Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)

1903-09-19 / nr. 5079

SUPLIMENT GRATUIT. ..Orientului CU următorul cuprins : Belgia. Text : Toamna, ele Safit.—Moartea lui Hagi-Tud­ose, poezie ele D. I.eleor.­­­ Simpatiile noastre : Ciucurete.—Monorimă glorioasă.—Moștenirea de la Răposatul sau Legatarul u­­niversal, farsă originală de Safit.—Neamțu­l de vină, poezie, de la A. barry. A sosit! A sosit ! A sosit !—Da, monolog în versuri, de Ionescu-Quintus. IlU­trațixiui s Sultanul trădător.—Ciucurete.—Consecință:­­ Pupilinul arat­it • lehemni ăl Germaniei, cromolit ogravură artistică ; si Cilii 111 grdlUll • Marche de salon de G. Trifu, Valse de noceurs și ■ Valse de nouceses de Ivanovici, din editura magazinului de muzică Jean Feder, calea Victoriei 54. Ana XVI. — No. 5079 FONDATOR AlifiX. V. KfileIMAJTIT­ibonamente : ln țară: un an 30 lei; 6 lunî 15 leii; 3 kml8 lei; 1 lună 3]. Străin. „ „ 50 „ „ „ 25 „ „ „ 13 „ „ 0­6 Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani . Pagini £ diția de seară Trăiască sultanul!- fraudele la Casație D. miniștri de externe­ . De un an de zile tînărul ministru de externe, d. Ionel Brătianu, deți­ne portofoliul afacerilor cari-l sînt străine. D-sa a păstrat în tot acest timp o­ tăcere, care făcea, se zice, pe rege să exclame: — Iată un tînăr cu stofă de di­plomat ! A tăcut în fie­care chestie externă, în parte, a tăcut în toate chestiile externe în bloc ; a întrecut în tă­cere pînă și pe Moltace. ..marele ta­citurn !“ Zilele trecute însă s’a observat o stranie neliniște pe fața de obiceiu atît de calmă a ministrului afaceri­lor cari-i sînt străine. Funcționarii ministerului de­ ex­terne erau­ consternați, membrii par­tidului erau îngrijațî. Părea că no­urii groși din Orient s’au­ adunat cu toții pe fruntea tînărului ministru al afacerilor cari-i sunt străine ! In fine, în liniștea marmoreană a palatului ministerului de externe de la șosea, se auzi din cabinetul mi­nistrului o peniță umblînd pe hîrtie. — Esst! Ministrul scrie ! —­ E un memoriu către Poartă ! —­ Un ultimatum Bulgariei! — O notă către puteri în chestia Macedoniei! După trei ore, ministrul, foarte roșu la față, părăsi cabinetul să îi și porunci birjarului: la LTndépen­­dance. Funcționarii de la externe erau în culmea agitației. Deseară izbucni bomba !­­LTndépendance conținea scrisoa­rea ministrului afacerilor cari-î sînt străine asupra... bufetului lui Mi­­halcea! Cînd a citit conu­tiniță scrisoa­rea, a exclamat: Păcat că nu sîntem imperiu, să-l facem cancelar ! Don Salust P. Alex. Loco.—Cei neînscriși și neprezen­tați la­ recrutare nu sînt nesupuși, ci omișî. După textul decretului regal și al ordonan­țelor ministeriale ei nu beneficiază de am­nistie. Faceți petiție ministrului de razboiu, poate că va decide alt­fel. C. M. N. Galați.— Adresați-vă depozitului de recrutare la care ați fost recrutat. A. Prager. Bragadir. In București nu. La­­ Viena mai multe. . L. L. Vaslui..— 1) Petiția se adreseză mi­nisterului de justiție. 2) Pentru amănunte citiți legea numelui în codul Hamangiu sau­ procurați-v­ o de la „Monitorul Oficial“. Petreacă. Călărași. — 1) Nu puteți face un an. 2) Nu mai puteți intra ca voluntar. Gh.N. Bul.­ Noi n'avem cărți de vinzare. De la librării vă puteți procura Istoria re­­voluțiunei lui Thiers, Restaurațiunea de Lamartine. Cetitoare constantă, Craiova.—1) Probabil că și Mi­ cauza serviciului. 2) Există un ac­tor cu acest nume la Iași. M. Laz. Fălticeni.—Vă puteți prezenta și face numai un an însă, — dacă într'adevăr sînteți dat în lipsă. Convingeți-vă de acea­sta la depozitul de recrutare. Dacă însă sîn­­teți omis nu beneficiați de nici o favoare. Elev din c­omerț. Loco. — Numai la școala de infanterie și încă cu greu.