Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)

1899-12-04 / nr. 3724

’T / Anul XII — No. 3724. ALEX. V. BELD1MAXI] Abonamente Un an Sase l­uni Tre­i luni In t,er& ...... 80 lei 15 lei In B.r&in&tate. . 50 „ 25 „ 8 lei 13 „ 1O bani in toata« ţara 15 „ „ străinătate Un număr rechin bani 20 Ediţia de searaStmbătă 4 Decembrie 1899 DIRECTOR POLITIC ( OXST. MILLE Anunciur! tiuia pagina 10 Lei......................0.50 ban III 2.- „ BIROURILE ZIARUL^...­­,/' 11. — Strada Sări­i Bar /— 1* TELEFON FONDATOR n­­imm impozitul asupra zahărului-flfiafia siciliana Astă­zî ADEVERUL apare pentru ultima oară în vechiul său­ format de 6 pagini. Re­par­ațiunea rotativei noastre fiind terminată Miane Sîmbăta ADEVERUL va apare în formatul său obicinuit de 4 pagini mari. ­i în arhizm politic Am zis că lincezeala noastră politică şi socială nu va fi risi­pită nici măcar de discuţia la a­­dresa mesajului regal şi am avut dreptate. Ea s’a petrecut fără nici un incident remarca­­bil înaintea Camerei şi acum Senatul ascultă cu aceeaşi lipsă de entusiasm cum opoziţia şi guvernul se ciorovoesc,îş aruncă reciproc învinuiri cami de cari mai grave. Singura curiozita­­te a acestor lupte fără de en­­tusiazm este cearta de familie dintre junimişti şi conservatori, o curiozitate care nu depăşeş­te cercul strimt al politiciani­­lor ambelor partide. De altmintrelea lucrul se ex­plică. Pentru ce s’ar pasiona opiniunea publică? Guvernul este păcătos, odios, prost şi fără de vlagă; e menit să ca­dă de la sine in cel mai scurt timp; dar singura lui raţiune de a fi la putere este, că par­tidul liberal nu este pregătit încă pentru a relua cîrma a­­rmenilor publice, iar junimiştii nu sunt în stare nici ei ca, sin­guri, să dea un guvern cu sorţi de viaţă. In asemenea împre­jurări nimeni nu are de ce să se pasioneze şi apoi a început să se alcătuiască o părere ge­nerală că luptele politice sunt prea mici şi prea murdare ca să intereseze oameni cinstiţi şi serioşi... E un fel de dezintere­sare orientală, un fel de fata­­lizm care cuprinde ţara, care se infiltrează în toată capelele. In adevăr, pentru o mulţime de oameni cari ar voi să facă po­litică militantă, se pune între­barea : cu cine să meargă ? Cin­stiţi şi serioşi, nu le putem face insulta să-i credem capabili a se face ciracii d-lui Nicu Fili­­pescu. Tot pentru acelaşi mo­tiv este greu de crezut că ei ar avea gîndul să intre in rîn­­durile partidului liberal. Acolo fireşte le-ar fi locul mai mult de cît ori­unde, dar liberaliz­­mul azi s’a schimbat într’o sectă, e închis tuturor oame­nilor noui şi tuturor ideilor mai înaintate, e proprietatea unei alcătuiri ca să zicem aşa mo­­o­nastice, pentru care intrarea în partid însemnează complecta înstreinare a voinţei şi perso­nalitatea tale, supunere oarbă la o disciplină de fier şi, ceea­­ce este mai greu, faţă de inte­ligenţe inferioare. Am făcut odată visul că vom vedea regenerarea partidului liberal şi că nu spre inteligen­ţele tinere şi generoase se vor îndrepta privirile bărbaţilor bă­­­trăni ai ţarei, cari, gata să in­tre în mormînt, nu au uitat povața lui Costache Rosetti dată fiilor săi, ca să meargă înainte, mereu înainte ! Neputind merge nici la con­servatori, ne­puţind intra nici in partidul liberal, o întreagă categorie de oameni nu găsea­altă soluţie de­cît aceea de a sta de o parte de luptele politice şi a răspindi ideea unui fel de a­­narhizm politic care din ce în ce se întinde asupra întregei ţări şi graţie căreia sîntem în această stare de marazin şi de dezinteresare faţă de politica ţarei, de mizerabila politică a partidelor noastre. Const. Mille conservatorii au­ făgăduit pensiona­rilor ca, îndată ce vor veni dînşii la putere, în buzunarele vechilor slu­jitori ai statului vor curge rîuri de miere.