Adevěrul, iunie 1901 (Anul 14, nr. 4252-4281)
1901-06-11 / nr. 4262
Anul XIV. — Nb. 4262. tBamasani FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Șase luni Trei luidl In țară...........SO Iei lq lei In străinătate. 50 „ 25 „ 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate tin 'număr' Vechii! ‘20 banî. O singura efiiţi© gaffgfBBfgti TELEFON S lei 13 . DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANNIO,' Linia pagina IV n ii ni 4®?* F — ~ BIROURI rAcZ IA R u L U 1 11 — Strada Plianta aistro-romíni-ln culisele liberale DIN CULISELE LIBERALE Curentul pentru remaniare la partidul liberal a început să se accentueze un curent pentru remaniarea cabinetului. D. Dimitrie Sturdza însă nu se gîndeşte de loc la aşa ceva. Preşedintele consiliului este încîntat de actuala formaţie ministerială căci toţi miniştrii aprobă întreaga sa acţiune politică, nu-i fac absolut nici o obiecţiune, nu se formalizează de loc dacă d. Sturdza nu-i întreabă şi nu-i consultă asupra chestiunilor la ordinea zilei şi se solidarizează cu absolut toate actele preşedintelui consiliului. Prin urmare miniştrii actuali sunt nişte miniştrii ideali pentru d. Sturdza şi cu greu se va despărţi de vreunul din ei. Astfel se explică şi desminţirea pe care a dat-o Voinţa Naţională în privinţa eşirei din cabinet a d-lui Palade. Nota din „Voinţa“ nu a fost o simplă desminţire a unei ştiri nefondate, ci a fost un adevărat comunicat prin care se afirma categoric că nici nu se poate bănui măcar cabinet liberal fără d. Palade la ministerul de finanţe. Şi probabil că desminţirea ar fi fost identică dacă s'ar fi vorbit de demisia d-luî Stoicescu sau a d-lui Missir. Insă cu toate că d. Sturdza nu e de loc dispus a face acum o remaniare, şi probabil că chiar nu se va face, totuşi printre fruntaşii partidului se agită ideea unei imperioase necesităţi de a se introduce în cabinet elementele cele mai capabile din partid şi personalităţile cu cea mai mare autoritate atît pentru a grăbi rezolvarea diferitelor chestiuni financiare şi economice cît şi pentru a impedeca pe d. Sturdza să facă o buletă după alta. Orîcît s’ar desminţi că nimeni nu se gîndeşte la o remaniare în partidul liberal, aceasta nu schimbă de loc curentul. Acei cari văd absoluta nevoe de a se forma un guvern de oameni politici numai de mîna întîia nu sínt fruntaşii tot-d’auna ministeriabili. Sínt în partid bărbaţi politici cari fug de minister şi sínt încîntaţi că s’a creeat în sinul aşa zisei oculte a d-lui Sturdza legenda că ei sínt ministeriabili şi aşteaptă portofolii, căci graţie acestei legende d. Sturdza nu le-a oferit ministere. De pildă, se vorbeşte de o farsă foarte nostimă pe care a jucat-o un fruntaş liberal înainte de a se forma actualul cabinet. Deoarece toţi liberalii indicau pe acel fruntaş ca viitor ministru, acesta a început să spună și el că într’adevăr e gata să intre în cabinet. In realitate însă se ferea strașnic de-o asemenea eventualitate. Spunînd însă tuturor că e gata pentru minister, d. Sturdza a fos convins saîi s’a convins singur că fruntașul care aștepta portofoliul nu trebuie să intre în cabinet. Şi într’adevăr, spre surprinderea tuturor, n’a intrat în cabinet vre-o patru bărbaţi politici pe cari întreg partidul îi indica. Acestea sunt adevăruri cari de alt-fel se cunosc în cercurile diriguitoare liberale. Cu toate acestea nimeni n’a făcut caz la început. Se spunea că aşa se procedează. Începi cu un cabinet mai slab şi după cîte va luni, după un an, faci un cabinet mare şi tare cu care guvernezi o legislatură. Şi astfel s’aiî liniştit spiritele, dar pentru un moment. In cîte va luni însă cabinetul c-lui Dimitrie Sturdza, sau preşedintele consiliului singur, a făcut cîteva bulete neertate, cari se resfrîng asupra întregului partid, îi slăbesc popularitatea şi autoritatea. Dacă miniştrii se declară solidari cu toate buletele d-luî Sturdza, sînt însă fruntaşi liberali cari nu învinuesc atît pe d. Sturdza cît pe cei- nălţi miniştrii cari n’au