Adevěrul, noiembrie 1901 (Anul 14, nr. 4405-4434)

1901-11-25 / nr. 4429

In această cestiune d. V. Gh. Mor­ţun, are angajat întreg trecutul său şi sperăm că ţara nu va fi pusă în po­­ziţiune să creadă că cu trecerea d-sale la partidul liberal s’a­ împuţinat nu­mărul acelora cari luptă pentru de­mocraţie. Ar­e regretabil dacă amendamen­tul pentru votul universal se va pune de alt­cine­va de­cit de d. V. Gh. Morţun şi dacă pus el nu va întruni cel puţin voturile acelor tineri cari au venit la liberali ca să capete pen­tru ţară reforme democratice, şi în special votul universal. încă odată ar­e trist ca a­tunci cind nu erau socialiştii in partidul liberal, parlamentul să fi dat 45 de voturi pentru această reformă şi acum cind s’a regenerat cu singe nou, să de mai puţine voturi. Sfinx. Din fuga condeiului , M. C. A., A. A. R., M. A. A. precum şi jalnicii — chiar foarte jalnicii­­ — Nae Dumitrescu, Apostol Mastodontu, Anostin şi ceî-I’alţi „Vrem să fim“ împreună cu Damele obosite au durerea absurdă de a anunţa următoarele prin „Supărarea na­ţională“ de aseară : „Din cauza schimbărei tipografiei, apa­­riţiunea ziarului nostru a fost cu puţin întîrziată“. „Schimbarea“ asta de tipografie este ca şi cum ai zice că­-ţi schimbi domiciliul în lumea cea­l­altă. In adevăr faimoasa tipografie „Tiparul“ anume făcută pentru „Supărarea naţio­nală“ i-a dat la partea posterioară un pi­cior foarte uşor şi o botină extra­ fină ! „Tiparul“ şi-a zis că are ceva mai bun de tipărit de­cit „Supărarea naţională“ şi a trimis-o să se plimbe. De­o­camdată eminentul organ al da­melor obosite s’a decis să mai escrocheze cu cîte­va numere tipografia „Lucratorilor asociaţi“. Cum însă nimic nu-i maî poate face să agonisească ceva monede de nichel, pu­tem considera că a intrat în ..agoniseala definitivă. D’aia i-am şi pus cinci, după cum „Ti­parul“ şi ceî-l’alţî excropaţi au pus cruce datoriilor ii. Depunem o licrimă de crocodil pe mor­­mîntul acest­e dame obosita. Pac. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Sase luni Trei ani In ţară ..... 30 lei 15 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 1O bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechi si 20 bani. 8 lei 13 . Duminică 25 Noembrie 191)i DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURI Linia pagina IV Lei.................. . 0.50 bani III'o_ . BIROUÎÎÎL1&. ZIARULUI „C11 - Strada árinöar — 11 PAiSTIil^A VISMCIi IM «©MrIMIA Presa rusă și Romînia. — „Pravoslavni Wostok“ și „Novoie Vremea“.—Ziar zilnic fîloslav.—Societate de asigurare rusă.— Politica germană In Romînia.—Chestia abdicărel prinţului Ferdinand Pe cind noi am cam slăbit’o cu agi­taţiunea contra propagandei slavofile, ruşii nu ne uită de loc pe noi. întreaga presă rusească se ocupă fără contenire de noi şi in fruntea tuturor ziarul cel mai mare rusesc,­’ faimoasa «Novoie Vremea­», publică o serie lungă de ar­ticole in cari se arată necesitatea pentru Rusia de a începe şi întreţine in Ro­­minia o agitaţiune germanofobă. ::: «Novoie Vremea» tot mai crede încă cum că rominii nu sint de­cit un popor slav şi de aceia susţine mereu că poli­tica externă a Rominieî, care gravitează spre tripla alianţă, nu este de­cit o o­­peră a politicei germane care a fost adusă in ţară odată cu dinastia de Ho­­henzollerfi şi că această politică nem­ţească este in contrazicere cu spiritul şi tendiţiile poporului a căruia duşmă­nie ar fi provocat-o chiar. In consecinţă Rusia nu trebue să tacă în Romînia alt­ceva de­cit să se asocieze cu partidele naţionale şi ortodoxe, împreună cu care să pornească o agitaţiune energică îm­potriva actualei direcţiuni în politica externă a Românieî. * De aceleaşi arme de cari se­­serveşte politica germană trebue să se servească şi cea rusă, căci atunci succesul acesteia este de două ori asigurat, dat fiind să simpatiile poporului romînesc sunt de partea Rusiei. Să se fondeze o presă care să preconizeze politica