Adevěrul, iunie 1899 (Anul 12, nr. 3566-3567)

1899-06-27 / nr. 3566

Anii XII ...No. 3566 FONDATOR AliEX. V. ItEI.BIMAXU Abonamente Un an Șase luni Trei luni In țară..............30 leî 15 lei 3 lei In atrMnătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1© bani în toată tara j|5 „ „ străinătate Un număr vech­iu bani 20 ^r__JPumînicâ 27 Iu­nie 1899 IONST. MILLE Anunciuri îi pagina IV Lei. . . 0.50 bani ji m ii • •«*».% • '#%. 2.— 1. BIROURILE ZIARULUI I. — S­tr­ada Sărindar— II DIRECTOR POLITIC I editia de seara prestarea sefilor radicali din Serbia Vulcanul de sub noi Biata ţara rominească a a­­juns in aşa hal că pînă şi cele mai caraghioase aforisme, cari în alte ţări au fost un joc de cuvinte spiritual sau o satiră la adresa nătărăilor, să i se po­trivească şi să ia un sens tragic. Franţa întreagă a izbucnit în nesfirşite hohote de ris cînd un autor spiritual a spus în 1852 că Le char de l’Etat h­a­­vigue sur un volcan. E un du­reros şi îngrijitor adevăr că în anul 1899 Rominia stă pe un vulcan. Două fapte, petrecute în scurta şi ridicula sesiune par­lamentară pe care am avut-o, pun în evidenţă această pri­mejdioasă situaţie. In faţa celor petrecute la Slatina, simptom de boală grea în trupul ţării şi de imbecili­­litate unită cu sălbatecă cru­zime la cei ce ne guvernă, un bătrin şi sincer liberal, d. P. S. Aurelian, a propus o an­chetă parlamentară. Acesta e primul fapt. Cind un om care nu se conduce numai­de­cit de ideea meschină de-a sid­i un guvern adversar, găseşte absolut necesară o vastă an­chetă parlamentară, e semn că situaţiea nu e bună de loc. Al doilea fapt e răspunsul guvernului, prin gura d-lui Tache Ionescu. El nu vrea an­chetă fîind­că se teme de re­zultatele ei, vrea numai spori­rea jandarmilor, şi ca una din cauzele principale ale răscoa­lelor ţărăneşti dă legea casei rurale. La prima vedere iţi vine să rîzi sari să te indignezi de a­­tîta gogomănie sau rea cre­dinţă. Dar analizind mai de a­­proape aceste afirmări, ele iţi inspiră serioase îngrijiri. Cum, in aşa hal am ajuns în cit o anchetă menită să lu­mineze o situaţie nu poate de cit s’o încurce şi mai rău şi s’o complice cu noui cadavre? Care va să zică pe de-o parte spiritul de revoltă e în întrea­ga masă, violent şi ireductibil, iar pe de alta principiul auto­­rităţei e redus la zero? Unde mergem, d-lor miniştri ? Ce vi­itor ni se pregăteşte ? Să nu răspundeţi că insti­gatorii de meserie, ne-au adus în acest hal, căci atunci vă în­fundaţi mai rău­ şi împingeţi lumea să-­şi facă­­geamantanul ca să treacă graniţa cit mai curind. In adevăr, citi instiga­tori—dacă instigatori sunt—aţi putut descoperi ? IPats*«!. Ce să zicem de o ţară care e la discreţia a patru oameni ? încă o dată: Unde mergem? Ce ne - aşteaptă in viitor? Şi credeţi că sporind jandarmeria încă cu o sută de oameni îndrep­taţi situaţia ? Dacă o credeţi sincer, în urma afirmărilor voastre asupra gravităţei îm­prejurărilor prin cari trecem, atunci sînteţi curat nebuni de legat. A zis d. Take Ionescu că legea casei rurale a adus ţara in primejdie de peire. Dacă ar fi adevărat, răii stăm, mari de­zastre ne aşteaptă. Ce e casa ruralul O reformă frumoasă dar şi anodină. E creditul public pus la dispozi­ţia satelor cum a fost pus şi la dispoziţia oraşelor. Dacă o lege aşa de simplă, aşa de uti­litară, aşa de