Adevěrul, iulie 1902 (Anul 15, nr. 4641-4670)
1902-07-22 / nr. 4661
Amil XV.No. 4661 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Cn an Şase luni Tre luni in tară . .... 30 lei" le lel 8 lei în străinătate. 50 „ 25 , 13 , 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechi, 20 bani. Sin fuga condeiului Cai verzi E imposibil să deschizi gazeta intelectualilor din ţara romînească — citiţi „Idîversu ponticosu“ — şi să nu ai de reprodus cîte ceva ca să mai petreacă şi ăi cari nu’s aşa de literaţi ca cei ce fac cizmărie subţire la gazeta cu catramină. Mai eri citit următoarea bine simţită informaţie : „ Un caz de răpciugă s’a ivit ori la un proprietar din calea Plevnei. Primăria Capitalei a decis împuşcarea calului atins de această boală pentru a nu se lăsa ca cazul să devie o epidemie“. Destul de frumos, nu-i aşa? Astea le scriu ăi mai mărunţei — cînd insă scrie „prin telefon“ dom’ Cazzalanu tu persoană şi încă de la Sinaia, cînd pleacă Vodă, atunci e atunci! D’un paregzamplu : „Azi Vineri MM. LL. Hegele şi Regina au părăsit ţara. MM. LL. au sosit la gara Sinaia cu 15 m. înainte de plecarea trenului, într’o trăsură trasă de 4 ponei de culoare galbenă“. Aici dom’ Cazzalanu a precizat’o : „de culoare galbenă“ ! Te face chiteva cuvinte la telefonul ma se fla precizato ! Cu toate astea noi aflăm că cei 4 ponei nu erau galbeni, ci albaştri. In tot cazul Iniversu prea hrăneşte pe intelectualii săi cititori cu... cei verzi pe pereţi 11 Fao din dat la prefecţi, ţine puţină socoteală de legile votate, arătînd încă odată că parlamentarizmul este o minciună. Se zice însă că nerespectul faţă de parlament, va merge şi mai departe. Legea nu se va aplica de loc. In această privinţă d. Sturdza ne-a supus şi umilirea faţă de străinătate. Se ştie că d. Goluchowsky a declarat in delegaţiunile ungureşti, că a făcut observaţiuni la Bucureşti relative la legea meseriilor. Franţa a făcut acelaş lucru, Italia tot aşa şi depeşile din zilele trecute ne-au vestit că în parlamentul englez cestiunea legei meseriilor din ţara romînească, s’a ridicat şi că sub-secretarul de stat la departamentul afacerilor străine, d. Cranborne, a declarat că a făcut „observaţiuni amicale“ la Bucureşti şi că va continua a face. Se ştie în limbagiul diplomatic ce va să zică observaţiuni amicale şi se mai ştie cît respect, ca să nu zicem frică, are d. Sturdza faţă de aceste „amicale observaţiunî“. Rezultatul acestor interveniri va fi se zice — şi se zice cu siguranţă — neaplicarea legei meseriilor—rezultat la care putea să se ajungă şi pe o altă cale, pe aceea de a nu se fi votat legea, ori dacă se vota, să se fi evitat acest caracter strâmofob pe care de altfel eu, ca deputat, l’am denunţat şi guvernului şi Camerei. N’am fost ascultat şi azi guvernul este pus în poziţiunea tristă, ori să aplice legea, după un regulament cu totul contrariu ei, ori să nu o aplice de loc. Aceasta, încă odată, dovedeşte marele talent al d-lui Sturdza de a încurca lucrurile în aşa chip încît nici d-sa, nici alţii nu le mai pot descurca decît doar prin ilegalităţi ori măsuri arbitrare. Const. Hille mentului. Dar barbar este. Şi dacă barbar este, atunci nu Invocaţi civilizaţiunea modernă a altor popoare cari au dobîndit-o cu alte sacrificii de cit ceeace am făcut noî, ca să justificaţi o patentă ilegalitate“. Nici odată n’am zis mai mult de cit a zis d. Carp în plină Cameră. Epoca iarăşi nu va cricni, de teamă să nu zică iarăşi d. Carp că e cea mai proastă gazetă și că va da ordin s'o închidă ! Dăm un premiu Epocei dacă va cuteza să atace părerea d-lui Carp reprodusă mai sus. 8. Y. B. Luni 22 Iulie 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MIUR ANUNCIURÎ • ținia pagina IV Lei. 0.50 bani UI » . . . I ... a.