Adevěrul, august 1901 (Anul 14, nr. 4313-4343)
1901-08-05 / nr. 4317
Inul XIV. — No. 4317. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un tin Şase luni Trei luni în țara • • • . • 30 leî 15 lei S lei In străinătate. 50 . 25 . 13 ■ 10 bani în toată țara 15 99străinătate . . WU». Un număr vechiu 20 bani.naev Duminică 5 August DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS ■ ■ ------ANUNCIURÎ $Lnia pagina IV Lei. ........ 0,51) bani •*> nm •jţ • 2v*t“ BIROURILE ZIARULUI ti — Strada Sărindar — 11 TELEFON .1 Pungășiile lui Sarafoff. €9Bătaia intre greneralul Zonceff șiSarafoff — Nu e voie pînă Miercurea viitoare. — Lasă-mă nițel. — Nu e voe domnule, nu’nțelegî? — Tu quopue, Apostole ! — Dacă e așa poftim. — Bună ziua domnule secretar general. — Dar nu sunt eu secretar domnule! Eu sunt poet. Am găsit aci o masă și scriu o poemă . . — Dar d. secretar ? .. — E dus în escursie prin munții Gorjului... Ei, ei, dac’ aș fi și eu p’acolo.. Ce răcoare ! Poftiți la d. ministru* D-luî poate să vă satisfacă. — Domnul ministru e aici ? Un funcţionar. — Cine domnule? — Domnu ministru. — Eşti după lumea ailaltă ? — De ce ? — D. ministru n’a mai venit p’aici de zece zile şi n’o să mai vie încă p’atîta şi dac’ o veni, cine’l vede... Mo crezi d-ta că eu nn’l ştiu cum e la față? — Păi cine rezolvă cestiunile ? Cine satisface lumea ? — D. sidiar general. — Mulțumim. — Bonjour. Portarul. — Aţi terminatori. — Da. Bună ziua. — Respectele mele. Teleor prematură din care nu era sigură să iasă victorioasă. Am fi zdrobit dar pe bulgari, i-am fi astîmpărat, neam fi restabilit reputaţia de un popor încă viguros şi astfel am fi aşteptat evenimentele mai cu sînge rece şi mai sigur de noi înşine. Să ne închipuim că la primăvară ori la iarnă izbucneşte războiul şi noi avem pe de o parte de ţinut în respect armatele ruseşti pe linia Prutului ori pe linia fortificată de la Nămoloasa—iar pe de altă parte pe bulgari la Dunăre, îşi poate uşor fiecare închipui că la Dunăre sarcina noastră aş fi fost mult mai uşurată dacă am fi avut a face cu un duşman pe care l-am zdrobit cu un an înainte şi care este şi din punctul de vedere material dar mai ales din acel moral mult inferior. Greşala s’a făcut şi nu se mai ,poate repara. Azi lucrurile trebue deluat aşa cum se prezintă şi nu e atît vorba de puterea noastră armată, pe care trebue să comptăm şi noi şi de care se ţine seamă, în calculele războiului viitor—dar mai cu seamă este vorba de dibăcia conducătorului politicei noastre externe —care vai ! toată lumea ştie că este regele! E prea înfeodat la politica nemţească, ca fără a pierde din ochi pericolul moscovit, să ne orienteze astfel încît să nu fim în orice caz din partea celor învinşi... Oricum ar fi, fără a face pronosticuri prea multe şi ipoteze, trebue să constatăm că evenimentele sunt pe cale de a se precipita şi că Orientul începe să fie punctul înspre care se îndreaptă toate privirile îngrijorate ale Europei care geme sub greutatea păcei armate şi care ar dori să iasă într’un fel sau în altul din această poziţiune imposibilă şi ruinătoare, distrugătoare pentru forţele vii ale popoarelor. Const. STille cînd comisarul nu ar fi omul cutăruî domn pe mina căruia a încăput situaţia într’un judeţ, numai atunci vom vedea moravurile electorale in mare parte îmbunătăţindu-se. Şi pentru ca acest fapt să se îndeplinească, ne trebue reforme, reforme serioase care să schimbe cu totul faţa poliţiei noastre. Şi aceste reforme se pot rezuma în trei cuvinte : Poliţia să se treacă de sub ministerul de interne sub cel de justiţie ; comisari titraţi, licenţiat în drept, şi inamovibilitatea comisarilor. Numai cînd aceste trei reforme se vor îndeplini, vom avea şi un aparat poliţienesc care îşi dă perfect seama de misiunea sa, vom avea şi moravurile electorale cu mut Îmbunătăţite. c. O. c. POŞTA MICA D-luî L- Graur, Ploettî.