Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)

1901-10-14 / nr. 4387

. 18 Momente tragice Scriu aceste rîhdurî pe chici avocaţii lui Candiano-Popescu vorbesc şi cer juraţilor achitarea clientului lor. Nu ştiu dar care va fi hotărîrea justiţiei poporului şi nu voesc să o prejudec. Ori care ar fi ca, că persist in părerea mea că s'ar comite o crimă trimiţindu-se la ocnă, acest nebun, victimă a fatalităţeî şi a eredităţeî. Scriu aceste rîndurî dar în momente tragice şi cu atît mai tragice cu cît în şedinţa de azî, procurorul general a arătat Curteî şi juraţilor că parchetul a descoperit că acuzatul a fost pe punctul să fie otrăvit. Cu mai puţină inteligenţă şi perspicacitate Candiano Popescu era să fie acum mort, fulgerat de strichnina pe care i-o procurase un child său de pe mamă, colonelul Vlădescu. Decît la Curtea cu juri şi apoi in ocnă să tae sare, mai bine în mormânt, şi-a zis un ofiţer superior, care crede că asupra familiei, fapta ucigaşului nebun din strada Icoanei, aruncă o pată. El dar i-a procurat otrava, i-a spus o poveste a la Romeo St Ju’niuta, dar care nu s’a prins, şi i-a dat lui Candiano, drept morfină, o sticluţă cu strichnină, care a fost adusă înaintea Curţeî cu juraţi. Nu ştiu ce va face parchetul cu această tentativă de omor, dar oricum ar fi ea, în tragicia acestui proces, e un nou moment dramatic care se adaugă la groaza acestei afaceri celebre. Şi pe cînd juraţii ascultă pledoaria avocaţilor, pe cînd incertitudinea asupra soartei acuzaţilor este în sufletul tuturor, și mă gîndesc la starea sufletească a nenorocitei mame. mă gîndesc la întreaga familie și mă mai gîndesc și la bravul general—și nenorocitul părinte—reconstituind în minte tragedia ce s'ar fi petrecut în sufletul lui dacă n'ar zace acum—ucis în definitiv de fiul lui—sub pămînhd rece de la cimitirul Deliu! o. m. Pin fuga condeiului Tragicomedie Cea mai cumplită dramă are laturea ei comică. Relativ la drama din Bacău, corespondentul local ne transmite următoarea notă comică: Antreprenorul hotelului „Europa", teatrul mişcătoarei tragedii, este un bătrîn de 80 ani de origină greacă. Iată cum istoriseşte Inspăimîntatul bătrîn cele întâmplate : _ —Ma eu ţiteam Adevărul. Nu auz bine şi nu mi pasa diţele so petrec pi zdrada. Cum ţiteam infurmaţiuiili audu pac ! Ma eu ridicu capu s’apoî cautu iarî infurmaţiunili. Ardu iarî pic ! Ma eu nu ştiam, fraticuli, te este, si plecu capu dupa informaţiunile. Audu iar pap ! Atunte ma ridicu ! Lasu ochelari si pleco spre asia. Mă n’azungu si eso di risturant pi sala si vini Riedl ! Ochi holbaţi, zburlili, disperaţi, iu criminitu. El cade lingă masa, eu cadu pi scono. Si cum căzut nsa rinoas. Vini lumi, vini procuror, vini poliție, iu stat pi scaun, ma eu zur pi toate nu știam frațiculeţe este, mort am fost! p. conf. lgrec. Ediţia de seara Revelaţia nebunului Procesul lui Alexandru Candiano a fost plin de o mulţime de revelaţii senzaţionale. Una mai ales m’a frapat pe mine : denunţarea acuzatului că un jude instructor l’a îmbătat cu cognac ca să-l facă să mărturisească anumite lucruri şi să ia o anumită atitudine. Candiano, cedînd stăruinţelor şi alcoolului judelui instructor, s’a condus după cum i s’a cerut. Nebunul—căci toată lumea e de acord că Candiano nu e în toate minţile—ne-a făcut o revelaţie asupra căreia ar trebui să ne oprim cu toţii atenţia. In Orient e obiceiul ca omul nebun să fie ascultat cu luare aminte, ca unul ce neavind creerul subjugat de subtilitatea şi perversiunea