Adevěrul, iulie 1902 (Anul 15, nr. 4641-4670)

1902-07-22 / nr. 4661

Luni 22 Iulie 1902 Că sa lucrează de multe ori fără ni­velul reglementar de apă un cazan asta iar nu o­rmi scot un relief fiind­că e ceva obişnuit la ţară. Cunosc cazul unui fochist de la ţară care se lăuda că el face să umble ma­şina lui cu fum. atmosferă. Şi boerul era foarte mulţumit. Cind maşina într’o bună zi a făcut explozie, din fericire fără să facă victime, s’a constatat că la manometru placa de oţel asupra căreia apasă aburul, era dublă, şi lipită cu un strat gros de cositor. Aşa că manometrul devenise insensibil, şi în loc să arate gradul exact de presiune, la care ajun­gea aburul, abia arăta jumătate atmos­feră. O să se zică, dar supapa de siguranţa?! Hei cind stă o maşină murdară, ex­pusa ploilor, soarelui, fără nici o îngri­­jire după ce mai intim a lucrat o vară, tot­ fără îngrijire,—e foarte uşor expli­cabil ca garnitura de cauciuc sa se li­pească hermetic, sub presiunea continuă a resorturilor sau a greutăţilor şi în ca­zul ăsta de multe ori cazanul exploa­­dează fără ca supapa să fie măcar de­ranjată. Ar fi o chestie de umanitate să se ceară ca guvernul să introducă încerca­rea oficială a locomobilelor — ca in alte state : Belgia, Francia, Germania,—spre a nu se mai ucide şi schilodi atita lume din cauza avariţiei­ unui proprietar de maşine. Tot de­odată ar fi o măsură de sigu­ranţă şi omenie să nu fie permis nici unui b­oer sau­ arendaş să lucreze fără un mecanic cu diplomă. Ar fi aci un mijloc de a se plasa şi mulţi din absolvenţii şcoalelor da me­serii. Tot de odată prin controlarea maşi­­nelor s’ar putea incasa de stat o sumă, care, fiind dat numărul foarte mare de maşini ce sunt în ţară, şi aceasta ar constitui pentru stat un venit anual sigur. Dar in special s’ar evita nenorociri aşa grozave ca aceasta, care a ucis 5 oameni—azi aflu că au mai murit încă trei din cei răniţi—şi a făcut atîtea victime, nenorocind un sat întreg, răs­­pîndind jalea şi desperarea printre nişte oameni nevinovaţi..... .. Lucrător mecanic. IMPRESIUNI PALAVRE şi Spre linişte Omenirei Cu capul între mîinî stau gînditoare la ,fereastră, cu privirea îndreptată spre fru­moasa privelişte a Filaretului. Arborii a­­şezaţi în linie dreaptă ca soldaţii stau pe o margine şi alta a şoselei, cu umbra aruncata în jurul lor. E cald. Trecătorii păşesc a­lene, asudaţi şi obosiţi; femeile făcîndu-şi vint şi se mai răcorească se ascund sub umbrele de razele soarelui arzător. De departe se aude apropiindu-se o mu­zică militară. Sunetul instrumentelor de alamă te entuziazmează. Acestea însă mă lua să plîng. Era un marş funebru. Duceau un ofiţer spre locuinţa vecinică. Ce fericit e el! A scăpat de ori­ce grijă, a scăpat de nimicnicia vieţii, înoţîndu-se spre eternul viitor. Cortegiul e pompos, condus de armată şi trăsuit. Privesc în urma lui, lumea îl salută şi trece mai de­parte. O fiinţă dusă, o licărire stinsă ce însemnătate are ea pentru lume, cînd ra­­m­în şi se nasc mereu altele. însemnăta­tea unei fiinţi pe lume e atit de mică, în­cît îţi vine să te lipseşti de sarcina vie­­ţeî- In adevăr ce rost are viaţa, oare-i scopul ei ? Te naşti să mori, iată patru cuvinte ce sintetizează rolul omului. Cel puţin dacă creatura plămădită din lut ar avea noţiunea existenţei sale, de şi-ar cunoaşte nimicnicia, tot ar fi bine. Oa­menii n'ar mai fi răi, egoişti, cotropitori, sanguinari. Nu eşti de cît atom şi totuşi cît de rău! N’au inimă de loc. Toţi, toţi sîntem la fel, nici o deosebire...Fie­care e pentru el, vanitos, vrea ca numai el să e­­xiste, chiar de ar pări toţi. Cît are nu-i destul, vrea să aibă mai mult, e setos de avuţie, vecinic nemulţumit. Şi cînd te gîndeşti că fără valoare sîntem cu toţii, n’ar trebui să existe răi, ci buni, buni cu desăvîrşire. Trebue ca oamenii să fie mi­loşi cu semenii lor, devotaţi şi sinceri unul altuia, dar...vorbe în vînt. Cortegiul se depărta încet-încerc în su­­netul mişcător al muzical pînă se pierdu sub dealul ce duce spre cimitir, spre a depune acolo resturile pămînteşti ale ofi­ţerului care îşi face ultimul sǎu drum... spre linişte! Hypolita Felurimi Despre actori şi rolurile lor.