Adevěrul, iunie 1899 (Anul 12, nr. 3566-3567)
1899-06-27 / nr. 3566
Anii XII ...No. 3566 FONDATOR AliEX. V. ItEI.BIMAXU Abonamente Un an Șase luni Trei luni In țară..............30 leî 15 lei 3 lei In atrMnătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1© bani în toată tara j|5 „ „ străinătate Un număr vechiu bani 20 ^r__JPumînicâ 27 Iunie 1899 IONST. MILLE Anunciuri îi pagina IV Lei. . . 0.50 bani ji m ii • •«*».% • '#%. 2.— 1. BIROURILE ZIARULUI I. — Strada Sărindar— II DIRECTOR POLITIC I editia de seara prestarea sefilor radicali din Serbia Vulcanul de sub noi Biata ţara rominească a ajuns in aşa hal că pînă şi cele mai caraghioase aforisme, cari în alte ţări au fost un joc de cuvinte spiritual sau o satiră la adresa nătărăilor, să i se potrivească şi să ia un sens tragic. Franţa întreagă a izbucnit în nesfirşite hohote de ris cînd un autor spiritual a spus în 1852 că Le char de l’Etat havigue sur un volcan. E un dureros şi îngrijitor adevăr că în anul 1899 Rominia stă pe un vulcan. Două fapte, petrecute în scurta şi ridicula sesiune parlamentară pe care am avut-o, pun în evidenţă această primejdioasă situaţie. In faţa celor petrecute la Slatina, simptom de boală grea în trupul ţării şi de imbecililitate unită cu sălbatecă cruzime la cei ce ne guvernă, un bătrin şi sincer liberal, d. P. S. Aurelian, a propus o anchetă parlamentară. Acesta e primul fapt. Cind un om care nu se conduce numaidecit de ideea meschină de-a sidi un guvern adversar, găseşte absolut necesară o vastă anchetă parlamentară, e semn că situaţiea nu e bună de loc. Al doilea fapt e răspunsul guvernului, prin gura d-lui Tache Ionescu. El nu vrea anchetă fîindcă se teme de rezultatele ei, vrea numai sporirea jandarmilor, şi ca una din cauzele principale ale răscoalelor ţărăneşti dă legea casei rurale. La prima vedere iţi vine să rîzi sari să te indignezi de atîta gogomănie sau rea credinţă. Dar analizind mai de aproape aceste afirmări, ele iţi inspiră serioase îngrijiri. Cum, in aşa hal am ajuns în cit o anchetă menită să lumineze o situaţie nu poate de cit s’o încurce şi mai rău şi s’o complice cu noui cadavre? Care va să zică pe de-o parte spiritul de revoltă e în întreaga masă, violent şi ireductibil, iar pe de alta principiul autorităţei e redus la zero? Unde mergem, d-lor miniştri ? Ce viitor ni se pregăteşte ? Să nu răspundeţi că instigatorii de meserie, ne-au adus în acest hal, căci atunci vă înfundaţi mai rău şi împingeţi lumea să-şi facăgeamantanul ca să treacă graniţa cit mai curind. In adevăr, citi instigatori—dacă instigatori sunt—aţi putut descoperi ? IPats*«!. Ce să zicem de o ţară care e la discreţia a patru oameni ? încă o dată: Unde mergem? Ce ne - aşteaptă in viitor? Şi credeţi că sporind jandarmeria încă cu o sută de oameni îndreptaţi situaţia ? Dacă o credeţi sincer, în urma afirmărilor voastre asupra gravităţei împrejurărilor prin cari trecem, atunci sînteţi curat nebuni de legat. A zis d. Take Ionescu că legea casei rurale a adus ţara in primejdie de peire. Dacă ar fi adevărat, răii stăm, mari dezastre ne aşteaptă. Ce e casa ruralul O reformă frumoasă dar şi anodină. E creditul public pus la dispoziţia satelor cum a fost pus şi la dispoziţia oraşelor. Dacă o lege aşa de simplă, aşa de utilitară, aşa de morală, răzvrăteşte