Adevěrul, august 1899 (Anul 12, nr. 3601-3630)

1899-08-02 / nr. 3601

Luna 2 August 1899 deosebi socialiştii, cred că ei sunt le­gaţi prin un manifest către popor să nu voteze nici un fel de reformă elec­torală venită innaintea actualelor ca­mere, ci sa ceară stăruitor dizolvarea şi un nou­ apel la țară. De aci sciziune In sinul coaliţiunei. Dar nici dreapta nu stă mai bine. Reacţionarul Woeste a atacat deja no­ul guvern și la avertizat că-î va face zile amare. Consul. -A1 Adevérus IMPRESIUNI şi PALAVRE Din coresp. Iul Chiţibuş cu cititoarele sale) Tinereţe zadarnică Cade, cade ploaia greoae şi înceată, inundînd sufletul meu de-o plictiseală fără de capăt. O deznădejde mă cuprinde şi aşî voi să ridic greutatea teribilă care mă apasă şi aşî voi să mă scutur de ceva nedefinit care se întinde greoia asu­pra mea. Cît de departe pare că sînt şi s'ar zice că între om­ şi astăzi a trecut un veac. Prin capul meu­ trec gîndurî cari mă întristează şi mai mult. De ce sînt eu aşa osîndită să trec serioasă prin mijlocul unei vieţi în care totul ride ? (Jind văd pe cine­va rîzînd vesel, zgomotos şi plin de să­nătate, ah! cum aşi voi să-l întreb de pri­cina acestei veselii, ca să o împărtăşesc şi eu. Totul este cenuşiu în existenţa mea şi cerul care de astă-dată s’a colorat şi el ast­fel, mă desperează şi mai mult. Nu mai am nici măcar energia să vreau ceea­ ce do­resc. In una din aceste stări sufleteşti e­­ram zilele trecute, eu şi­­ mei, adunaţi în jurul unei mese, ca să ascultăm muzica. Ochii mei se opreau fără de interes asu­pra figurilor celor ce se preumblau, figuri necunoscute şi care nu mai­­aveau nimic care măcar să atragă atenţiunea. Apoi a venit în spre noi un tînăr, de care altă dată ţi-am vorbit. De cînd îl studiez, văd că se emancipează, că a scăpat de toate lanţurile carii paralizau mişcările şi a­­vîntul spre viaţă ! Liber se crede el, pen­tru derîderea soarteî, care nu face de­cit să schimbe lanţurile. E în capul familiei sale. O nenorocire l’a silit să­ devie la o vîrstă atît de fragedă con­ductorul şi sprijinul familiei. Şi-a pus în bu­zunar steagul aspiraţiunilor sale, de frica răspundere! ce avea, şi de sigur acest curagiu Şi această abnegaţie nu mî-ar fi pu­tuit inspira de­­ci­ stimă şi respect. De ce visa a­cum să amorezat de el însuşi ? .De ce se osîndeşte el să fie veşnic ţeapăn, cu gesturile măsurate,cu­­comp­asul, de tea­­mă ,că o mişcare­­mai violentă să-i deran­jeze haina ori atitudinea ce a luat? Nu există pentru dînsul nimica neprevăzut, ni­mica nefăcut la timpul şi locul lui. Tine­­reţa lui nu rupe nici o stavilă pentru ca­să ,se reverse intr’un avânt de veselie. To­tul este studiat în persoana­ lui şi de si­gur înainte de-a eşi pe stradă îl văd stînd înaintea oglindeî ,ceasuri întregi surîzînd pentru ca să vază dacă aceasta nu­­i-ar de­ranja un fir din muste­ţă. Salutarea, mer­sul, îmi aduce amin­te acele păpuşi cari spun papa, maman, fără ca un muşchin al feţei lor să tresară. Nu întoarce capul, ci întreg corpul. E într’o veşnică grijă, îşi pipăie mustaţa,­­aranjată cu multă artă şi cravata ei după ultima modă. Ce-a vorbit ? Nu ştim­.­­De sigur lucruri cari trec fără a fi observate, banalităţi. Trebue să fi fost într’o stare teribilă de plictis şi de ener­vare, că auzindu l vorbind mi-a venit să-i plîng de milă, să-i jelesc tinereţea lui jert­fită aşa de prosteşte nevoieî stupide de-a poza ,pentru a fi socotit frumos. Cum aş­ fi voit, ca o soră mai mare, să-i iau braţul şi cu precauţiuni şi menajamente pentr­u a nu-i lovi amorul propriu­, să-i spun că odată în viaţă omul este tînăr, că trebuie să se lase dus de toate impulsiunile generoase şi pline de viaţă, că simplicitatea şi natu­ralul nici­­odată nu au stricat cui­va, că atunci cînd cine­va are norocul să fie băr­bat, să fiu în adevăr cu sufletul bărbătesc, că în sfirşit prefer o bărbie nerasă, unei musteţe care ţine rob un om. Le-aşi fi spus toate acestea tînărului care îmi vorbea dar poate aşi fi predicat un pustiu, poate aşî fi fost luată drept ne­bună, şi am preferat să mă gîndesc la alt­ceva pe cînd el îmi vorbea, imi vorbea de toate şi de nimic. 4 "-*--­ OAETI și REVISTE Buletinul minister­ului domeniilor’ n­-nul 4 are următorul sumar : lege pentru înlesnire de pistă cumpărătorilor de bunuri mici. L­ege pentru înlesnire de plată a a­­renzilor datori­e statului. Lege pentru de­schiderea unui credit de 2 milioane afectat la plata meiului și a­­furajului. Lege pen­tru deschiderea unui credit de 650.000 lei afectat la fondul Expoziţiei din Paris. De­crete regale ale numirilor făcute în perso­nalul ministerului. Dec­iuni ministeriale pentru numiri şi .