— „ '*4 ■ ■ ... BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar — IV TELEFON tea regelui și-l lasă tot-d’a una, în relațiile sale cu suveranii amici, să facă tot ce vrea, ori cum s’ar interpreta faptele. Această atitudine a început să fie viu criticată chiar în sinul partidului liberal, căci sunt mulţi oameni politici cari doresc ca să-şe mai înfrîneze puţin acţiunea esclusivâ a regelui în politica externă. De sigur insă că nici un liberal nu va îndrăzni s’o ceară nici direct d-lui Sturdza, nici în parlament, căci ar fi taxat de anti-dinastic, anti-naţional şi anti-patriot. A. B. Regele la 3schl.~ 2). I. S. Aurelian victima unui accident REGELE CIKOL Li ISCHL — întrevederea cu Frantz-Iosef — Regele a primit el în audienţă, la Viana, pe contele Goluchowsky şi astăzi va avea loc la Ischl întrevederea sa cu monarchul Austro-Ungariei. Relaţiunile amicale dintre regele Carol şi împăratul Frantz Iosef sunt cunoscute în toată lumea diplomatică. Împăratul n'are mai bun amic de cit pe regele Carol şi nu e o ocazii, tue în care ambii suverani să nu-şi manifeste reciproc cea mai sinceră prietenie. Cele mai numeroase întrevederi le-a avut desigur Frantz- Josef cu regele Carol, deşi ar fi fost poate mai natural ca relaţiunile acestea să fi existat cu Berlinul. Multe întrevederi însă n’au avut importanţă politică, dar cea de astăzi are o mare însemnătate. Întrevederea de astăzi va fi de sigur va fi comentată de întreaga presă europeană, căci ea are loc imediat după remnoirea triplei alianţe. Convorbirea pe care a avut-o eri regele cu contele Goluchowsky de sigur că a avut de obiect şi reînnoirea triplicei, iar în întrevederea de astăzi cei doi suverani îşi vor reinoi, la rîndul lor, unul faţă de altul, vechile angajamente cu privire la politica triplicei.* Din întrevederea de la Ischl reiese însă, într’un mod evident, că regele nostru constituţional conduce esclusiv politica externă a regatului că miniştrii săi de externe sunt pur şi simplu nişte secretari de stat chiemaţi a înregistra, în chestiunile importante externe, faptele îndeplinite ale regelui şi a păzi linia de conduită politică pe care suveranul ie-o imprimă. întrevederea de la Viena şi cea de la îsehi sunt întrevederi cari vor angaja politiceşte regatul român. La o asemenea întrevedere se cuvenea să aziste şi ministrul nostru de externe, precum au fost azistaţi, în ultimul timp, toţi suveranii cari au avut întrevederi cu caracter politic. E de mirare clar că d. Sturdza n’a însoţit pe rege la Ischl, cînd în străinătate se dă acestei întrevederi o mare însemnătate politică. Se va obiecta poate că nici contele Goluchowsky nu va fiila Ischl. Aşa este, dar nu mai puţin adevărat e că regele, înainte de a se duce la Ischl, a acordat o audienţă contelui Goluchowsky, pe cînd d. Sturdza cînd a fost în străinătate n’a fost primit de împăratul Frantz-Iosef, ci numai de contele Goluchowsky. Toate acestea sînt observate şi jignesc mult independenţa statului. Că regele nu s’a dus să vîndă ţara lui Frantz-Iosef, se poate. Dar se vor lua reciproc angajamente şi oricum ar fi ele, la momentul oportun, ţara va trebui să le respecte. Ei bine, aceste angajamente regele să le ia in faţa unui ministru responsabil. Să se respecte măcar forma şi convenienţele diplomatice ale statelor civilizate. D. Sturdza insă nu e omul care să se pună de-a curmezişul politicei personale a regelui şi niciodată nu va impune regelui să-l însoţească atunci cînd are întrevederi politice cu suverani străini. Un Kogâlniceanu şi un Ioan Brătianu, o făceau, fără a bănui pe rege că se duce să ia angajamente cari n’ar fi în interesul statului. Dar d. Sturdza nu vrea să atingă de loc susceptibilita LEGEA MESERIILOR D. Stundza intervievat de un ziarist austriac, a cerut presei străine şi străinătăţii ca să-i dea credit de un scurt timp ca să-l dovedească în ce chip larg se va aplica legea meseriilor• După informaţiunile noastre această aplicare era