Adevěrul, iunie 1901 (Anul 14, nr. 4252-4281)

1901-06-11 / nr. 4262

Anul XIV. — Nb. 4262. tBam­asani FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Șase luni Trei luidl In țară...........SO Iei lq lei In străinătate. 50 „ 25 „ 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate tin 'număr' Vechii! ‘20 banî. O singura efiiţi© gaffgfBBfgti TELEFON S lei 13 . DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANNIO,' Linia pagina IV n ii ni 4®?* F — ~ BIROURI rAcZ IA R u L U 1 11 — Strada Plianta aistro-romíni-ln culisele liberale DIN CULISELE LIBERALE Curentul pentru remaniare la partidul liberal a început să se accentueze un curent pentru rema­­niarea cabinetului. D. Dimitrie Sturdza însă nu se gîndeşte de loc la aşa ceva. Preşe­dintele consiliului este încîntat de actuala formaţie ministerială căci toţi miniştrii aprobă întreaga sa ac­ţiune politică, nu-i fac absolut nici o obiecţiune, nu se formalizează de loc dacă d. Sturdza nu-i întreabă şi nu-i consultă asupra chestiunilor la ordinea zilei şi se solidarizează cu absolut toate actele preşedintelui consiliului. Prin urmare miniştrii ac­tuali sunt nişte miniştrii ideali pen­tru d. Sturdza şi cu greu se va despărţi de vre­unul din ei. Ast­fel se explică şi desminţirea pe care a dat-o Voinţa Naţională în privinţa eşirei din cabinet a d-lui Palade. Nota din „Voinţa“ nu a fost o simplă desminţire a unei ştiri ne­fondate, ci a fost un adevărat co­municat prin care se afirma catego­ric că nici nu se poate bănui măcar cabinet liberal fără d. Palade la mi­nisterul de finanţe. Şi probabil că desminţirea ar fi fost identică dacă s'ar fi vorbit de demisia d-luî Stoi­­cescu sau a d-lui Missir. Insă cu toate că d. Sturdza nu e de loc dispus a face acum o rema­­niare, şi probabil că chiar nu se va face, totuşi printre fruntaşii partidu­lui se agită ideea unei imperioase necesităţi de a se introduce în ca­binet elementele cele mai capabile din partid şi personalităţile cu cea mai mare autoritate atît pentru a grăbi rezolvarea diferitelor chestiuni financiare şi economice cît şi pentru a impedeca pe d. Sturdza să facă o buletă după alta. Orî­cît s’ar desminţi că nimeni nu se gîndeşte la o remaniare în parti­dul liberal, aceasta nu schimbă de loc curentul. Acei cari văd absoluta nevoe de a se forma un guvern de oameni politici numai de mîna întîia nu sínt fruntaşii tot-d’auna ministe­riabili. Sínt în partid bărbaţi politici cari fug de minister şi sínt încîntaţi că s’a creeat în sinul aşa zisei oculte a d-lui Sturdza legenda că ei sínt ministeriabili şi aşteaptă portofolii, căci graţie acestei legende d. Stur­dza nu le-a oferit ministere. De pildă, se vorbeşte de­ o farsă foarte nostimă pe care a jucat-o un fruntaş liberal înainte de a se for­ma actualul cabinet. De­oare­ce toţi liberalii indicau pe acel fruntaş ca viitor ministru, acesta a început să spună și el că într’adevăr e gata să intre în cabinet. In realitate însă se ferea strașnic de-o asemenea even­tualitate. Spunînd însă tuturor că e gata pentru minister, d. Sturdza a fos convins saîi s’a convins singur că fruntașul care aștepta portofoliul nu trebuie să intre în cabinet. Şi într’adevăr, spre surprinderea tutu­ror, n’a intrat în cabinet vre-o pa­tru bărbaţi politici pe cari întreg par­tidul îi indica. Acestea sunt adevăruri cari de alt-fel se cunosc în cercurile dirigu­itoare liberale. Cu toate acestea nimeni n’a făcut caz la început. Se spunea că aşa se procedează. Începi cu un cabinet mai slab şi după cîte­ va luni, după un an, faci un cabinet mare şi tare cu care guvernezi o legislatură. Şi ast­fel s’aiî liniştit spiritele, dar pentru un moment. In cîte­ va luni însă cabinetul c­-lui Dimitrie Sturdza, sau preşedintele consiliului singur, a făcut cîte­va bu­­lete neertate, cari se resfrîng asupra întregului partid, îi slăbesc popula­ritatea şi autoritatea. Dacă miniştrii se declară solidari cu toate buletele d-luî Sturdza, sînt însă fruntaşi liberali cari nu învi­­nuesc atît pe d. Sturdza cît pe cei- nălţi miniştrii cari n’au avut