— De multe ori şi de mulţi, s’a susţinut că actorii ar trăi în rolurile lor, adică ar fi intr’adevăr zbuciumaţi de suferinţele sau ori­ce fel de simţiminte ale eroilor pe cari ii reprezintă. E incontestabil, ca la prima reprezen­tare a unei piese, artistul să fie oare-şî celm înfrigurat interpreted eroul, dar cînd această piesă urmează un şir mai lung de reprezentaţii, actorul devine atit de stăpîn pe rolul său, in­cit face întreg publicul să plingă sau să ridă fără a se simţi el însuşi, cituşi de pu­ţin atins. Cînd Rossi sau Salvini au jucat de sute de ori Othello, părind a trece prin toate chinurile nefericitului negru consumat de gelozie, e oare de admis, ca aceşti meteori ai artei să fi indurat la fie­care dată îngrozitoarele torturi sufleteşti ale geloziei ? Pentru a dovedi oare­ şi cum starea sufletească a artistului pe scenă, iată ce povestesc «Analele politice şi literare» în numă­rul lor din urmă : «Marele avocat al Franţei, răposatul Cremieux a dat cind­va o serată în pa­latul său. Se aduse in discuție, dacă artistul suferă sau nu fiind în­ scenă. Cremieux povesti cu ocazia aceea două pilde. Fiind la începutul carierei mele —zise el, — făcui cunoștința celebrului artist Talma, cu care legai stricsă prie­tenie. Sosind la Nimos—unde mă aflam —spre a da o reprezentaţie de gală, Tam­aa, işî arată dorința, de a mă auzi pledînd. Ii satisfăcut dorința de oare­ ce tocmai pledam intr’un proces foarte in­teresant. După proces mişcat, agitat încă, din pricina cuvintăreî mele de apărare m’ara retras in odaia de garderobă spre a mă schimba. Talma, mă întovărăşi* şi ciad mă văzu încălzit, asudat şi incă agitat, mă întrebă: «Cum adică, eşti într’adevăr mişcat ?» — De sigur că sint. D-ta, cind eşti pe scenă nu suferi ca şi mine, avind de interpretat un rol mult sau mai puţin tragic ? — Cituşi de puţin ! —Ei, vrei să mă faci să cred că atunci cînd pui in vibrare sentimentele unei săli întregi de spectatori, d-ta răraii cu totul rece ? — Gu totul rece și am să’ţî dove­desc că'î tocmai așa cum zic. In ziua următoare — povesteşte mai departe Cremieux — se juca «Androma­que». Aveam o lojă în parterie, care era lipită de scenă. Aşteptam să-l văd pe Talma, în scena nebuniei lui Oreste. Talma apăru, înainta cit mai aproape de loja mea, şi pe ciad glasu-î vibra­tor înfiora mulţimea, la fie­care vers, îndruga spre mine încet cite o bazaco­nie, care nu putea să fie auzită mai departe. M’am convins atunci, că în jocul lui, nu era nici un pic de sufe­rinţă personală, un altul simţea şi vor­bea prin gura lui Tatma. După reprezentaţie, amicul meu îmi zise: Unde am ajunge noi, actorii, dacă jucînd pe Oreste, am vedea intr’adevăr şerpi de­asupra capului nostru sau dacă în Othello am simţi intr’adevăr toate chinurile pasionatului negru ? Şi aceasta regulat în toate serile, de la 8* la 11? In şease luni de zile am înebuni. E greu să iaduri suferinţele propriei tale vieţi, cum vrei să poţi rezista cind treci prin sute de suferinfi străine ? Ar tre­imi să fim stăpîni pe o însutită tărie sufletească, de cum o avem. Arta noa­stră constă in a mişca pe alţii păstrin­­du-ne sentimentalitatea noastră nea­tinsă. Aceasta a fost o pildă, voi mai aduce una. Am fost bun prieten cu marea Ra­­chela, cea mai desăvîrşitâ artistă a tim­pului ei. La începutul carierei sale i-am­ pus tot sprijinul meu la dispoziţie. În­tr-o seară am dat în onoarea ei, o se­rată de gală ; la braţul meu, ea fu sa­lutată de toată lumea. Un brav deputat din provincie, nu vroi să rămină pe jos, se apropie şi el, şi vorbi în ditirambe despre reprezentaţia la care a azistat cu o seară înainte. „Ah domnişoară, ce succes! ce triumf! ce geniu ! Dar şi drama, ce capo d’o­­pera ! „Horaţiu" şi acest «qu’l mourut»... nu se poate ceva mai frumos ! Şi mereu bietul deputat revenea la «qu’il mourut»! care-l umplea de entuziasm. Ia sfirşit după ce se hotărî să ne părăsească, Ra­­chela se plecă spre mine şi-mi şopti: Ce individ plicticos! Ce tot vroia el cu „qu’il mourut“ al lui ? — Cum ce vroia, «qu’i! mourut» este cel mai sfişietor strigăt al lui Horaţiu, cînd i se anunţă că fiul său trăeşte. — Ei, dar unde este asta? — Cum unde este? n’ai citit nici­odată „Horațiu" ? Doar l’ai jucat... — De citit nu i’am citit, afară da ro­lul meu! «Această vi se pare curios, dar Cre­mieux șî-a dat cuvintul, de onoare, că e adevărate»—inchee revista citată. Pester Lloyd sosit orl în Capitală reproduce