morală, răzvră­teşte ţara şi o expune la re­volta a cinci milioane de ţă­rani, atunci ştiţi care e sin­gura concluzie logică ce se poate trage din acest fapt ? lata: Că bolnavul care se nu­meşte «poporul romînesc» e în agonie, că chiar remediul cel mai simplu şi mai potrivit nu mai poate produce asupră-i de­cît spasmul morţii. Cind nici prin reforme bla­jine şi bine chibzuite, un po­por nu se mai poate calma măcar, zilele lui sunt numărate, asta s’o ştiţi. Cine l’a adus in acest hal ? Ne spuneţi răul, ne anun­ţaţi, fără să voiţi, cataclizmul, dar cum il veţi îndrepta ? Dacă numai prin jandarmi, ei nu vor fi buni de cît cel mult sa vă lege, pe voi miniştri, cot la cot, şi să vă conducă într’o casă de sănătate. I. Teodcrescu —■» — —----------------------------------­ COT­I­D­­­AN E DUŞ ECOSEZ Colectiviştii, foarte veseli de discursul d-lui P. S. Aurelian, proclamau în toate părţile reintrarea, drapeliştilor la­ clubul din faţa faimoasei fîntîni a lui C. F. Robescu. De­odată vine discursul d-lui Emil Costinescu. Şi Drapelul publică amîn­­două discursurile. —­ Cum se poate ! ? strigă colectiviș­tii. Aceasta nu se mai poate pricepe ! Un drapelist le răspunde cu multă lo­gică. — De ce nu pricepeţi, d-lor ? Drape­­liştii sunt un partid intermediar şi ca a­­tare trebuie să păstreze o notă mijlocie. Discursul d-lui Aurelian a fost un duş cald pentru d­v., iar discursul d-lui Cos­­tinescu un duş rece. Prin urmare drape­­liştii — consecinţi cu întreaga lor purtare — v’au aplicat un duş ecosez. SITUAŢIA GENERALULUI Toţi conservatorii discută grava situaţie financiară în care se află ţara. Fie­care propune cite un mijloc prin care să se micşoreze răul. In consiliul de miniştri chiar s’au fă­cut tot felul de propuneri. Dar la toate aceste propuneri se ridică obiecţitinea: .— Foarte bună propunere, dar unde este ministrul de finanţe care­­s’o reali­zeze ? E şi mai nostim că la această obiec­­ţiune chiar d. general Manu adaugă : — Da, asta-i chestia, unde e minis­trul de finanţe ? Generalul nu se poate obişnui cu ideea că e ministru de finanţe. IRONIA SOARTEI Un conservator făcea ori următoarea observaţie. — Bietul G. Gr. Cantacuzino, este un adevărat martir, cu el se repetă casna lui Tantal! Să fii nababul ţăreî şi totuşi să fii singurul prim-ministru care să nu poţi sta la putere din cauza lipsei de bani. Să înoţi în bani pînă la gît şi totuşi să căci din cauza crizei financiare. Nabab și victimă a lipsei ? Ce ironie a spartei. Snop. DIN FUGA CONDEIULUI Ce nu se poate spune Nu se poate spune de pildă că actualul minister ar fi un guvern de sans-couloţi. De ce ? Pentru că numai d-nul Take Io­nescu, singur, are şapte pantaloni. Nu se poate spune că guvernul este prost, de­oare­ce d-rul Istrati e în­tot­dea­­una în comunicaţie mai mult de­cît cu un spirit. Nu se mai poate spune Camerei Parla­mentul României, de­oare­ce fiind vorba de copii, trebuie botezată parloh­ul Ro­mâniei. Pax. Goana la sate După ce-a împuşcat pe ţărani, guvernul s’a pus să terorizeze pe învăţători. Din toate judeţele dunărene, mai ales din acelea în cari mişcarea ţărănească pentru legali­tate şi dreptate s’a dovedit puternică, ne vin ştiri groaznice asupra uneltirilor pe cari administraţia, din ordinul guvernului, le face in­ contra învăţătorilor. O mulţime din ei au­ fost daţi în jude­cata consiliului de