­confirmări, idem. Idem,, pentru­­înființarea foilor sâptămînale pen­tru funcţionarii cari se deplasează. Idem, pentru împărţ­rea serviciului exterior al minelor în 4 regiuni. Diviziunea agricul­turei : starea timpului şi semănăturilor din ţară de la 19 Iunie pînă la 12 Iulie. Cir­culară privitoare la reducerea taxelor căi­lor ferate, pentru vitele cari se vor tran­sporta la munte. Serviciul statisticei gene­rale referatul d-lui şef al serviciului prin care se supune rezultatul lucrărilor de pregătire şi revizuire a fonnul. statistice. Serviciul apelor minerale : acţiunea apelor minerale de la Govora asupra boalelor in­terne de dr. Toma Tomescu. Serviciul mi­nelor: raportul d-lui inginer N. Păianu a­­supra pămînturilor neproductive din Do­­brogea. Dare de seamă asupra expoziţiu­­nei de cereale şi de făină romînească din Rotterdam şi Amsterdam de C. N. E Flock. Rapoarte economice.: Raportul d-nului G. JSleudl. Consul general la Anvers, din 18 (30) Aprilie 1899 asupra comerţului de grîne la anul 1898. Idem al consulului gene­ral din Hamburg pe anul 1898. Idem din Breslatt pe semestrul Octombrie 1898 pînă a Martie 1899. Idem din Constantinopole privitor la comerţul de prune. Idem din Constantinopol privitor la comerţul brîn­­zaturilor în Turcia. Observaţiunile institu­tului meteorologic pe lunile Martie şi A­­prilie 1899. mvENTima şi noutăţi Semnalator electric. — Corespon­dentul nostru din Palermo d. Elpido Spes ne scrie că de cite­va zile func­ţionează pe linia Circur­-Etnea un sem­nalator electric pentru drumul de fier, inventat de un inginer din Catania cu numele Agatino Virgillito. Aparatul se compune dintr’o columnă de fier care prin ajutorul unor sîrme transmite fie­cărui tren ce se găseşte pe linie trei semnale : unul optic de zi şi noapte pentru maşiniştii trenurilor, un al doi­lea acustic ce avizează pe cantonier de sositul trenului şi în fine un altul scris care apare purtind direcţiunea de unde trenul vine. Aceste semnale sunt simţite de aparatele columnei la doi sau mai mulţi chilometri înaintea ajun­gere! trenului; afară de asta, aparatul pune tot­ d’a­una, printr’un mecanism automatic, semnalul de linie închisă pentru direcţiunea opusă aceleia a tre­nului în mişcare. Aşa­dar, semnalato­­rul electric de care ne ocupăm şi ale cărui experienţe au deşteptat un mare interes, are trei ţinte importante: a a-i viza automaticeşte pe maşiniştii trenu­rilor în mişcare de statul liniei, a a­­nunta cantonierilor aproprierea trenu­lui in mişcare şi, în sfirşit, a permite cantonierilor să comunice unii altora prin electricitate fie­care semnal con­venţional. Telegraf fără sirmă şi tren elac­tric. ~­ In Austro-Ungaria a început ■zilele acestea să se facă încercări cu trenurile electrice şi telegraful fără sir­enă. încercările cu telegraful fără sîrma s’au făcut la Viena în Austria de la în­nul­ţi­mea unui balon ridicat la o altitu­dine de o mie şase sute metri. Ele au reuşit de minune şi cei ce se aflau în balon au putut să comunice neîncetat ,şi în toată regula cu cel de pe pămînt. E uşor dar de înţeles ce resurse enor­me poate să producă acest succes din punctul de vedere al navigaţiei aeriane. Cit despre încercările cu trenurile elec­trice, acestea au fost făcute de către o societate de căi ferate din Gyor în Un­garia, cu un tren compus din vagoane acumulatoare cu curent electric pe li­nia Kis-Czell-Eszterhaza. Experienţele în­să nu s’au sfirşit încă,—şi, dacă în cele din urmă ele vor reuşi deplin, pe linia arătată, care e proprietatea privată a numitei societăţi, trenurile electrice se vor generaliza, urmind să circule de­o­cam­dată numai cite o oră pe fie­care zi. Asta va fi de alt­fel și prima linie cu tren electric in Ungaria. ------------—jtaaucgMta­.'...—---- ■ — Mim safari noştri! arheolog* Primim următoarea scrisoare asupra căreia atragem atenţia tuturor acelora Cari se ocupă cu studiul monumentelor şi artelor vechi. Domnule director, Din întâmplare am dat de un joc în care se găsesc felurite rămăşiţe antice ale vieţii preistorice. Le-aşi cerceta cu dea­­mănuntul, dar mai iatil, îmi lipsesc mijloacele şi cunoştiinţele şi al doilea este că la lucruri de asemenea natură singur statul, ori comuna au tot drep­tul a se folosi de ele, dacă se intere­sează de aşa ceva. Numai din vre-o 2 m.c. de ţarină cît am scormonit în cite­va ceasuri, am scos o mulţime hîrburi cărămizii sau negre, rămăşiţi dintr’un fel de oale, hîrgăe, chiupuri, captare, străchini, etc.,—unele cu toartă mică­ şi găurită, altele cu ur­mă de toartă cum se fac astă­zi. Printre aceste sînt funduri întregi de ulcele (un fund de bîrgănaş, are patru picioare scurte) cite­va hîrburi au şiruri de gău­rele, — î’i sfirşit, mai multe sfărîmături mici de diferite vase. Apoi cenuşă, căr­buni de lemn şi de beldii, zgură, scoici, dinţi, oase, relativ, am scos în mare în­­belşugare , cremenea şi culbecii în mai mică cantitate. Cremenea e cu muchii ascuţite şi pare a nu avea nici o formă de uneltă artificială. Am mai