— Citiţi deciziunea ministerului instrucţiune! în această privinţă, publicată la 1 August în „Adevenit“, şi vă veţi lumina. Această deciziune spune lămurit că elevii cari au absolvit liceul după legea din 18a1, vor fi admişi în universitate de-a dreptul. — Mai mulţi interesaşi in chestie, Bucureşti,— Taxele pentru frequentarea universităţilor, sint aceleaşî si pentru romîni ca si pentru străini,— cu deosebiră că streinii vor maî plăti şi taxele deja înfiinţate pentru streini. D-lui M. F. last,— Da. Studenţi! străin! vor plăti pentru frequentarea universităţii pe lîngă taxele acestea, şi taxele pentru străini, prevăzute în legea anterioară. D. C. Olteanu-Racoviță, Balş.— Peste cîteva zile vor apare în Monitorul Oficial toate legile instrucţiune! votate acum de parlament. Vă putem totuşî spune că s’au înfiinţat 8 clase, fără a maî cere examenul de bacaleureat ci un examen de absolvire de liceu, D-lui Constantift Mihăilescu, fabrica Wahtol, Copon last.—Adopţiunea nu sfaimă legăturile dintre adoptat şi* familia sa naturală; sînteţî dar în drept a figura în consiliul de familie al minorei Olga-Sturdza- Boga. Această cerere trebue defăcut la tribunalul Ilfov şi la secțiunea unde este repartizată succesiunea rep. principe Gr. Sturdza. AGITAŢIA IMVINERILOR Agitaţia inginerilor romini.— D. Lindley la Craiova.— Lucrările inginerilor străini.—Ion Brătianu şi inginerii romlni.—Interview cu d. Paiano.—Apa In Capitală Aflînd că d. inginer H. V. Lindley a fost angajat de comuna Craiova sâ facă studiile şi proectul pentru aducerea apei de băut în acel oraş şi văzînd uimirea ce această veste a produs printre inginerii noştri români, ne-am hotărît a intervieva pe mai mulţi ingineri de la noi, cerîndu-le părerea. Ne-am adresat mai întîiu d-nui inginer N. I. Paiano, autorul alimentare! oraşului Iaşi cu apă de isvor. Iată în rezumat convorbirea avută. — Care vă este părerea asupra angajărei d-lui Lindley la Craiova ? La aceasta d. Paiano ne spune că il ştie pe d. Lindley de inginer capabil, care însă la noi în ţară n’a putut ajunge să-şi vază planurile puse în executare şi lucrul este uşor de înţeles, deoarece d-sa nu se poate ocupa în permanenţă cu lucrarea cu care se angajează şi se mulţumeşte a lucra prin alţii, vizitînd localitatea de două pînă la trei ori pe an cite o zi sau două. La întrebarea noastră cam ce rău poate să aducă aceasta comune care-l angajează, d. Paiano ne-a răspuns cam următoarele: „ Relele se arată prin cheltueli mari provocate comunei pentru un proect care la urmă nu poate fi executat. Cheltuelile mari le produce personalul puţin experimentat şi lipsit de cunoscinţe hidrologice. Astfel la Iaşi s’au cheltuit sume enorme la Prut cu sondaje şi măsurare de apă fără nici un folos, căci s’a găsit că apa este de calitate proastă , ori aceasta se putea afla de la început prin cunoscinţele hidrogeologice ce le aveam asupra regiunei. Onorariul d-lui Lindley la Iaşi a fost mic, nu mai de 20 000 lei, însă cheltuelile pe cari le-a făcut pe seama comunei se apropie de 200.000 lei, dacă nu cumva chiar le și întrec. Este de remarcat că d. Lindley nu specifică la contractare la ce cheltueli comuna va fi expusă cu facerea studiilor. Se rîdea prin Iași că în conturile înaintate comunei figurează