aprecierile ziarului Times cu privire la zvonul, că în urma re­­înoirei tripei alianţe, Italia nu ar mai fi obligată să trimeată un corp de armată la graniţa Romîniei în cazul unui rezbel austro-rus. Ziarul Times spune, că unei ast­fel de ştiri nu i se poate da crezare. De alt­fel din polemica urmată între ziarele germane şi Neue Freie Presse, polemică pe care am rezu­mat-o în numărul nostru de eri, se vede că ziarele germane au­ fost in­duse în eroare, şi că Italia a rămas cu aceeaşi însărcinare stipulată în tratatul expiratei triplice. Consiliul de miniştri care a fost convocat pentru azi în Capitală, se vă ţine probabil Marţi. Vor asista toţi miniştrii afară de d. Aurelian. Imediat ce va sosi în Capitală d. Pallade, ministru de interne, va cere primăriei Capitalei să’î prezinte un referat asupra stadiului îa care se află actualmente chestiunea gărei de la Obor. Au început să se facă pregătiri pentru marile manevre de toamnă. Regele va asista numai la mane­vrele corpului II de armată. Vor mai participa la manevre re­gale şi regimentele 3, 4, şi 5 de roşiori. In Monitorul de ori a apărut ur­mătorul decret: CAROL I, Prin graţia lui Dumnezeu şi vo­inţa naţională, rege al Romîniei, La toţi de faţă şi viitori, sănătate, Plecînd pentru cît­va timp peste hotar, Am decretat şi decretăm: Art. I. In lipsa noastră din ţară toate lucrările administraţiunei pu­blice, cari cer întărirea regală, se vor supune aprobărea consiliului mi­nistrilor de către fie­care ministru în parte, și li se va da curs sub re­zerva sancțiunei noastre ulterioare. Art. II. Numirile sau destituirile de funcționari publici, cari se vor face după găsirea cu cale a consi­liului de miniștri, vor fi cu titlul pro­vizoriu­, pînă la întoarcerea noastră. Art. III. Consiliul nostru de mi­niştri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat în Castelul Peleş, la 19 Iu­lie 1902. CAROL Preşedintele consiliului de miniştri şi ministru al războiului, D. A. Sturdza. Ministrul agriculturei, industriei, co­­merciului şi domeniilor, P. S. Aurelian. Ministrul justiţiei, Eug. Stătescu. Ministrul de interne, G. D. Pallade. Ministrul lucrărilor publice, C. I. Stoi­­cescu. Ministrul cultelor şi instrucţiunei pu­blice, Spiru Haret. Ministrul afacerilor străine, Ion I. C. Brătianu. Ministrul finanţelor, Em Costinescu. Se aduce la cunoştinţa generală că, de la 15 iulie a. c., se vor putea preda, în staţiunile Bucureşti-Filaret şi Bucu­reşti-Nord transporturi de carne conser­vată, de articole de carne şi de grăsime (untură) de porc, in butoae sau lăzi, in cantitate de cel puţin 10.000 kgr. de scrisoare de trăsură şi de vagon, spre a fi expediate cu mică iuţeală la Rot­terdam, pe baza condiţiunilor prevăzute la pag. 4 şi 5 ale tarifului, valabil de la 25 Aprilie 1901, pentru transporturi de carne conservată şi de articole de carne, expediate cu mică tuţetă de la Turnu-Severin la Rotterdam. D. dr. Petrini Galaţi, directorul gene­ral al serviciului sanitar, a dat o circu­lară către medicii veterinari, invitîndu-i să elibereze cu mare precauţiune certifi­cate de provenienţă şi de sănătate pen­tru vitele destinate a fi transportate. Guvernul provincial al Bucovinei a oprit importul oilor şi caprelor din Ro­­mânia, din cauza epizootiilor cari bintite printre aceste animale. Regele a primit din partea principe­lui Muntenegrului o scrisoare prin care ii notifică căsătoria fiului sau principele Mirko cu domnişoara Constantinovicî. Lucrările comisiunilor pentru clasa­rea rechiziţiunilor vor începe la 1 Oc­tombrie. Mercur­, 7 (20) August a. c., se va începe concursul la direcţiunea G. F. R in localul scodei de mişcare din calea Gri­viţei No. 138 vis-a-vis de gara de Nord, pentru admiterea elevilor in şcoa­la speciala de mişcare a drumurilor de fer. Candidaţii pentru a putea fi admişi la acest concurs, trebue să îndeplinească condiţiunile următoare: Să fie români sau naturalizaţi; Să fi absolvit cu succes cel puţin 4 clase gimnaziale, reale sau comerciale. Absolvirea studiilor indicate aci, trebue să fie făcută numai în gimnaziile, lice­ele sau şcoalele comerciale ale statului sau recunoscute de stat. Absolvenţii şcoalei de conductori de pe lingă şcoala naţională de poduri şi şosele, vor putea fi admişi la co­ncurs considerindu­-li-se studiile echivalente cu studiile a 4 clase secundare. MEMENTO —Duminică 21 Iulie — Grădina Edison.