scos un corn lung de 25 c. m., carbonizat şi ne­­găurit pe din lăuntru. Poate e corn de cerb sau vîrful unui corn de bou. Nu ştiu. O falcă de cine cu toţi dinţii ei: măsele de bou şi cal, osul cotului mînei(?) drepte întreg. O turtă(?) carbonizată, pro­babil de orz, căci în masa materiei se cunosc fibrele pojghiţei grăuntelui. Doi idoli la fel, cu cite patru ochi fie­care. Faţa le este făcută ast­fel că nasul, gu­ra şi bărbia e o fereastă neîtreruptă,maî ridicată de cît planul obrajilor. Unuia numai capul i-am găsit, celuî­l’alt tot trupul pînă la burtă şi acesta are două braţe scurta şi pe piept două ţîţe, ceea ce arată că e o zeiţă. Din cite am observat, sînt două pături de rămăşiţi: cele mai însemnate se gă­sesc la o adîncime de 1 m. şi jumătate, pe un strat de nisip şi de lut galben amestecat cu prund calcaros,­­ iar cele mai puţin însemnate, de­asupra în stra­tul de lut negru, la o adîncime de ju­­mătate metru. D’almintrelea, poziţia e ast­fel în cît n’ar atrage nici o atenţiune spre aşa ceva. O culme de deal, fără adăpost na­tural, în­veliştea tuturor vînturilor, lip­sită de vint de codru şi izvorul e la o depărtare de vr’o 500 m. Pînă azi, numai din spusele celor g­ă­site, urmează că ele sînt rămăşiţe ale vieţii din vîrsta bronzului, căci de­şi silexul e foarte primitiv, hîrburile arată că obiectele din cari făceau parte au fost bine lucrate. Zilele acestea poate o să mai cercetez şi de a fi ceva demn de publicat, scriu. De alt­fel puţinele lucruri despre cari am scris, sunt la mine acasă, la dispo­ziţia tuturor celor cari sunt în drept, spre încredinţare şi cercetare. Vă rog, domnule director, bine-voiţi a da aceasta spre publicare şi cu astă ocazie bine-voiţi a primi şi deosebitele mele consideraţii. 23 Iulie, 99. J. Botoşani—C. Rânghileşti, VARIETĂŢI Istoricul unui diamant faimos. — Curtea supremă din Engintera a refu­zat de curind lordului Francis Hope, fratele şi moştenitorul ducelui de New­­casrte, permisia de a vinde faimosul di­amant albastru pe care i l-a lăsat prin atestament cumnată-sa d-na Anna Adele IHope, cu condiţie însă de a’l păstra­­printre bijuteriile de valoare ale fa­miliei. Acest diamant vestit în toată lumea a fost adus din India de către voiajo­rul francez Tavernier şi cumpărat pen­tru Ludovic al XIV de către faimosul său ministru Colbert care ’i plăti două sute-două-zeci şi nouă livre şi il aşeză­­printre sculele coroanei. Peste puţin timp insă, diamantul albastru fu scos din sertare şi pus, împreună cu cele­brul rubin zis «Cote de Bretagne», in placa «Linei de aur» pe care o purta regele. In 1792 insă, cu ocazia furtului decorațiunilor regele, «Luna de aur»­­fu luat de către un anume Cadet Guil­­lot care o duse la Londra și o vîndu. Atunci această admirabilă piatră fu tă­iată în două bucăți inegale, dintre cari cea mai mare fu cumpărată mai tîrziu de către bogatul bancher Hope. Şi lor­dul Francis Hope care s’a ruinat oare­cum şi vroia să adauge acum încă ceva la venitul sau de cinci zeci de mii franci pe an, dorea să vindă acest dia­mant albastru pentru suma de patru sute cincî-zecî mii franci, lucru insă pentru care îi trebuia autorizaţia curte! Supreme şi­­pe care aceasta i l’a refuzat. După un expert care a depus înain­tea curtei supreme din Engiitera cu ocazia judecare! acestui proces, diaman­tul albastru din colecţia Hope nu va­lorează actualmente mai mult de cit patru sute cinci-zeci mii franci, — şi aceasta pentru că de curind s’a desco­perit un diamant de două ori mai mare de­cit al lordului Francisc Hope. Ulii Calaţi (Corespondenţă particulară a Adeveruluî) Politica conservatoare locală Ziarul Poşta de acum două-trei zile se încearcă cu multă trudă şi tertipuri de paraclisier, să dea o formală dezminţire, tuturor aserţiunilor cuprinse în cores­pondenţa din Galaţi pe care aţi publicat-o în numărul de Lunî al „Adevărului“. După părerea celor de la Posta, în ta­băra aşa zisă conservatoare din localitate anuimente C£d ITK­Ti CCH1 pitetâ îfmroin­w concordie , cu toţii trăesc uniţi ca în timpurile patriarcale şi nici chiar cea mai mică urmă de disensiune, nu domneşte în maaarea familie conservatoare !! Mai se silesc cei de la Posta, să facă şi spirit—de prost gust neapărat—pe so­coteala corespondentului d-voastră, că de unde a văzut d-sa în Galaţi mai mulţi junimişti de­cît d-nii C. Nica, Toneanu şi Z. Filoti şi că cei nemulţumiţi au trecut cu toţii, cu arme şi bagaje, în clu­bul constituţionalilor ? Toţi—după Poşta — sunt conservatori de baştină şi chiar G. L. Aslan, Grigorie Malaxa — care pînă mai eri îl înjura de pogribanie,—vestitul comisar Drăgulescu, şi Steiie Zalariu, pînă mai eri colectivişti înfocaţi, s’au convertit şi au intrat în gi­­ronul bisericii lui Pacu-Creţescu şi sin­drofia, şi astăzi sínt ena mi de cna su cu..... descendenţii vechilor