ţara şi o expune la revolta a cinci milioane de ţărani, atunci ştiţi care e singura concluzie logică ce se poate trage din acest fapt ? lata: Că bolnavul care se numeşte «poporul romînesc» e în agonie, că chiar remediul cel mai simplu şi mai potrivit nu mai poate produce asupră-i decît spasmul morţii. Cind nici prin reforme blajine şi bine chibzuite, un popor nu se mai poate calma măcar, zilele lui sunt numărate, asta s’o ştiţi. Cine l’a adus in acest hal ? Ne spuneţi răul, ne anunţaţi, fără să voiţi, cataclizmul, dar cum il veţi îndrepta ? Dacă numai prin jandarmi, ei nu vor fi buni de cît cel mult sa vă lege, pe voi miniştri, cot la cot, şi să vă conducă într’o casă de sănătate. I. Teodcrescu —■» — —---------------------------------- COTIDAN E DUŞ ECOSEZ Colectiviştii, foarte veseli de discursul d-lui P. S. Aurelian, proclamau în toate părţile reintrarea, drapeliştilor la clubul din faţa faimoasei fîntîni a lui C. F. Robescu. Deodată vine discursul d-lui Emil Costinescu. Şi Drapelul publică amîndouă discursurile. — Cum se poate ! ? strigă colectiviștii. Aceasta nu se mai poate pricepe ! Un drapelist le răspunde cu multă logică. — De ce nu pricepeţi, d-lor ? Drapeliştii sunt un partid intermediar şi ca atare trebuie să păstreze o notă mijlocie. Discursul d-lui Aurelian a fost un duş cald pentru dv., iar discursul d-lui Costinescu un duş rece. Prin urmare drapeliştii — consecinţi cu întreaga lor purtare — v’au aplicat un duş ecosez. SITUAŢIA GENERALULUI Toţi conservatorii discută grava situaţie financiară în care se află ţara. Fiecare propune cite un mijloc prin care să se micşoreze răul. In consiliul de miniştri chiar s’au făcut tot felul de propuneri. Dar la toate aceste propuneri se ridică obiecţitinea: .— Foarte bună propunere, dar unde este ministrul de finanţe cares’o realizeze ? E şi mai nostim că la această obiecţiune chiar d. general Manu adaugă : — Da, asta-i chestia, unde e ministrul de finanţe ? Generalul nu se poate obişnui cu ideea că e ministru de finanţe. IRONIA SOARTEI Un conservator făcea ori următoarea observaţie. — Bietul G. Gr. Cantacuzino, este un adevărat martir, cu el se repetă casna lui Tantal! Să fii nababul ţăreî şi totuşi să fii singurul prim-ministru care să nu poţi sta la putere din cauza lipsei de bani. Să înoţi în bani pînă la gît şi totuşi să căci din cauza crizei financiare. Nabab și victimă a lipsei ? Ce ironie a spartei. Snop. DIN FUGA CONDEIULUI Ce nu se poate spune Nu se poate spune de pildă că actualul minister ar fi un guvern de sans-couloţi. De ce ? Pentru că numai d-nul Take Ionescu, singur, are şapte pantaloni. Nu se poate spune că guvernul este prost, deoarece d-rul Istrati e întotdeauna în comunicaţie mai mult decît cu un spirit. Nu se mai poate spune Camerei Parlamentul României, deoarece fiind vorba de copii, trebuie botezată parlohul României. Pax. Goana la sate După ce-a împuşcat pe ţărani, guvernul s’a pus să terorizeze pe învăţători. Din toate judeţele dunărene, mai ales din acelea în cari mişcarea ţărănească pentru legalitate şi dreptate s’a dovedit puternică, ne vin ştiri groaznice asupra uneltirilor pe cari administraţia, din ordinul guvernului, le face in contra învăţătorilor. O mulţime din ei au fost daţi în judecata consiliului de disciplină, pe