raţiunea, nici de prejudecăţile sociale, grăeşte adesea adevărul, întocmai ca şi copiii nevinovaţi. Să profităm de faptul că ne aflăm în Orient şi să dăm ascultare vorbei nebunului, —că cine ştie, poate ne-o prinde bine ! Judecătorii noştri de instrucţie nu sunt toţi, din nenorocire, la înălţimea misiune! lor. Uitîndu-şî rolul pe care-l au, uitînd că sînt învestiţi cu o funcţie socială din cele mai grele şi mai nobile în acelaşi timp, ei se scoboară prea adeseori la nivelul omului pătimaş. In loc să-şî facă o glorie numai din descoperirea adevărului, pe căile strict legale şi umanitare, mulţi din, ei caută să-şî cîştige un nume şi o situaţie descoperind criminali, în toţi nenorociţii ce le trec pe sub mină şi prin mijloace nepermise. De îndată ce un individ e acuzat, e suficient ca el să apară în ochii judelui instructor ca vinovat. Şi dacă inocenţa sau starea patologică a spiritului lui îl împinge să nege crima de care e învinuit, judecătorul îşi propune ca un scop obligator şi nobil de a-l sili să se mărturisească vinovat cu orice preţ. Pînă mai dăunăzi tortura era încă întrebuinţată în unele cabinete judiciare spre a smulge mărturisiri de culpabilitatea cuzatului. Astăzi ouăle coapte la subţiori, arderea tălpilor, smulgerea unghiilor şi altele, au evoluat în palme şi pumni, cîteodată au degenerat pînă la ameninţări neurmate de fapte. Lui Candiano i s’a aplicat cognacul şi sugestia. Tortura prevenţiei nesfîrşite a fost, din fericire, atenuată prin lege, tortura corporală tinde să dispară şi ea. Societatea a simţit deci necesitatea de a lua măsuri şi împotriva zelului excesiv al unora dintre judecătorii de instrucţie. Faptul vorbeşte de la sine. După cum se vede însă din revelaţia neinfirmată a nebunului, măsurile luate prin lege în contra torturei şi a prevenţiei nelimitate, nu sunt de ajuns. Şi fiindcă legea nu poate prevedea pînă unde o minte omenească e în stare să inventeze ca s’o calce şi s’o înconjoare, fiindcă ne aflăm într’o ţară în care moravurile nu evoluează, în bine, de-o potrivă cu legile, credem că la noi s’ar impune măsura radicală întrebuinţată în Anglia, suprimarea instrucţiei. In Anglia justiţia nu pune nici o bază pe denegările sau pe afirmările acuzatului şi cu drept cuvînt. Ea nu se bizue decît pe ce poate singură descoperi fără concursul interesat al criminalului şi fără încurcăturile pe cari le produc criminalii patologici cu contradicţiile, halucinaţiile şi perversitatea lor. Justiţia instrueşte independent de acuzat, prin mijloacele ei proprii Singura întrebare ce se pune acuzatului e dacă pledează vinovat sau nevinovat, încolo nu-i mai adresează cuvîntul chiar de ar vrea el să vorbească. Revelaţia nebunului Candiano dovedeşte că frîul pus în Anglia instrucţiei s’ar potrivi perfect şi oamenilor cu mintea întreagă din Romînia. 1. Teodorescu FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Sase luni Trei luni In ţaţă...........30 lei In străinătate. 50 „ 15 lei 8 lei 13 r 10 bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechi. 20 bani. Duminică 14 Octombrie 1901 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE anunciurT Linia pagina IV Lei. ........ 0.50 bani III ................1 ... 