instrumente, ciubote, ceasornice, cognac şi altele pe cari un inginer de la noi ar fi crezut de demnitatea lui sâ nu le pue. Me tem că la Craiova se va întimpla acelaş lucru şi ar face bine primăria din Craiova să ceară de la Iaşi extracte din compturile personalului d-lui Lindley. Proectul atît de scump al d-lui Lindley n’a atras nici un concurent fiindcă devizele nu sunt detailate, iar preţurile nu corespund celor din localitate. In acelaş timp soluţia d-sale este nepractică, prea scumpă pentru finanţele comunei şi prea ieftină pentru antreprenor. Toţi cari au studiat proectul d-sale au declarat că nici însuşi Lindley n’ar fi în stare să execute lucrarea sa. Un exemplu tipic. Orașul Bacu din Rusia avînd un angajament cu Lindley, aflu că a suspendat lucrările din cauza marilor cheltueli, cu toate că personalul lui Lindley lucra da un an şi jumătate. * La întrebarea ce zic inginerii romîni, d. Paiano ne răspunde : —„Angajarea lui Lindley la Craiva era de prisos, deoarece noi iginerii romíni am făcut în ţară icrările cele mai mari şi cele mai rele în condiţiuni excelente şi inamparabil cu mult mai eftin de cit streinii. Dacă neuitatul Ion Brătianu n’ar fi avut încredere în inginerii romîni, astăzi n’am avea nici monumentalele lucrări, nici pe distinșii ingineri romîni cari le-au lucrat, cum sunt d-nii Saligny, Elie Radu, Mironescu, Cantacuzinno, Rîmniceanu etc. D-nii Lindley, Thiem, Bechmann, Monlan, Burkli, Culman, etc., cari au fost aduşi în ţară cu mari cheltueli, n’au făcut nimica, sau au făcut lucrări de acelea cum este alimentarea cea vechie din Bucureşti, datorită d-lor Burkli şi Culman. Aceşti ingineri sunt buni în ţara lor, fiind că într’un lung şir de ani, au putut să studieze în deajuns regiunile lor, dar la noi unde terenul le e necunoscut, nu s’au putut distinge. Alimentările actuale din ţară cîte sunt bune, sunt proectate şi executate tot de inginerii romîni. * Este de remarcat—încheie d. Paiano—că pe cînd statul întrebuinţează ingineri romini pentru lucrări de cea mai mare importanţă şi cari se execută într’un mod splendid, încât streinii le admiră şi vin sâ le cerceteze, unor comune le place a se încurca cu ingineri streini neţinînd seamă că la urmă tot inginerii romini vin să le descurce şi să le facă lucrările cum trebuie. Exemple de acest fel avem numeroase în ţară şi n’am decît să amintesc cele întîmplate în Bucureşti, unde după atîtea somităţi comandate din streinătate, a trebuit să vie tot un român, distinsul inginer Elie Radu ca să rezolve chestiunea apei în Capitală în modul cel mai bun şi mai eftin. De altmintrelea comuna Craiova a mai încercat încă o dată cu un inginer strein d. Moartea fără nici o reuşită. Sunt sigur că se va pune capăt unor asemenea comande din streinătate şi jered că li această ■ privinţă societatea noastră politechnică va interveni pe lingă autorităţile corupelinte şi va lua măsuri să lumineze opinia publică“. . .. La întrebarea ce punem d-luî Paiano, dacă proectul său pentru Iași a fost aprobat, d-sa ne răspunde afirmativ, adăugind că consiliul technic superior a recomandat comunei Iași proectul d-sale. Sahara de la Culte. — E cineva sus? Portarul — Cum nu. Sîntâră toţi la posturi. Dar ce poftiţi ? — Uite ce e. Afacerea mea e asta... (Ii spui afacereaj. Portarul. — Ve diveţî întîi şi ’niîî la domnu Director al mvâţămîntului sicundar pe urmă treceţi în gabinet la d. siditar general sau la d. ministru și ați terminatără. — Ușor. . . . — Foarte ușor. . .. — Mulțumim. — N'avețî pentru ce. — Mă rog, d-nul Director al învățămîntului