— In fie­care seară teatru de varietăţi.— Trupă germană de comedii. La timp de ploae în sala cu a­­celaş nume. Parcul Oteteleşanu.—In fie­care seară concertul orchestrei Straus. Restaurantul fost Cosman. (str. Sărindar) In fie­care seară orchestra con­dusă de Ciolac. Grădina Sărindar.—Teatru popular, gimnastică Cafe Bulevard.— In fie­care seară gencertul orchestrei condusă de d. Geor BOOU. Ultime informaţiuni Pinâ aseară nu s'a confirmat in mod oficial la direcţia serviciului sa­nitar ştirea că la Kişinău­ s’ar fi i­­vit ciuma. Totuşi s'au luat măsuri ca pasage­rii ce vin din Basarabia prin Un­­gheni să fie desinfecaţî şi vizitaţi de medici la domiciliu­. I­KI.KKIA A JI IU DE AM Ștefan Mihăileanu — de la asasinarea căruia se împlinesc azi doi ani — Primăria Capitalei a cerut ministeru­lui de domenii să-i cedeze terenurile pe care le posedă statul de-a lungul şose­lei Kisselef, intre rondul 2 şi Băneasa, spre a face acolo plantaţiuni şi parcuri pentru promenadă. La începutul anului şcolar viitor de ministru al instrucţiunei publice va numi o comisiune care să studieze ches­tia introduceri doctoratului în drept, la facultăţile noastre de drept. In şedinţa viitoare consiliul consulta­tiv al infanteriei se va ocupa cu modi­ficările ce sunt de introdus regulamen­tului de tir al armatei. La poliţia Capitalei se află un man­dat de depunere a unui individ anume Petre Antonescu, condamnat de către tribunalul corecțional fiind­că a atacat „ ’“'f • I«.»»« î f„ sa, lov.nd’o in cap . fracturlndlJ., un brat. „ AH se­a,imki I» '» *“*• ■«- • r MA nrk­insecute, sub cuvintul că individul pretin. . , , Petre Anton sea a ca nu 61 al h acel Desti.pfilot ascenjj al punitieî. nu re.a trăsnit de fel prea minte să cheme pe’ victime spre a recunoaşte pe agresor şi nici pe eqshisarul care a anchetat fap­tul­ căci in acest caz s’ar fi limpezit repede lucrurile. De aceea agresorul se plimbă şi-şi bate joc de nătungia poliţiei noastre. Societatea «Unirea frăţească a lucrăto­rilor Umplan» din Bucureşti, face cunos­cut d-lor patron­ de timplărie şi d-lor proprietari, că a înfiinţat un biurou de plasare la sediul ei, in localul Bursei muzi­cei pentru a înlesni cererile şi ofertele de lucrători. Domnii ce au nevoe de a angaja lucrători tîmplari, se pot adresa pin poştă, sau in persoană la cance­laria societăţei, in zilele de li­cru seara, de la orele 8 luni, pină la 10, unde vor găsi oameni destoinici şi capabili de lucru. După o statistică a ministerului de domenii, actualmente statul posedă 1112 păduri, din cari 725, cu o suprafaţă de 599.084 hectare date la exploatare incă din 1899, iar restul de 397, cu o su­prafaţă de 322.560 hectare, fiind in munţi şi mijloacele de comunicaţie lip­sind,* exploaterea lor nu sa poate face. Pină la 31 Martie 1902 pădurile statului au dat un venit de 5.708.000 lei, mai mult cu 1.608.000 lei peste prevederile budgetare. Se speră că la 1 Septembrie excedentul va fi de 2 milioane. D. I. Coandă, directorul serviciului maritim, se ocupă cu studierea condi­­ţiunilor in care să se comande două nouă vapoare, spre a servi la cursele li­niei Constanţa-Constantinopol-Alexan­­dria, a cărei înfiinţare a fost admisă de u­. ministru al lucrărilor publice. Pentru construirea acestor două va­poare, după cum se ştie, s-a destinat fondul de asigurare al flotei comerciale care acum e de 2 milioane, precum şi pri­mele ce le va mai vărsa serviciul mari­tim pe timp de doi ani. Cu începerea anului şcolar 1902 1903 se va suspenda admiterea de noui elevi in secţiunea de conductori de la şcoala de poduri şi şosele. Cursurile acestei secţiuni vor mai dura un an, pină cind va ieşi promo­­ţiunea actuală de elevi. D. Ionel Brătianu, ministrul afacerilor străine, a plecat azi din Capitală cu tre­nul de Cîmpu-Lung. Tinerii Bărbuneanu Petre şi Victor Iosif, absolvenţi ai Academiei de marină imperială şi regală din Fiume, au fost înaintaţi la gradul de sub-locotenent in marina­ militară pe ziua de 1 Iulie 1902, la vacanţele ce se află la divizia de Dunăre, această casă de prostituţie clandestină. La o aşa de crudă vîrstă, la 13 ani, nefericita victimă a şi fost internată la spitalul Golentina infectată de boale ves­terice. Ca o dovadă că