2. .. BIROURILE ZIARULUI H — Strada Sărindar — .11 Presa partidului liberal In interview S’a schimbat direcţia ziarului Secolul şi se anunţă apariţia a două ziare liberale, a Gazetei liberale sub direcţia d-lui loan Em. Culoglu şi a unui alt organ liberal al d-lui Nicu Xenopol. In cercurile liberale se dă o oarecare importanţă acestei mişcări în presa partidului, mai cu seamă că fiecare ziar are o specială semnificaţie ori cit s’ar intitula naţionalliberal. Pentru a avea o idee mai exactă de scopul şi de tendinţa ziarelor noni cum şi de schimbarea de la Secolul, am obţinut un interview cu un simpatic deputat liberal, colaborator onorific şi distins la toate ziarele liberale şi în curent cu cele ce se petrec în culisele presei liberale. In primul loc am ţinut să ştiu ce înseamnă reluarea direcţiunel Secolului de către d. Basile Epinescu. — Să-ţi spun lucrurile pe şleaft, —îmi răspunse amicul meu, deputatul liberal. Cînd s’a constituit gruparea de la Secolul, adică numerosul comitet de redacţiune, noi am ţinut să imprimăm ziarului un caracter mai independent şi să accentuăm că vorbim în numele a peste o sută de luptători cunoscuţi şi devotaţi ai partidului, oameni cari au organizat pretutindeni cadrele liberale şi pe cari astăzi tot ei le cultivă şi le ţin disciplinate. Ara constituit acest comitet de redacţiune pentru ca atît d. Sturdza cît şi acei cari conduc bucătăria partidului să ştie că Secolul reprezintă pe cineva. O. Sturdza însă ignorează presa noastră. Dar nici nu ţinem să ne cetească. Ceace n’am voit însă să mai tolerăm era ca Voinţa Naţională să continue a monopoliza dreptul acesta de a vorbi, în presă, în numele partidului liberal, şi de a vorbi aşa precum vor anumite persoane şi cercuri liberale. De aceia am creeat Secolul şi în diferite chestiuni la ordinea zilei am ţinut cu desăvîrşire un alt limbagiu, am avut altă atitudine decît cei de la Voinţa şi n’am ezitat a nuanţa o esenţială deosebire de vederi în polemica dintre continent şi peninsulă. Cei de la Secolul au desavuat amestecul liberalilor în cearta conservatorilor, au reprobat cartelurile şi nu vor să audă de peninsulari necum să le facă jocul. Această politică n’a fost aprobată de cei de la Voinţa şi ni s’a trimis vorbă că facem o politică falsă pe care d. Sturdza n’o aprobă. Unii au cam slâbit-o atunci, alţii însă s’a fi revoltat şi astfel s’a produs reluarea direcţiune! ziarului de către d. Basile Epurescu, care, ca membru în comitetul executiv, şi ca unul ce a contribuit mult la crearea şi întreţinerea Secolului, este o garanţie că va face ca Secolul să-şi reia rolul de organ de control în partid, de apărător al cadrelor liberale şi de ziar care să nu ascundă nemulţumirile ce s’ar ivi în partid. lată ce înseamnă revenirea d-lui Epurescu. * — Dar Gazeta liberală ce însamnă ? — Am întrebat şi eu pe amicul Iancu Culoglu ce-l îndeamnă să scoată acum o nouă gazetă liberală şi mi-a zis că simte un curent puternic pentru înfiinţarea unui ziar care nu numai să aibă aluturi independente, dar să spună verde tot ce cei mulţi cred că se face rău în partid. Şi mi-a dat următoarea pildă : Voinţa, care e oficios, nu-mi va primi mie o plîngere contra procedeurilor cu târuî ministru liberal pe cari mulţi le dezaprobă. Nici Secolul n’are s’o facă, căci vrea să devie oficios. Ne trebuie şi un organ în partid care să-şî permită, la nevoe, să atace şi pe miniştrii şi să se ocupe mai de aproape de modul cum se conduce partidul şi de oamenii pe cari conducătorii îi favorizează atît de mult încît au lăsat să cadă şi cadrele partidului în disgraţia lor. Iată dar cam ce fel de ziar va face amicul Culeglu. Unii, acei cu monopolul presei liberale, cred că asemenea gazete produc sciziuni şi dizidenţe. Eu însă găsesc că partidul liberal