să se facă în virtutea unui regulament care va fi cu totul deosebit de legea votată de parlament. D. Sturdza aşa le face pe toate. După ce încurcă lucrurile în chip inutil, după ce provoacă buclucuri inextricabile, apoi le drege prin ilegalităţi. Ce respect dovedeşte d-sa pentru legi şi legalitate cînd în loc să aplice o lege, rea şi nedreaptă ce-i dreptul, dar votată cu consimţimîntul d-sale ca şef de guvern, aplică un regulament cu totul în alt spirit decît legea?... Parlamentul în cazul acesta devine ceva inutil şi ridicol. El votează anume legi şi d. Sturdza prin regulamente le modifică cu totul. De ce dar s’au mai votat ? Un regulament, în adevăr, servă să dea legei mai multă lumină în amănunte, dar nu poate sâ’i schimbe senzul și principiile. Or, așa s’a întîmplat cu regulamentul legei meseriilor, ceea ce ar fi un bine, căci îndrepta o lege rea, dar binele acesta nu poate veni pe cale de decret regal, ci pe aceeaşi cale a modificărei parlamentare. Aceea ce s’a făcut dovedeşte puţinul caz ce se face la noi de legi şi de respectul Camerelor. D. Sturdza care ştie că le-a numit d-sa prin or Alt duş „Epocei“ Am administrat „Epocei“ un duş in chestia campaniei ce a dus pe vremuri contra fortificaţiilor şi organul micului dictator a avut buna inspiraţie de a nu mai cricni, şi-a rezervat insă ocazia de a ne ataca pe altă temă. Din nefericire a ales-o totatit de strngaciu ca şi pe cea d'intiiu. In adevăr deunăzi Epoca a sărit în sus cînd am arătat că d. Carp a con■ Urmat la congresul junimist ceea-ee noi de mult am arătat, anume că avem lipsuri in armamentul nostru. Astăzi Epoca ne aruncă din nou stupida acuzare că noi am dat arme campaniei ce se duce in străinătate in contra legilor antisemite din Rominia. Ei bine, iar o vom pune cu botul pe labe, căci iarăşi il vom scoate pe d. Carp înainte şi de astă dată vom da cuvint Monitorului oficial — şedinţa Camerei de la 22 Decembrie 1901, cind se discuta chestia Olimpicelor. Iată cuvintele d-lui Carp: „D. prim-ministru a mai invocat şi civilizaţia modernă ca să explice atitudinea d-ale. Dar dacă e vorba de civilizaţiune, d-le prim-ministru, fără a intra în amănunte, atunci îmi veţi permite să vă atrag atenţiunea asupra multor, multor dispoziţiunî barbare din legile noastre... D. prim-ministru : Anume, anume. D. P. P. Carp . Art. 7. — (Exclamări, sgomot). VA înşelaţi amar cînd credeţi că nu-mi dai seama de ceea ce spun,— vă înşelaţi asemenea cînd vă frecaţi miinile crezînd că m'aţi prins în cursă şi că m’aţi compromis cu art. 7. Nu m’aţi compromis intru nimic pentru că nu este om care să fi fost toată viaţa lui mai respectuos decît mine cu legile ţărei sale,—dar nu este om care nu tot-d’auna să nu-şi fi dat seama de ceea ce este barbar în legislaţiunea noastră. Nu neg că această barbarie este poate o necesitate a mo I_________________________ ................................... ft POŞTA R E PAC TI E Cl I Vâmuitu! la Craiova Domnule director, La vama Craiova pînă in luna iunie a. c., comercianţii, cind aveau de vămuit mărfuri, sosite în colete poştale, încredinţau fructele biroului de expediţie din localitate, care în schimbul unui mic comision îngrijea pentru vămuirea şi aducerea la magazin a acestor mărfuri. Acest uz era o mare înlesnire pentru comercianţi, mai ales că vama la Craiova se află afară din oraş. Prin o dispoziţie nouă, credem că a ministerului, s’a interzis biroului de expediţie de a mai face vămuirea acestor colete poştale, permiţindu-i-se a vămui coletele venite numai prin G. F. cu mica şi marea iuţeală, aşa că comercianţii în urma acestor dispoziţiunî trebue să se ducă singuri la vamă, sai prin procuratori speciali, din personalul magazinului. Cu modul acesta se fac dificultăţi comercianţilor, deoarece nu toţi dispun de un personal mare şi special pentru a-i trimete cu procuri spre vămuire şi