­­ Conservatorii au­ întrebuinţat toate mijloacele de persuasiune spre a se folosi de voturile pensionari­lor, în societatea pensionarilor civil şi militari aveau o droaie de a­­genţi, iar în fruntea societăţei in­stalaseră pe actualul prefect de po­­liţie generalul Algin­. Graţie acestor manopere membrii societăţei au mers la alegeri in corpore votînd listele conservatoare. Dar vai ! ce vedem ? In loc ca boerii să se ţie măcar în parte de vorbă şi să facă dreptate pensiona­rilor, cea d’întîiă grijă a lor a fos ca să se abată cu taxa de 5 la sută asupra pensiunilor. Adică aceea ce n’a­u­ făcut liberalii nici chiar într’o împrejurare excepţională cum­­a fost războiul pentru independenţă fac acum conservatorii cei inca­pabili. Pensionarii să cugete acuma la­ uşurinţa lor de a urma pe agenţi conului Nicu Filipescu şi de a crede­­ în făgăduelile d-lui general Algin­ ! Cruda experienţă o vor plăti din pungă ! Certcar­ vernul pe lingă că a ridicat patru­spre-, zece milioane de la Ban­ca Naţională a săcătuit la zile tutulor celor­l­alte case de bancă, aşa că piaţa a rămas absolut fără de numerar. Ce’i drept, guvernul a găsit ca argument salvator să ne spună că banii au fost luaţi numai prin interme­diarul caselor de bancă, dar că tot străi­nătatea i-a furnizat. O fi şi aşa, dar, se omite a se spune că prin această ope­raţiune marii noştri bancheri şi-au epuizat creditele în străinătate, în­cit tot acolo au ajuns, de­ a nu putea întrebuinţa pen­tru trebuinţele comerciului şi ale industriei sumele de cari ar­­ putut dispune. Acest guvern de nenorocire şi de im­becilitate ne-a adus clar două pacoste pe­ste ţară : ogiul şi criza numerarului şi totuşi miniştrii au curagiul să se pre­zinte înaintea ţărei şi să zică că sunt mîn­­dri de opera lor. Sfinx DIN FUGA CONDEIULUI Intre oculişti lată o chestie gravă ! Doctorul Fischer oculistul a făcut un ra­port declarînd că elevii şcoalei normale de la C.-bung sínt bolnavi de conjucti­­vită . Aduşi in Bucureşti, cel-l’alt oculist d-l d-l N. Manolescu declară că elevii sínt sănătoşi ca tunul. Ei bine, ce era de făcut ? Faţă cu acest grav conflict între cei doi specialişti în boaleie de ochi, guvernul n’a avut altă resursă de­cît să numească o supra-comisiune compusă, după cît se spune, dintr’un farmacist, un mamos şi un specialist în boaleie nervoase. E foarte probabil că această comisiune de trei va da trei păreri deosebite, aşa că singur viitorul se va putea pronunţa în deplină cunoştinţă de oameni. Va­x Războiul an­glo-african Maiorul englez J. N­. Plumbe, din brigada infanteriei de marină, ucis in lupta de la Graspan, prima luptă sîngeroasă dată de lordul Methuen în mersul său spre Kimberley. COTI­DIANE FLEVIŞTII Amicii d-luî Fleva din parlament sunt nemulţumiţi de situaţie, precum sunt ne­mulţumiţi radicalii, precum e nemulţu­mită