are mare nevoe de gazete bune şi populare. * — Dar de ziarul d-lui Nicu Xenopol ce ziceţi? — Ziarul d-lui Xenopol se anunţă într’adevăr ca un ziar al unei dizidenţe liberale. Şi dacă este adevărat că fostul redactor al Drapelului şi al Voinţei are concursul unor veterani şi cunoscuţi liberali, apoi poate să facă buclucuri partidului căci condeiul şi abilitatea lui Xenopol sunt cunoscute în lumea noastră politică. Cunosc deja programul gazetei. E foarte frumos, un program liberal mai înaintat, avînd cîteva reforme şi idei nouî cari vor cîştiga aderenţi. Dar n’am putut afla pînă acum cine anume vor colabora şi sprijini gazeta d-luî Xenopol. Mişcarea aceasta în presa liberală însă poate să producă şi oarecari frămîntări în partid. n. p. TELEFON Tiv Pentru Ip. F. R. Onor. Redacţiei ziar. „ Adeveriţi J Bucureştî. Îmi permit a vă atrage deosebita atenţiune asupra unui fapt, care cred că îl veţi remarca in ziar. Scuipatul pe jos, care este factorul cel mai contagios pentru propagarea tuberculozei şi contra căruia s’au luat cele mai severe măsuri în America, Anglia, Franţa, etc., la noi este încă tolerat şi mai cu seamă tolerat la una din cele mai importante instituţiuni din ţară, la C. P. R. Nu va fi desigur nici un cititor al ziarului «Adeverul», care călătorind cu trenurile C. F. R.—în clasa 11-a ca şi în clasa 111-a (în clasa 1 încă n’am călătorit) să nu fi observat că orî-care pasager căruia îî vine pofta de scuipat, scuipă foarte frumuşel pe jos, fără nici o jenă şi fără să î treacă cumva prin minte, că aceasta—în afară că denotă o rea creştere-e dăunător pentru alţii! Şi la urma urmei, de ce s’ar sinchisi de alţii, cind ştie că la răspundere nu poate fi tras şi cînd scris nu e în nici un colţ al vre unui vagon «Scuipatul pe jos este oprit». Intr'un vagon de clasa Ill-a, e foarte penibil de călătorit—mai cu seamă pentru unul care înţelege cele mai elementare reguli de igienă. Pe lingă un fum de ţigară de nu vezi pe cel ce scade alături de tine, apoi toţi scuipă nu numai pe jos ci şi pe bănci, pe pereţi şi chiar pe liane! N’aî voie să protestezi, căci de vei protesta, se va găsi unul care să te scuipe in obraz. Şi la urma urmei nu-i vom putea spune nimic, ştiidu se la adăpostul regulamentuluiC. F. R., care iî tolerează poate şi aceasta! Şi apoi nu putem pretinde de la fiecare pasager de nr. 111 a să fie aprovizionat cu batiste unde să scuipe, şi nici nu putem pretinde de la direcţiunea C. F. R. ca ea să aprovizioneze cu batiste pe pasageri. Dar ceea ce se poate cere C. F. P.. e să afişeze în fiecare colţ de vagon că «Scuipatul pe jos este oprit», să înscrie şi să afişeze în regulament, că acel ce va scuipa pe jos va fi aspru pedepsit, că va fi scos din vagon etc. etc. Şi cel mai principal şi folositor remediu contra scuipatului pe jos ar fi să pună in fiecare vagon cîteva scuipături sistematice prevăzute cu desinfectantul necesar. E de sperat că în acest caz nici cel mai rau crescut, nu va mai scuipa pe jos. Şi dacă se va găsi vreunul, va avea cel puţin dreptul orice pasager să protesteze şi să-l reclame celui in drept. Sper că direcţiunea C. F. R. va lua notă de această dreaptă plîngere şi va lua măsurile cele mai urgente. S. Albrecht, Botoşani, S Octombrie, 1001. POŞTA MICA Nib, Piteşti.