autorităţile au cu­noştinţă de această casă de prostituţie, e faptul că copila Marioara Vasilescu a fost ridicată acum cite­va săptăm­îni zile un agent sanitar, dusă la dispensariul comunal, constatată ca bolnavă şi tri­misă spitalului Colentina de unde a e­­şit abia de cite­va zile şi s’a reîntors la casa de prostituţiune din str. Esculap. Cum se face oare că nici autoritatea sanitară, nici poliţia n’a urmărit, n’a făcut nici o anchetă in această privinţă? Mai mult. Ni se spune că sergenţii de stradă au raportat şi şefilor lor şi comisarului respectiv al secţiei 24 des­pre această casă de prostituţie şi cu toate acestea, tot nu s’a luat nici o mă­sură în contra criminale­ care nenoro­ceşte copilele oamenilor. De sigur că comisarul respectiv, sau subalternii săi, nu fără vre-un interes tolerează această casă de prostituţie, căci alt­fel, din primul moment, cind nefericita victimă, copila Marioara Va­silescu, a fost ridicată de agentul sani­tar şi agentul poliţiei, ar fi trebuit să cerceteze pe copilă, să se afle cum la o aşa vîrstă a fost ademenită şi îmbolnă­vită, şi de sigur că totul s’ar fi putut afla şi mediatoarea ar fi fost imediat înaintată parchetului. Nu s’a făcut însă nimic şi mediatoarea şi-a continuat şi-şi continuă încă crimi­nala sa negustorie. Iată prin urmare halul în care se află poliţia noastră şi cum corupţia în­floreşte sub ochii ei. Vom mai reveni. Iona D-rul E. Bomalo s’a instalat la Sinaia ’ Hotel Caraimao. Administraţia revistei „Moda Ilustrată “ anunţă pe numeroasele sale cititoare şi abonate că, survenind­ un accident neaş­teptat în tăiarea tiparului .Fustă de de­desubt“ care trebuia să fie distribuit gra­tuit cu No. 29, ce a apărut ori, tiparele n’au sosit încă din Paris, din care cauză ele se vor împărţi cu „Moda Ilustrată“ No. 30, împreună cu tiparul destinat pentru acel număr şi care va fi un „Paltonaş de seară*. Exploatarea minorelor Bordelurile clandestine. — Ademenirea de minore.—Bordelul din strada Es­­culap.— Copila Marioara Vasi­­lescu. —Nepăsarea justiţiei şi complicitatea ei.—In­­cheere. Poliţia noastră, agera noastră poliţie, care îşi face tot­deauna merite din fap­tele cele mai neînsemnate, este atit de rau organizată in cît înşişi agenţii ei tolerează cel mai criminal comerţ, co­merţul de carne vie prin exploatarea unor nefericite copile minore, în Capitală sunt o mulţime de case de prostituţiune clandestină, cari func­ţionează şi ziua şi noaptea, unde copile sunt atrase de către criminalele patroa­ne, şi agenţii poliţiei nu ştiu nimic sau se fac că nu ştiu,—dacă nu chiar agenţii sunt subvenţionaţi! acestor criminale ne­gustoresc. Pentru a da un exemplu vom cita pentru astăzi următorul caz : In strada Esculap, No. 20, In proprie­tatea d luî G. Costescu, s’a mutat de cUe­va luni o individă anume Victoria Drăgoiu care a surprins buna-credinţa proprietarului închiriind o fostă prăvă­lie pentru un pretins atelier de croito­rie. Ei bine, această Victoria Drăgoiu, care nici nu e croitoreasă, a transformat lo­cuinţa sa într-un bordel neruşinat unde ziua şi noaptea se perindează tot soiul de femei pierdute şi diferiţi indivizi. Aci sunt atrase o mulţime de copile minore cari sunt vindute pe la bărbaţi­ mai de seamă în schimbul a 2.300 lei şi apoi sunt speculate în modul cel mai murdar. Ultima victimă a acestei criminale, Victoria Drăgoiu, e o nefericită copilă de vre­o 13 ani, anume Marioara Vasi­­lescu, care a fost luată ca ucenică de croitorie de la părinţi, dar pe care in urmă a transformat-o în prostitută. Această copilă, se zice că a fost mai întiiu vindută unui maior de infanterie pe preţ de 400 lei, iar in urmă specu­lată tuturor indivizilor cari frecventează deraiarea din Tecuci — prin tir telegrafic — Tecuci, 20 Iulie.