rusească, să se introducă în Romînia capitaluri ruseşti pentru ca acestea să le gonească pe cele nemţeşti, in sfirşit să se desfăşoare drapelul ortodoxizmuluî, pentru a’l o­­pune propagandei la sate a călugărilor catolici, al cărora număr este in conti­­nuă creştere şi cari prelucrează ţărănimea in vederea triumfului desăvîrşit al politicei germane. Şi slavofilii s’au pus pe lucru în sen­sul indicat de ziarul «Novoie Vremea». La început au fondat o revistă săptă­­minală, faimosul «­­Taroslavni Wostok», ai căruia redactori îşi permit o libertate de limbagiu, care in iubita lor patrie le-ar procura temniţa dacă nu chiar plăcerea de a admira gheţurile eterne ale Siberiei nordice. După cum a relatat âte'.&svti îeadat țp -ya fel de ordin n­ rcirmii­ur Slavofilî d­­­in toate clasele ţarei. Acum Novoie Vremea anunţă o serie de noui măsuri ce vor lua slavofilii pentru a combate politica germană. 1. Se va înfiinţa un ziar zilnic care va dispune de capitaluri mari şi care să aibă la dispoziţie toate mijloacele tehnice pentru ca să fie gustat şi citit, ba chiar preferat de către toţi aceia cari citesc azi gazete in Romi­na. 2. Se va fonda o mare Bancă cu capital rusesc care să aibă sucursale în toată ţara. 3. Se va întemeia o mare societate de asigurare rusă, care de asemenea va avea sucursale în toate­­capitalele de judeţe. In sfirşit­­, se vor înfiinţa prin diferite părţi ale ţărei misiuni ortodoxe cu preoţi şi călugări rominî, ca să «combată—cum zice Novoie Vreme­a — planurile machiavelice cari tind a-şî asigura cu ajutorul călugărilor ca­tolici o influenţă asupra ţăranilor». * Deocamdată panslaviştii fac mari pla­nuri pentru a acapara Romînia. Toate ştirile senzaţionale privitoare la ţara noastră, în special la familia regală, sunt considerate in cercurile diplomaţilor tri­ptice­, ca manopere ruseşti. Ast­fel ştirea despre abdicarea prin­ţului Ferdinand în favoarea minorului principe Carol, precum şi aceia despre o reformă a Constituţiei în vederea acestei abdicări, ştire care a apărut mai intim în ediţia franceză a lui New Y York Herald şi în alte gazete franţuzeşti, pentru a trece apoi in unele ziare ger­mane, este de asemenea considerată ca pornită din sursă rusească. Noi ştim că această credinţă exprimată între altele de Neues Wiener Journal este eronată. In schimb se poate ca această idee să fi inspirat panslaviştilor convingerea că o abdicare a prinţului Ferdinand ar fi pentru politica rusească de cel mai mare folos, şi iată de ce: Abdicînd prinţul Ferdinand, rămine ca moştenitor prinţul Carol, care s’ar putea să vie la tron ca minor. Mai intiiii prinţul Carol e crescut in religia ortodoxă, pe lingă că e influenţat de mama sa princesa Maria, care ar fi avînd inclinaţiuni rusofile. Aceasta va face ca micul prinţ şi viitorul rege să fie mai accesibil dorinţelor ruseşti. Apoi un rege minor a fi poate un instrument docil in mîinile acelor politiciani cari favorizează astăzi şi a celor cari ar favoriza poate in viitor agitaţiunile pan­­slaviste, încă odată deci se poate ca astă­zi rusofilii să dorească o soluţie în senzul abdicărei prinţului Ferdinand şi să lucreze chiar în această direcţiune. * Din toate cele arătate pină aci, se vede clar că slavofilii au de gind să se pună serios pe lucru in Romînia. Guvernul nostru va lupta poate împotriva lor, dar prea mult nu va face, căci ar fi possib­il atunci ca Rusia oficială să intervie şi aceasta ar putea să aibe consecinţe fatale. De alte­mintrelea lucrurile par a avea un caracter foarte serios, căci alt­fel nu s’ar putea închipui cum un ziar de seriozitatea «Gazetei de Colonia», un ziar care trece de oficios al guvernului german, a putut să publice acele arti­cole alarmante în cari se­ dezvăluesc ma­­noperile panslaviste în Romînia și se polemizează contra lor cu o asprime de limbagiu,care— dat fiind tonul obicinuit al ziarului german—trebue considerată ca foarte caracteristică. In tot cazul