tăria şi autoritatea de-a împedeca bule­tele. Aceşti fruntaşi nu vor, cu nici un preţ, o continuare a unei aseme­nea stări de lucruri şi ast-fel s’a cre­eat un puternic curent în partid pen­tru a se forţa mîna d-lui Sturdza de­ a introduce în cabinet elemente­le cele mai capabile şi personali­tăţile cele mai marcante din partid. Acum însă e exclusă ori­ce posi­bilitate a vre­unei remanieri. Pînă la toamnă însă d. Sturdza va face cu siguranţă încă o buletă şi atunci se va impune o remaniare. Indiscret. •*-1 "•*l •■■■■■■WHISäBSJSJKäaKÄSBEBesa»«-». Din­­«ga contreiuluî Suprimarea luxului Epoca ne-a adus pe ziua de erî cu multă bucurie o ştire de senzaţie, anun­­ţînd că un savant român din Paris, d. Vas­­chide, a descoperit că creerul e un obiect da lux şi că omul se poate lipsi de el. Epoca vede, de­sigur, în aceasta şi un succes personal, de­oare­ ce ea de mult s’a lipsit de asemenea...obiect de lux. In tot cazul descoperirea d-luî Vaschide este de natură a justifica o sumă de fe­nomene, cari pînă acum erau absolut mi­raculoase. In adevăr dacă creerul e un obiect de lux, de care te poţî lips’, se explică: 1) De ce apare „Voinţa Naţională“. 2) De ce conu Mitiţă a format guver­nul. 3) De ca apare „Apărarea Naţională“. 4) Da ce scrie în ea dom’Popescu-Muscel etc, etc, etc. De alt­fel noua descoperire concordă în totul cu programul de economii al dlui Sturdza.­­.,­ cei lux e inutil! Tot ce e creer poate fi deci suprimat— aşa ca să nu mai rămîe în ţară de­cît... creeriî munţilor şi „creeri la capac 1 Snaps. Au să se încaere! De peste Dunăre vin merei­ veşti a­­larmante. Peninsula Balcanică fierbe înăduşit. Va fi pînă într’o zi, pînă ce căldarea va exploda. Simptome de aşa ceva se văd încontinuu. In vechea Serbie răscoale de alba­nezi musulmani şi măceluri de creş­tini, în Macedonia necontenite arestări de bulgari, la frontiera turco-sîrbeas­­că, concentrări de trupe din ambele părţi, şi mai departe de Peninsula Bal­canică, în Creta, hotărirea fermă a locuitorilor de a se uni cu Grecia. Puterile se împotrivesc la aceasta, negreşit. Dar nici­odată o asemenea împotrivire,în cazuri analoage, n’a pre­­valat.In cît dacă cretanii continuă a voi ferm unirea cu Grecia, ea se va face, inlîmplă-se ce s’o intimpia. Și se va înlimpla că ea va fi fitilul ce va produce explozia cea mare. In adevăr, bulgarii și sîrbiî nu vor su­feri ca numai Grecia bătută de turci să profite, şi ei nu. Intr’un fel sau în altul, dintr’un mo­tiv sau altul, focul se va aprinde în Peninsula Balcanică. Situaţia e prea tulbure, echilibrul e prea nestabil, Turcia prea slabă pentru ca să putem spera tu pace. Temerea tuturora e ca acest răz­boi şi balcanic să nu fie camplimile ce trec prin ori­ce carantină, ca el să nu se întindă şi asupra puterilor mari. Şi nu vedem cum nu s’ar întinde. Din două una: ori statele creştine vor fi bătute, şi atunci de la ţ­ărmuri­­rea pretenţiilor turceşti se va naşte cearta intre puteri, ori Turcia va fi bătută, şi de la împărţeala posesiuni­lor ei europene se va începe boclu­­cul. Fără a face nici pe alarmiştii, dar nici pe amorţiţii, putem asigura că zile grele se pregătesc, că un uragan e pe punctul de a se deslănţui, alătui- du-se fatalmente şi asupră-ne. E tim­pul deci să ne măsurăm puterile, să ne îndeplinim lipsurile, să ne pregă­tim pentru ori­ce eventualitate, pentru o grea eventualitate mai bine zis, îndes. Alianţa austro-rommă Vizita la Sinaia a feld­m­areşalului Beck, şef al marelui stat-major aus­triac, pare a avea o importanţă deo­sebită. Unul din ziarele cele mai se­rioase şi mai bine informate din Viena, Neue Freie Presse, crede că această vizită stă în legătură cu încheierea unei alianţe militare austro-romîne. Lucrul ar fi grav de­tot. El ar trăda pe de-o parte că situaţia în peninsula balcanică, cu toată înţele­gerea austro-rusă, e din cele mai rele, pe de alta că politica externă a Romîniei ia o îndrumare cu totul nouă. De­o­cam­dată ne vom ocupa de acest din urmă punct. Ne întrebăm : de ce o alianţă spe­cială cu Austria pe cîtă vreme sun­tem­ intraţi în tripla alianţă ? Diferă oare politica Austriei de politica tri­­plicei, sau alianţa noastră cu triplicea nu implica o garanţie suficientă în cazul unei conflagraţii balcanice şi în cazul unei ameninţări din partea Rusiei ? Dacă politica Austriei în Orient diferă sau e în diverginţă, în con­tradicţie cu aceea a Germaniei şi a Italiei, nu ne îmbarcăm noi într’o urîtă aventură legîndu-ne soarta de capriţiul, de interesele şi soarta Au­striei numai ? Dacă triplicea nu ne este o garanţie suficientă pentru in­teresele noastre în peninsula balca­nică şi împotriva Rusiei, atunci de ce ne-am alipit la ea, cu atîtea imense sacrificii militare, economice şi financiare ? E de remarcat că pe cînd se zvo­neşte de o alianţă militară a Romî­niei cu Austria, Germania cochetează cu Franţa şi cu Rusia, iar Italia e în cei mai buni termeni cu Franţa. Prin urmare Austria e abandonată în Orient de ab­atele ei, şi noi n'am găsit altă­ceva mai bun de făcut de­cît să ne aruncăm orbeşte în braţele părăsitei de marile puteri ? Dar să zicem că, situaţia fiind ex­trem de gravă în Balcani şi intere­sele noastre ameninţate, simţim ne­voe de­ a ne sprijini pe cine­va, şi neputîndu-ne sprijini pe Rusia, for­­ţamente trebue să ne întoarcem ochii spre Austria. De cît singuri, mai bine cu vecinii de peste Carpaţî. Chiar aşa de-ar fi încă nu vedem pentru ce ne-am angaja atît de mult, pentru ce am încheia o alianţă for­mală, pentru ce ara lua o poziţie ho­­tărîtă care însemnează duşmănie fă­ţişă în contra Rusiei ? De ce ne-am interzice ast­fel să profităm de cine ştie ce incidente neprevăzute, de cine ştie ce întorsături ale lucrurilor cari ne pot comanda cu folos o altă atitudine ? Să facem presupunerea cea mai extremă: că vom fi ameninţaţi cu o ocupaţie din partea Rusiei sau mă­car cu o trecere a armatelor ei ca în 1877, şi că n’am fi aliaţi formal cu Austria. Apoi dacă acest fapt va constitui pentru Austria un atac di­­rect,­şi va constitui de­sigur—dacă Austria va voi să se opună cu forţa politicei slave în Balcani, apoi nu va sări ea de la sine în ajutorul nos­tru şi fără o alianţă formală ? De sigur că da, căci făcînd ast­fel pe dînsa se va apăra. Atunci, încă o dată, de ce să ne angajăm după acum, de ce să luăm angajamente scrise şi hotărîte, de ce să intrăm într’o alianţă, care ipso facto ne va da ca duşmani hotărîţ! al Rusiei ? Austriei îi convine aceasta — dar nară cu toată comoara ei de vorbe şi fraze p­iscoptiste, este gustată, savurată, considerată ca sfintă... * Dar numai cu literatura clandestină nu se provoacă mişcări şi curente ca a­­celea cari s’a constatat că domneau şi că domnesc in Rusia. Intre autorii fa­voriţi şi public s’a stabilit un fel de contact intim, mijlocit de o limbă, se­cretă care totuşi nu e de cit limba cu­rentă. Autorul nu, scrie de cît pentru a fi citit printre rin­duri, publicul nu ci­teşte pentru a afla ce a scris autorul, ci pentru a ghici ce a vroit să scrie. A­­desea autorul tratează cel mai indife­rent subiect din lume. Unul de la noi obicinuit cu limb­igiul franc al presei noastre, ar sta nedomirit in faţa multor articole ale unui Michailovsky sail ale vre­unui alt literat rus, cam­ in publicul rusesc stirnesc un entuziasm de ne­spus. Lucru lesne de explicat: publicul rus vede in articolul respectiv cu totul alt­ceva de­cit ce vedem noi. Pentru el descrierea unei intîmplări din Germa­nia e plină de aluzii la cele ce se pe­trec in Rusia, iar critica distrugătoare făcută partidului socialist din vre-o ţară, nu-î serveşte la alt­ceva de­cît pentru a se orienta asupra stadiului in care se nouă ne convine? Şi iar să lucrăm, să ne angajăm, să n­e jertfim pentru regele Prusiei, pentru interesele al­tora? In caz de se adevereşte bănuiala marelui ziar vienez, vom formula o altă bănuială : că Austria ne întinde o cursă nu atît pentru a ne cîştiga milităreşte de partea eî, acest lucru trebuind să urmeze de la sine în anumite împrejurări cu sau fără a­­lianţă, cît pentru a ne sili la înche­­iarea unui tratat comercial dezas­truos pentru noi şi