­ ­ Junimiștii și inamovibilitatea prefecților — Din culisele politice — Discuția în jurul proectului d-lui Lascar, privitor la inamovibilitatea prefecților, continuă. Ideea de a fac­e și pe prefecți ina­movibili nu surâde politicianilor și am arătat că această idee este com­bătută chiar de unii fruntași libe­rali ca irealizabilă, ca imposibilă. Ceea ce însă a surprins pe mulți e faptul că junimiștii au dat primul atac fățiș contra acestei idei, cu toate că în congresul de la teatrul Lyric B. Carp a enunțat ca prim punct al programului junimist: inamovibilita­tea administrativă. Se vede însă că junimiștii sunt pen­tru inamovibilitate, dar cu condiția să o facă ei, iar nu d. Lascar sau d. Cantacuzino. Dar iată cum combate „Epoca“ inamovibilitatea prefecților : „Inamovibilitatea prefecților de județe, este inadmisibilă, precum ar fi inadmi­­­sibilă inamovibilitatea miniștrilor ; ar fi "răsturnarea complectă a întregului no­stru sistem constituțional, nimicirea to­tală a partidelor politice, chemate a se succeda la putere. „Precum, ministrul, în afară de cali­tatea sa de simplu funcționar al statu­lui, este înainte de toate o personalitate politică, tot ast­fel și prefectul de ju­deț, slujbaș al administrației statului, mai este și reprezentantul guvernului în­udeț, adică reprezintă acolo programul politic al ministerului. „Atribuțiunile prefectului nu se măr­ginesc în aducerea la îndeplinire a le­gilor, ci—dacă nu putem exprima­ ast­fel—în educațiunea administraților săi, conform vederilor politice ale guvernului, a reprezintă delegații de la centru pen­tru a menține o puternică legătură din­­tre cetățean și guvern, a-i face să se bucure de încrederea țărei, grație căreia șederea sa la putere poate să fie justi­ficată. „Dacă d. Lascar, sub­ cuvînt că pre­fectul nu trebue să mai facă politică, voește să declare inamovibili pe toți Ghiculeștii și Glincenii săi,—cu alte cu­vinte să căpătuiască pentru vecinicie pe frații liberali, poate să fie convins de­­ la început că această inamovibilitate se­­­ va termina o dată cu aceea de care se bucură dînsul“. Acum e momentul ca junimiștii să se explice ce fel de inamovibi­litate în administrație au înțeles și pentru ce această inamovibilitate cînd ei spun că prefectul trebue să facă politică, trebue să fie om de partid și de guvern, căci alt­fel s'ar răsturna sistemul constituțional, s'ar nimici partidele politice ! Dar să relevăm ceea ce susțin partizanii idee! d-lui Lascar de a declara și pe prefecți inamovibili. Iată ce ne-a spus un aprig sus­ținător al inamovibilităței adminis­trative . — Inamovibilitatea prefecților este singura soluție pentru a îndrepta mizerabila administrație ce se face în mai toată țara. Din cauza pre­fecților politiciani, avem cea mai înapoiată administrație, cea mai a­­buzivă. „Prefecții politiciani constituesc Hai plagă pentru administrația țărei. Cînd se impune o măsură absolut necesară din punctul de vedere sa­nitar sau social, prefectul politician examinează mai întîiu dacă această măsură nu lovește în interesele gâș­tei sale politice sau­ adese­ori chiar în interesul unui singur om politic. Dacă lovește în vre­un politician, totul este abandonat, fără a se ține­­ seamă de consecințele fatale ale u­­nei ast­fel de administrațiuni. „Să nu mi­ se spună că un pre­fect deștept împacă politica cu ad­ministrația. Una exclude pe alta. Nu poți face administrație bună și cinstită, dacă fac­ politică. „Și ca o dovadă că așa este e suficient să punem în evidență fap­tul că tocmai prefecți! ce! vajnic! a! liberalilor, car! fac politică toată ziua , sunt ce! mai proști administra­tor! și județele lor au­ fost găsite întru stare mizerabilă chiar de d. Lascar. „Prefecți! mai liniștiți, mai ob­scuri, de car! nu se vorbește