toată lumea. Dar, pentru ca nemulţumirile să nu izbucnească in public, corifeii regimului fac sforţări supraomeneşti. Aşa, pe flevişti i-au gonit de la şedin­ţă, pe radicali îi poartă cu vorba, pe răzleţi îi amăgeşte cu făgăduielile, etc., etc. Toate aceste manopere, însă, au să meargă numai pînă într’o zi, poate pină într’o zi foarte apropiată. Sacul cu minciunile e pe fund! VECINIGUL CÂNTEC Ziarele au anunţat că vestea angajă­­rei d-reî Bârsescu la Teatrul Naţional din Bucureşti ar fi determinat pe d-na Aristiţa Romanescu ca să’şi dea dem­i­­siunea. Se spune că d-na Romanescu nu consimte să rămiie în Teatru de­cit dacă i se fac şi d-saie aceleaşi condi­­ţiunî ca şi d-rei Bârsescu. Vecînicuî cîntec al pasiunilor ome­nești ! Stop. Şarlatanii . Pînă acum 6 luni cînd încă erau în opoziţiune, conservatorii s’au slu­jit foarte mult de pensionarii civili şi militari pe cari i-au­ ademenit cu tot soiul de făgădueli. In specia! Panica în ţară Cu cît se lăţeşte vestea că guvernul e hotărît să tragă c­i tgnu.zul în i­mţ,­­ lumea spre a stoarce 'banii de carii' simte nevoia, cu atît şi panica cu­prinde pe toţi. In special taxa da 5 la sută impusă altă dată numai a­­supra lefurilor funcţionarilor publici şi numai ca să se acopere o parte din cheltuelile războiului, de data a­­ceasta e vorba ca să lovească fără milă în dreapta şi în stingă. Potrivit proiectului guvernului, vor fi impuşi toţi cei cari primesc o leafă, o pensiune, o diurnă. Vor fi supuşi taxei funcţionarii publici, funcţiona­rii institutelor private, impiegaţii particulari de ori­ce categorie, pen­sionarii ca şi toţi slujbaşii statului, judeţului, comunei etc. Afară de a­­ceasta toate retribuţiile de ori­ce na­tură, precum salariile, diurnele, pen­siunile, indemnizaţiile etc., etc., vor fi ciupite fără milă şi fără nici un fel de consideraţie. Acest mod brutal şi stupid de a stabili un impozit atît de vexator intr'un moment de criză amarnică, cînd toate obiectele de întiia necesi­tate s’au­ scumpit, a început să pro­voace ferber­ea in ţară şi in curînd această ferbere va deveni ameninţă­toare. In adevăr, ţara nu se dă inapoi de la sacrificii dacă statul are ne­­voe de ele, insă nu se aşează impo­zitele aşa cu anasîna. Să vie guvernul cu un proect de reformă a impozitelor, să creeze iz­voare serioase de producţie, să impue in mod raţional capitalurile, incepînd cu pungile cele groase, in sfîrşit să facă operă de creatori inteligenţi, iar nu numai operă de zapciî nemiloşi. Ţara sătulă, ţara umilită, ţara înşelată de către acest regim de şar­latani politici, nu va ierta ca să fie dezbrăcată. Şi aceasta se va vedea cît de curînd. Dragoş. 14, nu 4 milioane . D-l general Manu la Cameră a afir­mat că guvernul nu poate fi vinovat de ivirea din nou a agiului, de­oare­ce nu a luat de la Banca Naţională de­cît 4 milioane. D-l Anton Carp, care este în măsură a şti ce se petrece la întiiul nostru institut de credit, a declarat în Senat, fără a­­ dezminţit, că statul a ridicat de la Banca Naţională nu pa­tru, ci patru­spre­zece milioane de lei. Generalul Manu viteaz cum îl ştim, a tăiat cu sabia d-sale 10 milioane, cami in criza în care ne zbatem comptează ceva. Apoi fiind­că’i vorba de criză gu- Războiul anglo-african Maiorul englez N­. Scott Turner, comandantul batalionului doi