favorabil pentru ea, în 1903. Odată aruncaţi în braţele ei, o dată pe faţă duşmani Rusiei, Aus­tria ne va freca cum va voi. Pas să nu-i cedezi în toate chestiile econo­mice după ce vei fi legat de mîini şi de picioare cu convenţia militară ! Ca să sperăm că patriotizmul şi înţelepciunea vor triumfa în Româ­nia cînd e vorba de satisfăcut inte­resele politice şi economice austro­­ungare pe pielea noastră, nu o sperăm. Dacă lucrul s’a pus la cale, se va face. Şi de se va face şi aceasta, putem zice că spaţiul e aruncat: va­salitatea Romîniei la unguri şi nemţi va fi un fapt împlinit. I. Teodorescu împrumutul primăriei Intr'o şedinţă intimă a consiliului comunal, primarul ar fi anunţat că fondul exproprierilor e cu totul sleit şi din astă cauză primăria e zilnic dată in judecată de cei expropriaţi, aşa că despăgubirile datorite pînă acum se ridică la 6 —700 000 de lei, între cari datorii de 7—8 ani!! In fine, pentru a se putea continua cu exproprierile e nevoe de un împru­mut de 4 milioane, care să se ad­mită de Cameră în chiar sesiunea extraordinară convocată pentru 14 iunie. Fondul pentru exproprieri este cu totul sleit? Atita e oare de ajuns să se spună? De sigur că nu. Capitolul exproprierilor de la primărie e un capitol foarte nelămurit şi o dare de seamă minuţioasă asupra «sleireî» fondului respectiv se impune, pentru a se vedea de unde provin acele in­­tirzieri de 6—7 ani şi cum s'au făcut diversele exproprieri cari au epuizat fondul. In ultimii ani multe s’au şoptit pe seama acestor exproprieri, multora nu le place şi azi a se atinge această chestiune, dar actualul consiliu co­munal, dacă nu vrea să se solidari­zeze cu faptele şi gestiunile altor administraţiuni anterioare, are da­toria nu să ceară in şedinţî intime împrumuturi de 4 milioane, ei să dis­cute in şedinţă publică gestiunea fon­dului de exproprieri. Cind pe aşa vreme de criză şi e­conomii, cind veniturile comunei sint în scădere, se propune împrumut de milioane, se cade ca cetăţenii să ştie de cine şi cum s’a creat o asemenea situație la primărie. avo­c?. A . XC*. |_________________ POŞTA REPACŢIEÎ.J Higiena staţiunilor climaterice Unei cititoare fidele a „Adevărului“ Loco, V’aţî văitat de faptul că staţiunile noa­stre climaterice cele mai frumoase, cum sint cele de pe linia Bucureşti-Predeal, sunt bintuite de epidemii cari le fie im­proprii vilegiaturei şi daţi ca exemplu staţiunea Predeal, unde mai oiele trecute s’au ivit 16 cazuri de scarlat­­ă printre funcţionarii gărei. Am cercetat aceasta chestiune, luînd informaţiuni chiar de la directorul serviciului sanitar superior, d-rul Petrini-Galaţî, şi iată ce ne-a spus d-sa : Este absolut ne­înreptăţită teama d­vs de a vă duce în staţiunile climaterice de cari vorbiţi. Mai întiiu de toate, chiar dacă ar fi epidemii în acele localităţi, ele nu sint datorite de­cît tot locuitori­lor Capitalei. Traficul pe linia Bucureştî- Predeal e atît de mare în­cît foarte uşor­ epidemiile cari bîntue Bucureştii se pot­ transporta in staţiunile climaterice in ces­,­tiune. S’a constatat chiar ca de obicei­, judeţul Prahova este mai mult bîntuit de epidemii, şi aceasta ne­­ explică vecină­tatea judeţului cu Capitala. Dar această constatare se referă la trecut, de­oare­ce anul acesta am putea spune că mai nu există epidemii in localităţile Cimpina, Comarnic, Buşteni, Azuga, Sinaia, etc. In aceste staţiuni numărul cazurilor de epidemie este între 2 şi 6 actualmente. In ce priveşte Predealul, cele 16 cazuri de scarlatină se datoresc probabil vre­unei familii bucureştene care venind cu trenul, a infectat localul gărei. Cei 16 bolnavi sînt însă izolaţi intr’o casă tran­sformată in spital, iar contactul cu per­soane din afară le este strict oprit. Toți merg spre însănătoșire. La Cîmpulung nu sînt de­cît 2 cazuri cari merg spre vindecare. Cu toate acestea măsuri da dezinfectare au fost luate, dîndu-se or­din strict de a se menţine higiena prin hotelurile şi localurile de găzduire ale sus-numitelor oraşe. Sînteţi deci, onorată cititoare, alarmată în zadar, şi vă puteţi duce în cea mai mare siguranţă la ori­care din staţiunile climaterice de cari e vorba. Cum a spus şi d-rul Petrini, doar n’o să preferi să stai in Capitala noastră plină de infecţie şi de epidemii in timpul verei, de­cît să te duci la una din aceste localităţi. Aţi risca infinit mai mult dacă, puţind să plecaţi la munte, v’aţî încăpăţina să rămîneţî în Capitală, dintr’o teamă pe care realitatea n’o justifică. Zi. C. POSTA MIRA Unui Piteştean, Piteşti. — S’a dispus publicarea. Ciot, Brăila.