boeri!! Dar, d-l Păcu­ Moise, directorul Poştei, ar fi trebuit să fie mai respectuos şi să aibe mai multă deferinţă către partizanii d-lui P. P. Carp, căci de­ la toamnă, cînd se numără bobocii, vom fi nevoiţi să tragem cu puşca pentru a da de un conservator pur şi vom asista din nou la ,o voire face ca aceea de la 1888, cînd acelaşi d. Moise Pacu, a fost cel întîi, care a trecut în tabăra d-lui D. Rosetti, după ce a înjurat pe defunctul Lascar Catargi, în gura mare, susţinînd că era un incapabil, care conducea partidul la peire. Sper că Poşta, în propriul interes al patronilor săi, îmi va cruţa displăcerea de a intra în această privinţă în destăi­nuiri mai amănunţite. Acum, ca unul ce n’am r­evoîe nici de slujbă, nici de gheliruri, nici de a-mi vîrî mina pînă în cot în lada primăriei, la capit. II § 22, mi se va ierta sper, să le zic puternicilor zilei, cari sînt cauzele slăbiciunei lor patente şi pentru ce nu­mărul duşmanilor lor reali şi fireşti cresc pe zi ce merge. Mai întîi, înainte de alegeri, au făgă­duit acelora cari au contribuit să-i coco­­ţească acolo unde se găsesc, cu mult mai mult de­cît ceea ce puteau da în reali­tate, ajunşi la putere. Fiind slabi şi în neputinţă d’a face faţă celor căzuţi de la putere, s’au văzut ne­voiţi, a lăsa pe la locurile lor pe mulţi colectivişti, ale căror locuri erau rîvnite de partizanii lor und la riadul­­lor mîncau amara pîine a opoziţiei. Astfel, au nenţinut în capul docurilor pe d-l inginer ştefănescu, protegiatul d-lor Orleanu şi Codaş din Brăila, care chiar de ar fi un al doilea Lesseps, îi este cu neputinţă să facă faţă la cele trei posturi ce cumulă, făr a le compromite pe toate şi anume : Şef al docijilor cu 1100 lei lunar „ „ „­ plutitoare 500 Director sec. fluvial 800 Total 2400 lei Am zis că­­sibil, a dirigi materialmente imposeste cite trei servicii de odată şi incidentul vaporuluî „Principele Carol“ survenit pri­n faţa Siretului e o dovadă peremptorie e ceea ce susţinem, căci, dacă din o siigură ruptură a unui cerc de la un pison al maşinei vaporul tre­bue să stopes şi să fie remarcat la mal, aceasta dorşeşte o incapacitate notorie nu numai cu partea mecanicului, dar şi din partea celor ce­­ ţin în serviciu. Acum, dar de la serviciul fluvial ne întoarcem pvirile spre cel maritim, aici vedem­ că de Istrati a ţinut în funcţiuni aceeaşi ga şi de colectivişti, compusă în mare parte din declasaţi din toate par­tidele şi că se pricep în ale marine! întocmai ca şi spiţerii în meşteşugul dof­toricesc, şi ii aceea personalul îmbarcat în majoritate zdrobitoare strein, îşi bate joc de dînsa la orî­ce ocazie. Nu acuz fie! direct pe miniştri sau pe prefecţi pentru o atare stare de lu­cruri, ci pe afil de biurou de la diferite ministere, ori stăruesc de se menţin în posturile lor oameni cu totul nedestoinici, în ce privesc serviciul ce li se încre­dinţează. Popa Ploscă F. Nr. CARNETUL JUDICIAR Popa Plosă se divorţează de preo­teasă. E gre ca un boloboc, abia ’şi tîrişte burdihanul, mare cît un burduf de untdelemn. Sudorile ’i trec şi gifîîe rău de căldăra zilei, dar vine să’şi sus­­ţie cererea le divorţ. Un nas roşu-vî­­nat îi împodobeşte cinstita faţă, d’asu­­pra unui stuf de păr ce zice că-i barbă şi mustăţi. Stă la bară, ţeapăn, cu spa­tele puţin Îndărăt, ca să ţie echilibrul burtei; mi­rcile’i stau ascunse în buzu­­naru giubeldei. Preoteasa n’a venit. Preşedintele întreabă pe reclamant.­— Prea sfinte, de ce vreai să te laşi de prea sfintă preoteasă ? — Prea sfintă, prea sfintă ea, spur­căciunea dracului ! Ptiu ! Face popa. Şi un scuipat mititel, numai cu­ gămălia de chibrit, îi sare dintre dinţi şi i se lipeşte pe burtă ca o mărgică. Gura porni continuă: — Preajsfintă ea ! Da dă unde 2 Are dar ? Dar fim eu. Presed'mnele ’i zice: — Sfii® nesfintă, s’o lăsăm încur­c S’n s’o lăsăm! face popa. — Ia she spui, de ce­ vreai despărţirrre preoteasă ? —•­la­­id că-i o stricată. — Cim nu-i întreagă “? — Baji întreagă’!, prea întreagă, că nu-i lireşte nici o mină, nici un g picior; da e o stricată, adică nu’i fe­­c meie cuirse cade la casa ei. fi — Și o vină să aibă“? — Ce nă ? Numai una ‘t He he ! Toată ziu­ nu-i mai tace cloanţa. Zice că nu mai sînt bun de nimic, c’am îm­­bătrînit. i-i o beţivă, dar ştiţi o be­ţivă fără m­arginî. 1 ' Şi cun vorbeşte popa o muscă vine , sbîrmiind din aer şi i se aşează pe vîr-­­ ful nasul 11 Şi mi’l gîdilă şi mi i pişcă. t Fără să o gindească mult, popa scoate ^ repede dreapta să gonească musca. Dar cînd ridift mina din buzunar o ridica­­ c’o sticlă plină. . .4 . — Cel acolo taică ? îl întreba pre­sidentul. „ . — Agiazmă, aghiazma! se grăbește să raspună popa. . . — Ba chiar taică !