— Astă-noapte, la orele 3 şi jumătate, maşina Badu Negru, care manevra, s'a ciocnit cu maşina 471 la intrarea în staţia Te­cuci. Maşina Radu Negru­ şi un vagon au deraiat. Pagubele sunt însemnate. Cauza deraiereî se afirmă că ar fi întoarcerea greșită a macazului No. 36. Din fericire nu e de semnalat nici un accident de persoane. O anchetă a fost deschisă. Vas. Presa străină şi remaniarea Le Temps sosit­orî în Capitală conţine o corespondenţă din Bucureşti cu pri­vire «la cel de al treizecelea cabinet în ultimii 36 de ani al domniei regelui Carol». Corespondentul ziarului Le Temps în­cepe prin a face cite­va aprecieri favo­rabile guvernului d-luî Sturdza şi zice, că «cabinetul va fi întărit prin intrarea in minister a unor oameni ca domnii Stătescu, Pallade, Costinescu, cari sunt în unitatea partidului liberal, persona­lităţi reprezentative şi eminente. In urmă ziarul francez, face cite o scurtă biografie tuturor miniștrilor nou­lui cabinet român. Kegele Carol la Xscltl — Voci din presa austro-ungară — Ziarul Pester Lloyd publică următoa­­rul articol cu privire la întrevederea de la Ischl: «Regele Carol al Romîniei s’a putut convinge personal in mai multe împre­jurări, cit de sinceră e simpatia, pe care i-o arată popoarele monarchieî au­tro­­ungare; pentru acest motiv ştie el foarte bine, că vizita, pe care o face suveranului nostru la Ischl, trebue să facă aci impresia cea mai bună. „Căci fie­care din vizitele sale e o do­vadă, că regele Carol răspunde cu recu­noştinţă la prietenia pe care i-o arată cu atita plăcere regele nostru. Această vizită in special e înconjurată de o au­reolă, căci ea urmează imediat după re­­înoirea triplei alianţe. Că regele Carol e un cordial partizan al triplei alianţe, pentru că singura ei ţintă e menţinerea păcei, aceasta nu mai e un lucru nou ; vizita de astăzi pare a fi un indiciu, cit de mulţumire regele Romîniei că acea­stă alianţă a putut fi reînoită. „Această alipire la tripla alianţă e o consecinţă a politicei externe, pe care o urmăreşte de ani de zile România sub impulsia regelui Carol ; statul nostru vecin nu urmăreşte de­cît menţinerea statului-quo în Balcani. Pe cînd toate statele vecine Turciei sint agitate, Ro­minia îşi dă osteneala să sfătuiască pe connaţionalii din Macedonia numai in vederea unuî statu-quo“. Şi mai departe: «E lucru stabilit, că Rominia e ho­­tărită pentru un statu-quo. Ţinind sea­mă de aceasta, putem da o justă apre­ciere atît vizitei pe care a făcut-o nu de mult regele Carol la Petersburg, la Curtea ţarilor cît şi vizitei de astăzi de la Ischl». Articolul din «Fester Lloyd» isprăveşte ast­fel : «Regele Carol a reuşit să pue capăt stărea de lucruri, sub care suferea mult Adfovom] MODA ILUSTRATA Kfo. 29 apărută erî Simbăţă %Q Iulie cuprinde pe lingă numeroase ilustrajiuni splendide și următorul sumar: Cronica Modei de Laura. Lucru Manual. Explicarea gravurelor. Pachetul 2775, nuvelă. Amintire, versuri de Chr. N. Di­­mitrescu. Băi de picioare, de Ba­ba. Gratis tiparul unei Fuste de dedesubt Abonament pe 6 luni Lei G » „­i an „ 10 Administraţia str. Sărindar XI 20 bani «Moda Ilustrată» 20 bani administraţia ţarei. E vorba de parti­dele politice. România dispune azi de două mari partide politice, cari se spri­jină pe două coaliţii lesne de coesionat. «Aceste partide pot lua la ori­ce mo­ment crima statului în mină. România îşi are deci partidele sale de stat şi tre­bue să spunem , că în afară de faptul, că România nu respectă tratatul din Berlin, tratat pe care se bazează suve­ranitatea sa, şi nu-l respectă in punc­tele, care-î impun urmarea unui prin­cipiu umanitar a progresului cultural şi a respectului naţional, în afară de a­­titudinea pe care o au politicianii con­ducători faţă de evreii păminteni,— po­porul român poate să vorbească cu multă mulţumire despre conducătorii acestor partide politice şi despre principiile lor politice. «Dar toate aceste nu sint de cit o ur­mare a înţelepciune! regelui Carol al Romîniei. * „Pentru aceste motive se prenumără Rominia printre partizanii cei mai ho­­tăriţî şi mai sinceri ai triplei alianţe, ori şi care ar fi partidul, care intr’un moment dat ar conduce destinele tarei“ Marele incendiu din Iaşi — prin fir telegrafic — Noul amănunte Iaşi, 20 Iulie.