tot felul de motive puerile, dar în fond pentru că sunt suspectaţi de iubire pentru legi, dreptate şi adevăr, in materie politică. Şi credeţi oare că aceşti învăţători ar fi făcut cel mai mic act de cetăţeni, cum aveau dreptul de altmintrelea ? Ferească, D-zeu! Nenorociţii cari au o familie grea, datorii penibile de îndeplinit, mizeria de susţinut, şi cari ştiu şi văd ce teroare se dezlănţite in jurai lor, n’au îndrăzneala să cugete şi să lucreze ca romînî şi ca cetăţeni. Pentru a se vedea de ce şi cum sînt persecutaţi, să, dăm o pildă, din judeţul Vlaşca. Aci guvernul a hotărît să nu permită ţăranilor de a-şi alege delegaţi de-aî lor, ci a desemnat el pe vre-o cîţi-va cioflingari de prin oraşe, cari să voteze in numele satelor. Ţăranii s’au dus la învăţători, ca la oameni mai eu carte, să-î intrebe ce e de făcut. Unii din ei au avut curajul să le răspundă că dacă cred ,că ei n ’au visat oameni demni să i reprezinte, atunci să aleagă pe cine le indică administraţia, dacă da, să-şî aleagă consăteni. Alţi învăţători, veniţi la Giurgiu ca delegaţi, au fost întâmpinaţi de bătăuşii guvernului cu titlule de consumaţie gratuită la circiuma „Imperial“. Indignaţi, ei au refuzat. Atunci bătăuşii s’au răstit la dînşii, i-aiî înjurat şi pe‘tumă 9 au denunţat prefectului. Prefectul şi sub-preifecfiî ai bătut din picior revizorului ca să i dea in judecată. Lucrul s’a făcut. Să mai protestăm ? La ce bun ! Excesul de ilegalitate şi de violenţă poartă in sine pedeapsa, care va sosi odată. Index. Puterea cu ori ce preţ Tribunul poporului de astă dată şi-a dat ultima măsură, a dovedit că întreg ţelul luptelor sale de treizeci de ani, era un portofoliu ministerial. Nu importă dacă acest portofolii e mingit de singe şi de noroi, puţin îi pasă ca fiinţa sa pe banca ministerială, însemnează renegarea intregei sale vieţi, puţin iî pasă că la fiecare pas comite o infamie şi se pune in contradicţie cu tot ce a zis şi tot ce a făcut!... . Principalul este că este ministru şi pentru a rămîne e capabil de orice nedemnitate, de orice apostazie, de orice minciună. A aprobat mişcarea ţărănească a cluburilor de la sate şi a adunat discursurile sale relative la aceasta în broşura Oculta la sate. Azi pe de o parte afirmă că aceia cari merg să lumineze poporul sunt escroci şi a dat pe de altă parte ordin administraţiei Dreptăţeî ca să nu mai vinză Oculta la sate... A fost unul din aceia cari in totd’auna au sărit cînd a fost vorba de săteni, şi azî, cind lă Slatina s’a comis un asasinat mişelesc, azi fostul tribun respinge ancheta parlamentară cerută de opoziţiunea din Senat, o respinge, căci aşa i-au poruncit stăpiniî, a respins-o pentru că aşa vor d-niî Take Ionescu şi Nicu Filipescu. Acesta este începutul. Vom vedea pe tribun scoborind toate treptele ticăloşiei, il vom vedea mai catolic decît papa şi mai reacţionar şi mai sanguinar decît generalul Jack Lahovary. Inter. gor—— — Onoarea armatei Relativ la dureroasa dramă din Slatina, în care soldaţii au fost siliţi să tragă asupra fraţilor lor, noi, şi cu noi întreaga ţară—am deplîns şi pe victime şi pe călăi. Nimeni n’a acuzat armata, căci ea nu a servit decît ca uneltă oarba în mina cîtorva asasini sîngeroşi... La durerea aceasta şi a ţăreî şi a armatei române — s’a adăogat durerea actului