ducîndu-se în persoană pe rol timpul de la afacere. Deşi la vamă suntem foarte bine serviţi, atit de de şef cît şi de toţi funcţionarii, de a căror amabilitate nu ne putem plînge, totuşi nu se poate pretinde mai mult de cit e posibil, ori cită bună voinţă ar avea de a satisface pe fiecare mai iute. Multele formalităţi vamale ce trebue să se Îndeplinească pină să poţi pleca cu marfa acasă, cer un titan destul de preţios, ce se pierde în paguba comerciantului. Nu se înţelege scopul ce se urmăreşte prin aceste măsuri riguroase luate contra comercianţilor; cred ca nu este nici o fraudă dacă vămuirea se va face şi de aci înainte tot prin biroul de expediţie, care este înfiinţat cu autorizaţia ministerului, fiind răspunzător pentru greşelile făcute, avînd o garanţie destul de bună depusă în acest scop. Reclamaţiile făcute au rămas fără nici un resultat, dar să sperăm că răul va fi îndreptat, iar cei în drept, să se convingă, că nu este tocmai bine a se face dificultăţi comercianţilor, cari plătesc întot-d’auna cit li se cere. Theodor Demetrescu Craiova, Iulie 1902 POSTA MICA Rumänischer Studentenverein, Darmstadt. — Revista Romina apare. In Iulie si August va apare numai cîte un număr. E redactată de un comitet compus din d-niî M. B. Cantacuzino, P. Misei., P. Negulescu, Teohari Antonescu, Ion Bogdan, Rădulescu- Motru, Mehedinți, M. Săulescu, etc. Adiția e în Pasagiul român. Mandatul d-v. a fost primit și vețî primi revista. Suferind, Brăila.—Băile Tekir-Ghiol din Dobrogea se recomandă pentru sifilis şi bolile de piele în general. Viaţa e relativ ieftină. Cu vreo 200 lei lunar scăpaţi, Mimi, Loco.—Adresa : Monahul Ghenadie Petrescu, monastirea Căldăruşanî. G. Skarlet, avocat, Brăila. — Adresa d-luî Brănişteanu e la Buşteni, Valea Albă. Luni însă se întoarce în Bucureşti. A. G. Negoescu, Ostrov. — Se înţelege prea puţin din cele ce ne-aţi comunicat. Precizaţi faptele. Sofia B., Bîrlad. — Timbrele fiscale cap de ban, au şi ele o valoare, însă foarte mică. Vă puteţi adresa d-lui Steinberg, paragiul Villacros Bucureşti. D-luî Armand Cerf, Piteşti.—Avalul este un fel de garanţie a plăţei poliţiei. Acei care dă această garanţie scrie, în genere, în faţa şi pe iparginea poliţei , pentru aval, şi semnează. Notaţi însă că e aval, nu aval. Gheşeftul de la instrucţie • _____ . Presa Capitalei continuă a se ocupa cu cestiunea gheşeftului de la ministerul instrucţiune!, gheşeft de care am vorbit şi noi şi care constă în acordarea, —fără licitaţiune,—pe timp de trei ani, a concesiunei imprimărei şi exploatărei cărţilor didactice pentru învâţămintul primar tipografului colectivist Carol Gobi et Cnie. Polemica dintre tipografii nedreptăţiţi şi apărătorii gheşeftarilor, a fost înrăită prin intervenţiunea în discuţiune a d-lui Laurian, care, sub formă de pretins interview, a publicat in ziarul Epoca un articol prin care apără gheşeftul şi pe gheşeftari dind ca motiv că * ministerul instrucţiune! nu putea avea încredere într’un alt tipograf de cît un Carol Gobi pentru a executa o lucrare importantă şi repede ca cea dată şi că în afară de aceasta coaliţia cu gheşeftul n’ar cîştiga din toată afacerea nici 10 la sută. Orî-cine va înţelege că d. Laurian, care nu e nici măcar tipograf spre a avea încredere diin pretinsele sale calcule, a intervenit într’un mod cam imprudent în discuţiune şi intervenţiunea sa pare ciudată, căci de unde şi cum a putut d-sa calcula ciştigul coaliţiei gheşeftarilor ? Pentru ce nu a lăsat pe insuşi Carol Gobi sau pe fraţii săi să răspundă, să vedem şi noi dacă aceştia aveau sau nu curajul să afirma ceea ce afirmă «profanul» d. Laurian? Dar ştie oare d. Laurian că acest Ca-arol Gobi şi întreaga sa dinastie au ajuns azi a monopoliza furniturile tuturor autorităţilor în detrimentul celorlalţî tipografi ? Primărie, credite, Academie, minister, etc., totul e