—In urma incendia­ţii de la fabrica de piele Moritz Gel­ber parchetul dispusese aseară ares­tarea La secţia I a poliţiei a maşi­nistului Clamer, a fochistului Lunga, a supraveghetorului Spiridon şi a maistrului Gutman. Dovedindu-se că focul a provenit din neglijenţă, toţi aceştia au fost puşi azi în libertate. Maşineriile, localul şi instrumen­tele erau asigurate la „Dacia Romi­nia“ pentru suma de 65.000 de Iei. Mărfurile pentru suma de 30.000 de Iei. Din mărfuri s’a salvat puţin. Focul a luat naştere din cauză că taninul uscat, acoperit de cărbuni a aprins bagdadia casei maşinelor. O sută de lucrători rămîn fără lucru. Paguba cea mare constă în aceea că pieile nedubite stînd în butoaie cu apă îngropate în pămînt, nepu­­tîndu-se tăbăci se strică. De aci va re­zulta o pagubă de peste *150.000 de lei, pe care nu o va achite socie­tatea de asigurare. Riga Un nou comitet revolu­ţionar în Itak­aisî Zilele acestea s’au pus bazele unui nou comitet revoluţionar în Balcani. De astă dată comitetul e sîrbesc. Iniţiativa au luat-o sîrbiî patrioţi din oraşul Niş cu scopul de a contramanda acţiunea şi influenţa­­comitetului macedo- bulgar in Macedonia. Acest nou comitet întitulat «comi­tetul patriotic macedo-sîrb» a fost re­cunoscut de guvernul din Belgrad. în­scrierile curg zilnic, cu miile. Președinte al comitetului a fost ales d. Popovici. Comitetul a tipărit în mii de exem­plare statutele sale, răspindindu-se în întreaga Macedonie şi Serbie. Din fericire am reuşit să obţinem şi noi un exemplar din aceste statute. Iată conţinutul : Art. 1.— Comitetul macedo-sîrb cu sediul la Niş se compune din diferite sub-comitete revoluţionare, alcătuite din membrii din diferite oraşe sau sate. Art. 2.— Membru in comitet, poate fi ori­ce sîrb, grec, macedonean ori turc Cei ce se inscriu, trebue să nu facă parte din nici un comitet şi mai ales din comitetul bulgar, şi sint obligaţi să lupte pentru apărarea comitetului sîrbo­­greco-macedonean, contra orî-cărui bul­gar. Art. 3.— Scopul comitetului e de a urmări în toate, tot ce e element bul­găresc în Macedonia, Tracia sau Serbia. Art. 4.— Pentru realizarea acestui plan, comitetul se va ocupa în special cu paralizarea propagandelor bulgare şi propagarea revoluţiei generale in Ma­cedonia. Art. 5.— Fie­ce comitet local se sub- FOIŢA ZIARULUI A­DEVERUL* 37 tfişterele inchiziţiei XVI Melopia SS.Nişte oameni ca aceia aştept do­­minarea spiritului, care singur nu­mai^ va putea să desvolte bunele lor instincte şi virtuţile lor cele fireşti. — Ce păcat! zise Estevan, de a lăsa să se dobitocească ast­fel aces­te imaginări strălucite, aceste suflete exaltate şi, către acestea, generoase dacă erau îndreptate spre bine! — Fără îndoială, ființe, zise apo­stolul, şi aceasta este o crimă con­­tra suveranităţei divine, este o ne­­luare în seamă a mărirei dumneze­­eşti în fiinţele formate după asemă­narea sa, o dobitocire, o înjosire a poporului; este ca şi cum­ ar săpa cine­va o naţiune în chiar fondamen­­tul ei; este o preparare surdă a mîniei care, curînd sau tîrziu, isbuc­­neşte în fine în revolte sau războae civile. 1' — Tată, zise de­odată Estevan uitîndu-se cu admiraţiune la frumoa­sa figură a apostolului, care revărsa raze de tristeţe, de mînie sfîntă şi de amorul umanităţeî: tată, pentru ce te ai făcut şi tu călugăr ? — Pentru a mă lupta, fiule, râs­­punse loan d’ Avila, pentru a cu­noaşte cu siguranţă rana secretă care roade şi mistueşte Spania, şi pentru ca să-mi pun peatra mea la edificiul ce are să se înalţe odată pe ruinele fanatismului şi a persecu­tare!... Dar val! timpul acela nu a ajuns încă, strigă el cu durere; şi pînă acum prea mulţi nori ascund încă soarele libert­ăţeî care să poată lumina frumosul pămînt al Spaniei !„. Nu supără, continuă el cu entusiasm; regenerarea unui popor este lucrarea animată a secolilor, căci omul nu culege tot­de­­auna poamele din arborul ce a cultivat. Vai de acela care speră o răsplată în această lume! — Tată, îi zise tînărul, tu nu semini de loc cu cea mai mare par­te din reformatori, care lucrează in tot-d’a­ una pentru sine şi pentru glo­ria lor, fără de a se mai gîndi la fericirea acelor pe cari’i voesc să’i — Fiule, răspunse apostolul, nu acela merită de a se numi reforma­tor care se îngrijeşte numai pentru sine, şi care aduce fericirea între oameni chiar şi cu paguba propriei sale fericiri, şi, daca se cere, chiar şi cu preţul vieţei sale. Eu nu cu­nosc de­cît un singur reformator demn de a purta acel nume; şi acela se numeşte Cristos. Iar noi toţi cari lucrăm şi ne silim a “întinde sacra sa doctrină sau de a o restabili cînd se sminteşte, nu suntem mai mult de­cît mandatarii săi, sau în­sărcinaţii de a lucra în numele lui. Poporul îşi terminase cina. Puţin cite puţin strada se desfun­dase. loan d’Avila îşi urmă calea cu Estevan. Apropiindu-se de o ceată de cer­şetori ce se ocupa a compune nişte cînţice numite seguidilas după ce-și goliseră strachina de melopie, loan d’Avila se simţi oprit de munica hainei sale, și întoreîndu-se cunoscu pe seren.