—îmbulzeala de materii fiind mare din cauza evenimentelor la ordinea zileî^,, am fost siliţi a amina articolul dv. I. D. Poste-restante, Loco. Tot ce vă putem răspunde este că: nimeni nu calcă legile nature! nepedepeit. Dv. le-aţî călcat şi suferiţi urmările. Cată să reveniţi la îmboldirîle fire! spre a vă simţi cu totul bine. Funcţionarea normală întreţine în bună stare organele şi le desvoltă; acelaşi lucru urmează să aibă loc şi în cazul dv. maî ales,avînd în vedere vîrstă tînără, D-lui N. I. Loco. — Ne ceri numele psichiatrilor celor maî însemnaţi din Viena şi Berlin. Iată-le: Kraffe Ebbing, Viena, şi prof- Lussar, Berlin. D-nel It. P. Iaşi. — Intr’adevăr Berlinul este una din cele^maî mari pieţe pentru confecţiunile de damă. Cele maî mar! magazine en gros sínt’ pe ITausvoigteiplatz la (loî^paşi de Unter den Linden. Cu toate astea nu va sfătuesc să mergeţi la Berlin căci croitoresele, cu puţine excepţiunî, sunt foarte rău plătite. D-luî G. Dumitriu, Galaţi.—O academie specială pentru economie politcă şi sociologie .s’a deschis acum la Frankfurt în prezenţa’ministrului de culte pnîsiac. D-lui N. P. Loco. — Aţi cîştigat rămăşagul: d. Cfarlat Chica juratul din procesul Candiano, este identic cu d. Scarlat Gînca, fostul director al teatrelor şi traducătorul lui Shakespeare. D-luî I. M. Dumitrescu. Loco.—La noi, din nefericire, nu există o lege pentru brevete. Aţi trebui deci să vă adresaţi în străinătate ,şi să cereţ! breve a'j ] ea ni^venţiuneî d-Voastre. In Paria vă putem da următoarele adrese : Bletrif Fi ercs . Boulv. de Strasbourg 2; Marilier et Hobelet, 42 Boulv. Bonne Nouveile; Orj\ ce-Picard-Delon 97 Hue St. Lazare ; Union naţionale de commerce et de Vindustrie, 10 iiue Laucry. D-luî Focșăneanu. Focșani.—De sigur că există un mijloc de a cerceta dacă untura de pește este naturală, dar pentru aceasta mijloacele exterioare nu sunt suficiente. Ațî trebui dar să vă adresațî unui laborator de chimie care să-î facă analiza. A se vedea în corpul ziarului dezbaterile în procesul crimei din str. Icoanei: pledoariile d-lor Cernescu, Delavrancea și Petre Grădișteanu CARNETUL MEU Lumea pe dos! Ministerul instructei, prin Monitorul Oficial din 11 octombrie, la rubrica „deciziuni ministeriale", care face parte din rubricile oficiale, ne aduce la cunoştinţă următorul extraordinar fapt unic, credem, în analele lume! moderne şi civilizate : Elevul Nişulescu Ion din clasa IV-a a liceului din T.-Severin, e eliminat pe un an din toate şcoalele şi de la examene, pentru purtare rea cît şi „pentru ameninţările şi cuvintele necuviincioase adresate de părintele său unuia din profesorii acelui liceu“. Prin urmare dacă părintele luîNişulescu nu făcea acest lucru, copilul lui n’avea să capete o pedeapsă atît de mare. Pedeapsa şcolarului s’a agravat deci prin purtarea părintelui. De unde decurge, în mod logic, că dacă părintele unui copil leneş şi cu purtare rea ar aduce laude şi servicii corpului profesoral, elevul ar râmîne în şcoală, ba chiar ar trece clasa cu succes. Iată dar întronată şi la poporul român, in anul 1901 după Hristos, teribila lege a lui Iehova, impusă poporului evreu cu vre-o 1300 de ani înainte de naşterea mîntuitorului. N’am fi crezut nicî o dată că ministerul „cultelor“ din Romînia se conduce tocmai de maximele şi legiuirile crudului, învechitului şi răposatului lahveh ! Fericiţi cei orfani, vom zice noi, căci lor nu li se poate întâmpla ceea ce s’a întâmplat bietului Nişulescu Ion din T.Severin, fericiţi ca cu părinţii prin casele de nebuni şi prin puşcării căci părinţii acestora neputînd avea conflicte cu profesorii, nu se vor vedea trecuţi prin Monitorul Oficial ca ţapt expiatori aî conduitei părinţilor faţă de