în par­­tid­, fiind-că nu fac numai politică, sînt notați ca ce! mai bun! admi­nistrator!. „Cîte­va exemplexl. Th. Dornescu nu prea face politică la Neamț, nici în opoziție, nici la guvern, dar ca prefect s’a relevat ca un excelent administrator; d. Dobrovici se ocu­pă la Muscel de nevoile ju­dețului găsite d. și de aceea este mereu hărțuit de politiciani! local!; d. Crăsnaru duce un războiu continuu­ cu politiciani! ca să poată face administrație bună la Vîlcea; d. Iarca are conflicte tot cu politicianii cînd nu le trece șo­seaua pe la curțile moșiilor din Bu­zău; d. Stoenescu nu este agreat de liberalii ialomițeni fiind­că nu le satisface apetiturile; d. Gabrielescu, tînărul prefect de la Brăila, n’a făcut de loc politică, ci numai școlî, șosele, spitale; d. Gogu Negulescu a făcut acelaș lucru la Prahova, cît a fost prefect. „Toți aceștia a căror administrație e ceva mai îngrijită—nu zicem că e ideală!—toți sînt notați în partidul liberal ca prefecți... slabi, obscuri, de mîna a doua fiind­că nu fac po­litică, fiind­că au provocat nemulțu­miri din partea politicianilor, fiind­că nu știu să-î împace. „Ei bine, pentru aceste motive se impune ca prefecții să devină ina­movibil!“. Iată ce spun partizanii procetului d-lui Lascar:« In ce condițiun! însă se va face această inamovibilitate ? Aceasta este o chestiune foarte delicată, asupra căreia trebue medi­tat. Trebue imprimat acestei reforme un așa caracter în­cît ' adversarii să nu poată legitima o modificare sau' o abolire a legei pe motivul că ea n'a servit 'de­cît pentru a garanta o stabilitate pentru... liberali. Deci pe lîngă condițiuni serioase de admisibilitate, cea d’întîia con­diție care va trebui să întrunească un prefect inamovibil va fi retrage­rea sa din viața politică, din clu­bul și partidul căruia aparținea. Dar cine are să conducă politica în județ ?— se întreabă politiciani!. Această parte a chestiunei cere să fie mai pe larg discutată. K P. Din fuga coiubeiului Conu Mitiță la expoziția de științi La expoziția de științi care se deschide Luni 21 Septembrie în Capitală, pe lîngă o serie de alți anticiari, precum Pohl, Kuperman și alții, va expune și Conu Mitiță o serie de cărți, monede și manus­crise, printre care : 1) O ediție din 1600 a Visului Maicii Domnului. 2) Manuscrisul celebrei broșuri „Spio­nul prusian“ de baronul de Hahn. 3) Un bilet de liber parcurs pe C. F. R. pe numele altuia. 4) O Rublă­ roasă din epoca lui Conu Mitiță — Ro­ade­mble. 5) O ruletă „Nifon“ de la finanțe, din 1887. 6) Un cort de retragere la munte din 1877. 7) O mătanie­ din timpul afacere! Ghe­­nadie. 8) O fotografie a lui Leszensky cu „Co­roana l­omîniei“ în piept ! Per. Trăiască sultanul! Iarăși bătrîna Vienă este teatrul tratativelor cari au­ precedat tot­dea­­una în Europa marile evenimente istorice. Hofburgul s’a prefăcut în­­tr’un mare han care găzduește îm­părați și regi și un adevărat con­gres european s’a ținut în el, cu u­­nica deosebire că participanții nu s’au întrunit de­odată, ci se întîl­­nesc rînd pe rînd cu împăratul Franz Iosef. In asemenea momente sultanul, care este un abil diplomat, a știut că face bine dacă peste capetele Rusiei și Austro-Ungariei va intra în tratative cu Bulgaria. Se știe că de mult încă principatul printr’un trimes extraordinar, prin priceputul Naciovici, a făcut o propunere în acest sens. Atunci sultanul n’a vroit să auză de ea și Naciovicî s’a în­tors cu un rezultat foarte puțin îm­bucurător. De atunci însă lucrurile s’au schimbat și sultanul a reluat propunerea lui Naciovicî. După cum se pare acum bulgarii au devenit mai pretențioși, așa că o înțelegere iarăși numai cu greu se va putea face. Și pe cînd lucrurile se petrec ast­fel, guvernul român obține un succes diplomatic