secundar. .. Un funcționar inferior. — E la băl domnule. — Cine’i ține locul ? — Ce afacere aveți ? — Afacerea mea ... (II spui afacerea). — Poftiți la d. secretar general. Numai dumnealui rezolvă acum chestiile'; sau la d. ministru. — Bună ziua Apostole. — Nu e voie la d. secretar. — Am să’î vorbesc ceva. Din fuga corateiului Co. Nicu şi ai săi Ţiganul cînd nu mai are ce fura îşi fură căciula lui şi marsiliezii cînd merg la vînătoare, în lipsă de vînat îşi împuşcă pălăriile. Conu Nicu Filipescu face ca şi ţiganul, ca şi marsilieziî. Ne mai avînd pe cine asasina, pentru bunul cuvînt că nimeni n’a mai consimţit să rompeze, conu Nicu a început să-şî asasineze prietenii şi colaboratorii. Aşa s’a apucat să lucreze cu multă sîrguinţă la declararea în faliment a tipografiei Epoceî—şi după ce a făcut ca să se tragă... Ia tipar broşurile sale, acum voeşte el la rîndul lui să tragă... la fit, pe nenorocitul tipograf, aşa încît a silit pe d. Tacit, să nu mai fie taciturn şi să-l dea în judecată şi, ceea ce nu-i de loc tacit,—în... gazetă... Cît despre noî îi urăm, mai rou să-l vedem. Periptizon A se vedea în corpul ziarului Pungăşiile lui Sarafoff ISălaru dintre Sarafoff și gen. Zonceif Infrîngerea lui Sarafoff precum și ultimele informațiuni și telegrame. Acţiunea Rusiei După depeşile venite din străinătate şi după ziarele mari străine pe al căror cuvînt se pune preţ, Rusia, abia descurcată din China, voeşte să intre în acţiune în Balcani. De altfel de două ani de zile ea prepară ceva, dă la iveală aceleaşi simptome cari au premers războiului de la 1877 . Turburări în Macedonia şi Albania, aţîţarea Bulgariei care prosteşte a început înainte de cînd trebuia şi astfel a provocat conflictul cu Romînia, înarmarea Serbiei, imboldul dat Muntenegrului ca să fie obraznic cu Austria, fitiluri aruncate de Rusia în elementul slav din Austria, pregătiri militare pe Marea neagră şi fortificarea braţului Chiliei, precum şi altele multe, sunt de natură să ne facă să credem că de astă-datâ imperiul moscovit voeşte să dea lovitura decizivă pentru căpâtarea egemoniei necontestate în Orient. Mai mult decît pe oricine trebue să ne îngrijoreze pe noi aceste evenimente cari se prepară pentru că noi sîntem meniţi să jucăm primul rol, sau mai bine zis să fim in primul rînd. Prostiile pe cari le-am făcut trebue de reparat, de tras învăţăminte din trecut şi de văzut cum este mai prudent să ne conducem corabia. In tot cazul dacă va isbucni conflictul în Orient, trebue să se recunoască cel puţin greşeala ce am făcut, ca să nu zicem crima, de a nu fi zdrobit pe Bulgaria vara trecută. Bulgaria luase vint înainte de a-i veni ordin, Rusia era ocupată în Extremul Orient, şi preocupată de cum vor eşi lucrurile acolo, nu putea să-şi dea încă planul pe faţă şi în tot cazul de hatîrul Bulgariei n'ar fi provocat o conflagraţie Ediţia de seara [ POŞTA REDACŢIEI, f Organizarea poliţiei D-luî I. Teodorescu prim-redactor la „ Adevenil“ Unele dintre proectele cu care guvernul are de gînd să se prezinte la toamnă în faţa Corpurilor Legiuitoare, e şi proiectul legei de organizare a poliţiei. In adevăr, modul cum poliţia noastră e organizată lasă mult de dorit. Chiar in Bucureşti unde poliţia este supusă la o mai apropiată supraveghere a ministerului de interne, avem de înregistrat multe sălbaticii comise de agenţii poliţieneşti, ce să mai zicem de localităţile mai îndepărtate de centru Şi cauza care face ca poliţia noastră să se prezinte într'o stare aşa de proastă, este modul cum se recrutează agenţii poliţieneşti. ..U In adevăr, odată cu schimbaea regimului, întregul aparat poliţienesc suferă o premeneală aproape complectă. Noii agenţi sunt recrutaţi din foştii agenţi electorali ai partidului cînd era în opoziţie. 