disciplină, pe tot felul de motive puerile, dar în fond pentru că sunt suspectaţi de iubire pentru legi, drep­tate şi adevăr, in materie politică. Şi credeţi oare că aceşti învăţători ar fi făcut cel mai mic act de cetăţeni, cum a­­veau dreptul de altmintrelea ? Ferească, D-zeu­! Nenorociţii cari au­ o familie grea, datorii penibile de îndeplinit, mizeria de susţinut, şi cari ştiu­ şi văd ce teroare se dezlănţite in jurai lor, n’au îndrăzneala să cugete şi să lucreze ca romînî şi ca cetă­ţeni. Pentru a se vedea de ce şi cum sînt persecutaţi, să, dăm o pildă, din judeţul Vlaşca. Aci guvernul a h­otărît să nu permită ţă­ranilor de a-şi alege delegaţi d­e-aî lor, ci a desemnat el pe vre-o cîţ­i-va cioflingari de prin oraşe, cari să voteze in numele sa­telor. Ţăranii s’au dus la învăţători, ca la oameni mai eu carte, să-î intrebe ce e de făcut. Unii din ei au avut curajul să le răspundă că dacă cred ,că ei n ’au vi­sat oameni demni să i reprezinte, atunci să a­­leagă pe cine le indică administraţia, dacă da, să-şî aleagă consăteni. Alţi învăţători, veniţi la Giurgiu ca de­legaţi, au­ fost întâmpinaţi de bătăuşii gu­vernului cu titlule­ de consumaţie gratuită la circiuma „Imperial“. Indignaţi, ei au refuzat. Atunci bătăuşii s’au­ răstit la dîn­­şii, i-aiî înjurat şi pe‘tumă 9 au denunţat prefectului. Prefectul şi sub-preifecfiî ai­ bătut din picior revizorului ca să i dea in judecată. Lucrul s’a făcut. Să mai protestăm ? La ce bun ! Excesul de ilegalitate şi de violenţă poartă in sine pedeapsa, care va sosi odată. Index. Puterea cu ori­ ce preţ Tribunul poporului de astă dată şi-a dat ultima măsură, a dovedit că întreg ţelul luptelor sale de trei­zeci de ani, era un portofoliu ministerial. Nu im­portă dacă acest portofolii­ e mingit de singe şi de noroi­, puţin îi pasă ca fiinţa sa pe banca ministerială, însem­nează renegarea intregei sale vieţi, pu­ţin iî pasă că la fie­care pas comite o infamie şi se pune in contradicţie cu tot ce a zis şi tot ce a făcut!... . Principalul este că este ministru şi pentru a rămîne e capabil de ori­ce ne­­demnitate, de ori­ce apostazie, de ori­ce minciună. A aprobat mişcarea ţărănească a clu­burilor de la sate şi a adunat discur­surile sale relative la aceasta în broşura Oculta la sate. Azi pe de o parte afirmă că aceia cari merg să lumineze poporul sunt escroci şi a dat pe de altă parte ordin administraţiei Dreptăţeî ca să nu mai vinză Oculta la sate... A fost unul din aceia cari in tot­­d’a­una au sărit cînd a fost vorba de săteni, şi azî, cind lă Slatina s’a comis un asasinat mişelesc, azi fostul tribun respinge ancheta parlamentară cerută de opoziţiunea din Senat, o respinge, căci aşa i-au poruncit stăpiniî, a respins-o pentru că aşa vor d-niî Take Ionescu şi Nicu Filipescu. Acesta este începutul. Vom vedea pe tribun scoborind toate treptele tică­loşiei, il vom vedea mai catolic de­cît papa şi mai reacţionar şi mai sangui­nar de­cît generalul Jack Lahovary. Inter. gor—— — Onoarea armatei Relativ la dureroasa dramă din Slati­na, în care soldaţii au fost siliţi să tra­gă asupra fraţilor lor, noi, şi cu noi în­treaga ţară—am deplîns şi pe victime şi pe călăi. Nimeni n’a acuzat armata, căci ea nu a servit de­cît ca uneltă oarba în mi­na cîtor­va asasini sîngeroşi... La durerea aceasta şi a ţăreî şi a ar­matei române — s’a adăogat