­ striga preoteasa care toc ai a intrat pe uşă. Tablai Condelu suflet mistic (Himn) .... Cu­ ochi adîncî, străveziu ca ceara, trist copil, pornit-aî în drumul tau, cro­­indu’ţî viaţa iluzorie şi tristă sub vălul ei. Ţî-au pus piedici multe şi perverse, te-au lovit ai tăi şî cei nemernici, te-au bîrfit în cor cei laşi, cei meschini şi crunţi..Dar mîndru şi rece n’ai cătat la ei şi sub toga visului şi credinţei tale, te-ai perdut în lumea construită în chipul fantasiei: spelunci şi castele, saloane şi ape... Visător lucean, aî suferit şi te-ai luptat o vreme în mijlocul lor ; maî apoi ca un Krist martir pe Calvarul plîngător ai stins din înaltul tău, ai surîs dispreţuitor şi ironic, resemnat şi trist. e-Palid efeb la op­t­sprezece ani pios şi mistic, te-ai închis cu iselenţi scumpe şi de dragul lor ai renunţat la viaţa des­chisă în faţa ta cu horizontan albastre, cu întinsul fie­cărui azur de culmi , în nopţi de iSuferinţă cînd te-apasfi nostalgia unor vremuri duse şi altor vremuri ne­trăite, cînd te’ntrebi cumpănit la palanţa îndoeleî, îţi frîngi umilit genuchii in extaz superb şi înălţîndu’ţi pleoapele spre i­­coana sacrificării pentru dreptate şi ade­văr, dornic te rogi şi crezi: — O Doamne, o, Doamne!.... E aşa de sublim să crezi astăzi !.. Atunci, balsam de mingîîere îşi resfiră deliciul pe sufletul tău, atunci glasul a­­surzit al chemării din urmă amuţeşte ca prin farmec şi desrobit porneşti în dru­­mu’ţî beat de alte visuri, de alte iluzii. Poate lumea în care pluteşti nu -şi are sens pentru cei profani; poate ei te pri­vesc cu spaimă ori cu ironie, ori poate batjocoritori te modelează după chipul lor asemuindu-te celor mulţi. Neputînd privi în zona superbă a acestei lumi, laşi, se reped să te zdrobească sub ura lor enormă ; dar, victima surîde iluminată divin prin ajutorul Dumnezeului milostiv, potolind stupidele brute, aruncîndu-le în negrul lor abis.... Ai pornit, poet neîntrecut, cîntînd glo­rios în poeme cum n’au mai fost pslume , rythmul lor sublim și inspirat, văpaia sub care tremură şi mor sufletele noastre, himnul lung de iubire şi de cirtec a po­tolit multe lacrămî, a mîngîiat suferinţele multor chinuri, a îndreptat paşii multor rătăciţi. O, din vremea aceea al ti, ai fost... Ţi-aî întors ochii spre imire şi ai su­ferit nespus ; dar fecioara pură şi curată neatinsă de priviri de băiat, nu s’a ivit înală în drumul tau în fată splendoarea ei virginală ; din val-vîiej­ul celor eşite în cale’ţi nici una nu­­-a dominat cu­getul rebel, nici una nu le-a înlănţuit sub întreite lanţuri: de iulie, de visuri, de nebunie. .... Şi în aşteptarea misticei prinţese ai jurat să rămîi virgin şi ai rămas cast ca un înger şi aşa fior primi fraţii tăi în imperiul lor ceresc Solemn jurămînt .... In nopţie foaie albastre de vară, cînd luna undă şi rigală domneşte în cer, palid Ismael la sin»! îndureratei Agar, rătăceşti d’alungul cărărei pudrate ; nici trist, nici veel, picî un zeu copile în singurătatea a­­mut ca mormîntul, închis ca un şanctar visezi pe margini de he­­lestae albase, prin livezi solitare, prin cimitiruri smbre în puterea nopţii. Aşa te ‘Or, suflet mare şi mistic, cum trăeşti în­­mea ta, clasic pornindu’ţi lira eternă, cu visezi departe de agitări şi de lup zilnică a celor perverşi, cum domneşti1 mîngîerea melodiei nesfîrşite— preludiul cîntărei supreme.... luliu Dragomirescu. Dă ic Subscripţie Pent familiile ţăranilor împuşcaţi la Slatina Nilae Atanasiu, 2 lei; I. Dimitriu, 10 Iei ;Idor Z. Solomon, 20 bani; Matache Georseu, 50 bani; Grigore Manolescu, 50 hi ; Vasile Cernătescu, 20 bani; Ion C­­exiu, 2 lei ; I. Constantinescu, 50 bai D. Simescu, 50 bani; Merse Gavri­­les 50 bani; P. Rădulescu, 20 bani; Mi Stătescu, 1 leu; Ilie T. Georgescu, J uu-î $. PrftgUil­.G­olgojin Popescu,­­ Isa , Total. . . Lei 19 b. 60 Suma din urmă. . . Lei 4555 b. 60 Total. . . Lei 4575 b. 20 Nota. — Persoanele cari bine-voesc să subscrie sunt rugate să’șî semneze numele jit se poate de deslușit, pentru a nu mai i nevoiţi să revenim cu îndreptări. h­eninto — Duminică 1 August 1899— Spectacole Grădina Mitică Georgescu.—Trupa română de sub conducerea d-lor Greţu şi Tănăsescu, de la Teatrul Naţional din Craiova. In fie­care seară comedii şi can­ţonete. Grădina Boulevard.—Concert de or­chestră. Grădina Bragadiru. — Concert de orchestră. Grădina Cosma. — Concert de or­chestră. Grădina Bristol. — Concert de or­chestră. Grădina Comercială. — In fie­care seară reprezentaţii de varietăţi ale unei trupe mixte. Financiare, Comerciale Economice Bursa efectelor 31 Iulie In Bucureşti valorile au cotat azi: Renta amort. 81—88, 5°lo : 100' s; id. impr. 92, 5°ţ0100; id. 93, 5°|0 100; id. împr. 32Ms mil. 4°lo: 87­/,; id. id. 50 mil. 4°10: 89 ; id. id. 274 mil. 4°10: 90; id. id. 45 mil. 4°2n: 90 ; id. id. 120 mil. 4% : 90 ; id. id. 90 mil. 96, 4°lo: 92; id. id. 180 mil. 98, Flo. 92. Scris func. rur. 50y„: 95l/(; id. 4°/0": 83­/s id. urb. Buc. 5%:911/s ; id. id. Iași 5’ 0 87. Banca Naţ. 2725; agricolă, 356; scont, 323; soc. asig. Dac. Rom., 445; id. Naţ. 466; id. Constr.,­­ 75 căi ferate şi tramvay — ; fabr. băut. gaz, 132; Soc. romîne de tricotage —. Monedele s’au schimbat: Napoleonul, 20.35 Coroana germană 24.70; lira otoma­nă,23 fi. austr. hirt., 2,13'/«; rubl. id. 2.70. Scont și avansuri: Banca nat. 7; id. Ugric. 