care e atât de a­­bil înscenat, în­cît netam­nesgijesc direct încurcați în această­ tristă mistiune balcanică. Ne pom­îi nim­ decodată solidarizați cu Turcia, așa pejru nimic, căci de acu­m în colo R^mu­lgarî va depinde dacă lo^lel^ah sultanul va putea sau nu să reali­zeze promisiunea dată ministrului nostru cu privire la recunoașterea naționalităței române în Macedonia. Intr’adevăr, telegramele de or­ no aduc înveselitoarea știre că marele vizir a promis d-nului Lahovari că promisiunea dată cum că se va re­cunoaște naționalitatea romînă va fi realizată. Din telegramele sosite era, mai aflăm însă ceva, anume că ni­meni nu e mulțumit de modul cum s’a alcătuit comisiunea pentru paci­ficarea Macedoniei, nici bulgarii, nici grecii, numai romîni!. Telegra­ma nceasta s’a transmis ziarelor vie­­neze Luni dimineața. Agenția tele­grafică romînă ne-a transmis-o nouă abia erî Miercuri. Care să fie cauza acestei întîrzieri ? Se vede că însuși guvernul a ezitat să se facă ecoul unei asemenea afirmațiuni hazar­date. Dacă romînii sunt mulțumiți ? Apoi ar trebui să știe mai întîiu cine este românul care face parte din comisiune, și apoi ar trebui să cunoască sentimentele grecului, ale bulgarului sunt a priori cunoscute, față de noi ! Ar trebui încă îna­inte de toate romînii, pentru a fi mulțumiți, să știe că toată acțiunea de înțelegere nu este o farsă tur­cească menită numai să tărăgănea­­scă lucrurile. Pentru că un lucru este doar cert, Turcia însăși nu are mare încre­dere în înțelegerea aceasta. Dovadă că mobilizează mereu la trupe și se pregătește­ de un războiu care este îndreptat în mod evident con­tra Bulgariei. In starea în care se află astăzi înarmările turcești însă, dacă se continuă cu ele, nu mai poate fi vorba de pregătiri de răz­­boi și pentru a asigura pacea. Dacă deci pătrundem bine in­­tențiunile sultanului, el a voit să dea mai multe lovituri, prin trata­tivele începute cu Bulgaria. In pri­mul rînd a vroit să pună în încur­­cătură pe puteri în special, pe Au­stria și Rusia. In al doilea rînd a vroit să cîștige timp și să oprească în loc înarmările bulgărești. Al trei­lea a vroit să obțină u­n armistițiu de­ la bande. In slu­șit a crezut că acordînd concesiuni, cari în aceste momente tulbure nu valorează mult, își va asigura concursul efectiv sau o pasivitate bine-voitoare de la statele interesate în Macedonia și a căror intervenție ar putea să-î devie incomodă la un moment dat. Astăzi situați­unea noastră era clară. Ce recunoștea sau nu sulta­nul naționalitatea cuțovlah­ilor lu­mea îi știa că există și noi puteam interveni ori­cînd pentru dînșii. De urma un războiu, după dînsul, ori care î-ar fi fost rezultatul, noi am fi pu­tut cere și ar fi trebuit să ni se admită foloase reale pentru aromînî. Războiul bulgarilor ar fi fost îndrep­tat exclusiv contra turcilor. Acum bulgarii refuzînd propozițiunile Tur­ciei, care mulțumesc pe romîni și declarînd războiul, sînt deadreptul adversarii noștri, adversarii tendințe­lor noastre naționale. N’avem deci motiv să jubilăm. Ziua de mîine poate să strice cas­telele de carton ce le-am clădi și acum ca și cu ocazia proclamărei mitropolitului Antim. Sultanul prin ultimele concesiuni ce ne-a făcut, a voit să se servească pe el. Guver­nul să se ferească deci de a mai striga: trăiască sultanul ! căci riscă să pățească ceea ce a pățit cu „le nouveau succes diplomatique de Mititza“ cînd d-l Stoicescu a făcut să răsune Camera romînă de uralele mamelucilor pentru sultan. A. B acesta va fi în stare să înfrunte opozi­ția, care a declarat că nu va da nici un ban și nici un soldat, pînă cînd re­vendicările ei naționale nu vor fi satis­făcute. In asemenea condițiuni împăratul va trebui în cele di­n urmă să recurgă totuși la naționalități, în primul rînd la ro­mînî, cari în­tot­dea­una î-au­ fost cre­dincioși. A idiliza cît mai bine acest mo­ment, iată datoria fraților de peste munți. E locul de a li se spune­: „Acum, ori­­nici odată!