de hig­­landeri al gardei, ucis la Kimberley cu ocazia ultimei încercări a engle­zilor de a rupe linia de asediu a bu­rilor. A se ceti în pagina a Sa Camorra și Maffia de I. Teodorescu CARNETUL MEU Bibliotecile publice Nici­odată nu mă apucă mai mult d­orul de biblioteca mea iubită ca pe vremuri ca acele prin cari trecem. Cînd viscolul zgudue ferestrele şi astupă stradele, nu mă simt despărţit de restul limfei, căci lumea închisă în bibliotecă im stă la îndemână. Asta mă lase să mă gândesc că ţara ro­mânească e cea mai săracă in biblioteci pu­blice. Cui nu-i dă mâna să cumpere cărţi, n'are ce citi in zilele posomorite ,şi in nop­ţile lungi de iarnă. Ignoranţa, mama tutulor viţiilor, bântue suf­etele ca viscolul câmpiile. Rusia, pe care o credem aşa de înapoiată, are biblioteci publice foarte bogate aproape in toate o­­raşele. Orăşele pierdute in stepe sau in gheţurile nordului, posedă biblioteci cu mult mai complecte de­cât capitala României. Ni se pare o monstruozitate neexprima­bilă ca Botoşanii, Bârladul, Focşanii, Bu­­zăul, Ploeştii, Brăila, Piteştii, Craiova, să n’aibă biblioteci publice. Ştiu ca prin unele din aceste oraşe zeloşii profesori secundari au­ înfiinţat, cu multă trudă şi sacrificii, mici biblioteci pe­­ngă şcoala lor, dar a­­cestea sunt închise şi adesea prea speciale Bune pentru profesori şi elevi, ele sunt ca neexistente pentru public. De ce primăriile, cari au­ împrăştiat şi împrăştie atiţia bani pe nimicuri costisi­toare, n’ar găsi mijlocul să înscrie un budget o mică sumă anuală, cu care să se fondeze biblioteci. Se poate apoi face apel la public, se pot da serbări, se pot primi donaţiuni şi legate, in fine toate resursele obişnuite se pot pune la contribuţie pentru crearea bibliotecilor comunale. Vă asigur că in ziua când toate oraşele noastre vor fi înzestrate cu biblioteci pu­­blice, un mare pas se va face pe calea ci­vilizaţiei şi a progr­esului. Care va fi oraşul ce va ţine să se ono­reze cu prima iniţiativă. I. T. SWRIERSSSSSSSEBSera DN NOD BIRLA ORIZONT Taxa de 15 bani pe chile de z­dustria hirtiei.­­ Ori­cine a cumpărat zahăr alaltă-eri­c" obiect de consumaţie din cele maî importante şi mai utile tuturor virstelor ca şi tuturor claselor sociale—a avut sur­priza extrem de displăcută vie a plati 1 lefi şi 20 chilogram­ul in loc 1. leii și 5 bani. Ce se întimplttse ? Se răspindise zvonul prin toate băcăniile Capitalei că guvernul va veni cu o taxă de 15 bani [r&h­ulogramul de zahăr, taxă su­bită apucală înaintea votului Camerei, cum s a fâcut si pentru alcool in vir­tutea ojâ'.iei’.iluî numit de francezi că­deri as. m -Din fericire zvonul nu s’a confirmat. Ga să im exprimăm mai exact: zvonul era prevvnar. j­ ă de ori-ce îndoială însă ca guvernul va pune negreșit o taxă de i : -le j bani de chilogramul de zahăr, acum sau ceva mai tirziu. Dacă ziarele guvernului dezmint cum-va faptul, atunci curat că nu mai încape nici o îndoială. Să demonstrăm pentru ce guvernul va fi obligat să vie cu acest nou şi o­­neros impozit. * Dacă ar fi vorba de­ un impozit or­dinar asupra consumaţiei menit să as­­tupe golul budgetar, el ar fi pur şi simplu odios că ori­ce impozit indirect egal pentru toate pungile. Am putea spera deci că printr’o mișcare de pro­testare a opiniei publice, guvernul ar fi silit să dea