10. Casa de dep. av. pe dep. 6. Devize: Cek: Londra 25.67*|e; Paris 101.05 ; Viena 212V« —Berlin 125.15 —trei luni: Londra 25.387» Paris 101.— Viena 210tj,; Berlin 123.70. In străinătate, valorile române au­ cotat azi: La Frankfurt, rent, rom., 81-88,5°|0— 99.95 ; id. 4%— 86.—; La Berlin : rent, rom , 91-92, 5°/0 —; id. 90, 4°!o-88.25 ; id., 91, 4»/0 88.30; id., 96,4%—88.40; id. 98,4o/°—89.80. La Paris: rent, rom 91-92, 5»/0 —; id. 4°|o —id. 4 l„ 92.­­Berlin imprum. munic. Buc. 95.80; Londra, Banca Rominieí 7.50. Valorile străine au­ cotat : Lozuri tur­cești, la Viena: 62.30; la Paris: 125.—­: Banca otomană: 573. Renta ext. spa­niolă: 61.22. Bursa cerealelor In străinătate grinele au­ cotat: Viena. Ultima oră : Grín de primă­vară— L —7; Grív de toamnă fi. 8.58 ; Ovăz de toamnă fi. 5.67; Secară de toamnă fi. 7.04 Porumb de lucie-August fi. 4.09; Porumb de septembrie-Octombrie fi. 5.03. Budapesta. Ultima oră : Gríu de primă­vară fi.7.— ; Gríu de toamnă fi. 8.49. O­­văz de toamnă fi. 5.36 Secară de toamnă f•72; Porumb de primăvară fi. 4.77. La New-York: gríü prompt, 74%; termin, recis; Porumb 364­. Chicago: gríü prompt 688/s,gríü term. 41Ve, i Porumb 306/s. f! P Ti K » T TI C E R E A L E Bucureşti, 31 Iulie 1­899 Tendinţa generală a streinătăţei este astăzi fermă, iar New-York şi Chicago anunţa urcări de aproape 0 centime pentru grift promt şi termin, remînînd numai porumbul mai slab susţinut. Constatăm, că faţă de pretenţiunile vinzătorilor, exportul râm­ine încă mult timp imposibil şi spre a da o idee de aceasta, luînd de pildă, Elveţia, care re­flectează serios pentru grinele noastre superioare, totuşi nu poate oferi mai mult de lei 1750 vagonul predat Ge­nua, deci un preţ care se cere de mulţi vânzători încă în ţară. Nici operaţiunea­ griului nou­ efectuată în Brăila cu lei 1380 nu pare a fi des­tinată exportului şi se vorbeşte că e o afacere pentru o speculaţiune proprie. Urcindu-se însă preţurile in streină­­tate, putem spera în o îndreptare a si­­tuaţiuneî. Porumbul rămîne foarte negligent in Brăila; pentru o cantitate de 7000 hec­tolitre 85 kgr. s’a oferit lei 6.37% hec­tolitre. Agaparut Pr.­ioda ilustrată n­ rui 31 cuprinzind fermecătoare şi drăgălaşe modele de toalete conforme cu sezonul, nouî conbinafie de lucru pentru femei, precum şi un text literar îngrijit. Gratuit un Tipar în mărime naturală. Moda ilustrată Lî­tiţ,“­rul în toată ţara. Ultimele informaţiuni Harletiaa atmosferic Bucureşti Sim­bătă 12 August st. n. 12 ore z. In­ alt. mea- b.-e­ra m pt.: - ■ . Temperatura aieruiin: * Vîntul: puţin vînt de la SS­W. Starea cerului: f. noros. Temperatura max. de ieri: 26° Temperatura minimă de astăzi: 15s. Temperat, a variat la noi între 28° şi llo. Sîmbătă 12 August. — Timpul s’a răcit simţitor în toată ţara. In Moldova de sus şi la munte termometrul n’a ajuns nici pînă la 20 grade. Cea mai mare căldură a avut loc în Moldova de jos şi la Mare unde a bătut şi vîntul tăricel de la N şi NW. La Constanţa a avut loc temperatura cea mai ridicată 28 de grade. A ploat mai în toată Moldova, precum şi în unele loca­lităţi isolate din partea de cîmpie a Mun­teniei. Barometrul este pretutindeni sta­ţionar. D. Mihail G. Valerian, avocat în Capitală plecînd pentru cite­va zile în Bulgaria, unde va asista la des­chiderea expoziţiei din RusoiuC nu va trimite mai multe corespondenţi şi interviewuri asupra evenimente­lor politice din principatul vecin Se ştie că d. Valerian a trăit ma multă vreme în Bulgaria, aşă ei cunoaşte foarte bine situaţia şi per­soanele politice de acolo. Un incendiu puternic a distrus a­­seară la ora 12 fabrica de oglinzi şi rame a d-lui Săvuleanu de lingă biserica „Cuţitul de argint.“ Pînă la ora 2 noaptea focul nu fusese încă localizat. Ni se denunţă că de la judecătoria ocol. III din Capitală au dispărut mai multe dosare şi monitoare. Poliţia a­ anchetat şi a descoperit pe a­­utorul s furtului, dar nu s’au luat încă măsuri in consecinţă. Trupa Dimitrescu, vestiţii gimnastici, se află actualmente in Australia. La întoarcerea lor din Africa vaporul «Moise» a tăiat o balenă colosală de 26 metri lungime şi 11 lăţime. Ei scriu amicilor că în Algeria, unde au dat o serie de reprezentaţiuni, an Antenamente de vară. Pentru sezonul de vilegiatu­ră, administraţia Adeverului a înfiinţat, cu începere de la 1 Iunie, următoarele abona­mente : O lună In ţară 3 lei, în Străi­­înătate 5 lei.