avut tăria şi autoritatea de-a împedeca buletele. Aceşti fruntaşi nu vor, cu nici un preţ, o continuare a unei asemenea stări de lucruri şi ast-fel s’a creeat un puternic curent în partid pentru a se forţa mîna d-lui Sturdza de a introduce în cabinet elementele cele mai capabile şi personalităţile cele mai marcante din partid. Acum însă e exclusă orice posibilitate a vreunei remanieri. Pînă la toamnă însă d. Sturdza va face cu siguranţă încă o buletă şi atunci se va impune o remaniare. Indiscret. •*-1 "•*l •■■■■■■WHISäBSJSJKäaKÄSBEBesa»«-». Din«ga contreiuluî Suprimarea luxului Epoca ne-a adus pe ziua de erî cu multă bucurie o ştire de senzaţie, anunţînd că un savant român din Paris, d. Vaschide, a descoperit că creerul e un obiect da lux şi că omul se poate lipsi de el. Epoca vede, desigur, în aceasta şi un succes personal, deoare ce ea de mult s’a lipsit de asemenea...obiect de lux. In tot cazul descoperirea d-luî Vaschide este de natură a justifica o sumă de fenomene, cari pînă acum erau absolut miraculoase. In adevăr dacă creerul e un obiect de lux, de care te poţî lips’, se explică: 1) De ce apare „Voinţa Naţională“. 2) De ce conu Mitiţă a format guvernul. 3) De ca apare „Apărarea Naţională“. 4) Da ce scrie în ea dom’Popescu-Muscel etc, etc, etc. De altfel noua descoperire concordă în totul cu programul de economii al dlui Sturdza.., cei lux e inutil! Tot ce e creer poate fi deci suprimat— aşa ca să nu mai rămîe în ţară decît... creeriî munţilor şi „creeri la capac 1 Snaps. Au să se încaere! De peste Dunăre vin merei veşti alarmante. Peninsula Balcanică fierbe înăduşit. Va fi pînă într’o zi, pînă ce căldarea va exploda. Simptome de aşa ceva se văd încontinuu. In vechea Serbie răscoale de albanezi musulmani şi măceluri de creştini, în Macedonia necontenite arestări de bulgari, la frontiera turco-sîrbească, concentrări de trupe din ambele părţi, şi mai departe de Peninsula Balcanică, în Creta, hotărirea fermă a locuitorilor de a se uni cu Grecia. Puterile se împotrivesc la aceasta, negreşit. Dar niciodată o asemenea împotrivire,în cazuri analoage, n’a prevalat.In cît dacă cretanii continuă a voi ferm unirea cu Grecia, ea se va face, inlîmplă-se ce s’o intimpia. Și se va înlimpla că ea va fi fitilul ce va produce explozia cea mare. In adevăr, bulgarii și sîrbiî nu vor suferi ca numai Grecia bătută de turci să profite, şi ei nu. Intr’un fel sau în altul, dintr’un motiv sau altul, focul se va aprinde în Peninsula Balcanică. Situaţia e prea tulbure, echilibrul e prea nestabil, Turcia prea slabă pentru ca să putem spera tu pace. Temerea tuturora e ca acest război şi balcanic să nu fie camplimile ce trec prin orice carantină, ca el să nu se întindă şi asupra puterilor mari. Şi nu vedem cum nu s’ar întinde. Din două una: ori statele creştine vor fi bătute, şi atunci de la ţărmurirea pretenţiilor turceşti se va naşte cearta intre puteri, ori Turcia va fi bătută, şi de la împărţeala posesiunilor ei europene se va începe boclucul. Fără a face nici pe alarmiştii, dar nici pe amorţiţii, putem asigura că zile grele se pregătesc, că un uragan e pe punctul de a se deslănţui, alătui- du-se fatalmente şi asupră-ne. E timpul deci să ne măsurăm puterile, să ne îndeplinim lipsurile, să ne pregătim pentru orice eventualitate, pentru o grea eventualitate mai bine zis, îndes. Alianţa austro-rommă Vizita la Sinaia a feldmareşalului Beck, şef al marelui stat-major austriac, pare a avea o importanţă deosebită. Unul din ziarele cele mai serioase şi mai bine informate din Viena, Neue Freie Presse, crede că această vizită stă în legătură cu încheierea unei alianţe militare austro-romîne. Lucrul ar fi grav detot. El ar trăda pe de-o parte că situaţia în peninsula balcanică, cu toată înţelegerea austro-rusă, e din cele mai rele, pe de alta că politica externă a Romîniei ia o îndrumare cu totul nouă. Deocamdată ne vom ocupa de acest din urmă punct. Ne întrebăm : de ce o alianţă specială cu Austria pe cîtă vreme suntem intraţi