credem că guvernul trebue să vegheze cu multă încordare la pregătirile ce le fac slavofilii, căci acestora greu le este pină se aşează, pe urmă nu-i mai scoţi atit de lesne. Odată aşezaţi insă pornesc acele uneltiri şi intrigi ruseşti cari au­ dus atitea state la ruină şi pierzanie. Noi nu vroim şi nu trebue să facem politică ruseasca, ci trebue să urmăm acea linie politica pe care o socotim mai utilă dezvoltăreî şi prosperărei ţărei acesteia, cu alte cuvinte să facem politică romînească. Să se ia deci cele mai aspre măsuri contra agenţilor moscoviţi cari vin aci să ne turbure liniştea noastră şi să ne ameninţe situaţiunea prin grea muncă şi cu singe ciştigată. Inter. TELE­­F­­ON iarăşi votul TJSiversar. Se petrece ceva ciudat in rindurile tinerilor liberali cari au trecut de la socializm la liberalizm. Entuziaştii şi curagioşii de altă dată au devenit mai timoroşi de cit erau şi sint liberalii vechi, acei cari pe cind d. Morţun era in opoziţiune nu se stau să propună alături de d-sa votul universal şi să-1 voteze. In trecuta Cameră liberală 44 de deputaţi liberali, au votat pen­tru amendamentul d-lui V. Gh. Morţun şi astă­zi se pare că socialiştii de eri in cap cu d. V. Gh. Morţun se co­desc să facă aceea­ ce eri făceau sim­plii liberali. Cu altă ocaziune am arătat că frică de a indispune pe fruntaşi şi pe şef nu poate , de oare­ce in partidul liberal votul universal este socotit ca un ideal. De ce dar această hezitare, mai ales că de pildă d. Const. Mille a fă­cut declaraţiune formală, că dacă ti­neretul liberal se împiedecă de per­soana sa, d-sa dispare in umbră lă­­sind să se facă o manifestare pur libe­rală fără nic­­ o nuanţă de opoziţiune contra guvernului? BIZANTI­ZMUL şi GHINEZIZMUL „Zidurile chinezești“ au fost un minunat prilej ca să se dea încă o­­dată la iveală bizantinizmele politi­cei noastre. D. Flaislen, încercînd să le dărîme prin articolul său, ale că­rui argumente, fie zis în treacăt, au rămas în picioare în urma tuturor contra-atacurilor, d. Flaislen a deve­nit azi obiectul unei interpelări în Cameră—într’o cameră liberală ! Ce se întîmplă însă. Pe cînd un deputat ce sa pretinde liberal inter­pelează pe ministrul justiţiei asupra îndrăzneiei unui magistrat de a avea o opinie a sa în chestia articolului 7 şi de a o da publicităţeî, un fost prim-ministru conservator se hotă­răşte a lua cuvintul spre a apăra li­bertatea gîndirei în Romînia. Acest prim-ministru conservator e d. P. P. Carp. Lucrul e cu atît mai caracteristic, cu cit, ceva mai înainte, avusesem spectacolul curios al unor juriscon­sulţi liberali atacînd pe d. Flaislen nu numai pentru fondul articolului său dar şi pentru îndrăzneala de a-l fi scris, iar un jurisconsult conserva­tor, d. Dissescu, fost ministru al ju­stiţiei, luînd condeiul spre a apăra pe d. Flaislen de acest din urmă re­proş. E lumea pe dos, ca în­tot­dea­una în politica noastră şi în concepţiile Ediţia are seara de principii ce se dau la iveală la noi. Dar anomaliile acestea se complică cu nişte bizantinizme în adevăr ui­mitoare. Apropos de „zidurile chine­zeşti“ pare că era şi natural ca să a­­pară pe orizont şi bizantinizmele. D. Carp, apărătorul de azi al li­­bertăţei gîndirei, indignat că se re­proşează unui magistrat libertatea pe care şi-a luat-o—garantată prin Constituţie de altmintrele—de a crede ce vrea şi de-a spune ce crede în materie de legi, d. Carp e acela care a emis ideea, în plin Senat şi de pe banca ministerială, că un sluj­baş trebue să voteze cu guvernul, iar la caz contrar guvernul are drep­tul să-l dea afară. Acum d-sa e cu totul de altă părere... fiind­că e în opoziţie. Noi primim adevărul ori de la cine ar veni, şi credem că d. Carp din opoziţie are perfectă dreptate împo­triva d-lui Carp de la putere. Aceasta nu-l va împiedeca, negreşit, ca re­venind la putere să susţie iarăşi ideea că un slujbaş e un rob şi un minor, lipsit de toate libertăţile ga­rantate prin legi