­­ Două luni In ţară 5 lei, în străinătate 9 Iei.A avut de suferit o căldură de 56 grade. Se scrie din Alexandria (Egipet) că de la 18 Iulie şi pînă la a fost 3 cazuri de ciumă. August an Congresul internaţional din Baden- Baden a fost închis Vineri 30 Iulie. Toţi membrii au plecat in escursiuni. Delegaţii români d-nii, Joco, Alexan­­drescu şi Popescu, se vor întoarce Capitală pe la sfirşitul toate. m săptămin­eî vii­ Constituţionalul spune că d. Alex­andru Marghiloman, ca membru al co­­misiunei consultative pentru atenuarea efectelor secetei, a fost contra distribu­ţiei ajutoarelor în natură la săteni şi că a fost de părere a se cumpăra mai bine frunzare nutreţ infinit de eftin in raport cu firul. Miercuri 4 August se va ţine un consiliu de miniştri la ministerul de interne Legaţiunea romînă din Olanda a co­municat ministerului de externe că in Amsterdam sa format de curind o societate pentru exploatări de petrole d in Romînia şi in special in judeţele Dîmboviţa, Prahova şi Buzău. Societa­tea, care se numeşte «Internaţionale Rumänische Petroleum Maatschappy» e pusă sub­ direcţiunea maî multor cu­noscuţi exploratori, de petroled şi are un capital de 3 milioane de fiorini. Mărcile poştale de cite 5, 10 şi 15 bani precum­ şi cărţile poştale interne şi externe din vechea emisiune nu vor fi valabile de­cit pina la 1 Ianuarie 1606. înscrierile candidaţilor pentru şcoala de ofiţeri din Capitală au început deja. La 10 August vor începe examenele. Joi 5 August consiliul permanent al instrucţiune! va lua in discuţiune ra­portul comisiuneî însărcinate de minis­terul instrucţiune! publice cu cerceta­rea aritmeticelor pentru şcoalele pu­blice. La şcoala comercială gradul II din Bucureşti fiind 6 burse vacante şi la cea din Iaşi 10 burse, în zilele de’1­5 Septembrie se vor ţine concursuri la localurile ambelor şcoale. In intervalul de la 19—24 Iulie au fost protestate prin corpul portăreilor tribunalului comercial de Ilfov un nu­măr de 288 poliţe şi frate. Ministerul de finanţe va da de la toamnă o nouă organizare actualei şcoli speciale de finanţe care era să fie des­fiinţată anul acesta. Comisiunea pentru examinarea căpi­tanilor aspiranţi la gradul de maior __a Anri-iLVria^jjLdinte, şi coloneii­ Bo­­erescu, Culcer, Vasiliu Năsturel, Corlă­­tescu precum şi d. intendent Găman, membri. Barba Cons-Deplasări: D. Vasile Lascar la Darabani, D Delavrancea, primarul Capitalei, la tanţa. D. G. A. Scorţescu, deputat Paşcani, d. I. Teodorescu, redactor la „Adevărul“ Mă­­căreşti (Moldova). D. general Lahovary, Cimpu-Lung, d. dr. Istrati ministru al lucrărilor publice, la Cîmpina. D. Emil Costinescu, Sinaia. D. G. Panu soseşte Luna pentru două zile şi apoi se­cuiau (Neamtz). După cum am anunţat deja, la 2(14) August va avea loc la Rusciuk inaugu­rarea concursului regional şi a expozi­ţiei de maşini agricole. Un public nu­meros din România va asista. Se ştie că la 2 (14) August este ser­barea naţională a urcărei pe tronul Bulgariei a principelui Ferdinand. Un funcţionar de la direcţia tramva­iului nou a delapidat vre-o 500 lei şi a dispărut din Capitală. Poliţia a trimes agenţi in diferite părţi pentru a-l prinde. Delapidarea «Ie Ia mi» Misterul de tăieri»© — Amănunte complecte — Am publicat primele date ce le-am avut asupra sinucidere! de la hotel Da­cia. Acum revenim cu cele mai com­plecte amănunte in privința aceasta. Teodor Zamfirescu era de vre-o doul ani la serviciul sanitar ocupînd postul de copist plătit cu 150 lei lunar. El era repartizat la serviciul veterinar, unde se ocupa cu comptabilitatea acelui ser­vicii­, avind deplina încredere a supe­riorilor săi. Turquoise. Ion Ghiţun în Capitală întoarce la FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ 187 SECRETUL MILIONAREI MARE ROMAN DRAMATIC de Emile Richebo­urg l'ARTEA A TREIA BLANCHE DE SIMIANS XXII Fericire pierdută — Ce spui ? Doamne ! nu te în­țeleg, zise dinsa. Ea se apropie de baron. — La­să-mă, îi spuse el cu o vo­ce blîndă, care contrasta ciudat cu vocea aspră a cuvintelor sale precedente, lasă-mă. Blanche, înmărmurită, devenea foarte serios neliniştită. De o dată, de Simione se sculă brusc, ridică braţele de­asupra ca­pului şi ieşi afară din cameră. Tinera fată rămase nemişcată, ca împietrită, şi turburată pînă In adîn­­cul sufletului După iun moment, ea părea că se reînsufleţeşte; privi împrejur cu un fel de spaimă, apoi, acoperin­­du-şi faţa cu mîinile, porni pe plîns cu lacrimi arzătoare. Vai! erau lacrimi de durere, după lacrimi de bucurie ! Baronul reapăru. Părea foarte liniştit, dar era trist durerea îi se citea pe faţă şi ochii î i priviau rătăciţi. Tînăra fată veni spre dînsul, cu braţele întinse. Cu o mişcare ea îl opri. — Iubitul meu frate, dar ce ai ? strigă ea suspinînd din adîncul ini­­mei. — Ah! ce am! zise el cu un su­­rîs plin de amărăciune. Şi cuprinse pe sora sa cu o pri­vire din care strălucea