Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)

1898-12-04 / nr. 3372

v A Antii XT.—No. 3372 Abonamente lactp lilftu 15 ale fle-dlreî luni fl'se plătesc înaintai . Un an (n tarft 30 lei; tu străinătate 50 lei Șase luni 15 t­ »* m 35 . Trei luni 8 » n « 1* • Numărul IO Bani in străinătate 15 Bani C­ONS Anunciurl 8a primase direct la administrația aiarolnt Linia pagina Vl-a ..... lei 0.50 bani n n V-a • . t « I. 2. •’ ■* - rv-a I I» 2. ,» Ia un mare num­ăr de linii sa fac reductii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director T. M1 li li E Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDICTIA fi AOWUISTIUTU STRADA SARINDAR No. 11 ir «îl j *. i pagini la fie­cere ediţie Constatări triste Primul ministru, vorbind in discuţiune­a generală asupra res­­punsului la mesagiu, a atins şi cestiunea alianţei făcută de guver­n cu elementele socialiste la cile­vii oraşe. In paranteză fie zis, ci­ipul in care s’a ex­primat premierul, pare­ că ar exclude noţiunea alianţei, de­oare­ce d-sa a vorbit de ele­mentele tinere cari au venit In partid. E mai mult vorbă de o contopire, de o intrare in rinduri, pur şi simplu, de o confundare, in felul aceleia fă­cută de radicali cu partidul conservator. Şi că primul mi­nistru are dreptate, sunt unele fapte doveditoare. Unul, discur­sul primarului de Ploeşti, d-l Alex. Rado­vici, carele, la Iaşi, a declarat că recunoaşte de şef al partidului liberal pe d-nul Sturdza. Alt fapt este şi ale­gerea unuia din socialişti i eşiţi la Iaşi pe listă guv­enului, ca aju­tor de primar, ceea ce implică, ori şi ce s ar zice, o alienare de independenţă o solidaritate cu faptele şi ideile administraţiei comunale ieşane şi dej ale gu­vernului. Nu ştim sigur dacă guver­nul a ciştigat prin cucerirea acestor elemente tinere şi cin­stite. Pr­babil că da, căci in balul in care este azi, concur­sul dat de eiţî­va tineri ne­amestecaţi în noroiul luptelor politice, e de natură a’l ridica intru cit­va prestigiul, in loca­lităţile in cari aceştia au crezul că’i bine să devie oamen prac­­tic it şi să profite de lipsa de oameni a partidului de la pu­tere pentru a se impune. Dacă partidul guvernamental a ciştigat ceva prin venirea la ei a acestor elemente necom­­promise, trebue să recunoaş­tem, şi o facem cu tristeţă, că această dezertare de la prin­cipii e dezastroasă pentru o întreagă casă de oameni cari încă aspiră la insănătoşarea vieţei noastre politice şi sociale şi care se ve­d, pe zi ce merge, părăsită de luptători... Intre cele două partide is­torice, cami şi dispută puterea există, in formaţiune, un partid neconcretizat incă, dar care s’a manifestat intru cit­va prin Înjghebarea pe de o parte a grupă ei radicale, iar pe de altă parte prin mişcarea socialistă, care a furnizat ţărei o întrea­gă generaţiune de tineri culţi cinstiţi şi de ptaţi unui ideal. Gruparea radicală a dispărut în apele conservatoare, iar miş­carea socialistă, după ce a lin­­cezit, din cauze pe cari nu e locul a le discuta aici, azi e pe cale a’şi pierde ultimii sol­daţi, cari disperaţi de a se vedea izolaţi, au dezertat la duşmani. in ţară însă, o întreagă ge­­neraţiune de tineri, na ince­­rfel să gindească alt-fel de cit gindesc politicianii, cari de şi ijeinchegalî intr’o mişcare pro­priu zisă, tot speră a alcătui­­m sîmbure, care să facă în­ceputul unui partid