şi Constituţie. Dar noi, cari n’am variat şi nu vom varia, vom avea atunci neplă­cerea să-l combatem, după cum a­­vem azi plăcerea să fim de acord cu d-sa. Trebue să fim însă drepţi. Dacă liberalii s’ar fi găsit în opoziţie şi conservatorii la putere în timpul de faţă, nu mai încape îndoială că un deputat conservator ar fi interpelat guvernul în chestia articolului d-lui Flaislen, şi că liberalii ar fi sărit să-l apere. D. Stoicescu, în locul d-luî Carp de azi, s’ar fi sculat să protesteze în numele libertăţeî gîn­direi, iar d. Carp ar fi tunat şi ful­gerat, de pe banca ministerială, îm­potriva acestei libertăţi „rău­ înţe­lese“. Doar nu sîntem de azi, de eri ; doar ştim cum merge la noi cu politica şi cu principiile, cu etiche­tele de partid, cu convingerile şi cele-lalte. Avem o singură speranţă : că bi­­zantinizmul, ca tot ce-i pe taine, se va uza cu vremea. Tot mereu în­­trebuinţîndu-i, bărbaţii noştri poli­tici îl vor toci pînă la vîrful rădăci­nilor. Nu vedem chiar dintre rîndu­­rile lor ridicîndu-se unii cu Scîrbă şi denunţînd sistemul ? Articolele d-lui Nacu ce erau alta de­cît in­dispoziţia provocată de o indigestie de bizantinizm? însuşi d. Carp, revenind actual­mente la sentimente maî bune, ne dă o probă că chiar bizantinii s’ai­ îngreţoşat de bizantinizm. Sătul pînă în gît de-a susţine că albul e negru şi negrul alb, după cum se află la putere sau în opoziţie, fără alt cri­teriu, încep să guste plăcerea de-a avea o opinie hotărîtâ şi de-a se o­­dihni în senina pace a adevărului. Din acest punct de vedere d. Flaislen ne-a făcut un adevărat ser­­viciu cu articolul sau, dînd încă un prilej bizantinizmului să se arăte, spre a deveni şi mai hidos. 1. Teodorescu dă prilej autorităţilor să-î afle gît­du­­rile şi scopurile. E absurd şi din alt punct de vedere de­oare-ce mijloacele de comunicaţie sînt aşa de intinse şi aşa de sigure, în cît un complot se poate înjgheba şi duce la capăt fără a fi nevoe de te­legraf. Şi dacă statul nu se simte în sigu­ranţă, de ce n’ar deschide şi scriso­rile? De altmintrelî nu se şi obicînueşte să se transmită imediat prin poştă şti­rile oprite prin telegraf ca primejdi­oase sau imorale ? Aceste reflecţii ne-au fost suggerate în urma oprire­, de către guvern, a te­legramei prin care corespondentul nostru ne trimetea rezumatul exact al faimosului articol din Vossische Zei­tung, pe cînd lăsa liberă telegrama false a Universului. Ca să protestăm, e un zadar, llugăm cerul sau împrejurările oarbe, ca să facă pe guverne să comită încă 2-3 prostii de calibrul acesta, pentru ca să dispară şi stupidul art. 7 din legea te­­legrafo-poştală. Index. POŞTA MICA D-luî Gemin, Loco.— Nu vă putem da nicî un detaliu, căci nu ştim de existenţa acestei concer­­tiste. D-reî Ecaterina Petrescu, Tecuciu. Faceţi o peti­­ţiune d-neî Olga Mavrogheni, damă de onoare a re­gineî, cerînd o audienţă la regină şi vi se va răs­punde da­că vi se va acorda audienţa şi cînd. D-lui B. Gheorghiu, Loco.— Evenimentul de care vorbiţi ne­fiind un fapt îndeplinit—nu vi se poate răspunde la întrebare. D-lui Dr. Viena. — Ofiţerii bacalaureaţi de regulă nu se ^concentrează de­cît toamna la marele manevre sau chiar la manevrele parţiale. Ministerul de răz­­boi­ însă este în drept să vă concentreze cînd voeşte. D-lui F. Sim­ion. Canania. — D-ta girînd poliţa în ordinul lui Z. el a devenit proprietar şi d-ta nu mai aî de cît faţă de el un act de creanţă* Dacă a­­veţi acte că Z. n’a fost de cît mandatarul d-v. îl puteţi chema la parchet pentru abuz de încredere, deşi s’ar putea să vi se răspundă de către parchet că-i o afacere comercială şi în cazul acesta va fi nevoe de un proces. (Z. S. Loco.— Odată trecut de treî­zeci de ani, nu mai puteţi­­ recrutat. Dacă însă aţi fost recrutat şi nu v’aţi prezentat, sînteţi declarat ’fraudulos şi deci încazarmat şi pedepsit cînd sînteţi prinşi. D-nei Edelvois. —Domiciliul răposatului V. A. U­­rechia este în str. Brezoianu No. 28. 