incalificabil al generalului Jack Lahovary, care în plin Senat a felicitat armata pentru acest înalt fapt de arme!... S’a tras în Romînî, sînt atîţia morţi şi atîţia răniţi, arma Manlicher a făcut minuni şi—s’a găsit un general român, un băutor de sînge inconştient, care să glorifice acest fapt dureros ! Şi, ca faptul odios să fie complect, s’a găsit şi o gazetă, care are în trecutul directorului să fi moarte de om, ca şi ea să cînte osanaua stăpînului ei, danţînd pe mormintele încă proaspete ale ţăranilor ucişi la Slatina ! Ne întrebăm uimiţi dacă sîntem în Cafreina ori în întunecimile Africei, descrise de Stanley, ca sîngele vărsat, sînge inocent, să îmbete aşa de mult pe un general şi să facă pe nişte simpli ziarişti să uite respectul morţilor şi, în loc să îmbrace haina de jale, să felicite armata romînă pentru că , a fost silită să lovească în fraţii ei, să răpună vieţi de Romînî?... In ce ţară trăim, prin ce timpuri sîntem nevoiţi să trecem! C. M. CARNETUL MEU Torturi Un ziar din Capitală primeşte din Slatina ştirea că ţăranii arestaţi acolo sub motiv că au participat la manifestaţia de la începutul lunei curente sunt torturaţi în închisoare. Se spune chiar că unul dintre ţărani, desperat de torturile ce i s’au aplicat, s’a spinzurat in închisoare. Cazul nu e nou. Ne aducem aminte că s’au mai întimplat asemenea torturi—şi chiar cu orăşeni—la Dorohoia, la Ploeşti şi chiar în Bucureşti. Dacă de cite ori s’a constatat asemenea sălbătăciî s’ar fi pedepsit culpabilii, de sigur că azi nu am fi înregistrat ororile de la Slatina. Dar ce nu s'a făcut in trecut e o datorie să se facă azî. " E cea mai mizerabilă laşitate să torturezi oameni arestaţi; *este degradarea pînă la cea din urmă treaptă a autorităţei să recurgi la asemenea mijloace barbare pentru a smulge sau a impune o declaraţie. Şi la ce poate servi asemenea infamii ? Ele nu pot avea alt rezultat decit înrăirea populaţiei rurale, decît să sădească în populaţia rurală cea mai complectă ură pentru orăşeni. Cercetarea cauzelor mişcărilor de la sate şi întrunirea celor cari au luat parte la ele, sunt lucruri prea delicate pentru ca să fie date pe mîna sbirilor. Dacă faptele relatate de ziarul care primeşte din Slatina denunţările de cari ne ocupăm sînt adevărate, este o fdatorie pentru guvern să dea in judecată pe culpabili. I. C. B. m CHESTIA PESCĂRIILOR De patru ani de cînd s’a pus in aplicare legea pescuitului, în fie-care an arendaşii de bălţişi negustorii de peşte ridică tot felul de obiecţiuni in contra măsurilor ce se iau pentru ocrotirea peştelui. Toţi miniştrii cari s’au succedat la domenii au fost asediaţi de cererile arendaşior şi pescarilor şi a trebuit o energie deosebită din partea d-lui Grigore Antipa, directorul serviciului pescăriilor, pentru ca cei cari aveau in vedere numai interesele să nu triumfe. Acum a apărut un nou raport al d-lui Antipa, făcut noului ministru de domenii, d. N. Fleva. In acest raport se arată cu date statistice rezultatele date de legea pescuitului. Este foarte interesant acest raport, căci prin el se arată cum s’a creeat o adevărată avuţie ţăreî, un venit însemnat Statului şi s’a păstrat populaţiei sărace un nutriment substanţial şi eftin. Vom rezuma aci acest interesant raport, dind cifrele importante pe cari Ie