“ East Demisia lui Ihnen Austro-Ungaria nu mai poate avea li­niște. Parlamentul ungar, care mai anul trecut era prezentat ca pildă scandalagi­ilor din Reichsratul austriac, î­n între­cut acum cu mult pe aceștia, împăratul însuși este astăzi redus ia­răși la sprijinul Camerei austriace. In Un­garia a putut vedea acum bine, că nu mai are bază. Cuvinte injurioase chiar pentru un simplu particular, îî s’au a­­dresat. Și consilierii săi n’au fost în po­­zițiune de a putea să-i apere onoarea greu­ lovită, demnitatea și drepturile de suveran. A quelque chose malheur est bon,­­ și poate că Franz Iosef va fi tras din ulti­mele evenimente o bună învățătură, a­­ceea că nu rămîne nerăzbunată nedrepta­­­tea pe care o patronează un­ monarh­. El însă a pasi­onat o nedreptate, căci a lăsat pe maghiari să caute a deznaționaliza milioane de suflete pe cari le-a liberat lor fără de milă. Acum nu mai e chip să ajungă la o înțelegere cu „iubita sa Ungarie“. De luni de zile luptă pentru a rezolva o criză mi­nisterială și nu e chip. El susține că nu va face concesiuni ungurilor și aceștia îî demonstră zilnic­ că fără asemenea conce­siuni e în joc tronul său. Ehuen-Hedervary care a mai demisio­nat odată, demisionează acum iarăși din misiunea ce i-a dat-o împăratul de a­­ forma cabinetul unguresc. Nu numai că nu î­n succes aceasta, dar încă a reușit StâgraijKesue în lagărul opoziției Kossuth­ot^ pe o parte din partidul liberal gu­vernamental. ty. Toată nădejdea împăratului a rămas acum în Wekerle. E de văzut însă dacă Fraudele la Casație Fraudele patriotice au­ venit erî, în fine, și înaintea Casației, prin recursul făcut de d. dr. Măg­u­reanu, parte civilă, contra deciziei Camerei de punere sub acuzare, care dinn­ cunoscuta cenzură mo­rală, a făcut tot­uși majoritate pentru or­donanța de neurm­ărire contra d-lui Pic­tor­ian. Rezultatul era scumptat de mai înainte. Casația a respins în mod constant toate recursurile făcute de partea civilă în ac­țiuni penale. I­. dr. Mășineanu, ca de­­tentor de rentă, vătămat, în interesele sale prin tragerile false din 1001, a voit să sleiască însă toate instanțele. Dacă rezultatul recursului în Casație era de prevăzut, dată fiind constanta ju­­risprudență a înaltei Curți, nu mai puțin sunt de relevat două incidente în înfăți­șarea de erî. Primul e considerațiunea făcută de d. procuror general Sh­ina, care a arătat că de­și azi partea civilă nu poate avea drept de casare în acțiunile penale, to­tuși ar trebui de împlinit această lacună, așa ca partea civilă, cînd e vătămată să-și poată urmări dreptul și în acțiunile pe­­nale. Faptul că această considerație se face de procurorul general al înaltei Curți cu ocazia recursului în afacerea fraudelor patriotice, arată odată m­ai mult că pînă la Casație, toată lumea recunoaște că de­­tentorii de rentă au­ fost fraudați prin tragerile false de la 1901. Alt incident se găsește în pledoaria unuia din avocații d-lui dr. Măgureanu,1 d. Scarlat Arion, care și-a exprimat spe­ranța că Curtea de casație nu va lăsa ca­­d. Pictorian, care a tras fals fraudînd pe detentorii de rentă și compromițând pre­­­stigiul statului în străinătate, să scape de­ rigorile justiției, prin subtilități juridice. I­. Pictorian riscă să audă meroft ase­­menea reflexiuni pe seama sa, mai ales în urm­a considerentului Camerei de pu­nere sub acuzare. Hotărî­se-va d-sa să intenteze judecă­torilor Camerei acțiunea recursorii la care­­ dă dreptul legea de procedură ci­vilă î­n ' a .T. Comisiunea macedoneană Cmnniunea însărcinată de Poartă cu