în tripla alianţă ? Diferă oare politica Austriei de politica triplicei, sau alianţa noastră cu triplicea nu implica o garanţie suficientă în cazul unei conflagraţii balcanice şi în cazul unei ameninţări din partea Rusiei ? Dacă politica Austriei în Orient diferă sau e în diverginţă, în contradicţie cu aceea a Germaniei şi a Italiei, nu ne îmbarcăm noi într’o urîtă aventură legîndu-ne soarta de capriţiul, de interesele şi soarta Austriei numai ? Dacă triplicea nu ne este o garanţie suficientă pentru interesele noastre în peninsula balcanică şi împotriva Rusiei, atunci de ce ne-am alipit la ea, cu atîtea imense sacrificii militare, economice şi financiare ? E de remarcat că pe cînd se zvoneşte de o alianţă militară a Romîniei cu Austria, Germania cochetează cu Franţa şi cu Rusia, iar Italia e în cei mai buni termeni cu Franţa. Prin urmare Austria e abandonată în Orient de abatele ei, şi noi n'am găsit altăceva mai bun de făcut decît să ne aruncăm orbeşte în braţele părăsitei de marile puteri ? Dar să zicem că, situaţia fiind extrem de gravă în Balcani şi interesele noastre ameninţate, simţim nevoe de a ne sprijini pe cineva, şi neputîndu-ne sprijini pe Rusia, forţamente trebue să ne întoarcem ochii spre Austria. De cît singuri, mai bine cu vecinii de peste Carpaţî. Chiar aşa de-ar fi încă nu vedem pentru ce ne-am angaja atît de mult, pentru ce am încheia o alianţă formală, pentru ce ara lua o poziţie hotărîtă care însemnează duşmănie făţişă în contra Rusiei ? De ce ne-am interzice astfel să profităm de cine ştie ce incidente neprevăzute, de cine ştie ce întorsături ale lucrurilor cari ne pot comanda cu folos o altă atitudine ? Să facem presupunerea cea mai extremă: că vom fi ameninţaţi cu o ocupaţie din partea Rusiei sau măcar cu o trecere a armatelor ei ca în 1877, şi că n’am fi aliaţi formal cu Austria. Apoi dacă acest fapt va constitui pentru Austria un atac direct,şi va constitui desigur—dacă Austria va voi să se opună cu forţa politicei slave în Balcani, apoi nu va sări ea de la sine în ajutorul nostru şi fără o alianţă formală ? De sigur că da, căci făcînd astfel pe dînsa se va apăra. Atunci, încă o dată, de ce să ne angajăm după acum, de ce să luăm angajamente scrise şi hotărîte, de ce să intrăm într’o alianţă, care ipso facto ne va da ca duşmani hotărîţ! al Rusiei ? Austriei îi convine aceasta — dar nară cu toată comoara ei de vorbe şi fraze piscoptiste, este gustată, savurată, considerată ca sfintă... * Dar numai cu literatura clandestină nu se provoacă mişcări şi curente ca acelea cari s’a constatat că domneau şi că domnesc in Rusia. Intre autorii favoriţi şi public s’a stabilit un fel de contact intim, mijlocit de o limbă, secretă care totuşi nu e de cit limba curentă. Autorul nu, scrie de cît pentru a fi citit printre rinduri, publicul nu citeşte pentru a afla ce a scris autorul, ci pentru a ghici ce a vroit să scrie. Adesea autorul tratează cel mai indiferent subiect din lume. Unul de la noi obicinuit cu limbigiul franc al presei noastre, ar sta nedomirit in faţa multor articole ale unui Michailovsky sail ale vreunui alt literat rus, cam in publicul rusesc stirnesc un entuziasm de nespus. Lucru lesne de explicat: publicul rus vede in articolul respectiv cu totul altceva decit ce vedem noi. Pentru el descrierea unei intîmplări din Germania e plină de aluzii la cele ce se petrec in Rusia, iar critica distrugătoare făcută partidului socialist din vre-o ţară, nu-î serveşte la altceva decît pentru a se orienta asupra stadiului in care se nouă ne convine? Şi iar să lucrăm, să ne angajăm, să ne jertfim pentru regele Prusiei, pentru interesele altora? In caz de se adevereşte bănuiala marelui ziar vienez, vom formula o altă bănuială : că Austria ne întinde o cursă nu atît pentru a ne cîştiga milităreşte de partea eî, acest lucru trebuind să urmeze de la sine în anumite împrejurări cu sau fără alianţă, cît pentru a ne sili la încheiarea unui tratat comercial dezastruos pentru noi şi favorabil