2. D-na Smara domiciliază str Cluceru (la șosea) și este institutoare la școala Petrache Poenaru. 3. La această întrebare nu vă putem răspunde. Oprirea telegramelor Nici o dată n’am înţeles rostul art. 7 din lenea telegrafo-poştală — încă un articol 7 de dat jos — prin care se dă drept guvernelor să oprească distribu­ţia unei telegrame, sau chiar expedia­­rea ei. Se zice că pentru a nu se pune în primejdie ordinea şi instituţiile. Dar e absurd, căci prin faptul că cine­va se serveşte de telegraf, prin urmare de un mod de corespondenţă deschisă, el CARNEŢEL MEU JO0 de loterii! At’tea sunt la număr loteriile noastre care se trag „irevocabil“ şi nu se mai trag nici o dată. Guvernul a făcut o an­chetă în această privinţă. Din 200 de lo­terii încuviinţate, 180 nu s’au mai tras , iar din aceste­­180, vre-o 100 au depăşit cu doi ani termenul. Restul i’au depăşit cu maî mult. Cit priveşte scopurile pentru care au fost ele încuviinţate, D-zeu­ ştie ce s’a făcut cu dînsele. E probabil că sumedenie de bani s’au mîncat din buzunarele nai­vilor. Iată ce înseamnă cînd vrei să te arăţi maî cu moţ ca­ alţii. să te dai drept sta­tul cel mai moral din lume, încurajezi i­­moralitatea, fără a împedica publicul de a juta la loteriile străine. Şi are mare dreptate publicul. Ori­ce s’ar zice de loteriile străine, ele au enor­mul avantagiu că se trag la termen fix, fără greş, ceea ce pentru o loterie e prin­cipalul. Guvernul urmăreşte, între altele, să ştie cam cîte bilete au vîndut în mediu anual loteriile indigene, desigur pentru a-şi da seama pe ce clientelă poate conta o loterie de stat. Nu ştiu la cît se urcă nu­mărul acestor clienţi, dar trebue ţinut socoteală că el e mai scăzut de cît ar trebui, pe de o parte fiind că lumea s’a săturat d­e înşelătorii, pe de alta fiind-că jucătorii sa adresează loteriilor străine. Statistica aceasta nu poate deci furniza o bază serioasă de calcul. Ar fi intere­sant de ştiut cîţi joacă în Ungaria, Ger­mania şi Bulgaria. După cîte­va date a­­proximative pe care le-am­ aflat, se duc cel puţin două milioane pe an din ţară ,fără pe loteriile străine. De­sigur că o bună parte se reîntoarce şi probabil ca în­­unii ani in­tră mai mulţi bani de­cît ies. O loterie de stat se impune, şi pentru a curma scandalul cu loteriile indigene, şi pentru a ne folosi noi de pe urma o­­biceiului neînfrînabil și nevindecabil al publicului de a juca. Sperăm clar că la acest rezultat se va ajunge cu cercetările începute asupra chestion loteriilor. 1. T. CHESTIA ZILEI Magistraţii n'au dreptul la libertatea gîndirei! ! ! A­nt.i- Flaislen) Cum trebue să fie justiţia Justiţia nu trebue să fie numai oarbă, ci şi... mută!! POLITICA EXTERNA Înţelegerea franco-germană Corespondentul nostru ne-a relatat printr’o telegramă despre senzaţiona­lul discurs rostit de deputatul francez Massabuan in Camera franceză, cuvin­­tare în care pentru prima oară de la 1870 încoace, s’a propus de pe tribuna parlamentului o apropiere între Franţa şi Germania. Complectăm telegrama cu următoa­rele amănunte. La budgetul războiului Massabuan a zis : Aţi citit probabil cu toţii revista engleză care propune o alianţă franco­­rusă-engleză. Dacă ar trebui să înche­iam o triplă alianţă, apoi am avea de ales între vecinul nostru da pe conti­nent şi cel de dincolo de Canal, eu un cuvînt vom trebui să ne decidem pentru politica lui Yves Guyot sau pentru a­­ceea a lui Jules Ferry. Eu din par­­tea mî prefer o alianţă cu Germania. Nu mă tem să pronunț numele : Germania. După notele stenografice discursul deputatului Massabuan mai conţine ur­mătoarele pasagii remarcabile : «Dacă m’aş vedea silit ca pentru bi­nele patriei să tratez cu duşmanii Fran­ţei aş preferi o apropiere de Ger­mania (Deputatul d’Estournelles : da, dar nu ce condiţiune !) Aceasta o vom discuta la momentul oportun în pre­zenţa­­ ministrului de externe. In tot cazul eu sunt partizan al unui modus vivendi (Mişcare. Deput. soc. Contant: eşti un internaţionalist !i care ne ar permite ca aşteptînd regularea altor chestiuni serioase, să ne înţelegem cum ne-am înţeles în China contra inamicu­lui comun. «Deschideţi cartea galbenă şi veţi găsi în ea un protocol în capul căruia stă numele lui Waldersee care tratează in numele împăratului Germaniei. Noi am pus dedesubt numele şi semnătura noastră şi n’am crezut că ne dezonorăm prin această înţelegere trecătoare cu i­­namicul nostru de eri. Nu văd de ce n’am face miine iară ce am făcut eri şi de ce n’am uni interesele noastre cu alte interese continentale contra unui inamic comun şi secular. Germanizarea polonezilor Chestiunea germanizărei polonezilor ameninţă să ia o turnură care ar putea să aibe nişte consecinţe grave. In Aus­tria polonezii cari joacă un rol hotăritor în parlament sunt din cale afară de surescitaţi. Telegramele pe cari le-am publicat pe rînd au arătat că în toată Galiţia s’au organizat demonstraţiuni contra brutalei politice prusiace. La Cracovia s’au petrecut chiar demonstraţiuni zgo­motoase la faţa consulatului german şi se afirmă că guvernul austro-ungar a cerut scuze pentru aceasta guvernului german. Deocamdată lucrurile sunt încă ino­fensive. Atît guvernul german cit şi cel austriac îşi dau aerul că privesc lucrurile cu mare neîngrijire. Relaţiu­­nile dintre ambele state—zic eîe—sint atit de strînsa în cit asemenea mici incidente nu pot cauza o turburară maî mare. Cu toate acestea in realitate lucru­rile nu stau aşa. Cind guvernul aus­triac va fi încolţit în parlament, el va putea răspunde că nul se poate amesteca în afacerile interne ale Prusiei, dar nu va putea împiedeca pe deputaţii polo­nezi ca să’l combată şi alături de tine­rii cehi s’ar putea să vadă ca adversari pe polonezii de toate nuanţele cari pină acum i-au­ dat sprijinul cel ificace. Pe de altă parte tulburări ca din Cracovia nu pot conveni de Germaniei şi deja s’a vorbit că consulii germani din Galiţia vor fi re­­­chemaţi. Deocamdată ştirea aceasta a fost dezminţită dar, ce nu e astăzi incă, poate fi miine. Este deci posibil ca in urma măsu­rilor luate de Prusia contra polonezilor să devie cu neputinţă alianţa austro­­germană cel puţin in condiţiunile la cari există astăzi. Diverse Se scrie din Madrid. La Cadix s’au pus în grevă 2000 de brutari. S’au produs turburărî pe stradă cu care o­­cazie au fost arestate 80 de persoane. Oraşul Cadix avînd nevoe de 24000 kilograme,pune, au­ fost priepiiţi soldaţi ca să lucreze la­ pîine. Din­ cauza a­­ceasta preţul piineî s’a triplat. — Cu privire la noul scandal din Neapole asupra căruia am relatat tele­grafic maî aflăm următoarele : 200 de tineri împreună cu aghiotanti, subofi­ţeri şi cîţi­va consilieri comunali com­promişi in marea panama au fost dat! în judecată fiind­că au­ dat resp. primit mită pentru a scăpa reap, a face scăpare de la serviciul militar. mai cele ioc toti Economice Tonă cale pe Rin Pentru a face o mare cale de navi­­gaţiune pe Rin pină la Basel, s’a în­cheiat un tratat in acest sens intre Bavaria, Alsacia şi Badenul. Prin acest tratat numitele trei state se oblică să execute în de comun lu­ Cronica literară Tezaurul literar adunat în colec­­ţiunea Convorbirilor literare, colec­­ţiune pe care astăzi nu mult­ o po­sedă complectă, începe a apare în­cetul cu încetul în volume. La cele apărute pînă acum se adaogă unul nou conţinînd Poeziile ') scrise de d. Olănescu-Ascanio, de la 1878 şi pînă la 1898. Volumul cuprinde, după genul poeziilor, trei părţi: lirice, sa­tirice şi eroice, ceea­ ce nu însem­nează că printre lirice nu se stre­coară satirice şi printre eroice lirice. A judeca valoarea operei d-lui Olănescu nu este lucru uşor şi nici nu este de cadrul unei recenziuni de ziar. Aci trebue să ne mărginim a releva cîte­va din părţile caracte­ristice ale versurilor d-lui Olănescu pentru a îndemna prin aceasta pe cititori ca să se grăbească — dacă n’au