conţine. Starea bălţilor Prin acest raport se arată mai întii că la 1895 cind s’a luat bălţile din Dobrogea de către Stat, ca să le caute în regie, ele erau cu totul dispopulate de peşte, pentru că arendaşii pescuise fără nici o socoteală, avînd în vedere numai cîştigul lor momentan. Tot aşa şi cu bălţile din secţia a IlI-a. _ Intr’adevăr, arendaşii nici nu pot să aibă în vedere altceva decit cîştigul lor. Ce Ie pasă lor dacă la expirarea contractului bălţile sint despopulate. In aceşti patru ani din urmă de cind pescuirea se face în mod raţional, protejindu-se peştii cari n’au ajuns încă la timpul reproduceri, cum şi oprindu-se pescuitul in lunile de reproducere, s’a ajuns la rezultatul dorit că toate bălţile cărora li s’a aplicat măsurile prevăzute de lege, s’au populat şi producţia bălţilor creşte in mod uimitor. Dar să lăsam cifrele să vorbească. La ultima licitaţie ţinută pentru bălţile din Dobrogea*—’deşi s’au ţinut mai multe licitaţii —■ nu s’a oferit statului de cit o arendă de 300 000 lei. Atunci s’a hotărit ministerul domeniilor, după propunerea d-lui Antipa, să le exploateze în regie, după normele prevăzute de legea pescuitului. Iată acum cum s’au urcat veniturile acestor bălţi de la 1895—1898. In 1895 , 484.000 lei, cheltueli de exploatare 110.000 — iau cifrele mari fără sutimi şi zecimi — venit net, 373 de mii, deci un plus asupra arendei oferite la ultima licitaţie de 73,000 leî. In 1898: Venit brut, 617,000 lei; cheltueli de exploatare, 87,000 ; venit net 530,000; plus asupra arendei 230 de mii. 1897: Venit brut, 535,000; cheltueli 96,000; venit net, 439.000; plus asupra arendei, 139.000. 1898. Venit brut, 666.000; cheltueli 107.000; venit net, 539.000; plus asupra arendei 259.000 lei. Deci in patru ani statul in loc de 1.200.000 lei cit ar fi încasat ca arendă, a ciştigat, căutind bălţile in regie, 1.900.000 adică a cîştigat mai mult 700.000 leî, aproape îndoit de cit i se oferise la licitaţie. La aceasta trebue să se adauge apoi vre-o 50.000 leî cari sint în unelte şi aparate de pescuit şi apoi, consideraţia principală din îndoitul punct de vedere economic şi financiar, că pescuirea făcindu-se in mod raţional, bălţile s’au populat tot mai mult şi pescuirea va da din ce in ce prin urmare venituri tot mai mari. Dacă în 1897 se vede o mică scădere, cauza a fost că preţul peştelui scăzuse mult din cauza că încă nu aveam regulat exportul peştelui şi consumaţia din ţară nu era suficientă pentru a lua tot peştele pescuit. Se poate vedea însă şi mai bine rezultatele date de legea pescuitului, cînd vom avea dinaintea ochilor cifrele referitoare la cantitatea de peşte pescuit in aceşti din urmă ani. Iată-le : nn 3895: Peşte proaspăt, 6,000,000 kgr. Peşte sărat, 1,200,000 kgr. 1896: Peşte proaspăt, 7,867,000 kgr. Peşte sărat, 2,000,000 kgr! 1897 : Peşte proaspăt, 8,078,000 kgr. Peşte sărat, 3,294,000 kgr. Deci in trei ani proporţia a crescut cu 34 la sută pentru peştele proaspăt, şi cu 170 la sută pentru "peştele sărat, Morun şi nisetru S’a vorbit mult şi s’a protestat ma ales pentru chipul in care se face pescuitul nisetrului şi al morunului. Se ştie că pescuirea acestui peşte se face mai ales la gurile Dunărei. Ei bine, se protestează că aplicîndu-se legea în ce priveşte oprirea pescuitului in lunile Aprilie şi