pentru ea, în 1903. Odată aruncaţi în braţele ei, o dată pe faţă duşmani Rusiei, Austria ne va freca cum va voi. Pas să nu-i cedezi în toate chestiile economice după ce vei fi legat de mîini şi de picioare cu convenţia militară ! Ca să sperăm că patriotizmul şi înţelepciunea vor triumfa în România cînd e vorba de satisfăcut interesele politice şi economice austroungare pe pielea noastră, nu o sperăm. Dacă lucrul s’a pus la cale, se va face. Şi de se va face şi aceasta, putem zice că spaţiul e aruncat: vasalitatea Romîniei la unguri şi nemţi va fi un fapt împlinit. I. Teodorescu împrumutul primăriei Intr'o şedinţă intimă a consiliului comunal, primarul ar fi anunţat că fondul exproprierilor e cu totul sleit şi din astă cauză primăria e zilnic dată in judecată de cei expropriaţi, aşa că despăgubirile datorite pînă acum se ridică la 6 —700 000 de lei, între cari datorii de 7—8 ani!! In fine, pentru a se putea continua cu exproprierile e nevoe de un împrumut de 4 milioane, care să se admită de Cameră în chiar sesiunea extraordinară convocată pentru 14 iunie. Fondul pentru exproprieri este cu totul sleit? Atita e oare de ajuns să se spună? De sigur că nu. Capitolul exproprierilor de la primărie e un capitol foarte nelămurit şi o dare de seamă minuţioasă asupra «sleireî» fondului respectiv se impune, pentru a se vedea de unde provin acele intirzieri de 6—7 ani şi cum s'au făcut diversele exproprieri cari au epuizat fondul. In ultimii ani multe s’au şoptit pe seama acestor exproprieri, multora nu le place şi azi a se atinge această chestiune, dar actualul consiliu comunal, dacă nu vrea să se solidarizeze cu faptele şi gestiunile altor administraţiuni anterioare, are datoria nu să ceară in şedinţî intime împrumuturi de 4 milioane, ei să discute in şedinţă publică gestiunea fondului de exproprieri. Cind pe aşa vreme de criză şi economii, cind veniturile comunei sint în scădere, se propune împrumut de milioane, se cade ca cetăţenii să ştie de cine şi cum s’a creat o asemenea situație la primărie. avoc?. A . XC*. |_________________ POŞTA REPACŢIEÎ.J Higiena staţiunilor climaterice Unei cititoare fidele a „Adevărului“ Loco, V’aţî văitat de faptul că staţiunile noastre climaterice cele mai frumoase, cum sint cele de pe linia Bucureşti-Predeal, sunt bintuite de epidemii cari le fie improprii vilegiaturei şi daţi ca exemplu staţiunea Predeal, unde mai oiele trecute s’au ivit 16 cazuri de scarlată printre funcţionarii gărei. Am cercetat aceasta chestiune, luînd informaţiuni chiar de la directorul serviciului sanitar superior, d-rul Petrini-Galaţî, şi iată ce ne-a spus d-sa : Este absolut neînreptăţită teama dvs de a vă duce în staţiunile climaterice de cari vorbiţi. Mai întiiu de toate, chiar dacă ar fi epidemii în acele localităţi, ele nu sint datorite decît tot locuitorilor Capitalei. Traficul pe linia Bucureştî- Predeal e atît de mare încît foarte uşor epidemiile cari bîntue Bucureştii se pot transporta in staţiunile climaterice in ces,tiune. S’a constatat chiar ca de obicei, judeţul Prahova este mai mult bîntuit de epidemii, şi aceasta ne explică vecinătatea judeţului cu Capitala. Dar această constatare se referă la trecut, deoarece anul acesta am putea spune că mai nu există epidemii in localităţile Cimpina, Comarnic, Buşteni, Azuga, Sinaia, etc. In aceste staţiuni numărul cazurilor de epidemie este între 2 şi 6 actualmente. In ce priveşte Predealul, cele 16 cazuri de scarlatină se datoresc probabil vreunei familii bucureştene care venind cu trenul, a infectat localul gărei. Cei 16 bolnavi sînt însă izolaţi intr’o casă transformată in spital, iar contactul cu persoane din afară le este strict oprit. Toți merg spre însănătoșire. La Cîmpulung nu sînt decît 2 cazuri cari merg spre vindecare. Cu toate acestea măsuri da dezinfectare au fost luate, dîndu-se ordin strict de a se menţine higiena prin hotelurile şi localurile de găzduire ale sus-numitelor oraşe. Sînteţi deci, onorată cititoare, alarmată în zadar, şi vă puteţi duce în cea mai mare siguranţă la oricare din staţiunile climaterice de cari e vorba. Cum a spus şi d-rul Petrini, doar n’o să preferi să stai in Capitala noastră plină de infecţie şi de epidemii in timpul verei, decît să te duci la una din aceste localităţi. Aţi risca infinit mai mult dacă, puţind să plecaţi la munte, v’aţî încăpăţina să rămîneţî în Capitală, dintr’o teamă pe care realitatea n’o justifică. Zi. C. POSTA MIRA Unui Piteştean, Piteşti. — S’a dispus publicarea. Ciot, Brăila.