noi, graţie m­işcărei căruia să se schimbe faţa luptelor politice de azi. Le lipseşte acestor bine-voinţi şi inteligenţi, şeful care să­ le alcătuiască în partid, platforma de luptă nu e găsită, pentru ca noua formaţiune să se mani­festeze. Ei bine, pentru aceste pături, e dezesperant, că sol­daţii pleacă, e jalnic, că în­cetul cu încetul, fără a se re­para stricăciunile şi pierderile tăcute, clădirea întocmită cade în ruină, aşa că munca unei întregi generaţii se pierde de-a surda. Partidul de la putere poate cîştiga ciţi­va oameni. Demo­craţia insă pierde ceva mai mult: o speranţă intr’un viitor mai bun. Acestea sunt ideile triste, pe cari ni le-a sugerat partea din discursul d-lui Sturdza relativă la venirea tinerilor în partid. Const. Milic. SATIRA IDOL­ATICA Don Colonel In urma expulzărei celor doi tineri Turci, d. Mitiţă şi-a asigurat pentru un nou period concursul lui don colonel Obedeanu, ex­­bașbuzuc în armata turcească și oltean cu cx—24 măsele. Pe cînd vorbea alaltă­eri în Senat d. (ihe­o­rghi Panu d. .colonel a intervenit cu o întrerupere cum că d-sa și-a lăsat oase­le pe cîmpiile Bulgariei. Faptul nu pare tocmai verosimil, fiind­că, dacă e posibil să pierzi vigoarea f­inţei şi să fii încă senator, e greu­ de tot să fii senator după ce ţi-aî lâsat scheletul în ţări străine. T­tuşi am constatat că în întreruperea lui don colonel este o sămînţâ de adevăr : don colonel şî-a lăsat în cruntele bătălii ale vieţei cele 24 măsele ale sale, mai ales măselele... cu pricina. Vax. Ediţia de sear ft Atentatul contra d-lui D. Sturdza Cum pornim la luptă în contra guvernu­lui ?.. D. Aurelian.—In adevăr, d-lor, chestia este foarte gravă și merită ca să fie stu­diată cu mai multă maturitate ; de aceia eu sînt de părere ca să facem o nouă convocare peste cîte­va zile. Cînd doriți să ne întrunim ?... D. Porumbaru­.—Eu cred ca sâ ne adunăm după votarea mesajului. D. Aurelian.—Sunt cu totul de pă­rerea d-lui Porumbaru. Vlan. II col. Duchassaing Intr’adevăr unioniștii fac o socoteală prin care arată că împrumutul proiectat de d-rul Stoiloff, nu este suficient pentru a se plaţi preţul rescumpârării căilor ferate, pentru a face conversiunea, a acoperi cheltuelile cu­rente şi a complecta reţeaua de căi ferate. Dupa patru ani—zic unioniştii—criza finan­ciară va apare din nou, şi atunci în mod mult mai grav, fiind­că datoria publică va fi mult mai mare.• Unioniştii conduşi de fostul ministru de comerţ Velich­off încearcă să provoace a­­cum o alianţă cu z­ukoviştii şi dacă se poate şi cu cele­l­alte partide politice. Ei speră că ast­fel vor putea avea o majori­tate în Sobranie contra cabinetului Stoiloff, a căruia p­isimine este sdruucinată prin de­­misiunile a trei miniștri. De altmintrele , opoziția unită bulgară, organizată de Velich­off, ar avea de gînd ca la caz daca n’ar putea răsturna printr’un vot pe Stoiloff, să recurgă la alte mijloace precum ar fi obstrucționismul, demisiunea in masa, etc. Ori­cum, se vede că ceasul din urmă a sunat ministerului Stoiloff. Pol. & Unul dintre membrii consiliului de raz­­bo­i care avea să-l judece pe Picquart Duchassaing de Ratvoult s-a născut la 184­4. Col. Heim­burger Unul dintre membrii con­aliului de răz­boi, care avea să-l judece ce Picquart. S'a născut la 1844. Comandantul regimentu­lui m. IPlan­t­ri (Dizidenta liberală e adunată pen­tru ea să adopte un plan machiave­lic de luptă in­potriva d-luî Sturdza.) D. Aurelian.