— Am supus chestiunea administra­­ţiuneî care va aviza* I. M., Loco. — Distribuirea premiilor la şcoala de adulţi se va face în ziua de 10 Iunie a. c.' la ora 2 p. m­. în localul școalei com. de băuțî ,,General Go­­lescu" (Sf. Apostoli). Paul P., Loco.— Primim din toată țara articole și dacă nu tratează chestiuni de actualitate, le citim în ordinea sosirel lor. După citire se decide dacă sînt publicabile.^ Avețî deci răbdare. CARNETUL MEU Delicvenţi şi cerşetori Din cînd în cînd avem do înregistra® cîte o revoltă prin diferitele penitenciare. Lucrul se sfîrşeşte, de obicei­, cu moar­tea a unuia ş­­i a mai multora dintre re­voltaţi, şi cu o anchetă care raportează că arestanţii erau de vină. Nimeni nu-şî poate face vre-o iluzie asupra moralitate! şi bunei conduite a de­­licvenţilor, dar de asemenea nu trebue să ne facem mari iluzii şi de cei puşi sî-i păzească. Dacă administratorii cari con­duc pe cei liberi, pe sătenii, noştri se poartă aşa de crud şi de ilegal cu dî­şiî, ne putem închipui cum se poartă admi­nistratorii delicuenţilor, închisorile noastre au nevoe de multe şi radicate reforme. E incontestabil că în­chisoarea, aşa cum se practică azi nu poate de­cît să pervertească şi mai rău pe delicuent, şi în acelaşi timp ajută la înmulţirea paraziţilor, deja destul de nu­meroşi în ţară. Cea mai tristă, mai dureroasă şi mai imorală din­tre locuinţele omeneşti, puşcă­ria, are şi ea nevoe să fie străbătută de­ o rază de milă, de interes, de moralitate. Şi credem că prima măsură pentru asa­narea puşcăriilor, pentru îndreptarea morală a celor încinşi, este munca utilă. Ar trebui ca toate penitenciarele să fie transformate în ateliere şi în ferme, cu cît­ o mică şcoală pe lîngă ele. Dolicvenţii, în majoritatea cazurilor s­unt nişte degeneraţi fiziceşte şi nişte mi­nori intelectuali. Munca utilă şi şcoala pot deci să­-î moralizeze mai mult de cît trîn­­dăvia, relele tratamente, biciul şi glonţ­a. De asemenea s’ar impune să îngrijim şi da cerşetorii noştri, atît de numeroşi şi de mizerabili, din sînu­l cărora se re­­crutează mulţi criminali. In ţările civili­­zate s’au luat unele măsuri pentru a a­­duna şi îngriji ac­efce fiinţe omeneşti. Şi pentru dînşii se impune înfiinţarea de a­­ziluri care să fie mici ateliere şi mici ferme, mai ales mici ferme. Lucrul se practică cu fuoces în Belgia, în colonia de cerşetori Hongstralten. Rămîne numai să se ivească un om în stare să aducă la îndeplinire aceste miei în aparență dar foarte utile reforme. Cine va fi acela? Aci e aci. I. T. Luni II Iunie 1901 A­CTUALITĂŢI Marele duce Alexandru va vizita ca trimis al ţarului Bulgaria. In tre­cerea sa spre Varna, se va opri şi la Constanţa. Marele duce este căsătorită cu marea ducesă Xenia, sora ţarului. Marele duce Alexandru Michailovici-Marea ducesă Xenia Alexandrovicî m­imim extrem Destăinuirile lui Sarafoff Am publicat telegrama coresponden­tului nostru care rezuma interviewul acordat în închisoare de fostul preşe­dinte al comitetului macedonean Bo­ris Sarafoff unui redactor al ziarului Balkanski Vesti. Din acest interview credem că este bine să dăm astăzi maî pe larg cite­va din pasagiile cele maî interesante. Sarafoff mărturiseşte că el a făcut tot posibilul pentru a înşela opinia publică europeană, facind-o să creadă că miş­carea mecedoneană urmăreşte alte sco­puri de cit acele exprimate in dorinţele pan-bulgăreştî. întrebat dacă a crezut de fapt în succesul ce l’ar avea o răscoală şi dacă nu s’a temut că conaţionalii săî vor avea soarta armenilor, Sarafoff a î’ăspuns: — Dacă