acaparat de acest favorit, omul de casă al primului ministru şi protejatul d-lui Haret. Pină şi lucrările destinate Imprimeriei Statului sunt date acestui scandalos favorit al guvernului. Astfel d. Dimitrie Sturdza, ministrul de razboiu, a împins favoritismul pină a-i da şi budgetele ministerului, să le imprime, acestui tipograf îmbogăţit numai din politica colectivistă. Cu gheşeftul de la instrucţiune lucrul e şi mai revoltător. Ministrul instrucţiune! în mod intenţionat a tărăgănit afacerea gheşeftului pentru a avea motiv că lucrarea trebue efectuată repede şi de aceea a dat-o favoritului său şi dinastiei sale. Ca dovadă putem spune că, coaliţia gheşeftarilor contractase cumpărarea hirtiei înainte chiar de a i se acorda gheşeftul ! Erau siguri de afacere şi d. Laurian azi mai încearcă să apere,— în faţa naivilor de sigur, — pe aceşti «modeşti negustori“ cari se mulţumesc numai cu un ciştig de 10 la sută, care insă in realitate e de cel puţin 35—40 la sută ! De altfel, e ştiut lucru, că asemenea operaţiuni necurate, date in taină şi cu călcarea dispoziţiunilor legei comptabilităţei statului, nu se dau pe ciştiguri modeste, ci pe ciştiguri grase şi încă grase de tot ! Nici Carol Gobi n’ar fi atit de naiv, încît să vire un capital enorm intr’o afacere de un milion şi jumătate pentru a nu cîştiga decît foarte puţin. Gheşeftul prin urmare rămine gheşeft, oricît d. Laurian ar lua apărarea şi a ministrului şi a gheşeftarilor săi. Iona Politica externă închiderea şcolilor congreganiste Mulţumită energiei şi tactului guvernului francez şi a organelor sale, a fost posibil să se închidă şcolile congreganiste in Paris în cincizeci departamente, fără a se determina vre-o tulburare serioasă. Călugăriţele erau dispuse să se supue legilor şi să părăsească şcolile lor, dacă n’ar fi intervenit amici nechemaţi. «Amicii» vroiau însă cu orice chip să creeze o agitaţie şi aceasta nu in interesul religiei şi al şcoalei, ci in interesul pretendentului orleanist la coroană. Una dintre conducătoarele feme Conu Mitiţă primeşte o „observaţie amicală“ de la mister Cranborne şi capătă un fel de ameţeală!! ilor, baroneasa Rene Reille, a declarat că ea şi cu amicele sale sunt gata să facă o nouă manifestaţie. De altfel acum se zice, că manifestaţia de Duminică n’a fost pregătită şi de’ aceea n’a reuşit decît pe jumătate. Bărbaţii vor trebui să lipsească cu totul la viitoarele manifestaţii. De asemenea trebue păstrat secretul asupra zilei, cind se va face manifestaţia, pentru a împiedeca o contra manifestaţie. «Vom lansa—zice baroneasa de Reille—un cuvint de ordine şi vom duce petiţia ministrului preşedinte sau directorului cultelor». Desigur, că dacă doamnele pariziene nu se vor astâmpăra, guvernului nu i va rămine altceva, decit să lase la o parte galanteria franceză in faţa sexului frumos şi să facă răspunzătoare pe unele dintr’visele pentru turburările cari au loc pe străzile Parisului. Anglia şi Germania Relaţiile anglo-germane continuă să fie subiectul diverselor polemice, de altfel pline de curtoazie, între ziarele germane și engleze. E evident, că presa germană, acea mai cu seamă care reprezintă mai bine gindul guvernului, încearcă cu timiditate de a face să se uite impresiunile neplăcute produse in Anglia in timpul celor din urmă doi ani. Dar ea trebue să conteze pe sentimentul public. Corespondentul ziarului „Times* la Berlin se plînge de acest lucru. «Expresiunile unui regret general nu lipsesc—zice el—dar ele se găsesc alături de această acuzaţie injustă, că ziarele engleze sunt anti-germane, sau oareşcare supoziţii fantastice cu privire la pretinsa influenţă a polonezilor în presa engleză» «Times» mai adaugă apoi: „Intr’o recentă scrisoare asupra relaţiilor anglo-germane, contele Berchem, vechiu sub-secretar de stat la afacerile străine, se exprimă astfel : «E un interesant