1 . Aceşti oameni, cari pe cină eraţi in opoziţie, constituiau un element de dezordine, cari nu se ţineau de altceva, decit de a face scandal la întruniri sau alegeri, sunt puşi să menţii ordinea. Odată ajunşi agenţi poliţieneşti,n’au altă grije de cit a intimida cetăţenii să voteze cu partidul, cu guvernul în tirfipul alegerei; iar după alegere să persecute, să inveţe minte pe cetăţeanul care nu s’a supus ordinul d-lui comisar să voteze cu «ai noştriî». . pf. De altfel şi de o bună orgarfizare a poliţiei, depinde în mare parte tţi îmbunătăţirea moravurilor electorale dă noî. Cind poliţia nu ar sta la dispozţia d-luî prefect sail a altui domn cu vaza în oraş. CARNETUL MEU Stomahul Bucureştilor Zola a scris admirabila sa carte Le ventre de Paris. Nu am pretenţiunea de a încerca aşa ceva, dar atrag atenţiunea altora cari ar putea să facă o operă de seamă descriind stomahul Bucureştilor, enorma şi varia cantitate de hrană pe care o absoarbe Capitala. Am dinaintea mea Buletinul statistic al primăriei Capitalei, pe care îl redactează cu alta ştiinţă fostul nostru confrate Zamfir Arbore. Din el se constată că pe luna Maia s'au tăiat la abatorul din Capitală 3166 boi, 376 vagî, 80 bivoli, 38 de bivoliţe şi 2391 viţei, cari în total alcătuiesc suma de 880.506 chilograme de carne. Pe lingă acestea s’a a mai tăiat în în oraş 2583 de porci, 78 de berbeci, oî şi capre şi 72.833 miei şi ezi. S’a importat 591 de kilograme carne proaspătă şi 7.831 carne afumată, 28.000 de chilograme de peşte proaspăt, 33.712 peşte sărat, fără să se indice statistica puilor de găină şi a pasărilor in general sacrificate pe altarul vieţei bucureştene. Nu avem indicaţiunea în chilograme a tuturor acestor animale (afară de boi, vaci şi viţei)—totuşi noi credem că nu trece peste 2 milioane de chilograme pe lună, ceea ce împărţite la cei 282.071 locuitori pe care-î indică recensămîntul Capitalei din 1899 creese că fiecare locuitor ar consuma între 78 chile de carne pe lună, ceea ce face zilnic că nu se consumă de locuitor decît 24 de grame de carne. Aceasta înseamnă că foarte mulţi locuitori nu consumă carne de loc, pe cînd alţii consumă desigur mai mult decît un chip pe cap şi pe zi. De altfel lucrul este explicabil: aproape un sfert din locuitorii Capitalei sînt săteni şi ştiut este că săteanul nu mănîncă carne decît la zile mari şi atunci in cantităţi foarte mici. O. SI. CHESTIA ZILEI Uîmlerea deficitului Dan Paladu, care ca un al doilea Dioghene umblă cu luminarea cuprinsă după franci, caută acum pe moştenitorii lui Colescu-Vartic, ca sâ umple cu taxa pe moştenire, golul budgetar. POLITICA ESTEIM Conflictul turco-znuntenegrean Sunt semne rele în Balcani. Se înteţesc conflictele cu Turcia, ceea ce se ştie că s’a întimplat în tot-d’a una in ajunul unui războiu balcanic. Pe de o parte conflictul franco-turc din cauza cheiurilor, pe de alta tulburările din Serbia Veche, care au provocat protestele Serbiei şi intervenţia Rusiei, faceau destui sînge râu Porţeî. A trebuit ca să mai intervie conflictul cu Muntenegrul,care desigur va fi picătura— o considerabilă picătură— care va face să debordeze vasul. Deşi de chestiunea ce a provocat acest conflict ne-am ocupat la vreme, totuşi credem că dată fiind întorsătura pe care ameninţă s’o ia chestiunea, facem bine recapitulind toate faptele cari au provocat acest conflict. Lîngă frontiera