profesori. Felicitările noastre, d-le Haret, că fuseşi în stare să realizezi lumea pe dos. 1. T. Procesul Candiane-Wlaffofani Petre Grădişteanu apărătorul lui Candiano a ţinut aseară o splendidă pledoarie înaintea juraţilor, al cărei rezumat se găseşte în corpul ziarului. politica iifiiiâ Scandalul din camera austriacă S’a crezut un moment că deputaţi! Reichsratuluî austriac s’au săturat de scandaluri şi înjurături. O telegramă ne-a relatat ca credinţa aceasta a fost greşită. Ziarele vieneze sosite erî, arată că chiar şi cele mai frumoase înjurături au fost întrecute în şedinţa de Mercur! a Reichsratuluî. Lupta s’a dat intre două partida extrem de şoviniste şi deopotrivă de tari in înjurături şi anume intre tinerii cehi şi pan-germanii. Din dicţionarul nouilor înjurături relevăm : Individ graţios! Cerşetor / Mincinos ! Murdar! Individ ordinar ! Individ pătat! Hoţ! Mişcător de ghindă ! Porc! etc. In aceste condition! ne putem aştepta că seziunea aceasta a Reichsratului va fi iarăşi bogata in momente scandaloase, ridicole si amuzanta pentru acei ca aşteaptă dezmembrarea Austriei, majoritatea Camerei franceze Am arătat erî că in Camera franceză majoritatea care sprijină guvernul francez s’a schimbat in mod fundamental. Majoritatea care a sprijinit guvernul Valdeck în şedinţa de Miercuri a Camerei a avut un caracter anti-socialist şi cu totul nepolitic. Ea a vroit numai să respingă cererile socialiştilor. Miezul acestei majorităţi l’au format progresiştii in cap cu Ribot, numeroşi radicali precum şi raliaţi ai dreptei. Monarchist!» propriu zişi în număr de 59 au votat pe un cap alături de duşmani lor cei maî neîmpăcaţi, socialiştii Alături de socialişti a fost remarcat ducele de Broglie, contele de Mun, Cassagnac, Rohan şi chiar marii proprietari de mine şi sticlării din Carmaux baronul Reille şi marchizul Solages. Din ură contra guvernului aceşti doi mari industriaşi s’au asociat socialiştilor ameninţind astfel propriile lor interese. Interview cu prinţul Karageorgevici Din Roma se anunţă : Un corespondent al ziarului Tribuna a avut un interview cu principele Karageorgevici, pretendentul la tronul sirbesc, care se află acum la Geneva. Pincipele a declarat că e convins că Serbia e coaptă pentru revoluţiune, deoarece tinărul rege Alexandru, după diferitele lovituri de stat şi mai ales după căsătoria cu Draga Maşin, a perdut ori şi ce simpatie în popor. Principele Karageorgevicî mai declară că n’a renunţat nicî un moment la ideea de a deveni rege al Serbiei. Acum cind regele Alexandru nu are nici un moştenitor, dreptul la succesiune il poate avea numai el, principele Karageorgevici. Sfirşind principele dezminte zvonul care a circulat prin unele ziare că el ar fi renunţat la succesiunea la tronul sirbesc în favoarea principelui Mirko al Muntenegrului. Flota statelor Unite intr’un timp relativ scurt flota statelor Unite va avea de înregistrat o însemnată sporire. Nu mai puţin de cît trei vase de linie, două crucişătoare de clasa inttia şi douăspre*zece caboniere vor fi gata peste un an. In total se vor efectua in viitorii trei ani.01 vase de războia cu un tonagră de 285000 tone. Toate aceste vase vor fi anexate flotei. Pentru a face față acestor sporiri a’au înscris ia budgetul marinei în plus o sută de milioane iei pe an, iar in total s’au cerut pentru marină credite in sumă de o jumătate miliard de lei. Economice Pipa-Xine Baku-Batum Rusia se pregăteşte să fii ca o formidabilă şi zdrobitoare concurenţă Statelor Unite