exerciţiu pentru noi, ca să deturnăm aribele chestiuni interioare şi să vorbim de afacerile străine fără nici o consideraţie pentru sentimentele celorlalte naţiuni, nici pentru efectul pe care l’ar putea produce cuvintele noastre». Un bun exemplu al acestui «interesant exerciliu» e chipul in care relaţiunile dintre* Anglia şi Italia sint discutate în Germania de vre-o două săptămîaî. S’au putut găsi in acelaşi ziar regrete asupra dezacordului anglo-german şi cîteva linii mai departe, comentarii asupra relaţiilor anglo-italiene, despre care nu se poate spune decit un cuvint, «că sint răutăcioase». Nici o naţie n’are pretenţia de a nu fi niciodată criticată... Dar ea are dreptul de a remarca cmicile, cari sint in mod constant ostile*. Corespondentul ziarului Times la Berlin termină cu o citaţie puţin măgulitoare : „Acela, care se ocupă de propriile sale afaceri, n’ar trebui să găsească prilej de invidie. Căci invidia este o pasiune turbulentă şi care te scoate din fire. Ea rătăceşte prin strade, dar nu rămine la Cămic. Non est curiosus quin idem sil malevolus“. East In jurul exploziei de la Crivina - Conducerea maşinelor agricole— Domnule Miile, Ca unul care am fost la Crivina şi am văzut de aproape lucrurile, li-nî permit să vă trimet citeva reflecţii asupra cazului acesta. Vă rog să nu credeţi, că este prima nenorocire de acest spifi. Aproape la fiacare trei zile se vede in cîte o gazetă ştirea laconică . O explozie a unui vapor a ucis la (iutare loc) pe fochistul maşinei şi unul sau doi ţărani. Şi atit. Se trece înainte, ca după ceva obişnuit. Domnule Miile, nu este un caz izolat, este poate singurul caz in care s’a făcut vîlvă, într’o asemenea chestie din cauza corespondentului d-voastră; dar asemenea primejdii perpetue, sunt in toată ţara noastră. Boerul pune să se lucreze la cimp cu 0 maşină veche şi mică, faţă de o batoză, care trece peste puterile pentru care a fost făcută locomobila. Asta din cauză că de multe ori maşina este luată de la unul, iar batoza de la alt inchirietor. Nu mai vorbesc aci de presiunea enormă la care e supusă maşina în timpul lucrului pentru ca să birue batoza. Asta cine n’a văzut-o la ţară ?! Dar aci ceva foarte caracteristic: se ia de obiceiu un ţigan care a fost focar undeva, sau un ţăran care a băgat paie la maşină, cum au fost cei doi focari ai d-lui Iancu Vasilescu de la Cri- vina,—şi sunt puşi la maşină Facultatea de medicină din Paris Studenţilor in medicină Voind a fi util acelora dintre cititorii „Adeverului“, al căror fii se dedau studiului medicinei, am crezut nimerit de a face o descriere succintă a organizărei facultăţei de medicină din Paris, organizaţie diferită de aceea a altor facultăţi similare din celelalte ţări. Aceiaş organizaţie o au, cu mici excepţii, şi celelalte facultăţi franceze (Lyon, Montpellier, Nancy, Bordeaux, Lille, Toulouse). Nu se poate însă spune acelaş lucru despre aşa numitele „şcoli de medicină“ care suntînfiinţate în alt scop şi care n’au dreptul de a da titlul de doctor. La noi (Bucureşti şi Iaşi) în anul I de medicină se fac ştiinţele fizicochimice şi naturale. In Franţa,unde învăţămîntul practic tinde a lua din ce în ce mai mult locul învâţămîntuluî teoretic „ex cathedra“, s’a găsit că e mai bine ca aceste ştiinţe să fie predate “de profesori ai facultăţei de ştiinţe şi mai mult încă, într’o clădire special construită pentru diversele lucrări practice de fizică, chimie, botanică, zoologie. Şi astfel studenţi în medicină înainte de a se înscrie la facultatea de medicină, trebue să prepare „certificatul de studiile fizico-chimice şi naturale“, aşa numitul certificat P. C. N şi liberat de către facilitatea de ştiinţe (Sorbona). In acest scop, studenţii fac 20-24 lucrări practice pe an la fiizcă, tot atîtea la botanică şi zoologie. La chimie se fac 20 lucrări practice la chimia generală şi 20 la chimia analitică. Studenţii trec examene de fine de an practic şi teoretic şi foarte rar se întîmplă, ca un student, care n’a venit la examenele de lucrări practice, să reuşească să capete certificatul de ştiinţele fizico-chimice şi naturale.