— Am supus chestiunea administraţiuneî care va aviza* I. M., Loco. — Distribuirea premiilor la şcoala de adulţi se va face în ziua de 10 Iunie a. c.' la ora 2 p. m. în localul școalei com. de băuțî ,,General Golescu" (Sf. Apostoli). Paul P., Loco.— Primim din toată țara articole și dacă nu tratează chestiuni de actualitate, le citim în ordinea sosirel lor. După citire se decide dacă sînt publicabile.^ Avețî deci răbdare. CARNETUL MEU Delicvenţi şi cerşetori Din cînd în cînd avem do înregistra® cîte o revoltă prin diferitele penitenciare. Lucrul se sfîrşeşte, de obicei, cu moartea a unuia şi a mai multora dintre revoltaţi, şi cu o anchetă care raportează că arestanţii erau de vină. Nimeni nu-şî poate face vre-o iluzie asupra moralitate! şi bunei conduite a delicvenţilor, dar de asemenea nu trebue să ne facem mari iluzii şi de cei puşi sî-i păzească. Dacă administratorii cari conduc pe cei liberi, pe sătenii, noştri se poartă aşa de crud şi de ilegal cu dîşiî, ne putem închipui cum se poartă administratorii delicuenţilor, închisorile noastre au nevoe de multe şi radicate reforme. E incontestabil că închisoarea, aşa cum se practică azi nu poate decît să pervertească şi mai rău pe delicuent, şi în acelaşi timp ajută la înmulţirea paraziţilor, deja destul de numeroşi în ţară. Cea mai tristă, mai dureroasă şi mai imorală dintre locuinţele omeneşti, puşcăria, are şi ea nevoe să fie străbătută de o rază de milă, de interes, de moralitate. Şi credem că prima măsură pentru asanarea puşcăriilor, pentru îndreptarea morală a celor încinşi, este munca utilă. Ar trebui ca toate penitenciarele să fie transformate în ateliere şi în ferme, cu cît o mică şcoală pe lîngă ele. Dolicvenţii, în majoritatea cazurilor sunt nişte degeneraţi fiziceşte şi nişte minori intelectuali. Munca utilă şi şcoala pot deci să-î moralizeze mai mult de cît trîndăvia, relele tratamente, biciul şi glonţa. De asemenea s’ar impune să îngrijim şi da cerşetorii noştri, atît de numeroşi şi de mizerabili, din sînul cărora se recrutează mulţi criminali. In ţările civilizate s’au luat unele măsuri pentru a aduna şi îngriji acefce fiinţe omeneşti. Şi pentru dînşii se impune înfiinţarea de aziluri care să fie mici ateliere şi mici ferme, mai ales mici ferme. Lucrul se practică cu fuoces în Belgia, în colonia de cerşetori Hongstralten. Rămîne numai să se ivească un om în stare să aducă la îndeplinire aceste miei în aparență dar foarte utile reforme. Cine va fi acela? Aci e aci. I. T. Luni II Iunie 1901 ACTUALITĂŢI Marele duce Alexandru va vizita ca trimis al ţarului Bulgaria. In trecerea sa spre Varna, se va opri şi la Constanţa. Marele duce este căsătorită cu marea ducesă Xenia, sora ţarului. Marele duce Alexandru Michailovici-Marea ducesă Xenia Alexandrovicî mimim extrem Destăinuirile lui Sarafoff Am publicat telegrama corespondentului nostru care rezuma interviewul acordat în închisoare de fostul preşedinte al comitetului macedonean Boris Sarafoff unui redactor al ziarului Balkanski Vesti. Din acest interview credem că este bine să dăm astăzi maî pe larg citeva din pasagiile cele maî interesante. Sarafoff mărturiseşte că el a făcut tot posibilul pentru a înşela opinia publică europeană, facind-o să creadă că mişcarea mecedoneană urmăreşte alte scopuri de cit acele exprimate in dorinţele pan-bulgăreştî. întrebat dacă a crezut de fapt în succesul ce l’ar avea o răscoală şi dacă nu s’a temut că conaţionalii săî vor avea soarta armenilor, Sarafoff a î’ăspuns: — Dacă am fi reuşit de a lua în străinătate cauzei noastre caracterul bulgăresc*şi dacă am fi pregătit in deajuns răscoala, succesul ar fi fost sigur. Am vorbit cu mulţi oameni politici ruşi, cari deşi recunoşteau principiul rusesc de a se opune unei schimbări a statului quo în Balcani au concedat totuşi că Rusia n’ar fi permis o înăbuşire a răscoalei după chipul cum a fost înăbuşită cea, armenească, adică prin distrugerea macedonenilor creştini, căci dacă Rusia ar fi tolerat aceasta ar fi pierdut simpatiile tuturor slavilor. întrebat dacă arestarea sa n’a dăunat cauzei, Sarafoff a răspuns : — O, de sigur. Turcia a cîştigat in sentimentul ei de tărie şi populaţiunea bulgară a pierdut din acest sentiment. Lucrul esenţial insă este că din nefericire cauza naacedoneanâ a fost compromisă înaintea strâinătăţeî care e acum convinsă că acea cauză macedoneană este identică cu cea bulgărească şi că ea e complectamente lumina guvernanţilor bulgari. Aceasta a fost cea mai mare greşala a guvernului care contra voinţei sale a distrus o cauză ridicată în mijlocul celor mai mari greutăţi. Va veni poate ziua cinci bărbaţi de stat bulgari vor avea nevoie de organizaţia macedoneană. Atunci insă nu vor mai găsi gata pe macedoneni. La sfîrşit Sarafoff a declarat că după eliberarea sa care e sigură şi care nu va avea loc înainte de Septembrie, se va retrage cu desâvirşire din viaţa politică. Revizuirea convenţiei de Geneva puse să participe la o asemenea convenţiune. Pina acum au răspuns in mod afirmativ Franţa, Anglia, Italia si Sta- te-le Unite ale Americei de Nord. Răspunsul Rusiei n’a sosit incă. Anglia a facut rezerva ca conferinţa să nu aibă terminarea războiului din Africa de Sud. Din putea Germaniei si Austro-Ungarei n’a sosit incă nici un răspuns, dar consiliul federal știe că aceste sate sunt dispuse să participe la conferinţa care după dorinţa consiliului va avea loc probabil la Geneva. Din Istria Abia au încetat certurile nationale în parlamentul austriac că s’au ’reprodus in cel al Istriei. Joi a avut loc deschiderea Landtagului istriac, care însă nici na apucat sa se constitue, fiindcă majortatea compusă din deputajii italieni părăsind sala a făcut ca deputaţii să nu mai fie in numărul cerut de regula-, ment pentru ca să se poată lucra. Causa acestei demonstraţiuni italiene este următoarea : Reşedinţă constituţionala a parlamentului istria d e la Parenza. Deoarece acolo au avut insă odată foc demonstraţiuni sgomotoase, contra deputaţilor croaţi, guvernul a convocat odată Landragui la ’ Pola si odata la Capo d’Istria. În vara anului trecut însă deputaţii italieni producînd garanţii suficiente că ordinea nu va maî fi tulburată la Parenzo, gevernul austriac asigurase printr’un rescript că va convoca pe viitor Landragui in acea localitate. Acum însă guvernul convociadu’l tot la Capo d’Istria, deputaţii italieni au considerat aceasta ca o ofensă şi protestind s’au retras din şedinţă făcind astfel cu neputinţă orice lucrare. Presa vieneză dă dreptate deputaţilor italieni. Perechea regală sîrbă în Rusia Asupra călătoriei perechei regale sirbeşti în Rusia, despre care am relatat telegrafic, putem da următoarele detalii: Acum vre-o lună regele Alexandru in înţelegere cu guvernul rus ,şi-a exprimat dorinţa de a face, însoţit de regina Draga, o vizită perechei imperiale ruseşti. Din causa aşteptatei faceri a ţarinei a sosit abia acum răspunsul din Petersburg. Ministrul sirb la Petersburg Novacovici, a anunţat că a fost înştiinţat in mod oficial că ţarul va primi cu plăcere perechea regală sîrbă. Regele Alexandru şi regina Draga vor merge in prima jumătate a luneî Septembria in Rusia. Scopul călătoriei este de a mulţumi ţarului fiindcă a primit să le fie nun. Totuşi se atribui călătoriei in cercurile politice și o importanță politică. ALBINELE — fragment1) — ...In Rusia unde cenzura împiedecă dezvoltarea liberă a literature?, unde cîntăreţuluî i se pune căluş la gură şi unde niciodată nu se poate spune pe faţă