durerea ac­tului incalificabil al generalului Jack La­hovary, care în plin Senat a felicitat ar­mata pentru acest înalt fapt de arme!... S’a tras în Romînî, sînt atîţia morţi şi atîţia răniţi, arma Manlicher a făcut minuni şi—s’a găsit un general român, un băutor de sînge inconştient, care să glo­rifice acest fapt dureros ! Şi, ca faptul odios să fie complect, s’a găsit şi o gazetă, care are în trecutul directorului să fi moarte de om, ca şi ea să cînte osanaua stăpînului ei, dan­­ţînd pe mormintele încă proaspete ale ţăranilor ucişi la Slatina ! Ne întrebăm uimiţi dacă sîntem în Cafreina ori în întunecimile Africei, des­crise de Stanley, ca sîngele vărsat, sîn­ge inocent, să îmbete aşa de mult pe un general şi să facă pe nişte simpli ziarişti să uite respectul morţilor şi, în loc să îmbrace haina de jale, să felicite armata romînă pentru că , a fost silită să lovească în fraţii ei, să răpună vieţi de Romînî?... In ce ţară trăim, prin ce timpuri sîntem nevoiţi să trecem! C. M. CARNETUL MEU Torturi Un ziar din Capitală primeşte din Slatina ştirea că ţăranii arestaţi a­­colo sub motiv că au participat la manifestaţia de la începutul lunei curente sunt torturaţi în închisoare. Se spune chiar că unul dintre ţă­rani, desperat de torturile ce i s’au aplicat, s’a spinzurat in închisoare. Cazul nu e nou­. Ne aducem a­­minte că s’au mai întimplat aseme­nea torturi—şi chiar cu orăşeni—la Dorohoia, la Ploeşti şi chiar în Bu­cureşti. Dacă de cite ori s’a constatat a­­semenea sălbătăciî s’ar fi pedepsit culpabilii, de sigur că azi nu am fi înregistrat ororile de la Slatina. Dar ce nu s'a făcut in trecut e o datorie să se facă azî. " E cea mai mizerabilă laşitate să torturezi oameni arestaţi; *este de­gradarea pînă la cea din urmă treaptă a autorităţei să recurgi la asemenea mijloace barbare pen­tru a smulge sau a impune o decla­raţie. Şi la ce poate servi asemenea in­famii ? Ele nu pot avea alt rezultat de­cit înrăirea populaţiei rurale, de­cît să sădească în populaţia rurală cea mai complectă ură pentru oră­şeni. Cercetarea cauzelor mişcărilor de la sate şi întrunirea celor cari au luat parte la ele, sunt lucruri prea delicate pentru ca să fie date pe mîna sbirilor. Dacă faptele relatate de ziarul care primeşte din Slatina denunţă­rile de cari ne ocupăm sînt adevă­rate, este o fdatorie pentru guvern să dea in judecată pe culpabili. I. C. B. m CHESTIA PESCĂRIILOR De patru ani de cînd s’a pus in a­­plicare legea pescuitului, în fie-care an arendaşii de bălţi­­şi negustorii de peşte ridică tot felul de obiecţiuni in contra măsurilor ce se iau pentru ocro­tirea peştelui. Toţi miniştrii cari s’au succedat la domenii au fost asediaţi de cererile a­­rendaşior şi pescarilor şi a trebuit o energie deosebită din partea d-lui Gri­­gore Antipa, directorul serviciului pes­căriilor, pentru ca cei cari aveau in ve­dere numai interesele să nu triumfe. Acum a apărut un nou raport al d-lui Antipa, făcut noului ministru de domenii, d. N. Fleva. In acest raport se arată cu date sta­tistice rezultatele date de legea pescu­itului. Este foarte interesant acest ra­port, căci prin el se arată cum s’a creeat o adevărată avuţie ţăreî, un ve­nit însemnat Statului şi s’a păstrat populaţiei sărace un nutriment substan­ţial şi eftin. Vom rezuma aci acest interesant ra­port, dind cifrele importante pe