♦ Intrat în facultatea de „medicină“ studentul are de urmat încă 4 ani reglementari în care timp trebue, să susţie cele 5 doctorate. De ordinar însă timpul studiului e mărit, căci cea mai mare parte dintre studenţi, rămîn a mai face practică în spitaluri, ca externi, interni sau ca stagiari. Studentul trebue să’şî ia cele 16 inscripţii ale facultăţei. Există însă o limită şi în privinţa aceasta : Nu poate lua cineva inscripţia a 7-a înainte de a fi trecut doctoratul I (anatomia), nu poate lua inscripţia 10-a dacă n’a trecut doctoratul II-lea (histologia, fiziologia, fizica şi chimia biologică), după cum nu poate lua inscripţia a 16-a, dacă n’are doctoratul al 111-lea (medicina operatorie, anatomia topografică, patologia externă, obstetrica, anatomia patologică, patologia generală, parazitologia, microbiologia şi istoria naturală medicală, patologia internă). Al IV-lea doctorat consistă din terapeutică, hygiena, medicina legală, materia medicală, farmacologia cu aplicaţiile ştiinţelor fizice şi naturale. Al V-lea consistă din clinicele externă, obstretricală şi ginecologică şi în fine clinica internă. La toate aceste obiecte examenele sunt practice şi teoretice, examenele practice find eliminatoare. Studenţii fac deosebitele aceste lucrări practice în timpul anului, iar la sîfrşit dau examen. Studenţii diseacă sub conducerea aşa numiţilor „Aides d'Anatomie“,aleşi prin concurs printre cei mai buni „interni“ în chirurgie, fiecare pavilion îşi are „prosectorul“ său ales şi el prin concurs între toţi „Aides d’Anatomie“. In sfîrşit prosectorii sunt sub conducerea şefului de lucrări practice, prof. dr Rieffel. Prosectorul“ şi „Aides d’Anatomie“ fac în fiecare zi, fiecare pe rînd, cîte o lecţiune urmată de disecţia părţei tratate. Elevii nu încep disecţia, la începutul anului, decît după trecerea examenului de osteologie. La celelalte lucrări practice studenţii lucrează în diversele laboratoare sub conducerea preparatorilor, a subşefilor şi şefilor de lucrări practice. Toate laboratoarele se găsesc în imensele clădiri de pe mîna stingă în rue de l’Ecole de medicine, pe cînd pe mîna dreaptă a strazei se găseşte facultatea cu amfiteatrele de cursuri, precum şi biblioteca. Pe lingă cursurile şi clinicele profesorilor şi conferinţele agregaţilor, se mai ţin şi cursuri libere. Insă un mare avînt au luat în anii din urmă, aşa numitele „cursuri de vacanţă“, înfiinţate după propunerea prof. Landouzy. Titlul acesta de „cursuri de vacanţă“ pare cu totul paradoxal de la prima vedere, vacanţa fiind destinată pentru repauzarea atît a profesorilor cît şi a elevilor. Trebue să se ştie însă, că aceste cursuri fiind în special instituite pentru practiciani doritori de a se pune în curent cu progresele zilnice, ce se fac în arta lor, atît din punct de vedere technic, cît şi practic, sunt nişte cursuri de perfecţionare. Pe de o parte deci profesorii profită de vacanţele lor, cînd pot fi înlocuiţi de către şefii de clinică şi asistenţi, pe de altă parte doctorii, profitând de vacanţele profesionale, au mai mult timp pentru a se deda studiului. Cursurile, după noul regulament proiectat de prof. Landaouzy, se vor anunţa cu şease luni înainte, pentru ca doctorii din provincie şi străinătate, să fie preveveniţi astfel şi să poată lua dispoziţiuni, ca să fie liberi în timpul, cînd vor avea loc. In sfîrşit, după intervenţia prof. De la Personne, se vor elibera certificate, de către facultate, tuturor cari vor fi urmat aceste cursuri. In special cursurile de medicină operatorie, însoţite de demonstraţii practice şi repetate de elevi, precum