­­ — Să mă erte' Beatituda voastră, zise tînăra femee, dar am fost la locuința voastră și n’am găsit pe nimeni — Ce este? întrebă Estevan, înțelegînd bine că este vorba de Dolores. — Fac cunoscut Reverenţei voa­stre, urmă de a zice Oulovrina adre­­sîndu-se tot către apostol, că tînăra damă, pe care aţi luat-o sub protec­ţia voastră, a venit de cîte­va ore la taverna Charel. — _Ce fel? strigă apostolul. Dolo­res să fi eşit din mănăstirea car­­meliti Ior? — Asta n’o pot ști, răspunse serena, dar ori și cum, eu am văzut-o cu ochii mei intrînd în tavernă. — Ești bine încredințată? întrebă Estevan cu neastîmpăr. — Cum sunt și de moartea mea, seniore; am cunoscut-o prea bine ca toate câ era îmbrăcată ca o mapelă (țărancă), şi cu toate că era foarte palidă la față. — O Dumnezeul meu ! ce nenoro­cire nouă o fi ajuns-o? — Vino să alergăm, tată, strigă Estevan. — Nesocotitule, zise apostolul, nu știi că taverna este locul de întîl­­nire al lamilierilor inchiziției? Lasă merg eu singur, sau, mai bine, să trimitem mai întîî pe această tinară fem­ee. — Calevrine, zjjae­pi întoreîndu-se spre Sercaa, du-te de aici drept la Coco și revino să’mi spui ce s’a făcut seniora Dolores. — Unde să regăsesc pe Beatituda voastră? — Acasă la mine, răspunse loan d’Ávila, du-te fiica mea, și Dumne­­zeu să te conducă. Serena placă ca o săgeată. Estevan şi loan d’Avila îşi gră­biră pasul ca să ajungă mai curînd acasă la apostol. AVN­ Cavalcada Lîngă piaţa cea mare a Sevilei, într’o stradă retrasă ce se întindea în lungul unei din părţile catedralei, se vedea o căsuţă joasă ale cărei ziduri de cărămidă roşie şi nişte alte ornamente de arhitectură ară­tau că se clădise pe acelaş timp ca şi Alambra. In acea casă se intra printr’o poartă boltită, îngustă şi joasă, şi nici o deschizătoare vizibilă nu o lumina despre partea drumului. Cu toate acestea, cîte­va palme de­asu­pra uşii, se lucrase o ferăstrue pătrată, destul de largă îneît să-şi poată vîrî cine­va capul, şi care se astupa pe dinăuntru cu o masă de ciramizi lipite la bloc, tot de aceiaşi mărime ca şi fereastra, şi atît de bine potrivită, îneît, cînd era pusă la locul ei, nimeni nu ar fi bănuit că se afla în perete acea ferăstrue care se astupa ca un mor­­mînt. Casa era numai cu un rind, cu o terasă unde cine­va nu vedea nici­odată pe nimeni, şi din dos cu o grădiniţă înconjurată de nişte ziduri aşa de înalte, îneît, prin vre­una din casele înveşinate, vederea nu putea străbate de acolo. Această grădină, sau mai bine zis acel puţ, pentru că avea forma unui puţ, era plină de verdeaţă şi de flori care cresc într’insa, cu toată lipsa de soare, din cauza înălţimei; atît de cald este aerul şi atît de fecund este pămîntul în Andalusia. Se zice cum că acea locuinţă fu­sese, în timpul maurilor, a unui san­­ton (călugăr mahometan). Iar In e­­poca cînd se petrecea istoria noas­tră, era locuită de o femee mai mult în vîrstă, foarte pioasă, foarte stă­ruitoare la biserică, dar care nu pri­mea pe nimeni, decit numai se un tînăr preot domonican pe care’l sco­tea de confesorul (duhovnicul) ei. De­o­cam­dată începuseră să sei­ minuneze de o viaţă aşa de singura­tecă; fiind însă că acea femee um­bla conform volutelor inch­isiţiei, în­cepură a’l atribui, în cele din urmă sălbăticia, la un nelimitat devota­ment, şi nimeni nu se gîndea să o critice. Nimeni nu ştiea din ce parte venise ; ea locuia în acea casă de vre-o cîţi­va ani. Cu toate acestea cine­va judecînd după costumul şi după manierile ei credea că este spaniolă curată. Era pe la amiazi. Intr’o săliță joasă ce da în spre grădină, discutau două femei ocu­­pîndu-se*cu lucru de mină. Una din ele trecută peste cinci-zeci de ani, avea o fizionomie blîndâ şi severă, plină de o profundă tristeţe; se părea că un secret dureros şi pă­trunzător, împovărase acea frunte palidă şi plină de peri albi; vre-o lungă luptă severă încreţise acea figură care trebue să fi fost odată frumoasă, şi gîrbovise puţin acea ta­, fie înaltă. Femeea aceia se numea Ioana, şi era stăpîna oasei. Cea­l­altă, în floarea zm­eţei, era asemenea tri­stă şi gînditoare ca şi dînsa: era Dolores.. ! (la urma) U

Next