turco-muntenegreană, dar pe teritoriu turcesc, mai mulţi supuşi muntenegreni, locuitori în Muntenegru, posedă păminturi in linse, pe cari le cultivă şi după culegerea rodului cărora se retrag in munţii din patria lor. Albanezii cari locuesc in comunele in jurul cărora se grupează păminturile muntenegrilor, surescitaţi de ultimele evenimente din Serbia Veche, nu vor cu nici un preţ să lase pe muntenegreni ca să ’şi culeagă rodul păminturilor lor. Autorităţile turceşti nu pot, sau nu vor, — care din două nu se poate încă spune pină acum — să dea concursul lor muntenegrilor, aşa că pentru a-şî proteja supuşii, guvernul muntenegrean s’a văzut silit să intervie pe lingă Poarta. Ministrul plenipotenţiar al Montene*gr’ului pa lingă Poartă, d. Vukicî, a făcut o plingere destul de energică guvernului turcesc. Acesta a răspuns in chip foarte moderat, fugind pe d. Vukici ca supuşii muntenegreni să se retragă pentru opt zile, in care timp autorităţile turceşti vor lua toate măsurile pentru a astimpăra pe albanezi. D. Vukicî a convenit la această propunere, a adăogat insă că dacă pină la opt zile dreptate nu se va face muntenegrenilor,aceştia vor veni acoperiţi de trupe muntenegrene şi’şi vor culege recolta. Lucrul insă nu era atit de simplu, pe cit credea d. Vukicî şi chiar Poarta. Albanezii nu vor de loc sa se astimpere, ba acum ameninţă chiar în număr de peste douăzeci de mii să atace Muntenegrul, ceea ce, lucru lesne de înţeles, ar provoca un război şi intre Muntenegru şi Turcia, războia care e imposibil să se mărginească la aceste două state. Probabil că îndemnate de Rusia, Serbia, care şi aşa ein conflict tip Poarta, precum si Bulgaria, vor sări in ajutorul fraţilor muntenegreni. Da aci pînă la intervenţia mamei Rusii nu mai e decit un pas. După cum se vede situaţia în Balcani e gravă, şi ne aflăm poate in ajunul unui războin. Grecia şi Turcia Vizita la Constantinopol a primului ministru grec Theotakis are o importanţă politică însemnată. Primul ministru va veni în contact personal nu numai cu înalţii demnitari turci, ci va fi primit in audienţă chiar şi de sultan. Cu această ocaziune se va discuta asupra relaţiunilor dintre Grecia şi Turcia şi asupra mijloacelor necesare pentru a mai restringe aceste relaţiuni. Sultanul nebun , Se pare că Sultanul a inebunit. Mişcarea progresistă a tinerilor turci l’a scos cu totul din sărite. El nu mai vede decit comploturi şi se crede înconjurat numai de trădători şi asasini. Am publicat la vreme ştirea că Sultanul a împuşcat pe un biet servitor care’l îmbrăca şi pe care’l bănuia că voeşte să’l sugrume. Asemenea crime Sultanul comite multe FUNCŢIONARIZMUL Problema.—Origina lui la noi răputernice izvoare de bogăţii nuneau sterile, pe cînd zeci de mii k'de străini alergau din cele patru colţuri ale lumei ca să ocupe locurile goale din negoţ şi meserii—făcînd prin aceasta, incontestabil, un serviciu ţării,—zeci de mii de oameni valizi, culţi, inteligenţi, se îngrămădeau prin birouri şi prin servicii, la stat, comune şi judeţe, ajungînd să absoarbă mai mult de o treime din budget. Se întîmpla un dublu şi regretabil fenomen : pecînd avuţia naţională descreştea sau lîncezea, parazitismul creştea. Acest fenomen a contribuit şi el la izbucnirea unei crize care a fost şi este pentru o ţară o cumpănă din cele mai teribile. Astăzi problema funcţionarizmului s’a pus în vederea tuturor, cerînd o soluţie grabnică şi înţeleaptă. Am atins’o şi noi din cînd în cînd. Ne propunem a o trata aci mai pe larg in mai multe numere. * Soluţia care Ie-a venit în gînd unora zic le-a venit