—Cred, d-lor, că a sosit momentul de a fi energici. D. Vilaeros (Căscind).—De cind tot vă cint eu ca să eșim din toropeală. D. Costescu-Comâneanu. — D-lor, trebuie să schimbăm tactica, că nu mai merge. Eu m’am hotărît ca să vorbesc la Senat în contra guvernului. D. Valerian-Urseanu.—Atunci, ia si­gur, guvernul mănîncă rahat! D. Costescu-Comâneanu.—De ce nu vorbești d-ta ca să mânînce peltea ? D. Fie va.—Eu am alt plan mai ma­chiavelic ; să-l proclamăm cu toţii şef pe Sturdza, să intrăm in partid, să mi se dea mie internele... D. Delavrancea. — Dacă e vorba, eu am un plan şi mai bun... Toţi.—Care ? Care ? D. Delavrancea.—Să nu mai vorbim la mesaj, să nu ne mai înscrim, să fa­cem gol împrejurul guvernului, să-l omo­­rîm cu indiferenţa! D. Fleva.—Adică, cum să nu ne mai înscrim ? Să nu ne mai înscrim la a­­pelul nominal ... Asta nu pot admite. Eu, d-lor, nu maî pot aştepta, eu în o­­poziţie pierd cinci-zecî de mii de lei pe an, eu înţeleg principii, înţeleg program, înţeleg descentralizare însă vorba Rumî­­nuluî : «frate, frate, dar briza’i cu bani!» Eu, în sfîrşit, nu pot renunţa la diurnă! O. C.faitescu.­—Atunci ca să facem ! Trium­viratul Doi oameni o­aui promtnjm ir*­y.fft titlul liberal în contra triumviratu­lui. Dar, mai intim: Ce este trium­viratul ? „ Triumviratul“ a fost soluţiunea aleasă de către dizidenţi pentru a înlătura pe d. Sturdza de la şefie, adică, în loc de un singur şef: d. Sturdza, partidul să fie condus de către trei persoane : d-nul Sturdza, Aurelian şi Stătescu. Am spus că doi oameni politici din partidul liberal s’au pronunţat în potriva triumviratului, şi aceşti doi oameni sunt d-nul Sturdza şi d-nul Fleva. In aparentă motivele amîndurora ar fi identi­c : tradiţia în partidul liberal, însă, în reali­tate, ce deosebire fundamentalâ! D. Sturdza nu voeşte triumviratul fiind­că ar fi o prostie din partea­ să împartă încă cu doi o putere pe care o exercită astăzi singur; d. Fleva, din potrivă, mu voeşte triumvi­ratul fiind­că printre triumviri nu figura numele d-sate. D. Sturdza doreşte, neapărat, ca să fie singurul şef; d. Fleva, la rîndul său, doreşte să aibă un sin­gur şef. D. Sturdza doreşte ca să dicteze întregului partid liberal, să dicteze şi d-lui Stătescu şi d-lui Aurelian şi d-lui Fleva; iar d. Fleva, dacă pentru moment nu poate fi egalul d-lui Sturdza, voeşte să fie, cel pu­ţin, egalul d-lor Stătescu şi Aure­lian. Iată de ce şi d. Sturdza şi d. Fleva s’au pronunţat categorie con­tra triumviratului. Dragoş. Crizi mhis­erlah bulgira Xmnnnmutal.—Răscumpărarea căilor ferate. — Opoziţie unionistă. Criza Cei trei miniştri unionist! din cabinetul bulgar, au demisionat insfirşit cu toţii. După Velich­off a urmat Madjaroff, după acesta Vesoff. D-nul Stoiloff n’a reuşit deci, după cum se credea la început, sâ spargă gru­pul unioni­m din minister spre a evita o criză ministerială. Cauza demisiunei umaniștilor este marea chestiune financiară, de care în acest mo­ment depinde soarta Bulgariei. Este vorba de a întreprinde un împrumut de trei sute de milioane lei, cu care: sâ se răscumpere căile ferate orientale; sâ se facă conver­siunea tuturor împrumuturilor publice bul­gare într’unul singur cu cinci la sută ; sâ se acopere în sfirşit cheltuielile urgente cari nu se pot