Maii se face numai în interesul Rusiei, care permite pescuitul în aceste timpuri, şi morunul şi nisetrul nepescuit la noi se duce in apele ruseşti. Cei de la direcţia pescuitului au susţinut însă că acest peşte, cind vin lunile în cari îşi depun oile, merg în susul Dunărei, unde le depun. Iată acum rezultatele date de legea pescuitului: In 1895: Morun proaspăt, 149.000 kgr., sărat, 95.000 kgr. Nisetru proaspăt 73 000 kgr., sărat, 37.000 kgr. 1896 : M. pr. 149.500 kgr., sărat 49.700 kgr. N. pr. 96.000 kgr., sărat 22.000 kgr. 1897: M. pr. 208.000 kgr., sărat 89.000 kgr. N. pr. 44.000 kgr., sărat, 33.000 kgr. 1898: M. pr. 1.002.000 kgr., sărat, 38.900 kgr. N. pr. 139.000 kgr., sărat 12.000 kgr. Aceste cifre dovedesc că pescăriile de morun și nisetru s’au urcat productivin acești patru ani din urmă cu 600 la sută. Mai elocventă pledoarie in favoarea măsurilor prevăzute de lege, nu se poate. Alte pescării Toate ţifrele date pînă aci privesc numai bălţile din Dobrogea. Pentru edificarea opiniei publice este bine să dăm citeva ţifre şi ne la una din bălţile mari arendate asupra căreia direcţia pescăriilor n’a avut de cit numai controlul. Luăm din raport ţifrele relative la pescăriile din locul Brateş. In 1895: S’a pescuit 615,000 kgr. de peste. în 1896: 738,000 kgr. In 1897: 1,246,000 kgr. In 1898: 1, 261,000 kgr. Adică producţia a atins proporţia de 205 la sută in patru ani. Import şi export Legea pescuitului a avut insă şi un alt rezultat favorabil pentru ţara noastră. Pină la 1895 cind s’a aplicat această lege, comerţul nostru cu peştele ne era absolut defavorabil, de oarece importam cantităţi considerabil mai mar de cit exportam, îndată insă ce s’a aplicat legea şi mai ales îndată ce s’a stabilit relaţiunî, pentru export, cu pieţele mari din Europa şi in special cu piaţa Vieneî exportul a covîrşit importul şi peştele începe să devie unul din principalele producţiuni de export ale ţăreî. Iată in această privinţă cifrele statistice : In 3895. Am importat 7583078 kgr. de peşte și am exportat 2,313,071 kgr. Adică 76.62 la sută import şi numai, 23.38 la sută export. Politicianii noştri Este atît de tristă înfăţişarea politică a ţărei noastre încît mă întreb adesea ori dacă profeţia lui Bolintineanu : „Viitor de aur ţara noastră are !“ nu este numai o amară ironie din partea unui prooroc minciunos. Faptele zilnice, acţiunea partidelor noastre politice, neruşinarea sfruntată a celor mai neruşinaţi politiciani, lipsa lor de scrupul, lipsa lor de cinste, intenţiunea lor constantă de a minţi şi de a înşela, te mai îndeamnă a te întreba dacă noi avem cu adevărat o clasă de oameni politici, dacă avem bărbaţi de Stat, ori dacă oamenii destinaţi pentru ocnă şi pentru banca acuzaţilor au devenit uzurpatori la guvern şi pe banca ministerială ? Şi în alte părţi s’au văzut bărbaţi politici cari au căzut în con- J tradicţiune, de cît în ţările cu moravuri cinstite asemenea păcate se întîmplă la cîte un secol odată şi, întot d’auna, autorul a plătit cu cariera lui sfîrşită o greşală atît de mare. La noi aceasta este politica de toate zilele. * Cîteva exemple recente vor ilustra onestitatea politică a partidelor noastre de guvernămînt. In opoziţiune liberalii au agitat cu stăruinţă 3 chestiuni şi au făcut declaraţiuni categorice asupra