nici cel mai neînsemnat, mai banal adevăr,— tocmai in Rusia rolul presei este mai mare ca oriunde. Acolo o vorbă necugetată, o exclamaţie ce scapă cumva fără voie, se plăteşte cu zdrobirea tinereţeî, a viitorului, cu pierderea libertăţei... Şi totuşi nicăieri nu se spun mai multe adevăruri prin presă decit în Rusia. Nicăieri presa nu este mai primejdioasă puternicilor zilei decît in Rusia. Nu vrei să vorbesc de efectul mult mai mare ce-i produc cărţile «interzise», citite pe ascuns, cu uşile viii) Acest Rc& .or. este im fragment dint'Vt. „.ocol mai lung asupra Mişcăreî din Rusia, din care s'a mai publicat o parte în acest loc, curate, cu perdelele lăsate, in taina cea mai mare, cu primejdia de a intra in temniţă sau de a merge în Siberia, dacă printr’o intimplare neexplicabilă poliţia ar surprinde pe cititor... O carte citită in asemenea condifiuui, şi in genere o carte plină de acea filosofie ideală ce caracterizează pe revoluţionarii ruşi, o carte care predică dragostea de adevăr şi libertate, cu logica rece a filosofului îndrăzneţ şi pasiunea caldă a fanaticului, devine pentru cititor o revelaţiune, o evanghelie. Noîceştia cari citim zilnic fără frică orice scriere şi cari dăm chiar in ziare oficiale de vechile fraze revoluţionare, noi vorbim cu un fel de ironie de paşiopt, privim cu amărăciune prezentul, cu scepticism viitorul şi zimbim cu un dispreţ amestecat cu milă citul auzim pe unii vorbind sau vedem pe unii scriind de libertate, egalitate, etc. Lucrurile acestea au devenit banale de cind se tot repetă. Aceia dintre noi cari ştiu să distingă forma umflată de fondul bun şi frumos, cer fapte şi nu vorbe. Iar aceea cari tind spre originalitate, desfid pe naivii idealişti făcindu-se propovăduitorii celor mai reacţionare teorii şi idei. In Rusia toate aceste fraze şi vorbe de libertate, etc. nu se pot scrie saci spune la lumina zilei. Idle se pot citi numai in cărţi şi articole răspindite pe ascuns, poate chiar numai în minis tis şi a cărora deţinere sau citire, că să nu mai vorbim de comnunere sail răspindire, sint considerate ca crime de alai. De aceea în Rusia literatura re voiu tioaflă mişcarea revoluţionară a tarei resnec'livri. Lucrul nu e nou şi s’a repetat pretutind ni acolo uruit; adevărul mi p.i.'lte fi Saus pe taţi. («tuis Chris!, s de pildă s’a servit de furnir . t:• 11.f..io.i, :Vu numai fiind că ponorul o pricepea mai lesne, căci e cu neputinţă ca poporul să fi priceput mai lesne cînd i s’a spus ceva in parabole, de cit cind ii s’ar fi spin pe şleau,ci Isus s’a semit de forma aceasta şi pentru a putea spune fără primejdie lucrurile cele mai crude. La urma urmelor adevărurile acestea chiar nepuse pe faţă au devenit incomode clasei stăpinitoare şi atunci ’l-a crucificat. Cam aşa se petrec lucrurile in Rusia : spune linul la povşti nevinovate, pină cind le dă un sfîrşit de rost şi cenzorul şi stăpinii săi, şi atunci : pahod na Sibir! Albinele—sărmanele, la cite nu servesc ele omului? Ele ii dau miere şi ceară,lucruri foarte bune şi utile, — dar nu-i dau numai atita, ci ii servesc şi pentru tot felul de comparaţii, ii servesc ca exemplu de moralitate, ca imbold la muncă, —in Rusia chiar ca mijloc de a spune ‘prin presă adevăruri cari nu se prea pot spune. Ajunge să aimntes aci numai faimoasa scriere a lui P.sareff Albinele, care n’a devenit numai una din cele mai excelente broşuri de propagandă revoluţionară, la Rusia, ci a fost tradusă nu mai toate limbile civilizate, dacă nu mă înşel şi în româneşte * O carte care o întrece pe aceia a lui Pisareff şi prin realism şi prin puterea descriere a apărut acum de curind in limba franceză. Genialul Materünk, iubeşte albinele la nebunie. El le-a observat cu acea patimă şi minuţiozitate cu care romancierul modern observă ca om ca individ si ca rotiţă in antrenajul social, ca animal politic. In biuroul său şi sub sticlă el şi-a aşezat şi îngrijit un stup de albine. Zilnic,a observat ore intregi viaţa individuală şi socială a albinelor, Ie-a