inapo. Din nenorocire e mai rău de­cît atit. Nu e vorba de a creia un impozit pen­­trai a spori venitirile budgetare, ci de a repara o e­nor fin greșală econo­mică săvirșită, de a rrveşora un de­zastru teribil ce s’a pregătit finanţelor noastre prin nesocotita şi stupida’ în­curajare a industriei zahărului. D. Costinescu a arătat, în Cameră, greşala ce s’a comis. Ea ne va costa zece milioane din pungă afară la anul, dacă nu se iaiî măsuri grabnice de în­dreptare. Trebue să recunoaștem că greșala n’a fost­ comisă de guvernul conserva­tor, ceea ce nu înseamnă că dacă era el la putere acum doi ani n’o comitea, probă că a comis multe de genul acesta cînd i s’a prezentat ocazie. Iaca cum stă chestia : Spre a se încuraja industria zahărului in Rominia, guvernul d-luî Sturdza a trecut în budget o primă de încura­jare de 15 sau 16 bani, nu’mî amin­tesc exact, pentru fie-care chilogram de zahăr produs in ţară. In plus zahă­rul străin plăteşte 35 de bani de chilo­gram vamă. E natural că cu o primă de 50 de bani de chilogram şi cu toate avanta­jele cele­l’alte pe cari le dă legea pen­tru protejarea industriei naţionale, şi hotentaţii pot fabrica zahăr cu folos. De aceea capitaliştii romini au ţinut să nu se lase mai pre­jos. De la votarea ne­fastei legi s’au construit mai multe fa­brici. Producţia zahărului român va­g, la anul, de cel puţin treî­zeci de milioane de chilograme, pe cînd în­treaga consumaţie anuală a ţarei e numai de două­zeci de milioane. Ce se va intimpla deci? Că vom plăti din pungă nu numai foloasele fabricanţilor pentru zahărul ce-l con­sumăm, dar vom plăti şi pentru cei care nu-1 consumăm. In plus, zahă­rul străin ne mai puţin­ intra în ţară, budgetul va pierde şi taxele vamale corespunzătoare. Pagubă netă: zece milioane. Să nu credeţi însă că vom scăpa cu atit dacă lucrurile nu se schimbă. Fa­bricanţii, rămănînd d­e un stoc de peste zece milioane de zahăr in magazii, vor ţipa pe toate tonurile că se ruinează şi vor cere cu glas imperios ca să nu lă­săm să pericliteze o ramură aşa de importantă a industriei naţionale, chiar de la fundarea ei. Şi atunci va începe o luptă teribilă intre interesele fabricanţilor şi intre pungile noastre. Onorabilii fabricanţi vor cere, pe lingă primă de fabricaţie, şi o primă de export ca să se poată de­barasa cu folos de supra-producţia mărflor. După cît pare guvernul va rezista, nu din onestitate şi din dorinţa de a apăra interesele generale, ci fiind­că n’are de unde. Să fie timpurile de altă dată le-ar da la prime de export cu nemiluita, ca să mănînce chinezii zahăr eftin pe socoteala noastră. Asemesrea deșteptăciune au avut-o și ungurii cari îndoapă india cu zahăr de pomană în contul contribuabililor indigeni. Engle­zii rid de se prăpădesc. Dar nu putem admite ca guvernul să ne pue nouă taxe suplimentare pen­tru a umplea golul de milioane din budget şi pentru a imbog­ăţi­ zece oameni cari vor zvirli apoi banii pe fereşti, ii vor exporta in străinătate pe lux sail ii vor juca la cărţi, cum se face de obicei, cu averile ciştigate fară muncă sau prin jaf. Să bine­voiască deci guvernul a scădea din taxa vamală pe zahărul străin prima nebunească ce se dă zahărului indigen. Ast­fel echilibrul se va restabili. Dacă fabricanţii indigeni vor pierde —­ ceea ce nu e probabil — să fie sănătoşi ’sa ciştige din alte afaceri. Dar ca „sjUfo* leşească cinci bogătaşi şi să dea fim pungă o ţară întreagă, asta nu se poate face­ odată cu capul. Taxă de cine, la sută pe lefuri, patente şi timbre urcate, bir pe za­hăr,—unde mergem ? Nici mai înca­pe îndoială că la revoluţie. Asta vrea guvernul ? Şi dacă fi numai astea ! * Sint, din nenorocire, multe biruri de acestea pe cari le plătim fără să ne dăm seama, cari sărăcesc pe toata lu­mea şi îmbogăţesc pe nedrept numai pe cîtî­va, şi în cele din urmă duc ţara la ruină sub pretext că se incurajază industria naţională. Iată de pildă berea. Băutura acea,vla higienică, singura in stare dacă ar fi eftină să lupte cu alcoolul producător de timpiţi, de criminali şi de copii ra­­chitici, care vin Germania costă 40 de Irani litrul la detailist, iar în Belgia,24 alte Irani, se plăteşte, la noi un leu­. Ştiţi de ce ? Fiind­că că pe de-o parte taxele vamale colosal de urcate şi a­­vantajele excesive ale legei de încura­jare împiedecă bine­fâcătoarea concu­renţă, iar pe de alta fiind­că statul a pus asupra herei nişte impozite exorbi­tante. Să ne minginem­, vor zice poate unii, căci industria herei ţine banii in ţară şi inc­urajază agricultură noastră. Eî aşi ! Socotiţi fără imbecilitatea le­gislatorilor. Berea romînească se fa­brică cu orz, cu hameiu, cu malţ străin, find­că s’au­ pus vămi numai pe bere, nu şi pe produsele din cari se fabrică berea. Aşa in­cit încurajăm alcoolizmul privind populaţia de o băutură hi­gienică eftină, plătim un bir colosal statului care in definitiv împiedecă dezvoltarea acestei industrii, îmbo­găţim doi sau trei fabricanţi, şi toate astea în folosul... străinilor, cari tot ei ne vind berea, de­cît sub forma de materii prime. Şi asta se cheamă încurajarea in­dustriei naţionale! Cu hîrtia e acelaşi scandal. Gind vom reveni asupra pretinsei noastre indu­strii naţională, in mare parte un jaf deghizat şi o formă ascunsă sub care se ruinează ţara, vom vorbi mai pe larg şi asupra hirtiei.* Aşa­dar birul nou­ pe care ni-l pre­găteşte guvernul e cel mai odios din toate. Scumpirea artificială a zahărului, aşa de necesar populaţiei -- se poate zice că consumarea zahărului dă pină la un punct măsura civilizaţiei unui popor şi a bunei lui stări materiale — scumpirea zahărului pentru a se îm­bogăţi câţi­va fabricanţi în dauna pun­­gei şi a sănătăţei noastre, nu o putem tolera cu nici un preţ. Şi iar nu pu­tem tolera ca budgetul să prezinte un deficit din cauza nebuneşte! prime de fabricaţie de 45 bani pe chilogram. Guvernul să avizeze daci la măsuri judicioase şi echitabile. Index. aliat*. — Indust­ria Berei. Alte indust­rii. In- DIN STREINATATE «Mi­fia» siciliana — Procesul Notarbartolo — Se judecă in acest moment în Milano un proces care aruncă asupra Marei, Societatea sicilianâ de rău-făcătorî de care a fost vorba în diferite rinduri, și chiar acum cîte­ va zile, in acest ziar, o lumină destul ele puternică. Iată fap­tele : La 1 Februarie 1893, comandorul Notarbartolo, inspectorul Statului de pe lingă Banca Siciliei, care-şi are sediul în Palermo, părăsi una din proprietăţile sale, unde avea obiceiul să meargă la date fixe, nu departe de acest oraş, şi lua trenul pentru a se întoarce la Pa­lermo. El se urcase singur Intr’un com­partiment de clasa Intria. is.’

Next