pe piaţa petrolului european. In acest scop guvernul rus a hotărit şi început construirea unei pipe-line de la Baku, locul de exploatare al petrolului rusesc, la Batum, portul de export al acestui petrol. Pînă prin Decembrie 1903 noul pipeline va fi gata şi atunci industria petroleuluî rus va fi in stare să concureze cu un enorm succes pe piaţa europeană şi să ia tot maî mult locul petrolului american. Proviziunile de grine americana După ultimele evaluări proviziunile de grine in America se prezintă astfel : Proviziunea de grid a crescut cu 2.500.000 bushels. Proviziunea de porumb a scăzut cu 141.000 bushels. Proviziunea de ovăz a crescut cu 447.000 bushels. Aceste date dovedesc cum se face agricultura in America si cum se face la noi. Ar fi de dorit insă ca lucrul acesta să înceteze şi că o statistică exactă să pună în cunoştinţă şi ţara rominească atit de eit şi in ’ ce calitate se produce in străinătate cit şi de producţiunea ţârilor concurente nouă in produseagricole. in spre prăpastie DE IOAN ADAM Apucă cuţitul din nou şi cînd se pregătia să isbească, Bordea tresare şi deschide pleoapele. Armeanul îngălbineşte înfricoşat. Văzîndu-se la strîmtoare şi ameţit de neisbîndă, în încurcata aceea, prinde cu stingă ţepuşa plină de slănină friptă şi păleşte aşa îndărăpt peste luminile hoţului. Untura ferbinte a slăbuit în privirile vulturului temut, arzîndu-î ochii lui mari, săgetătiîiî. Mişelul fuge muereşte, luînd’o aşa în bobote la vale. Bordea s’a apucat cu mîinele de păr ş’a scos un ţipăt, de-a clocotit codru într’un gemăt desnădăjduit, încruntat dă nebuneşte pe urma fugarului. Cum era însă orbit, în pornirea pal opintită, se opreşte cu fruntea într’un tron,chin din cale ,şi cade alăturea năucit. A zăcut acolo leşinat pînă a doua zi. Odată cu zorile s’a ^aşteptat şi el dar acu nu se mai putea bucura de bine-cuvîntarea soarelui darnic. Rătăcia prin pădure, bîjbîindu-și drumul cu mîinele. Orbitele, în loc de scînteeare, i se umpluse cu doua umflături albe. Scîncia ca un cîine bătut, se tîrîia cu greu printre copaci, chema îndurarea vr’unuî creștin, dar bocetul lui se îneca în muţenia codrului. Duhul răsvrătitor, groaza laşului, ajunsese un nevolnic neputincios. De la o vreme a prins a-i chinui foamea ; de sete sugea rouă de pe ierburi. Cîte zile a orbăcăit aşa, poticnind de cioate şi îndurînd chinurile cele maî crunte, n’ar fi putut s’o spue nicî dînsul, căci i se stinsese îndrumarea timpului. O dată simte şi el peatră sub picioare. Se pleacă, pipăe locul şi înţelege c’a dat de şleahul mare. S’o fi bucurat ca de o aflare dorită mult. Aşezîndu-se ca cerşetor, aşteaptă inimile bune cu mina întinsă, Intr’un tîrziu aude vuet de rădvan şi ţingănit de clopote. Cînd a simţit că trăsura s’a apropiat de dînsul, îngînă plîngător : —„Daţi pomană orbului păcătos". In loc de milă, aude un hohot de mulţumire. — „Da rele zile ai ajuns, bre Bordeo !...“ Şi Domnitorul—căci el era cu rădvanul — lasă în mîna cerşetorului cîteva bucăţi de aur.—„Nu-mi trebue Doamne pomana ta !..“ Bordea se ridică şi svîrle banii în spre Vodă.—„ He, te ţii tot dîrz ?