am fi reuşit de a lua în străinătate cauzei noastre caracterul bul­­găresc*şi dacă am fi pregătit in deajuns răscoala, succesul ar fi fost sigur. Am vorbit cu mulţi oameni politici ruşi, cari de­şi recunoşteau principiul rusesc de a se opune unei schimbări a statului quo în Balcani au concedat totuşi că Rusia n’ar fi permis o înăbuşire a răscoalei după chipul cum a fost înă­buşită cea, armenească, adică prin distrugerea macedonenilor creştini, căci dacă Rusia ar fi tolerat aceasta ar fi pierdut simpatiile tuturor sla­vilor. întrebat dacă arestarea sa n’a dăunat cauzei, Sarafoff a răspuns : — O, de sigur. Turcia a cîştigat in sentimentul ei de tărie şi populaţiunea bulgară a pierdut din acest sentiment. Lucrul esenţial insă este că din neferi­cire cauza naacedoneanâ a fost compro­misă înaintea strâinătăţeî care e acum convinsă că acea cauză macedoneană este identică cu cea bulgărească şi că ea e complectamente lu­mina guver­nanţilor bulgari. Aceasta a fost cea mai mare greşala a guvernului care contra voinţei sale a distrus o cauză ridicată în mijlocul celor mai mari greutăţi. Va veni poate ziua cinci bărbaţi de stat bulgari vor avea nevoie de organizaţia macedoneană. Atunci insă nu vor mai găsi gata pe macedoneni. La sfîrşit Sarafoff a declarat că după eliberarea sa care e sigură şi care nu va avea loc înainte de Septembrie, se va retrage cu desâvirş­ire din viaţa po­litică. Revizuirea convenţiei de Geneva puse să participe la o asemenea conven­ţiune. Pina acum au răspuns in mod afirmativ Franţa, Anglia, Italia si Sta-­ te-le Unite ale Americei de Nord. Răs­punsul Rusiei n’a sosit incă. Anglia a facut rezerva ca conferinţa să nu aibă terminarea războiului din Africa de Sud. Din pu­tea Germaniei si Austro-Ungarei n’a sosit incă nici un răspuns, dar consiliul federal știe că a­­ceste sate sunt dispuse să pa­rticipe la conferinţa care după dorinţa consiliului va avea loc probabil la Geneva. Din Istria Abia au încetat certurile nationale în parlamentul austriac că s’au ’reprodus in cel al Istriei. Joi a avut loc deschi­derea Landtagului istriac, care însă nici na apucat sa se constitue, fiind­că ma­­jortatea compusă din deputajii italieni părăsind sala a făcut ca deputaţii să nu­ mai fie in numărul cerut de­ regula-, ment pentru ca să se poată lucra. Causa acestei demonstraţiuni italiene este următoarea : Reşedinţă constituţio­­nala a parlamentului istria d e la Pa­­renza. De­oare­ce acolo au avut insă o­­dată foc demonstraţiuni sgomotoase, contra deputaţilor croaţi, guvernul a convocat odată Landragui la ’ Pola si o­­data la Capo d’Istria. În vara anului trecut însă deputaţii italieni producînd garanţii suficiente că ordinea nu va maî fi tulburată la Parenzo, gevernul aus­triac asigurase printr’un rescript că va convoca pe viitor Landragui in acea lo­calitate. Acum însă guvernul convocia­­du’l tot la Capo d’Istria, deputaţii ita­lieni au considerat aceasta ca o­ ofensă şi protestind s’au retras din şedinţă fă­­cind ast­fel cu neputinţă ori­ce lucrare. Presa vieneză dă dreptate deputaţilor italieni. Perechea regală sîrbă în Rusia Asupra călătoriei perechei regale sir­­beşti în Rusia, despre care am­ relatat telegrafic, putem da următoarele detalii: Acum vre-o lună regele Alexandru in înţelegere cu guvernul rus ,şi-a expri­mat dorinţa de a face, însoţit de regina Draga, o vizită perechei imperiale ru­seşti. Din causa aşteptatei faceri a ţarinei a sosit abia acum răspunsul din Peters­burg. Ministrul sirb la Petersburg No­­vacovici, a anunţat că a fost înştiinţat in mod oficial că ţarul va primi cu plă­cere perechea regală sîrbă. Regele Ale­xandru şi regina Draga vor merge in prima jumătate a luneî Septembria in Rusia. Scopul călătoriei este de a mul­ţumi ţarului fiind­că a primit să le fie nun. Totuşi se atribui călătoriei in cer­curile politice și o importanță politică. ALBINELE — fragment1) — ...In Rusia unde cenzura împiedecă dezvoltarea liberă a literature?, unde cîntăreţuluî i se pune căluş la gură şi unde nici­odată nu se poate spune pe faţă nici