lor : 1. Au desemnat ca duşman al neamului pe ruşi; 2. Au făgăduit desfiinţarea impozitului accizat; 3. Au făgăduit că vor lua apărarea românilor din Ungaria şi vor interveni în favoarea lor. Venind la guvern, liberalii au făcut tocmai din potrivă de ce au promis. Au mers la Petersburg, au menţinut pretutindeni accizele şi au părăsit pe românii din Ungaria. Conservatorii, în opoziţiune, au avut tot atît de puţin scrupul. Exemple : 1. Au dezaprobat în termeni foarte energici pe guvernul liberal, cînd a urcat impozitul pe spirtoase şi mai ales cînd au decretat aplicarea faimoasei legi franceze : legea lacătului ; 2. Au protestat în potriva alegerilor comunale din Bucureşti, făcîndu-se apostolii libertăţei electorale ; 3. Au făcut agitaţiune de stradă şi au proclamat astfel dreptul pentru fiecare cetăţean de a-şi căpăta dreptate calcînd legile, nesocotind autoritatea şi lovind cu pietre în soldaţi. 4. Cu o săptămînă înainte de alegeri au tăgăduit din toate puterile că guvernul actual ar avea de gînd ca să urce birurile. Dar, a doua zi după venirea la putere, acest partid conservator nu mai cunoaşte nici un angajament. Alegerile le-au făcut mai rău de cît le-au făcut liberalii pe cele din Bucureşti; ceva mai grav, au avut mai puţină pudoare decît liberalii căci, de unde aceştia au casat alegerile comunale din Bucureşti, conservatorii n’au voit să caseze nici măcar pe cele de la Slatina. Au urcat mai mult de cît liberalii impozitul pe spirtoase şi întocmai ca liberalii au decretat executarea legei înainte de a fi votată. Au împuşcat pe ţăranii cari au imitat întocmai pe conservatorii din Bucureşti, cari adică s’au revoltat, au înfrînt ordinea şi au lovit cu pietre în soldaţi. Au urcat birul pe alcool şi d. Take Ionescu a făgăduit că la toamnă guvernul va veni şi cu alte impozite. * In altă ţară cu moravuri serioase o singură înşelăciune de felul aces- tora ar fi de ajuns spre a compromite grav un partid şi spre a înmormînta pe un bărbat politic; la noi, din potrivă, minciuna şi neruşinarea te pozează în mare om politic. In mijlocul acestor două bande de guvernămînt omul care n’a pierdut ruşinea, omul care ridică glasul pentru dreptate şi moralitate, e luat în rîs şi e tratat drept un visător. Am citit unele povestiri despre bandiţi celebri şi am văzut cum de cele mai multe ori nenorociţii prizonieri erau supuşi la cele mai oribile torturi. Citeodată însă vaetele victimelor găsea ecou în inima mai puţin împetrită a vreunui bandit mai uman. Ei bine, erea destul ca acesta să înalțe vocea în favoarea victimei pentru ca să fie luat în batjocură pentru sentimentalizmul sau rău plasat. întocmai asemenea se petrec lucrurile în cele două partide de guvernămînt. Omul care are caragiul să dezaprobe întreaga sistemă alcătuită din neruşinare şi din minciună, e huiduit, e primit ca un biet nătărău impropriu pentru politică, cîteodată e maltratat. * Apoi ce să mai zicem despre uşurinţa cu care unii pretinşi bărbaţi politiei reneagă tot ce au spus în ajun, părăsind şi idei, şi steag, şi partid ? D-l Fleva a fost 30 de ani libe ral şi într’o bună dimineaţă ne-am trezit cu d-sa ministru conservator. D-l Fleva a rostit in primăvara aceasta cunoscutul sau discurs „Oculta la sate“ în care a proclamat legitimitatea cluburilor ţărăneşti, şi