acoperi din cauză că în tezaurul statului b­lgar nu se mai află nici un sfanţ. Unioniştii sînt contra acestui mare îm­prumut în care ei văd o afacere mare şi foarte rentabilă ,pentru proprietarii căilor ferate orientale şi pentru cei cîţi­va capi­talişti cari vor contribui pe Ungă aceştia la realizarea împrumutului, pe cînd pentru Bulgaria însăşi, împrumutul ar fi o ruină financiară și mai mare ca caz de față. Vineri 4 Decembrie 1898 taţia sunt fi d-nii O. Stoiceanu, mi­nistru, D. Glani, preşedintele Ca­merei, O Napu, etc. Oare vrea să zică, la d. Grădiş­teanu nu are sâ mai fie Întrunirea grupului chencist, ci pur şi simplu Întrunirea majorităţei. Se spune de unii că chiar prima întrunire a fost fâcută cu ştirea gu­vernului şi numai clţi­va naivi au crezut că e vorba de o atitudine independentă. Unirea cu d. Fleva Şi, ca o expir­are a acestor mano­pere, se dă ştirea că într'adevăr mulţi guvernamentali susţin intrarea d-lui N. Fleva în minister. Se zice chiar că­­i s’a spus d-lui Fleva de cîţi­ va guvernamentali in­fluenţi să aibă puţintică răbdare, că se vor aranja lucrurile... şi ast­fel se şi esplică atitudinea potolită a d-lui Fleva. Cu alte cuvinte, tratativele s’au rupt, dar tratativele continuă. Ce lume! Ce partid! Rep. CULISELE POLITICE Manoperile guvernului In grupaj de la guvern se petrece lucruri cari sunt de natură a enerva şi mai mult destul de enervata lu­me politică. De două zile se trag sforile din toate părţile şi se prepară lovituri pe socoteala tuturor. Unde voeşte să ajungă guvernul? Ce voeşte să facă ? Ce tendinţi are ? La toate aceste întrebări nu e de­cît un singur răspuns: Guvernul să nimicească o­lucreaza pentru ca î-v .... „Ia Şi pînă acum a reuşit să sădească o complectă neînţelegere între aceia cari erau pînă era tovarăşi şi lucrau ca să restoarne guvernul. Neînţelegerea dintre dizidenţi Această neînţelegere nu mai are nevoe să fie probată, ea este evidentă pentru toţi. Totuşi vom da aci o ultimă probă. Iată ce publică azi organul d-lui N. Ileva, Dreptatea: „Triumviratul propus de amicii d-lui Aurelian ca să conducă parti­dul liberal, a produs o impresie pe­nibilă în toate cercurile liberale“. „In informaţiunile noastre, noi am denunţat la timp această însce­nare,­care ar fi constituit decapita­­rea d-lui Sturdza şi călcarea formală a angajamentelor luate faţă de d. Fleva. „Ziarul Drapelul a crezut însă ă trebue să ne dezmintă. „Ei bine, iată că organul d-lor Aurelian­ Lascar vine şi de fară că în adevăr au propus un triumvirat, în care d. Sturdza era primit de nevoe, iar d. Fleva eliminat fără voie. „Drapelul s-a desminţit dar sin­gur. In acelaşi timp, el ne-a aratat am înţeleg unii oameni buna cre­dinţă şi respectarea angajamentelor“. Şi această notiţă a ziarului ca­drează perfect cu atitudinea d-lui Fleva. Tribunul a amuţit. Ni­c o solidaritate nu se mai manifestă în­tre flevişti şi drapelişti. Şi aceasta nu se datoreşte decit ma­­noperilor pe cari le întrebuinţează guvernamentalii, confilialiabulelor se­crete şi intime în urma cărora se răspîndeşte ştirea, pe care ziarid d-lui Fleva o înregistrează, că mulţi gu­vernamentali susţin că trebue să se ajungă la o împăcare cu d Fleva. întrunirea chenoiştilor Aseară s’a ţinut o nouă Întrunire a chenciştilor la d. Gr. Gradişceana, întrunirea era anunţată de alaităeri. Gruparea tinerilor ii cam