pa­cificarea Macedoniei se compune din prezi­­dentul consiliului comunal din Salonic, tur­cul Hulussi Beg; Naum Nicoros membru grec în consiliul de administrație al vilae­­tului Monastir; Nicolae Bobe membru bul­gar în acelaș consiliu de administrație; Men­ Effendi membru sîrb al consiliului administrativ și d. Fandoli Masau—după Voința Națională, sau Kuroiani după zia­rele străine, din partea romînilor. Comisiu­nea va fi prezidată de Vind Pașa al că­ruia portret îl dăm mai sus, înțelegerea bulgaro-turcă — Nemulțumirea puterilor — Relativ la înțelegerea dintre Bulgaria și Turcia fără mijlocirea Austriei și Ru­siei, care, după cît se pare, nu numai a surprins, ci a deconcertat chiar Cabi­netele din St.­Petersburg și Viena. Le Temps primește următoarele de la co­respondentul său­ din Constantinopole: Știrea unei înțelegeri directe cu Bul­garia, care, în alte împrejurări, ar fi fost primită cu un suspin de ușurare, pare că pot de acum din importanță, nu că în sine’și o învoială directă n’ar fi avut un efect tocmai considerabil, ei fiind-că proectul numai al unei înțele­geri directe întîmpină dificultăți. Lucrul e curios de spus și ar fi chiar, revoltător de gîndit, dar după cît se pare cele două puteri cari au luat în mînă conducerea politică din peninsula balcanică s’ar simți ofensate dacă im­periul otoman și principatul bulgar ar ajunge la o învoială. Asemenea susceptibilități, supuse lo­gicei pure, par inexplicabile; totuși, ex­plicația se arată de­ la sirne și ea e nu­mai „politică“. Puterile în chestiune ar suferi atît în prestigiul lor c­ît și în țin­tele lor pe viitor dacă din întîmplari o înțelegere ar reuși direct și fără ele. S’ar isprăvi cu ficțiunea cum că numai inter­venția lor ar avea putința să oprea­scă vărsarea de sînge și de a conjura cele mai rele eventualități. Asta ar în­semna poate,închiderea ușei viitoarelor interveniri care,­ cum s'ar aice, ar­­ pre­găti­­ treptat,o adevărată ingerință, stră­ină, un control al celor două imperii vecine asupra Europei Orientale, înțe­legerea directă—dacă­ ar fi posibilă,—ar fi falimentul a trei­zeci de ani de diplo­­­mație speculînd antagonismele, și­­ neîn­­crederile dintre turci ,și creștini și chiar dintre creștini. Dar asta, veți zice, e cu­rat politică machiavelică. Așa chiar și e, și ce se întîmplă mă face să cred că tocmai aci vor să ajungi, adică la menținerea nem­irei, chiar cu prețul ce­lor mai mari primejdii. N­OTE 0 voce de la galerie Reducerea prețurilor la stalurile al II-lea și al III-lea, precum și la lojile de sus, pentru viitoarea stagiune a Teatrului Național, este o măsură, ca principiu­, de­mocratică, dar ale cărei rezultate rămîne să le apreciem mai tîrzi­­, cînd se va putea vedea în adevăr, dacă prețurile, ceva mai urcate erau întru­cît­va cauza că lumea nu venea la teatru. Dar și așa cum s’a și făcut reducerile, se prezintă unele inconveniente, pe cari ni le semnalează una din acele voci de la galerie, cari au adesea mult bun simț. Iată scrisoarea ce primesc : „Știind interesul ce purtați teatrului, îmi iau îndrăzneala să vă atrag atenția asupra celor de mai jos : „Direcția Teatrului Național, spre a a­­trage publicul, a redus prețurile la stalu­rile II (3 lei) și IlI-lea (2 lei). In schimb a desființat mult bine-cuvîntata galerie numerotată. ..Sînt o categorie de oameni, mici func­ționari, mici amploiați comerciali, cari n’ar putea, plăti pentru statul IlI-lea 2.50 lei (garderoba fiind obligatoare), dar cari de asemenea nu se pot hazarda, pentru 1 leu­, la galerie, unde locurile acum vor fi pe apucate, spre a ocupa un loc problema­tic, și ăla dobîndit în urma îmbrâncelilor. „Pentru această categorie de oameni, menținerea galeriei numerotate. Cu prețul redus la 1,50 lei ar fi o bine­facere. „S’ar