cel mai neînsemnat, mai ba­nal adevăr,— tocmai in Rusia rolul pre­sei este mai mare ca ori­unde. Acolo o vorbă necugetată, o exclamaţie ce scapă cum­va fără voie, se plăteşte cu zdrobi­rea tinereţeî, a viitorului, cu pierderea libertăţei... Şi totuşi nicăieri nu se spun mai multe adevăruri prin presă de­cit în Rusia. Nicăieri presa nu este mai primejdioasă puternicilor zilei de­cît in Rusia. Nu vrei să vorbesc de efectul mult mai mare ce-i produc cărţile «in­terzise», citite pe ascuns, cu uşile vi­ii) Acest­ Rc& .or. este im fragment din­­t'Vt. „.ocol mai lung asupra Mişcăreî din Rusia, din care s'a mai publicat o parte în acest loc, curate, cu perdelele lăsate, in taina cea mai mare, cu primejdia de a intra in temniţă sau de a merge în Siberia, dacă printr’o intimplare neexplicabilă poliţia ar surprinde pe cititor... O carte citită in asemenea condifiuui, şi in genere o carte plină de acea filosofie ideală ce caracterizează pe revoluţionarii ruşi, o carte care predică dragostea de adevăr şi libertate, cu logica rece a filosofului îndrăzneţ şi pasiunea caldă a fanaticu­lui, devine pentru cititor o revelaţiune, o evanghelie. Noî­ceştia cari citim zil­nic fără frică ori­ce scriere şi cari dăm chiar in ziare oficiale de vechile fraze revoluţionare, noi vorbim cu un fel de ironie de paşiopt, privim cu amărăciune prezentul, cu scepticism viitorul şi zim­­bim cu un dispreţ amestecat cu milă citul auzim pe unii vorbind sau vedem pe unii scriind de libertate, egalitate, etc. Lucrurile acestea au devenit banale de cind se tot repetă. Aceia dintre noi cari ştiu să distingă forma umflată de fondul bun şi frumos, cer fapte şi nu vorbe. Iar aceea cari tind spre originali­tate, desfid pe naivii idealişti făcindu-se propovăduitorii celor mai reacţionare teorii şi idei. In Rusia toate aceste fraze şi vorbe de libertate, etc. nu se pot scrie saci spune la lumina zilei. Idle se pot citi numai in cărţi şi articole răspindite pe ascuns, poate chiar numai în m­inis tis şi a cărora deţinere sau citire, că să nu mai vorbim de comnunere sail răspin­­dire, sint considerate ca crime de alai. De aceea în Rusia literatura re voi­u tio­află mişcarea revoluţionară a tarei res­­nec'livri. Lucrul nu e nou şi s’a repetat pretutind ni acolo uruit; adevărul mi p.i.'lte fi Saus pe taţi. («tuis Chris!, s de pildă s’a servit de furnir . t:• 11.f..io.i, :Vu numai fiind că po­norul o pricepea mai lesne, căci e cu ne­putinţă ca poporul să fi priceput mai lesne cînd i s’a spus ceva in parabole, de cit cind ii s’ar fi spin pe şleau,ci I­­sus s’a semit de forma aceasta şi pen­tru a putea spune fără primejdie lucru­rile cele mai crude. La urma urmelor adevărurile acestea chiar ne­puse pe faţă au devenit incomode clasei stăpini­­toare şi atunci ’l-a crucificat. Cam aşa se petrec lucrurile in Rusia : spune li­nul la pov­şti nevinovate, pină cind le dă un sfîrşit de rost şi cenzorul şi stăpinii săi,­­ şi atunci : pahod na Sibir! Albinele—sărmanele, la cite nu ser­vesc ele omului? Ele ii dau miere şi ceară,lucruri foarte bune şi utile, — dar nu-i dau nu­mai atita, ci ii servesc şi pentru tot fe­lul de comparaţii, ii servesc ca exem­plu de moralitate, ca imbold la muncă, —in Rusia chiar ca mijloc de a spune ‘prin presă adevăruri cari nu se prea pot spune. Ajunge să aimntes aci nu­mai faimoasa scriere a lui P.sareff Al­binele, care n’a devenit numai una din cele mai excelente broşuri de pro­pagandă revoluţionară, la Rusia, ci a fost tradusă nu mai toate limbile civili­zate, dacă nu mă înşel şi în româneşte * O carte care o întrece pe aceia a lui Pisareff şi prin realism şi prin puterea descriere­ a apărut acum de curind in limba franceză. Genialul Materünk, iu­beşte albinele la nebunie. El le-a ob­servat cu acea patimă şi minuţiozitate cu care romancierul modern observă ca om ca individ si ca rotiţă in antrena­jul social, ca animal politic. In biu­­roul său şi sub sticlă el şi-a aşezat şi îngrijit un stup de albine. Zilnic,a ob­servat ore intregi viaţa individuală şi socială a albinelor, Ie-a observat