jena pe cei bătrlni, şi deci s’au adunat ime­diat la d. Nacu, ... arţi seara, ca să ia decizi­uni asupra acestei întruniri. După ce au vorbit maeştrii tră­gători de sfori, s’a decis ca să se ducă toţi membrii majorităţei la d. Grădiştea, nu. Ast­fel, d. Dellmarou, chestorul perlexcelenţiam guvernamental a umblat era din deputat un deputat guvernamental ca să-i invite să ia parte la Întrunirea de la d. Gradiş­­teanu. Nu mai alergau d-nii Grădişteanu, Procopiu, S­ireanu, Frumuşanu, sau Vintilă Rosetti, alerga d. Dell­­marcu­­ ! Si intre cei cari au iscălit invi­ Antide Boyer Deputatul socialist care s'a bătut în duel cu Der­­uléde,­iind­ că acesta i-a strigat în Cameră : „non lieu du Panama“, făcînd a­­luzie ofensatoare la faptul că Boyer a fost amestecat în scandalul Panamalei, şi că ru­dele de instrucţie a dat ordin de neurmărire contra lui. CARNETUL MEU Un artist Eri s’a făcut înmormintarea sculp­torului Georgescu. Totul s’a petre­cut lu cea mai mare tăcere. A pau­zatul n’a fost om politic, el nu s’a distins prin discursuri de luptă, nicî prin meşteşugul agentului electoral . Moartea lui nu putea dar să emo­ţioneze parlamentul, nici să atragă atenţia guvernului. Ion Georgescu nu ne-a lăsat de rit statuea lui Gheorghe Lazar, şi Lar.er na fost omul lui 48, nici al lui 59, el na fos nici liberal nici con­servator. Dar cum voiţi să se mai ocupe cine­va azi de arte şi artişti, cind vorbirea maeastră e lim­buţie, fraza cizelată meşteşugire şi arta in genere o viclenie ? In această stare a spiritelor dispa­riţia unui artist poate să fe consi­derată chiar ca o bine­facere a ce­rului. Dar ce triste sint vremile în cari minţile sînt stăpinite de o judecată ca aceasta şi cit de periculoşi sint pentru viitorul unui neam conducă­torii cu spiritul atit de întunecaţi Abia scăpaţi, sint cîte­va decenii, de nefastele influenţe străine, sintem­ incă in căutarea spiritului bătrin in artele dezvoltate pe vremuri la noi. incă ne luptăm ca să sădim încre­derea că se pot dezvolta şi pe pă­­min­tul acestei ţări frumoasele arte. Şi cind aceasta este situaţia, ne putem da seama de cite privaţiuni, de ce lipsă şi de cită mizerie este însoţită viaţa de artist. Trebue să aibă o adevărată vocaţie aceia cari nu lasă dalta, penelul sau condeiul din mină pentru a se face sub-pre­­fecţi, sau agenţi escali. Să-i cinstim pe aceia cari ştiu sâ îndure toate mizeriile vieţei şi ră­­min la postul de onoare pină cînd neînvinsa moarte vine să pue capăt vieţei lor. Aceştia pot fi cu drept cuvii­t numiţi cei aleşi, aceştia sint adevăratele glorii ale unui popor. Printre aceştia se va număra Ion Georgescu, mărar că la moartea lui parlamentul n’a ridicat şedinţa şi tunurile nu au bubuit î. O. B. A ■ w & Congresul din Berlin —Extrase din memoriile prinţului de Bismarck— Bismark şi Rusia.— O declara­­ţiune a lui Bismark.— Gor­­d­apoff şi Suwaloff.—Scrisori de la ţar. Bismark şi Andrassy.—Alianţa austro-germană.— Din memoriile lui Bismarck, pasagiile cari ne­­interesează pe noî mai mult sint acelea privitoare la congresul ce s’a ţinut la Berlin după războiul ruso­­romino-turc, in care s’a răpit Rominiei, cu învoirea Germaniei, şi ultimele trei judeţe ce ne mai rămăseseră din Ba­sarabia.