făcut-o pînă acum—a face cu­noştinţa acestui poet care într’un timp cînd toţi colegii lui întru A­­pollo zmulgeau sunete de durere strunelor încordate ale lirei, nu s’a lăsat tîrît de curent, ci a rămas să­nătos, optimist, plin de încredere în viitor. O fi cauza acestui fenomen faptul că versurile au fost scrise de la 1878 încoace, adică de cînd Ro­­mainia cucerindu-şi independenţa a luat un avînt atît de uimitor, sau a­r fi pur şi simplu constituţia fizică şi­ psichică a autorului, sail or fi amîn­­două, aceasta ar duce prea departe s’o dezvolt aci. Am ţinut însă să pun în evidenţă tocmai partea a­­ceasta caracteristică a versurilor d-lui Olănescu, fiind­că de la ea s’ar putea folosi mult şi cititorii al că­rora gust a fost conrupt de poezia plîngătoare, mai mult de cît plîngă­­toare a unor epigoni mititei de tot ai lui Eminescu, şi poeţii cărora talentul le este sufocat de tendinţa aceasta, către un pesimism sentimen­tal nesincer din toate punctele de vedere, dar impus respectului de modă. Şi în Satira I care are de moto versurile lui Eminescu: „Iară noi, noi epigonii*, satiră scrisă la 1892 cînd poetul nu putea vedea cum vedem astăzi dezastruoasele urmări ale poeziei bocitoare, ca să-i zic aşa, el găseşte totuşi cuvinte muş­cătoare pentru a înfiera pe poeţii cari vor să silească lumea ca să le citească lamentaţiunile lor adesea ori ridicole. Şi d. Olănescu zice: Ca să dăinuiască­ o carte, nu-i destul să fie scrisă ori şi cum de ori şi cine. In materia închisă intre cele doua scoarţe negreşit că nu-i destul Să găseşti că din prinde de viaţă e sătul, Că robit de doui ochi galeşi, dom®« c? dor se pierde, Una după un­ alt» după frunză verde, Pesimism, nevropaţie, decadenţă... mai şti­i eu ! Toate spuse într’o limbă de s’o­erte Dumnezeu! Şi terminînd această satiră poetul îndeamnă pe al de domnul Z. ca să meargă să se prindă cu nevoia în luptă dreaptă. Prn’ ce vi se vor preface bolnăvitele simţiri Şi pe frunte s’or aşterne pături noul de noul gîndirî Sănătoase şi tihnite, iar în piept vă vor străbate Razele credinţei blînde cu îndemnuri prea curate. Ş’atunci incorda, iar lira, prinde-ţi visurile ’n zbor, Răspîndiţi în jurul vostru farmecul mîngîetor Al cîntăreî, fiţi izvorul dătător de ’nsufleţire Şi jertfind vechiul jertfelnic pîr­gărit de amăgire, Bucuraţi-vă de viaţă răsăriţi speranţă’n noi. Pătimiţi ca să se simtă Că trăeşte lumea ’n noi. In genere Satirele ar trebui să fie citite zi cu zi, dimineaţa şi seara de poeţii noştri sau de cei ce vor să fie aşa ceva. Cît de bine nu le-ar prinde învăţăturile din Satira VI Aşa de exemplu căruia din poeţii noştri nu i-ar prinde bine sfatul următor? Cine e lipsit de darul de-a 'ntrupa în pildărie Viaţa şi mişcarea lumeî, în zadar acela scrie Căci temeiurile artei iun» 7« frumuseţea o! Nu­ rusar din forme goale ci din fapte ,şi idei.. Azi cînd barzii şi rapsozi! nu-s ca’n vremile trecute. Povăţuitorî de neamuri.... Către idealurî nonă, bărbăteşti să ne avînte Glasul harpei dacă-î volnie inspirat el să ce cînte Cu ne mai cercate tonuri ce e azi măreţ şi drept Şi să stingă îndoiala ce ni s’a ’încuibat in piept In Lirice d. Olănescu ştie să zmur­­gă sunete tuturor strunelor dar nici aci nu lipseşte pointa satirică şi maî ales —ceea­ ce ’mi place cu deose­bire­—pointa moralizătoare­. Citiţi de pildă cu atenţiune poezia Mă ’ntrebî ce vroiu ? şi veţi găsi adunate la un loc toate aceste. La întrebarea iubi­te! că ce vrea poietul, acesta nu răspunde că vrea să-i vadă ochii negri, visători şi profunzi, sail tru­pul „etercu şi­ diafan“ sau că vrea să moară de dorul ei—cum e la modă acum, ci răspunde bărbăteşte: Aş vrea !... aş vrea să fiu bogat, Mai mult de­cît un impărat Să cumpăr lumea la mezat Că toatâ-i de vînzare. S’o fac din nou pe placul meu. Să tai tot ce e slut şi râu. Şi fie­ cui ce e al sau Să-i dau precum e bine. Să nu mai fie mici­­şi mari, Nicî slabi de tot, nicî prea mult tari Nici înţelepţi