—atunci să te mor de tot..." O detunătură de pistol sbucneşte în muţenia codrului şi orbul se rostogoleşte grămadă la picioarele Domnitorului. De atunci şi păn’acum, dealului împădurit din coasta laşului îî zice „la Bordea“ după numele voinicului care noasă“. Duduea s’apropie de mine, strîngîndu-mi mîna prietenos. înaintăm tăcuţi, cu inimile stinse de tristeţa celor auzite. Ne apropiasem mult de mănăstire. Clopotele sunau de leturghie. Eu căpătăm tot mai multă încredere în mine. Duduea îmi neteza șuvițele din mers alintîndumă ca pe un copil. — El vezi, noro, din ce oameni ai să trage bărbatul? Ce stai să vorbești!... Ii fi și tu din gospodari, nu zic ba, da n’are de-a face... Ascunzînd un surîs șiret, Duduea mă sărută pătimaş îngănînd : — Păi, cine să pune la măsură cu Dumneavoastră !...“ 1A Revenirii îndepărtate Cind m’am văzut sub zidurile mănăstire!, am avut simţirea de înfiorare a omului ce s’apropie de un loc pîngărit. — Cîte lucruri dragi, scumpe, nu-şî pierd farmecul, atragerea, după ce le-ai văzut jucării în mîinile unor oameni ce ţi-s urîţî. Un cuvînt frumos, nu ţi se mai pare desfătător, cînd l’a feştelit gura unul nemernic. Credinţa mi-a înălţat sufletul, de cum am prins a face cruce ; m’am robit Atotputerniciei, din momentul în care i-am înţeles măreţiea. Inima nu mi-a şovăit nici o clipă pe drumul încercător al ispitelor. Cu toate acestea îmi întorc faţa cu desgust de acest locaş sfint, căci îl ştiu necinstit de închinarea niştor lepădături fără de lege.—Văzîndu-i aşa cucernici şi cu apucături cuvioase, te-ai putea amăgi întru a crede că-s oameni cu frica lui Dumnezeu. Şi dacă cumva el sunt în adevăr aleşii celui de sus, eu mă lepăd cu totul de cruce şi ţiu îndărăptnic să fiu păgîn. Cînd trăiam printre călugări şi le vedeam faptele, mă cuprindeau uneori furiile răsbunărei. îmi venea să-i iau voiniceşte de guler şi să-i dau de pereţi, ca pe nişte ticăloşi ce-ţi batjocoresc căminul părintesc. Trecem pe sub clopotniţă şi intrăm în ogida mănăstire. Copilăria îmi năpusteşte golul sufletului ca o apă revărsată. — Iartă-mă odorul mamei, că tare am greşit asupra ta. Era vocea plînsă a mamei. Ne-am întors surprinși privirile înapoi. — Cu fruntea lipită de pămînt, îngenuchiată dinaintea porței, bătrîna se bocea cu sfîșiere. Nu prinsesem de veste cînd a rămas de noi. Mă răped grăbit înapoi, ca s’o susțin în abaterea amintirilor obiditoare. — Aici te-a părăsit mama, cînd eu ași fi vrut să nu te mal deslipesc de la sin... Săruta locul, rourîndu-1 cu lacrămile el ferbinți. Din genunchi se uita la mine prin painjinișul ce-i îneca ochii și tremurînd în spasmul plînsuluî, întindea mîinele ca după o îndurare. — Să mă erti dragul mamei, că nu-rai era în putere să fac altă ceva cu tine... Am luat-o de subsuori și ne-am dat mal la o parte din cale, să facem loc romînilor ce veneau la biserică. Duduca își usca ochii și obrajii cu naframa de borangic, plîngînd și dînsa ca un copil înduioșat. —Lasă Maranda nu te mai sbate, că dacă o avut zile, iaca o ajuns bine, slavă domnului. — Mamă nu te mai boci... — Zi-mi mamă... Luminîndu-șî apele ochilor plînșî, sprijină mîinele pe umerii mei, îngînind zugrumat: — Eu sunt mama ta... Impreunîndu-și degetele sub bărbia mea, mă soarbe înviorată din ochi murmurînd tremurător: — Nicî n’apucasem să te văd bine la faţă.— Sara mi-a venit de facere şi fără să spui nimănui am trecut dealul ş’am venit la o ţigancă cunoscută. Pe după miezul nopţei te-am născut şi în zori te-am lepădat în faşă la poarta mănăstire. M’am întors acasă şi m’am apucat da treabă, fără să dau nimic de bănuit. Lui Mano’ lache i-am spus tirziu de tot. Ţiganca iscodea, prin dînsa știam de rostul, tău. Ii dam făină și slănină afumată.—Era în puterea primăvereî, cînd aî văzut întăî lumina... Plînsul o podidește maî copleșitor. — Eartă-mă odorul mamei, că tare am greşit asupra ta... ’ ’ (Va urma)