cari Ie conţine. Starea bălţilor Prin acest raport se arată mai întii că la 1895 cind s’a luat bălţile din Do­brogea de către Stat, ca să le caute în regie, ele erau cu totul dispopulate de peşte, pentru că arendaşii pescuise fără nici o socoteală, avînd în vedere nu­mai cîştigul lor momentan. Tot aşa şi cu bălţile din secţia a IlI-a. _ Intr’adevăr, arendaşii nici nu pot să aibă în vedere alt­ceva de­cit cîştigul lor. Ce Ie pasă lor dacă la expirarea contractului bălţile sint despopulate. In aceşti patru ani din urmă de cind pescuirea se face în mod raţional, pro­­tejindu-se peştii cari n’au ajuns încă la timpul reproduceri, cum şi oprin­­du-se pescuitul in lunile de reprodu­cere, s’a ajuns la rezultatul dorit că toate bălţile cărora li s’a aplicat mă­surile prevăzute de lege, s’au populat şi producţia bălţilor creşte in mod ui­mitor. Dar să lăsam cifrele să vorbească. La ultima licitaţie ţinută pentru băl­ţile din Dobrogea*—­’deşi s’au ţinut mai multe licitaţii —■ nu s’a oferit sta­tului de cit o arendă de 300 000 lei. Atunci s’a hotărit ministerul domenii­lor, după propunerea d-lui Antipa, să le exploateze în regie, după normele prevăzute de legea pescuitului. Iată acum cum s’au urcat veniturile acestor bălţi de la 1895—1898. In 1895 , 484.000 lei, cheltueli de exploatare 110.000 — iau cifrele mari fără sutimi şi zecimi — venit net, 373 de mii, deci un plus asupra arendei o­­ferite la ultima licitaţie de 73,000 leî. In 1898: Venit brut, 617,000 lei; cheltueli de exploatare, 87,000 ; venit net 530,000; plus asupra arendei 230 de m­ii. 1897: Venit brut, 535,000; cheltueli 96,000; venit net, 439.000; plus asupra arendei, 139.000. 1898. Venit brut, 666.000; cheltueli 107.000; venit net, 539.000; plus asu­pra arendei 259.000 lei. Deci in patru ani statul in loc de 1.200.000 lei cit ar fi încasat ca arendă, a ciştigat, căutind bălţile in regie, 1.900.000 adică a cîştigat mai mult 700.000 leî, aproape îndoit de cit i se oferise la licitaţie. La aceasta trebue să se adauge apoi vre-o 50.000 leî cari sint în unelte şi aparate de pescuit şi apoi, consideraţia principală din îndoitul punct de vedere economic şi financiar, că pescuirea fă­­cindu-se in mod raţional, bălţile s’au populat tot mai mult şi pescuirea va da din ce in ce prin urmare venituri tot mai mari. Dacă în 1897 se vede o mică scăde­re, cauza a fost că preţul peştelui scă­zuse mult din cauza că încă nu aveam regulat exportul peştelui şi consumaţia din ţară nu era suficientă pentru a lua tot peştele pescuit. Se poate vedea însă şi mai bine re­zultatele date de legea pescuitului, cînd vom avea dinaintea ochilor cifrele refe­ritoare la cantitatea de peşte pescuit in aceşti din urmă ani. Iată-le : nn 3895: Peşte proaspăt, 6,000,000 kgr. Peşte sărat, 1,200,000 kgr. 1896: Peşte proaspăt, 7,867,000 kgr. Peşte sărat, 2,000,000 kgr! 1897 : Peşte proaspăt, 8,078,000 kgr. Peşte sărat, 3,294,000 kgr. Deci in trei ani proporţia a crescut cu 34 la sută pentru peştele proaspăt, şi cu 170 la sută pentru "peştele sărat, Morun şi nisetru S’a vorbit mult şi s’a protestat ma ales pentru chipul in care se face pes­cuitul nisetrulu­i şi al morunului. Se ştie că pescuirea acestui peşte se face mai ales la gurile Dunărei. Ei bi­ne, se protestează că aplicîndu-se legea în ce priveşte oprirea pescuitului in lu­nile­ Aprilie şi