în gînd căci a fost la dînşii ca un fel de idee în aer, fără o cercetare mai serioasă— e că funcţionarizmul, ca boală, îşi are origina, cauza, în prea marea întindere şi desvoltara a instrucţiei. Şcoalele nu ne-au dat şi nu ne dau decât funcţionari, iată ce ne este Din această premiză se trag două concluzii, sau mai exact unii trag o concluzie dusă pînă la extrem, alţii una mai moderată, dar în fond ambele sunt de aceeaşi natură . Sau că să se micşoreze numărul şcoalelor şi în cele ce vor rămâne să se împuţineze numărul elevilor , prin instituirea de taxe urcate , sau să se modifice natura unei părţi din şcoalele actuale, sâ se transforme în şcoale profesionale, din clasice. Negreşit că concluzia de-a doua e mai puţin greşită şi mai puţin reacţionară. Cea d’întîi e insă aşa de greşită şi de reacţionară încît bănuim că la unii din cei ce o trag nu e vorba numai de a lecui boala funcţionarizmului, ci mai ales de a împiedeca răspîndirea instrucţiei în masele populare. Imi permit a crede că nici în lăţirea instrucţiei nu stă cauza răului de care ne ocupăm aci, şi nici în restrîngerea sau în schimbarea felului instrucţiei nu stă leacul. In treacăt fie zis schimbarea felului instrucţiei, din clasic în profesional, pentru majoritatea şcoalelor, nu va fi un rău, dar, încă o dată, lucrul acesta nu va avea decît o infimă, dacă nu chiar nu dă influenţă asupra lecuire! plăgei funcţionarizmului. A discuta deci şi a preconiza aceasta reformă numaidin acest punct de vedere, cu acest scop, este, după mine unul, a pierde vremea şi a lovi în funcţionarizm cu săgeţi de carton.* Dacă e adevărat că lăţirea instrucţiei în popor şi lăţirea clasiciscului prin oraşe e cauza esenţială are produce plaga funcţionarizmului, atunci ar trebui ca leacul acesta să fie adevărat în toate tiopurile şi la toate popoarele cînd fenomenul mai sus citat se produce. Ei bine, aruncînd o repede ochire asupra stăreî de lucruri, din acest punct de vedere, la cele-lalte popoare de rasa albă, vedend că regula ce se dă în Romînia sufere colosale excepţii, excepţii care o nimicesc cu totul. In Germania numai 9 insî la mia de locuitori nu ştiu carte şi instrucţia clasică e colosal de răspîndit. In Franţa ştiă de-abia 79—80 la sută din locuitori. Cu toate astea în Germania funcţionarii nu ating decît 4 la sută din numărul locuitorilor, pe cînd în Franţa ating 11—12, cu tendinţa spre creştere. Contrarul ar fi trebuit să se întîmple dacă regula stabilită de unii la noi ar fi fost adevărată. Alte pilde, şi mai caracteristice. In Suedia şi în Norvegiaabsolut toţi locuitorii ştiu carte, şi ştiu bine, jumătate trec prin şcoalele..isecundare şi 20 la sută prin cele superioare,—proporţie unică pînă azi în lume. In Italia cei cu ştiinţă de carte de-abia se apropie de 50 la sută, poporul e incult, chiar cînd cunoaşte buchile. Ei bine, în Suedia şi Norvegia nici nu există o problemă a funcţionarizmului, şi se văd, lucru extraordinar, ţărani şi meşteşugari cu bacalaureat ba chiar cu studii universitare terminate. In Italia funcţionarizmul a devenit o primejdie naţională, s’a ajuns pînă acolo ca să se fae slujbe de 300 de lei pe lună In patru bucăţele a 75 de lei fiecare, ca să se satisfacă o parte din valul mereu crescînd al licenţiaţilor şi al doctorilor famelici ce dau năvală la slujbe. In Rusia, care se poate asemăna cu noi mai din toate punctele de vedere, deşi populaţia e rară şi imensele bogăţii neexploatate încă, şcoalele nu produc decît slujbaşi, mandarini, budgetivori, pe cind locurile cele bune în industrie şi în comerţ le iau