şi cărturari Prea iubitori de sine. Şi poetul termină în versuri pline de sănătate şi viaţă ast­fel: Aş vrea !... dar uita sunt sărac Căci nu mi-e ’ngăduit să fac O lume cum mi-ar fi pe mine Şi poate că-i mai bine Deci pune-ţî braţul căpăţii Căci vroiu !... tot tînăr să rămii Şi ca în zilele de ’ntîi Să mă iubesc cu tine După un poet copt şi recunoscut ca d. Olănescu, vroiu să vorbesc ci­titorilor de unul tînăr, nerecunoscut încă, dar cu destul talent pentru ca să poată pretinde a fi recunoscut. D. Florian Becescu, care nu e un necunoscut cititorilor acestui ziar de­oare­ce primele dintre versurile sale în suplimentul nostru literar au gă­sit ospitalitate, şî-a adunat versurile publicate în ziare şi reviste şi cele inedite într’un volum pe care l’a in­titulat Vise şi lăcrăm. Cu greu m’am decis să scriu des­pre acest volum, de­oare­ce poetul a pus în fruntea lui scrisori de la unii dintre cei mai cunoscuţi şi dis­tinşi oameni de litere ai noştri. Unde aceştia şi-au­ spus cuvîntul despre o lucrare, ce să mai aibă de adăogat un modest recenzent ca subsemnatul. Totuşi îmi voia face datoria de a atrage atenţiunea cititorilor asupra acestui volum care corespunde per­fect titlului: multe visuri şi multe lacrămi ascunde în cele 168 de pa­gini. Prima poezie din volum, aceia ce-i servă oare­cum de prefaţă,—şi mai ales ultimul ei vers, ne dezvălue toată filozofia despre viaţă a d-lui Becescu. Iat’o: „Viaţa-i un pustiu abist Azi visul mai încîntă firea, Tu cel ce cauţi fericirea Să nu te m­­ai deştepţi din vis ! D-l Maiorescu în scrisoarea ce a adresat-o poetului şi pe care acesta o publică în capul volumului, spune despre una din poeziile d-luî Be­cescu că prea e eminesciană. In­fluenţa lui Eminescu se resimte în tot volumul, în fie­care poezie, dar ceea­ ce distinge pe d. Becescu îna­intea altora este că durerea şi pe­­simismul d-sale Ie credem, fiind­că lăcrămile poetului sînt sincere, du­rerile într’adevăr trăite. Imitatorii lui Eminescu, neavînd nicî talentul, nici cultura acestuia, au reuşit să dea numai nişte false poezii de dragoste pesimistă. Ceia ce face fînsă marea putere a lui Eminescu este poezia filosofică şi genul acesta nici unul dintre imita­tori nu la cultivat. D. Becescu nu este un imitator al lui Eminescu, ci opera genialului nostru poet a avut numai o influenţă decizivă asupra d-sale. De aceea d. Becescu este şi unul dintre prea puţinii, dacă nu chiar singurul discipol al şcoalei eminesciane, care cultivă genul poe­ziei filozofice. Povestea omului, Scri­sorile, Nebunul, şi multe alte poezii încă dovedesc că d. Becescu pe lingă talent pentru poezie, ştie şi cugeta şi să-şi exprime frumos cu­getarea. Neapărat că fondul profund şi forma impecabilă­,a lui Eminescu nu se regăsesc tocmai la d. Becescu, dar ceia ce se găseşte îndreptăţeşte convingerea că viitorul va înlătura toate lipsurile, dacă d. Becescu va asculta mai ales de sfatul d-lui Gion care mai de cîte ori îi scrie, îl în­deamnă: citeşte ! citeşte! citeşte ! Nu pot sâ nu atrag deosebita a­­tenţiune a cititorilor asupra poeziei splendide ca formă şi fond întitulată Ultimul vis al lui Buonaparte : „Stins în patul agoniei pe-acest punct pierdut în spume Dorme’nvingătorul lumeî părăsit de ’ntreaga lume, Răscolind în amintirea-n un noian de vremuri duse, Plin de zbuciumul zadarnic al ntitor vieţi răpuse. Acum moartea 'nduioşată uită voia si haină, Sus pe cer un nor fantastic Stinge-a soarelui lumină. In tăcerea dureroasă care începe să se 'ntindă Oceanu înmărmurit-a albăstria sa oglindă, Roata vreme! încă pare că din mersu-i s’a oprit Să nu turbure însomnu-i Pe măreţul adormit... ...Iubitorii de poezie bună şi fru­moasă trebue sâ citească versurile d-lui Florian G. Becescu, care în mijlocul noianului de producţiuni poetice care ne compleşeşte astă­zi, se ridică ca un artist întreg de mare viitor. B. 1/ Olănescu-Ascadio: Poezii, 1878-1898- fibr. Socec & Co. Un vol. 211 pag.

Next