­ Cele ce urmează le extragem din memoriile marelui cancelar. La 1876 Rusia voia cu ori­ce pret in razboiu. In toamna acestui an Bis­marck a primit la Varziu de la ataşatul militar german general de Wender, o telegrama cifrata din Livadia. Tele­grama cerea in numele ţarului răspuns la chestiunea daca Germania ar ramine neutrala in cazul unui războiu intre Rusia şi Austria. Nu era in obiceiul ţarului să uzeze de ataşatul militar pentru a pune asemenea chestiuni gu­vernului german. Iutii Bismarck a în­cercat sa dea răspunsuri evazive, la urma insa a chemat la Varzin pe am­basadorul german din St. Petersburg şi l-a însărcinat să spue ţarului : a­­runa noastră trebuinţa este de a menţine a­­miciţia intre marile monarchii, cari faţă cu revoluţiunea au mai mult de per­­dut, de cit ar putea cîştiga tu­ptindu-se intre ele. Daca aceasta, spre marea noas­tră durere, n’ar fî cu putinţa intre Rusia şi Austria, atunci putem suporta ca amicii noştri sa piarza sau sa ciş­tige intre dinşii ră­­boaie, dară nu putem suporta ca unul din doi sa fie atît de grav rănit şi păgubit, in cit si­tu­aţi­unea lui ca mare putere indepen­denta şi cu influenţă in Europa, să fie zdruncinata». Ca urmare a acestei declaraţiuni Ru­sia a mutat cim­pui de lupta din Gali­lea in Balcani, şi a început tratări d­e Austria, ca aceasta să ramite neutrală in războiul cu Turcia in schimbul unor promisiuni. Germania nu trebuie sa afle despre aceasta înţelegere austro-rusă, pusa la cale de Suvaloff. Totuşi Bismark a primit propunerea Rusiei, ca să se convoace un congres la Berlin. Gorciacoff a participat, contra voinţei ţarului, ca reprezentant al Ru­siei la congres, numai Şuvaroff insa a avut plenipotenţe. Beinai­k a cerut a­­tunci ca Rusia sa-i comunice confiden­ţi­a, dar clar şi categoric, ‘dorinţele sale. re­prezentanţii ruşi n’au făcut insa a­­ceasta, ci Gorciacoff aştepta de la Bis­­m­ark, «ca şi o damă de la curtesanul ei», ca să ghicească şi sâ apere dorin­ţele ruseşti. Ori de cite ori Bismar­k fă­cea aceasta (cazul cu Basarabia chiar), el primea in loc de recunoştinţă desa­­probări m­­ilioase. «Amiciţia voastră este foarte platonică»—zise ţarina unui re­prezentant german. In aceasta situaţiune împăratul­­Wil­helm I a primit de la ţar o scrisoare autografă, care in două locuri conţinea categorice ameninţări cu rădioîiî. împă­ratul Wilhelm se duse în persoana la Alexandr­owa spre a răspunde verbal a­­men­in firi­lor nepotului să­u,—ceea ce des­­plăcu lui Bismark cu desăvirșire. Dar mai înainte ca împăratul să fi plecat la Alexandrowa, Bisnpar­k a avut la 15 și 16 August 1879 o întrevedere cu Andrassy. Din­­05 bismark expusese acestuia situaţie, ministrul austriac trase conclusia: «Contra unei alianţe franco­­ruse, e cel mai natural sa se opuie o alianţă austro-germ­ană». Bismark de­clara atunci lui Andrassy că prin a­­ceastă concluzie a formulat chestiunea pe care vroieşte s’o dis­ute cu el. S’a ajuns la o înţelegere şi s’a înche­iat o alianţă defensivă contra unui e­­ventual atac al Rusiei înpotriva uneia din puterile contractante. încercarea luî Bismark de a întinde tratatul şi asupra unor atacuri venite din altă parte de cit de la Rusia, n’a putut obţine apro­barea lui Andrassy. Wilhelm I a fost urmărit toată viaţă luî de fantoma rusească. Pe patul da moarte, cînd nu mai cunoştea pe ni­meni, el a zis in fantaziile sale ultime: «Cu împăratul rusesc trebuie să men­ţii tot­d’a­una contactul. Aci nu e ne­voie da ceartă». Strat­

Next