un diplomat austriac se ocupă de Gestiunea cum s’ar putea realiza propunerea de dezarmare făcută de ţar. Vom căuta să rezumăm cît mai bine părerile acestui diplomat. Propunerea ţarului e salutată de toţi şi în toate părţile cu bucurie, dară e primită în acelaşi timp şi cu scepticism. Cuvîntul pronunţat e prea frumos, dar cînd te gîndeşti la piedicile ce se opun realizarea lui, oricît ai fi de optimist, curajul îţi scade. E incontestabil că nu ne aflăm în ajunul veacului de aur al pacei universale. Se poate conceda chiar că propunerea ţarului are la bază o utopie, dar în decursul vreme multe utopii au devenit adevăruri. In evul mediu un predicator al toleranţei ar fi fost tratat de utopist, şi totuşi astăzi, trăiesc in acelaşi stat, în pace şi tihnă, catolici şi protestanţi şi evrei, etc. Cînd la începutul acestui veac, entuziaştii au anunţat unitatea italiană şi germană, n’au fost ei oare trataţi de utopişti ? Şi totuşi utopiile lor sunt astăzi realitatea cea mai pipăită! • Fiecare timp, fiecare naţiune, a fi convingerile lor, cari se pot asemăna unui riu repede care, în cursul său, trage după dînsul tot ce întîlneşte în cale. Deodată în drumul rîuluî se ridică o stîncă — un mare om a spus un cuvînt nou, şi în curînd gîndurile şi convingerile noastre au luat o direcţie nouă. Curentul modului nostru actual de a gîndi este acesta, primejdia unui razboiu este singura protectoare a păcei ; cu cît sîntem mai bine înarmaţi, cu atît ne simţim mai siguri. Cită vreme acest mod de a gîndi va persista, ideia dezarmatei este o utopie. Marele cuvînt „restringerea înarmărilor“ este însă odată spus, de către unul dintre cei mai puternici monarchi ai pămîntului, pe rîndul nostru să-l sprijinim în tendinţele sale, avînd încredere într’însul, lu întenţiunile sale. Nu trebuie însă ca să ne dăm la prea mari speranţe. Propunerea ţarului, şi chiar conferinţa, nu vor schimba curentul vremnei. Ele vor dovedi numai că nu este exclusă putinţa de a ne apropia de un viitor mai bun. Am putea să spunem că Franţa trebuie să renunţe la dorinţa de revanşă, Anglia să evacueze Egipetul şi să se retragă din China, Austria să se înţeleagă cu Rusia asupra cestiunei orientale, şi atunci pacea va fi asigurată. Dară această propunere ar semăna mult cu aceea a lui Palisse, care a avut geniala ideie de a înlătura pauperizmul, dînd săracilor banii de cari ar avea nevoie. • Dacă aprobăm ca principiu în viaţa de toate zilele şi cinstea, de ce n’am proclama-o ca principiu şi în relaţiunile dintre stat şi stat, monarh şi monarh ? Prima şi cea mai principală misiune a conferinţei pentru dezarmare va fi, deci, să ridice sentimentul de încredere reciprocă. Dacă aceasta-i va reuşi, atunci un mare succes va fi realizat. Va fi foarte greu să se supuie conferinţei un program potrivit. E mai uşor să se stabilească ce nu trebuie discutat, decît ce trebue să intre în discuţie. Cestiuni politice, sau mai ales teritoriale, ar provoca imediata întrerupere a discuţiunilor. Dacă se va pune pe tapet cestiunea reducere! putere armate atunci de sigur că nimeni nu va reuşi să formuleze în aşa mod propunerile, încît să fie acceptate în unanimitate. De aceia suntem de părere să se recomande ase discuta mai întîi, nu despre reducerea înarmărilor, ci despre eventualitatea unui război. Deja, prin convenția de la Ge-