şi cele de „oto-rhino-laryngologie“ şi cele de „boli nervoase“ atrag un foarte mare număr de elevi. * Facultatea de medicină din Paris numără 36 de profesori şi 34 de agregaţi în exerciţiu (afară de agregaţi libari). Insă probabil, că anul acesta, după cererea guvernului Indo- Chinei, care a votat o sumă de 50000 lei în acest scop, se va înfiinţa încă o catedră şi anume „patologie exotică“. Trebue să mai adaug, că după noul regulament al facultăţei, actualmente în lucru, agregaţii vor fi în număr de 72 şi nu vor aparţine facultăţei numai în timp de 9 ani, devenind apoi „agregaţi liberi“, ca pînă acum, ci vor fi numiţi pe viaţă, înţelege oricine avantagiul noului sistem. Fiecare profesor sau agregat îşi are laboratorul lui, aşa numitele „laboratoires de recherches“, unde lucrează un număr oarecare de elevi ţinuţi a plăti o sumă de la 50-150 lei pe trimestru şi a arăta scopul pentru care voesc, să lucreze în aceste laboratoare.* Studenţii cu 4 inscripţii se pot prezintă la concursul de „externat“ al spitalelor asistenţei publice. După ce au servit un an ca extern, se pot prezintă la concursul de „internat“. Aceasta fără deosebire de naţionalitate şi de religie. De obicei din cauza marelui număr, de candidaţi, un bun student abea, după ce s-a prezintat de 2-3 ori la concurs, reu-şeşte a fi numit „intern provizoriu“ şi după un an trecînd un nou concurs e numit intern. Asistenţa pune la disposiţia elevilor sălile de disecţie şi de histologie de la Clamart. Chirurgii spitalelor (nu e lege, dar e consacrat de uz) trebue să fi fost mai interți interni „Aide d’Anatomie“ şi apoi prosector. Singurii chirurgi nu au fost interni şi aceştia, unul aparţine armatei, iar cel l’alt marinei. Medicii iar aproape toţi sunt foşti interni. Iar la facultate, după cum însuşi decanul facultăţei prof. Debove a spus-o în discursul său, cu ocazia serbărei „centenarului“ internatului în sala din palatul Trocadero, pentru a arăta legăturile strînse care unesc internatul cu facultatea e destul, să vă amintesc că, dintre 36 profesori ai facultăţei 31 au fost interni !..... * Studenţii în orele libere au la îndemînă biblioteca foarte vastă a facultăţeî, precum biblioteciie spitalelor. Pot vizita diferite musee şi anume : Dupuytreu, Orfila, de hygienă, de antropologie, fiziologie, de dermatologie şi sifiligrafie (spit. St. Louis), de venereologie (spit. Richard), de căile urinare şi civiale (spit. Necker), Clamart. Pe lingă acestea fiecare student citeşte regulat un număr oarecare de ziare şi reviste medicale, urmează cursurile de pe la diferite spitale, conferinţele publice preparatoare pentru internat şi externat, cursurile de la „College de France“ şi de la Sorbona, precum şi diferite cursuri în amfiteatrul de la Clamart şi de la „Jardin des plantes“. Studenţii sunt invitaţi de către profesorii de la „College de France“, la diferite demonstraţii practice de laborator. In afară de facultate, academia de medicină şi asistenţa publică se întrec întru acordarea diverselor premii studenţilor, cari prezintă lucrări meritoase, şi astfel studentul cînd îşi ia titlul de doctor e un medic cult în toate ramurile artei sale, pe lingă că e un savant în specialitatea, ce şî-a ales-o. * Se ştie că romînii sunt singurii dintre străini al căror bacalaureat e echivalat în Franţa cu cel francez, astfel că primesc diplome „de stat“, iar nu de „facultate“ cum se liberează celorlalţi străini. Obţinînd cineva diploma de stat, are dreptul de a practica medicina şi în Franţa. După o ultimă statistică, studenţii romîni la facultatea de medicină din Paris sunt anul acesta în număr de 65. In anii anteriori avem: 108 în anul 1896; 97 în 1897; 81 în 1898; 76 în 1899; 74 în 1900; 61 în 1901. Numărul studenților românî, care, în anii din urmă începuse, să scadă, pare a începe din nou să crească. Paris, Iulie 1902.