Maii­ se face numai în interesul Rusiei, care permite pescuitul în aceste timpuri, şi morunul şi nise­­trul nepescuit la noi se duce in apele ruseşti. Cei de la direcţia pescuitului au sus­ţinut însă că acest peşte, cind vin lu­nile în cari îşi depun oile, merg în su­sul Dunărei, unde le depun. Iată acum rezultatele date de legea pescuitului: In 1895: Morun proaspăt, 149.000 kgr., sărat, 95.000 kgr. Nisetru proas­păt 73 000 kgr., sărat, 37.000 kgr. 1896 : M. pr. 149.500 kgr., sărat 49.700 kgr. N. pr. 96.000 kgr., sărat 22.000 kgr. 1897: M. pr. 208.000 kgr., sărat 89.000 kgr. N. pr. 44.000 kgr., sărat, 33.000 kgr. 1898: M. pr. 1.002.000 kgr., sărat, 38.900 kgr. N. pr. 139.000 kgr., sărat 12.000 kgr. Aceste cifre dovedesc că pescăriile de morun și nisetru s’au urcat pro­ductiv­­in acești patru ani din urmă cu 600 la sută. Mai elocventă pledoarie in favoarea măsurilor prevăzute de lege, nu se poate. Alte pescării Toate ţifrele date pînă aci privesc numai bălţile din Dobrogea. Pentru edi­­ficarea opiniei publice este bine să dăm cite­va ţifre şi ne la una din bălţile mari arendate asupra căreia direcţia pescăriilor n’a avut de cit numai con­trolul. Luăm din raport ţifrele relative la pescăriile din locul Brateş. In 1895: S’a pescuit 615,000 kgr. de peste. în 1896: 738,000 kgr. In 1897: 1,246,000 kgr. In 1898: 1, 261,000 kgr. Adică producţia a atins proporţia de 205 la sută in patru ani. Import şi export Legea pescuitului a avut insă şi un alt rezultat favorabil pentru ţara noas­tră. Pină la 1895 cind s’a aplicat a­­ceastă lege, comerţul nostru cu peştele ne era absolut defavorabil, de oare­ce importam cantităţi considerabil mai mar de cit exportam, îndată insă ce s’a aplicat legea şi mai ales îndată ce s’a stabilit relaţiunî, pen­tru export, cu pieţele mari din Europa şi in special cu piaţa Vieneî exportul a covîrşit importul şi peştele începe să devie unul din principalele producţiuni de export ale ţăreî. Iată in această privinţă cifrele sta­tistice : In 3895. Am importat 7583078 kgr. de peşte și am exportat 2,313,071 kgr. Adică 76.62 la sută import şi numai, 23.38 la sută export. Politician­ii noştri Este atît de tristă înfăţişarea po­litică a ţărei noastre în­cît mă în­treb adesea ori dacă profeţia lui Bo­­lintineanu : „Viitor de aur ţara noa­stră are !“ nu este numai o amară ironie din partea unui prooroc min­ci­unos. Faptele zilnice, acţiunea partidelor noastre politice, neruşinarea sfrun­tată a celor mai neruşinaţi politici­ani, lipsa lor de scrupul, lipsa lor de cinste, intenţiunea lor constantă de a minţi şi de a înşela, te mai îndeamnă a te întreba dacă noi a­­vem cu adevărat o clasă de oameni politici, dacă avem bărbaţi de Stat, ori dacă oamenii destinaţi pentru ocnă şi pentru banca acuzaţilor au devenit uzurpatori la guvern şi pe banca ministerială ? Şi în alte părţi s’au văzut băr­baţi politici cari au căzut în con- J tradicţiune, de cît în ţările cu mora­vuri cinstite asemenea păcate se întîmplă la cîte un secol odată şi, în­tot­ d’a­una, autorul a plătit cu ca­riera lui sfîrşită o greşală atît de mare. La noi aceasta este politica de toate zilele. * Cîte­va exemple recente vor ilu­­stra onestitatea politică a partidelor noastre de guvernămînt. In opoziţiune liberalii au agitat cu stăruinţă 3 chestiuni şi au făcut declaraţiuni categorice asupra lor : 