tot d. Fleva devine ministru solidar cu cei ce au împuşcat pe ţărani şi declară că cluburile ţărăneşti sunt un instrument criminal de agitaţie. D. Fleva făcea alaltăieri o crimă ministrului liberal Ferekyde pentrucă se găsea în înţelegere cu conservatorul Tache Ionescu spre a închide cluburile sătenilor, dar după trecere de trei luni acelaşi domn Fleva se uneşte cu acelaşi domn Tache Ionescu spre a împuşca pe săteni. Apoi nu trebue să pierdem din vedere că aceste doua partide de guvernămînt nu luptă decît pentru un singur scop . Să vie la putere. In streinătate partidele mai luptă şi pentru idei şi reforme. Aţi văzut în Belgia. Întreaga opoziţiune s’a coalizat, nu pentru a răsturna cabinetul Vandenpeereboom, dar pentru a obţine retragerea legei electorale. Au fost lupte violente, Bruxella a fost în stare de revoluţie, s’au împuşcat oameni, dar cînd şeful guvernului a declarat că retrage legea opoziţia întreagă l’a aplaudat şi ţara s’a liniştit.* La noi vestitele partide istorice sînt mai flămînde după putere de cît e flămînd d. Fleva după un portofolii. Aceste partide n’au nici o ruşine cînd aleg mijloacele de parvenire. Pentru ele este indiferent dacă ajung la cîrmă prin alegeri, prin voinţa regelui, prin porunca străinului, prin înşelarea ţăreî, sau prin revoluţia de stradă. Scopul lor principal este să parvie, şi alt nimic nu mai au în vedere. Dar vestitele chestii pe care le inventează partidele spre a înşela ţara!... O bucată de vreme a fost la ordinea zilei chestia rusească, după aceea s’a inventat chestia naţională, iar acuma, fiindcă amîndouă aceste chestii au dat faliment fraudulos, amîndouă partidele noastre de guvernămînt se pregătesc ca să agite şi să ameţească ţara cu chestia antisemită. Aşa zişii bărbaţi politici din partidul liberal, ca şi cei din partidul conservator, sunt indiferenţi faţă de tot răul ce -l pricinuiesc ţărei, dacă agită lumea fără de folos, dacă amăgesc, dacă întrerup lucrarea folositoare spre progres, ceva mai mult, au inventat teoria celor două partide clasice spre a îndepărta pentru totdeauna de la putere pe oamenii mai cinstiţi cari au oroare de această politică de codru. De aceea asistăm, cu mîhnire, la un mare regres ce se operează în viaţa noastră publică. Rasa oamenilor de Stat dispare treptat, iar în fruntea trebilor se înalţă numai şireţii, numai energumenii, numai agenţii electorali supremi. Pînă acuma cîţiva ani în fruntea, ţăreî şi a partidelor steteau toţi fruntaşii ţăreî, în fruntea liberalilor: Rosetti, Cogălniceanu, Ion Ghica, Dumitru şi Ion Brătianu, G. Vernescu, Chiţu, Nicolae Ionescu, etc. în fruntea partidului :conservator : Lascar Catargiu, Mavrogheni, Manolachi Costache, Costailoiu, etc., etc. Dar de cîţiva ani trecerea oamenilor de valoare a scăzut foarte mult. Am ajuns chiar în halul acela, încît vedem cum nulităţi fără cultură, fără inteligenţă, fără pregătire poliîtică, se impun amînduror partidelor,, iar bărbaţi de valoarea unui Carp, ‘ unul Maiorescu, unul Ghermani, unul Marghiloman, sînt scoşi din circulaţiune fiindcă nimeni nu mai are nevoie de serviciile lor. Prin urmare, într’o ţară în care d-nul Take Ionescu poate fi dictator iar Petre Carp nu poate fi măcar, ministru, putem repeta cuvintele lui Hamlet. Este ceva putred, const. C. Bacalbaşa