dragostea cea mai puternică. Suspinele tinerei fete se îndoiră. — Liniștește-te, scumpa mea mi­titică, zise baronul cu un accent plin de durere, nu e momentul de a vărsa lacrimi. „Ah ! mă întrebi ce am; ei bine, vei ști acuma. După o pauză el reluă cu o voce rară și gravă: — Blanche, sînt pe cale de a lua o hotărîre supremă, şi pentru ca să înţelegi bine căror sentimente mă supun, să-ţi fac cunoscut lucruri pe cari aşi fi voit să nu le ştii nici o­dată, aic­i este o mărturisire pe­nibilă aceea pe care ţi-o voiu face. „Blanche, am călcat de multe ori datoriile mele, sunt vinovat faţă de mine şi mai mult faţă de tine. — Frate, te calomniezi! esclamă fata din ce în ce mai mirată şi mai neliniştită. — Nu, spun ce este, Blanch­o, m’am lăsat tîrit de patimă funestă şi în paguba mea am învățat să cunosc viața, în ultimii ani, am fost jucător şi prea iubiam plăcerea ; am asvîrlit într’o prăpastie averea care’mi venea de la baronul de Si­mione, tatăl nostru; mai mult, am contractat datorii în cari moşteni­rea pe care am primit-o la moartea mamei a fost înghiţită. Am voit să mă ridic ; de aceea m’am aruncat în afaceri pe cari le credeam bune şi cari erau rele, şi am complectat ruina mea. „Blanche, nu mai posed nimic, înțelegi ? nimic ! — Frate, tot ce’m­î aparţine e al d-tale, ţi’l dau ! esclamă tînăra cu un avînt superb al inimii. Baronul dădu trist din cap. — Oh, răspunse el, îţi cunosc inima excelentă; dar, vai! ceea ce’mi oferi, ceea ce ai voi­e să’mi dai spre a mă sustrage loviturilor teribile ce creditorii sînt gata să’mi dea, nu mai există. — Ce zici ? — Blanch­o, am atins averea ta, care trebuia să’mi fie sfîntă, am în­ghițit-o cu a mea, te-am tîrît în ru­ina mea. — D -zeule! — Și o regret, continuă de Simi­one, mî-am călcat datoriile, sunt față de tine un mandatar necredincios. Ah ! ruina n’ar fi nimic, dacă nu ar fi consecinţele’i fatale ; și ele sínt îngrozitoare, înspăimîntătoare !... „E­ rușinea pentru mine, Blanch­o, rușinea, dezonoarea! — Oh ! frate, frate ! gemu fata. —ITam sfirșit,­­ soră, mai as­cultă ! „Numai măritișul tău cu Ludovic de Mégrigny mă putea salva, tu nu-i vrei; ei bine, să nu maî vor­bim. „Dar eu sînt pierdut, pierdut ! Nu vrei să mai rămîn mult în situ­ația în care mă găsesc. „Rușinea, dezonoarea! nu, nu nici o dată ! Oh ! baronul de Simiane dezo­bite să scape de rușine ; mai bine să moară! Blanșa asculta gîfîind, cu pieptul strîns de o neliniște oribilă. — Soră, reluă de­ Simiane cu un accent, dureros, hotărîrea supremă ce am luat e să mă omor. Fata șovăi ca izbită de un cio­mag. — Nu, nu, nu vroi ! esclamă ea. — Blanso, zise baronul cu o voce surdă, a’mi zdrobi creerul e tot ce’mi rămîne de făcut. Și, brusc, scoase un țipăt teri­bil. — Adio, Blanso, adio, mult iu­bita mea soră ! zise de Simione sus­­pinînd. El rezămă țeava revolverului de mijlocul franței lui. Un al doilea țipăt, și mai teribil de­cît cel d’Intriu, eşi din pieptul Blanşeî, şi pierdută, cu ochii rătă­ciţi, nebună de groază sări la fra­tele ei apucîndu’i cu violenţă bra­țul. — Lasă-mă, lasă-mă, zise el, pre­­făcîndu-se că vrea să’și desprindă brațul vroi să mor, trebue să mor ! — Nu, esclamă Blanşa cu pu­tere. — Soră, moartea e cel mai bun voratj, arătat cu degetul! Nu, el tre- leac pentru mine, fiind­că, acum nimic nu mă mai poate scăpa dezonoare. — Ba da, ba de, frate ! Mă voi căsători cu d. de Mégrigny! — Ce zici ? esclamă baronul, care lăsa să m i se zmulgă pistolul. — Mă voi căsători cu d. de Mé­­grigny ! repetă fata, azvîrlind arma la cea­l­altă extremitate a odăeî. Atunci de Simione înconjură pe sora sa cu brațele și, cu transport, ca în delir, acoperi de sărutări frun­tea și obrajii ei. Ea suspina și plîngea cu lacrimi fierbinți. Baronul căzu la genuchii ei ; îi ținea mîinile de­asupra cărora își lipea buzele. — Ah, soră, scumpa mea soră, zise el cu lacrimi în voce, nu’mî scapi numai viața, ci onoarea frate­lui tău, onoarea numelui de Simi­one. De­odată, fata scăpă un oftat adine, se clătină, închise ochii și căzu pe parchet. Pierduse cunoş­tinţa. Era efectul emoțiunilor teri­bile pe cari le încercase. Baronul chemă fata de casă și­­ zise, arătîndu’l pe Blanșa, întinsă pe covor : — A leșinat, fă-o să’și revie în fire. — Dar ce s’a întîmplat ? întrebă Antoaneta, începînd să dea îngrijiri fetei. — O, mai nimic, o emoțiune mai vie. Consimte să ia pe d. de Mé­grigny. — Ah ! făcu Antoineta. Și adaogă, dînd din cap : — Ești tare, domnule de Simi­one. O, da, era tare, mizerabilul, foarte tare. Cel mai dibaciu comedian nu și-ar fi împlinit poate așa de bine rolul odios pe care ii jucase. Blanșa se jertfea, el condamna pe sărmana copilă la o existenţă de durere şi lacrimi; dar ce îl im­porta pe acesta? Cînd triumfa, ce îi păsa zdrobirea altora ? Revenită în fire, Blanşa îşi aminti cele petrecute.­ ­Va urma.

Next