1. Au desemnat ca duşman al nea­mului pe ruşi; 2. Au făgăduit desfiinţarea impozi­tului accizat; 3. Au făgăduit că vor lua apărarea românilor din Ungaria şi vor inter­veni în favoarea lor. Venind la guvern, liberalii au fă­cut tocmai din potrivă de ce au promis. Au mers la Petersburg, au menţinut pretutindeni accizele şi au părăsit pe românii din Ungaria. Conservatorii, în opoziţiune, au avut tot atît de puţin scrupul. Exem­ple : 1. Au dezaprobat în termeni foarte energici pe guvernul liberal, cînd a urcat impozitul pe spirtoase şi mai ales cînd au decretat aplicarea fai­moasei legi franceze : legea lacătu­lui ; 2. Au protestat în potriva alege­rilor comunale din Bucureşti, făcîn­du-se apostolii libertăţei electorale ; 3. Au făcut agitaţiune de stradă şi au proclamat astfel dreptul pen­tru fie­care cetăţean de a-şi căpăta dreptate calcînd legile, nesocotind autoritatea şi lovind cu pietre în soldaţi. 4. Cu o săptămînă înainte de ale­geri au tăgăduit din toate puterile că guvernul actual ar avea de gînd ca să urce birurile. Dar, a doua zi după venirea la putere, acest partid conservator nu mai cunoaşte nici un angajament. Alegerile le-au făcut mai rău­ de cît le-au făcut liberalii pe cele din Bucureşti; ceva mai grav, au avut mai puţină pudoare de­cît liberalii căci, de unde aceştia au casat ale­gerile comunale din Bucureşti, con­servatorii n’au voit să caseze nici măcar pe cele de la Slatina. Au urcat mai mult de cît liberalii impozitul pe spirtoase şi în­tocmai ca liberalii au decretat executarea legei înainte de a fi votată. Au împuşcat pe ţăranii cari au imitat întocmai pe conservatorii din Bucureşti, cari adică s’au revoltat, au înfrînt ordinea şi au lovit cu pie­tre în soldaţi. Au urcat birul pe alcool şi d. Ta­ke Ionescu a făgăduit că la toamnă guvernul va veni şi cu alte impo­zite. * In altă ţară cu moravuri serioase o singură înşelăciune de felul aces-­ tora ar fi de ajuns spre a compro­mite grav un partid şi spre a în­­mormînta pe un bărbat politic; la noi, din potrivă, minciuna şi neruşi­narea te pozează în mare om poli­tic. In mijlocul acestor două bande de guvernămînt omul care n’a pierdut ruşinea, omul care ridică glasul pen­tru dreptate şi moralitate, e luat în rîs şi e tratat drept un visător. Am citit unele povestiri despre bandiţi celebri şi am văzut cum de cele mai multe ori nenorociţii prizo­nieri erau supuşi la cele mai oribile torturi. Cite­odată însă vaetele vic­timelor găsea ecou în inima mai pu­ţin împetrită a vre­unui bandit mai uman. Ei bine, erea destul ca aces­ta să înalțe vocea în favoarea vic­timei pentru ca să fie luat în bat­jocură pentru sentimentalizmul sau­ rău plasat. întocmai asemenea se petrec lucrurile în cele două partide de guvernămînt. Omul care are caragiul să deza­probe întreaga sistemă alcătuită din neruşinare şi din minciună, e hui­duit, e primit ca un biet nătărău­ impropriu­ pentru politică, cîte­odată e maltratat. * Apoi ce să mai zicem despre u­­şurinţa cu care unii pretinşi bărbaţi politiei reneagă tot ce au spus în ajun, părăsind şi idei, şi steag, şi partid ? D-l Fleva a fost 30 de ani libe­ ral şi într’o bună dimineaţă ne-am trezit cu d-sa ministru conservator. D-l Fleva a rostit in primăvara aceasta cunoscutul sau discurs „O­culta la sate“ în care a proclamat legitimitatea cluburilor ţărăneşti, şi tot