rostul legilor lor economice şi politice, şi pa­tima artistului şi cu obiectivitatea na­­turalistului le-a descris el acum într’o carte care e roman, studiu de apicul­­tură, de morală, de sociologie şi de po­litică in acelaşi timp. Cartea poartă tit­lul La vie des abeilles şi e menită să îndeplinească un mare rol moralizator şi educativ. Ici-colo scenele din «imensul» stat al albinelor, din viaţa lor socială şi politică, sunt descrise cu pana unui mare artist pină in cele mai micî detalii, cum iu­­l­esc, cum muncesc, cum gîndesc ele des­pre comunitatea lor, despre societatea, despre statul lor, — căci in oposiţie cu Buffon, care atribuia albinelor numai instinct, Masterlink dovedeşte că ele au minte,judecată, şi incă o judecată rela­tiv superioară omului. Stupul lor in raport cu proporţiile corpului lor este o lucrare uriaşă faţă de care colosalele şi diformele piramide apar ridicole. Şi apoi care clădire ome­nească se poate mindri cu acea exactă proporţionalitate, cu acea complectă ar­monie care domneşte în construcţia stu­pului, incepînd cu prima prismă hexa­gonală ? Care architect se poate lăuda că a cădit pe pămint o operă identică? Nici gloriosul dom al sfintului Petru nu mişcă sufletul artistului cu­ un stup de albine.— natural cînd artistul l’a stu-Conferinţa internaţională de pace care s’a ţinut la N­aga, şî-a exprimat intre altele şi dorinţa ca guvernul federaţiei elveţiene să pună la cale o revizuire a convenţiunei de Geneva privitoare la protejarea răniţilor în rasboiui. Consiliul federal a întrebat statele cari adera­seră la zisa convenţiune dacă sunt dis­oilat de aproape şi s-a pătruns toate tainele... Dar nu numai atît. In stup domneşte o moralitate extraordinară, căci fie­care albină are destinaţia de a se sacrifica pentru toţi, pentru societate şi fie­care are chiar două stomacuri: unul ce-i a­­parţine individual, unul al comuni­­tăţei. In­aţa acestui fapt Maeterlink rămine extaziat şi puterea de sacri­ficii­ a minusculelor fiinţe îi aminteşte vorbele mari ale lui Pericle că indi­vizii chiar dacă sufăr sunt maî feri­ciţi intr’o cetate care prosperează ca în­treg, de­cit dacă prosperează indivizii, iar cetatea se prăpădeşte. Sublim prin­­cipiu moral pină la realizarea căruia de către oameni vor mai trece sute şi mii de ani poate, căci el nu trebue înţeles, aşa că­ unii să trăiască bine şi cei mulţi să sufere, ci — ca şi la albine—sufe­rinţa şi fericirea să fie de o potrivă re­partizată asupra fie-căruia, iar datoria către stat, către comunitate, către so­cietate, să fie ca la abine, atit de mult infiltrată in conştiinţa fie-căruî individ in­cit să ’şî-o îndeplinească fără citaţiuni şi somaţiuni, fără ordine şi teamă de forţă, ci din propriul sau îndemn cum o fac şi albinele. Ele işi cunosc atit de mult datoria in cit sî-o fac fie­care indi­vidual cu atita exactitate in cît suma mursceî lor este numai splendoare şi ar­monie. Şi albinele lucrează neobosite şi sîr­­guincioase, — pentru cine? pentru ce? — Numai pentru viitor şi in interesul rasei, şi lucrează in acest scop pină la sacrificarea propriei individualităţi,— alt principiu de morală pînă la realizarea căruia vor mai trece mulţi, mulţi ani... Şi aşa albinele ne servesc nu numai miere şi ceară, ci ne servesc şi de exem­plu, de predicatori ai moralei, atunci cînd viaţa lor nu e prezentată de pana măiastră a unui Maeterlink. Pisareff cind a scris cartea sa a avut în vedere numai pe ruşi şi a cetito cu folos o lume întreaga .. Maeterlink a scris-o pe a sa poate numai pentru citî­­va aleşi şi totuşi cartea va deveni un bun al omenire!, pentru că mai mult de cit toate frazele moralizatoare ea va con­vinge pe oameni că şi ei trebue să lu- ' creze sirguincioşi, neobosiţi pentru liber­tate şi adevăr pe cari tre-' bue sa se sprijinPgwisitrat... Şi iată ca această carte a unui lite-­ rat ultra modern nu dă o idee, dar nu­mai o slabă idee, despre modul cum de decenii scriu literaţii ruşi, nu de plă- ‘ cere ca Maeterlink, ci pentru a putea predica marile adevăruri... B. Brănişteanu

Next