observat rostul legilor lor economice şi politice, şi patima artistului şi cu obiectivitatea naturalistului le-a descris el acum într’o carte care e roman, studiu de apicultură, de morală, de sociologie şi de politică in acelaşi timp. Cartea poartă titlul La vie des abeilles şi e menită să îndeplinească un mare rol moralizator şi educativ. Ici-colo scenele din «imensul» stat al albinelor, din viaţa lor socială şi politică, sunt descrise cu pana unui mare artist pină in cele mai micî detalii, cum iulesc, cum muncesc, cum gîndesc ele despre comunitatea lor, despre societatea, despre statul lor, — căci in oposiţie cu Buffon, care atribuia albinelor numai instinct, Masterlink dovedeşte că ele au minte,judecată, şi incă o judecată relativ superioară omului. Stupul lor in raport cu proporţiile corpului lor este o lucrare uriaşă faţă de care colosalele şi diformele piramide apar ridicole. Şi apoi care clădire omenească se poate mindri cu acea exactă proporţionalitate, cu acea complectă armonie care domneşte în construcţia stupului, incepînd cu prima prismă hexagonală ? Care architect se poate lăuda că a cădit pe pămint o operă identică? Nici gloriosul dom al sfintului Petru nu mişcă sufletul artistului cu un stup de albine.— natural cînd artistul l’a stu-Conferinţa internaţională de pace care s’a ţinut la Naga, şî-a exprimat intre altele şi dorinţa ca guvernul federaţiei elveţiene să pună la cale o revizuire a convenţiunei de Geneva privitoare la protejarea răniţilor în rasboiui. Consiliul federal a întrebat statele cari aderaseră la zisa convenţiune dacă sunt disoilat de aproape şi s-a pătruns toate tainele... Dar nu numai atît. In stup domneşte o moralitate extraordinară, căci fiecare albină are destinaţia de a se sacrifica pentru toţi, pentru societate şi fiecare are chiar două stomacuri: unul ce-i aparţine individual, unul al comunităţei. Inaţa acestui fapt Maeterlink rămine extaziat şi puterea de sacrificii a minusculelor fiinţe îi aminteşte vorbele mari ale lui Pericle că indivizii chiar dacă sufăr sunt maî fericiţi intr’o cetate care prosperează ca întreg, decit dacă prosperează indivizii, iar cetatea se prăpădeşte. Sublim principiu moral pină la realizarea căruia de către oameni vor mai trece sute şi mii de ani poate, căci el nu trebue înţeles, aşa că unii să trăiască bine şi cei mulţi să sufere, ci — ca şi la albine—suferinţa şi fericirea să fie de o potrivă repartizată asupra fie-căruia, iar datoria către stat, către comunitate, către societate, să fie ca la abine, atit de mult infiltrată in conştiinţa fie-căruî individ incit să ’şî-o îndeplinească fără citaţiuni şi somaţiuni, fără ordine şi teamă de forţă, ci din propriul sau îndemn cum o fac şi albinele. Ele işi cunosc atit de mult datoria in cit sî-o fac fiecare individual cu atita exactitate in cît suma mursceî lor este numai splendoare şi armonie. Şi albinele lucrează neobosite şi sîrguincioase, — pentru cine? pentru ce? — Numai pentru viitor şi in interesul rasei, şi lucrează in acest scop pină la sacrificarea propriei individualităţi,— alt principiu de morală pînă la realizarea căruia vor mai trece mulţi, mulţi ani... Şi aşa albinele ne servesc nu numai miere şi ceară, ci ne servesc şi de exemplu, de predicatori ai moralei, atunci cînd viaţa lor nu e prezentată de pana măiastră a unui Maeterlink. Pisareff cind a scris cartea sa a avut în vedere numai pe ruşi şi a cetito cu folos o lume întreaga .. Maeterlink a scris-o pe a sa poate numai pentru citîva aleşi şi totuşi cartea va deveni un bun al omenire!, pentru că mai mult de cit toate frazele moralizatoare ea va convinge pe oameni că şi ei trebue să lu- ' creze sirguincioşi, neobosiţi pentru libertate şi adevăr pe cari tre-' bue sa se sprijinPgwisitrat... Şi iată ca această carte a unui lite- rat ultra modern nu dă o idee, dar numai o slabă idee, despre modul cum de decenii scriu literaţii ruşi, nu de plă- ‘ cere ca Maeterlink, ci pentru a putea predica marile adevăruri... B. Brănişteanu