d­. Fleva devine ministru solidar cu cei ce au împuşcat pe ţărani şi declară că cluburile ţărăneşti sunt un instrument criminal de agitaţie. D. Fleva făcea alaltăieri o crimă ministrului liberal Ferekyde pentru­­că se găsea în înţelegere cu con­servatorul Tache Ionescu spre a în­chide cluburile sătenilor, dar după trecere de trei luni acelaşi domn Fleva se uneşte cu acelaşi domn Tache Ionescu spre a împuşca pe săteni. Apoi nu trebue să pierdem din vedere că aceste doua partide de guvernămînt nu luptă de­cît pentru un singur scop . Să vie la putere. In streinătate partidele mai luptă şi pentru idei şi reforme. Aţi văzut în Belgia. Întreaga o­­poziţiune s’a coalizat, nu pentru a răsturna cabinetul Vandenpeereboom, dar pentru a obţine retragerea legei electorale. Au fost lupte violente, Bruxella a fost în stare de revoluţie, s’au îm­puşcat oameni, dar cînd şeful guver­nului a declarat că retrage legea opoziţia întreagă l’a aplaudat şi ţara s’a liniştit.* La noi vestitele partide istorice sînt mai flămînde după putere de cît e flămînd d. Fleva după un por­tofolii­. Aceste partide n’au nici o ruşine cînd aleg mijloacele de par­venire. Pentru ele este indiferent dacă ajung la cîrmă prin alegeri, prin voinţa regelui, prin porunca străinului, prin înşelarea ţăreî, sau prin revoluţia de stradă. Scopul lor principal este să parvie, şi alt nimic nu mai au în vedere. Dar vestitele chestii pe care le inventează partidele spre a înşela ţara!... O bucată de vreme a fost la ordinea zilei chestia rusească, după aceea s’a inventat chestia na­ţională, iar acuma, fiind­că amîn­­două aceste chestii au dat faliment fraudulos, amîndouă partidele noas­tre de guvernămînt se pregătesc ca să agite şi să ameţească ţara cu chestia antisemită. Aşa zişii bărbaţi politici din par­tidul liberal, ca şi cei din partidul conservator, sunt indiferenţi faţă de tot răul ce -l pricinuiesc ţărei, dacă agită lumea fără de folos, dacă a­­măgesc, dacă întrerup lucrarea folo­sitoare spre progres, ce­va mai mult, au inventat teoria celor două partide clasice spre a îndepărta pentru tot­­dea­una de la putere pe oamenii mai cinstiţi cari au oroare de a­­ceastă politică de codru. De aceea asistăm, cu mîhnire, la un mare regres ce se operează în viaţa noastră publică. Rasa oameni­lor de Stat dispare treptat, iar în fruntea trebilor se înalţă numai şi­reţii, numai energumenii, numai a­­genţii electorali supremi. Pînă acuma cîţi­va ani în fruntea, ţăreî şi a partidelor steteau toţi frun­taşii ţăreî, în fruntea liberalilor: Ro­­setti, Cogălniceanu, Ion Ghica, Du­mitru şi Ion Brătianu, G. Verne­scu, Chiţu, Nicolae Ionescu, etc. în frun­tea partidului :conservator : Lascar­ Catargiu, Mavrogheni, Manolachi­ Costache, Costailoiu, etc., etc. Dar de cîţi­va ani trecerea oamenilor de valoare a scăzut foarte mult. Am ajuns chiar în halul acela, în­cît vedem cum nulităţi fără cultură, fără inteligenţă, fără pregătire poli­­î­tică, se impun amînduror partidelor,,­ iar bărbaţi de valoarea unui Carp, ‘ unul Maiorescu, unul Ghermani, u­­nul Marghiloman, sînt scoşi din cir­­culaţiune fiind­că nimeni nu mai are nevoie de serviciile lor. Prin urmare, într’o ţară în care d-nul Take Ionescu poate fi dictator iar Petre Carp nu poate fi măcar, ministru, putem repeta cuvintele lui Hamlet. Este ceva putred, const. C. Bacalbaşa

Next