străinii, în special belgianii de la o vreme încoace. Apoi cînd vedem că într’o ţară cu instrucţia foarte întinsă funcţionarizmul ca boală nu există, că în alta tot cu instrucţia întinsă el există, că în unele sărace şi fără instrucţie există, că în altele cu instrucţie şi tot sărace nu există,— cînd vedem deci produeîndu-se atîtea cazuri diverse şi chiar contradictorii, putem noi admite, în mod serios şi sincer, că boala aceasta are drept cauză un fenomen unic, uniform, lăţirea instrucţie!? De sigur că nu. Prin urmare trebue de căutat cauza in altă parte decît în lăţirea instrucţiei, cu atît mai vîrtos că ca instrucţie Romînia e coada lumei, şi ca funcţionarizm aproape capul. * Origina răului stă deci în altă parte. In uşurinţa şi vanitatea noastră, în primul loc. Treziţi de curînd la o viaţă nouă după ce mai dăunăzi munca era apanagiul, sarcina mai bine zis a floţilor de rumîni, am dispreţuit munca De aceea, cînd statul, parte prin trebuinţele normale ale desvoltărei lui, parte prin uşurinţa şi vanitatea pe care le împrumuta de la populaţia de care depindea, de la bogătaşii urbani şi rurali, a fâcut apel la tineri şi bătrîni ca să devie slujbaşi, tinerii şi bătrîniî, dispreţuind munca ca pe una ce era meseria rumînilor, şi găsind în slujbe acel parfum de nobleţă rau înţeleasă pe care vanitatea lor Ie-o făcea dorită, s’au năpustit spre slujbe. Feciorii de proprietari, de arendaşi şi de negustori car! n’au preţuit banul şi munca fiindcă au cîştigat uşor şi mult cu o muncă anioane nulă, feciori de oameni la cari gospodăria era un cuvînt necunoscut şi viaţa economică un haos ne maipomenit, clădită pe masa verde pe de o parte, pe hipoteci pe de alta, — din lipsa gustului de muncă, din vanitate, din cauza reducerei la zero a patrimoniului, tinerii au aflat în slujbe şi satisfacerea lenei, şi a deşertăciune, şi o poziţie oarecum mai sigură. Au intervenit apoi şi alte cauze, slujba a devenit un mijloc de corupţie electorală, pe o largă scară,, de căpătuială pentru partizani, de favoritizm. S’au înfiinţat slujbe, sinecrii, diurne, misii, etc., pe care le-am putea numi electorale. Budgetul s’a umflat mereu, parazitizmul a crescut — pînă ce a venit criza, în unele privinţî salutară. Aş putea afirma cu cea mai perfectă siguranţă că dacă toţi aceştia nu ştiau o buche, sau dacă toţi ar fi avut o cultură profesională, tot slujbaşi ajungeam Par’că ce au ajuns absolvenţii şcoalelor agricole, de comerţ, de meserii ? Toţi sluj- • başi, şi nu în ramura lor, ci unde a dat D-zeu şi au voit guvernele. * Intr’un foileton viitor voia încerca să analizez lucrurile şi mai pe larg. 1. Teodorescu Funcţionarizmul ca boală socială şi ca boală de stat, dacă mă pot exprima astfel, există la noi ? Pare că toată lumea e de acord de-a răspunde da, de cînd criza a deschis, în fine, ochii tuturor. Intr’o ţară fertilă care de-abia are 45 de locuitori pe chilometrul pătrat, în care industrie aproape nu există, în care comerţul şi meseriile sunt în bună parte înmîinele străinilor, şi în care la un budget de 220 de milioane cel puţin 90 merg pe plăţi de lefuri, negreşit că funcţionarismul a luat proporţia unei boli, a unei plăgi ca să fim şi mai în adevăr. Slujbele n’au absorbit prisosul unei populaţii ce nu mai încape şi nu se mai poate hrăni pe solul ei, ci au absorbit elemente ce-ar fi fost nu numai utile dar absolut indispensabile căutărei şi desvoltărei avuţial naţionale. Pe cînd pămintul şi subsolul ţârii lipseafi de braţe şi de inteligente pentru a fi exploatate cum trebue, ne traduecivpărare sfidat să auzim adesea.