crea ast­fel pentru pungile slabe 3 grade de locuri: galeria (1 leu­), galeria numerotată (V leii 50 b.) și statul Hi­rea (2 lei, SCțb.). Măsura luată de a se unifica galeria, va avea ,de " rezultat că această categorie" de oameni, destul de numeroasă, va abandona teatrul sau va veni foarte rar. „Dacă­ teatrele de prin grădini au putut face, afacerii bune, cauza a fost numai ef­­tinătatea locurilor, ast­fel proporționată, în­cît erau accesibile tuturor pungilor. „­Modificarea adusă de direcție ar fi în­­tr’un singur caz bună: dacă pe lîngă re­ducerea făcută s’ar lua dispoziția ca toate locurile de la galerie să fie numerotate, cum sînt la Teatrul Național din Iași. S’ar evita ast­fel îmbrîncelile și inciden­tele și lumea ar fi mulțumită. . Un amator de teatru“ " Chestiunea merită atenția direcțiunea teatrelor și una din măsuri în sensul de mai sus s’ar putea lua, înainte chiar de a se deschide stagiunea. E. D. F. I—M-———— Vineri 19 Septembtre 190­1 DIRECTOR POLITIC CONST. Mis si fi . " ț Anunciuri: Linia pagina IV | Leî 0.50 lan » * Iii *3'.»" » . inserții și reclam­e . . Or­agiul IAA* 2.­. 3.— CHESTIA­ ZILEI Moștenirea Teatrului Național Brezeanu, în doliu mare pentru vesel moștenitor ! Defunctul G. Andriescu din Prahova a lăsat Tea­trului Național un legat de 100.000 de lei. (Ziarele) „naposani“, lansează cal­e-twalk­-ul c­­ e recolta din anul acesta Evaluațiunea recoltelor de vară.— Statistica oficială.— Producțiunea me­die.—Suprafețele cultivate — Cantitatea obținută. „Adevărul“ a putut publica încă îna­inte de aparițiunea lor cifrele mai im­portante din evaluațiunea recoltelor de vară pe anul acesta 1902—1903. Acum apărînd tabloul complect vom căuta să dăm cititorilor în cele ce urmează ci­frele mai interesante căutînd să tragem și oare­cari concluziuni și învățăminte. Dacă privim suprafețele cultivate, găsim următoarele : In 1903 s’au culti­vat 1.605,657 ha. grîu, adică peste me­dia celor 5 ani precedenți care este de 1,565,500 ha. și mai m­­ult de­cît în ex­celentul an 1902 cînd s’au cultivat nu­mai 1,486,485 ha. La secară găsim că suprafața cultivată în 1903 a rămas cu 1.58,019 ha. sub media precedenților 5 ani care a fost de 186,185 ha. De ase­menea și la orz la care media pe pre­cedentul quinquentu a fost de 548,780 ha. pe cînd în anul acesta s’au semănat 530.895 ha. Ovăzul semănat a trecut cu 426,728 ha. aproape de două ori peste medie care este de 291,540 ha. Rapiță s’a semănat numai 67,373 ha. față cu 132,039 ha. cit este media precedenților cinci ani. Inul semănat a ocupat în 1903 o suprafață întreit de mare cit a fost media celor cinci ani precedenți. S’a semănat anume în 1903 m­ pe o supra­față de 80069 h­a, pe cînd media este de 24,368. Este de­sigur un fenomen îmbucurător acesta de a vedea tot mai mult întinzîndu-se cultura unei plante care e menită să ne înlesnească crea­rea unei însemnate industrii. Dacă examinăm producțiunea recol­tei anului 1903 găsim următoarele in­teresante cifre: griul ce s’a produs în 1903 a atins cantitatea de 25,971,615 lil, adică cu aproape 6 milioane hecto­litri peste media precedenților cinci ani care este de 20,424,300 hl. Secara cu 2,517,798 hl. a trecut cu puțin peste media care este de 2,265, 130 hl. Con­siderabil peste media de 6,886,565 hl. a trecut orzul care a produs în 1903 cantitatea de 10,471,888 hl. Ovăzul a produs 11,067,155 hl. trecînd de trei ori aproape peste media care a de 4 milioane 990,370 hl. In rapiță în schimb anul 1903 a dat o recoltă extraordinar de slabă. Producțiunea a fost abia de 395,352 hl. față cu media de 1,316,765 hl. Inul a dat o producțiune excelentă cu 727,204 hl. față cu media preceden­ților cinci ani care este de numai 155 mii 930 ha.* Dacă compari însă producțiunea anu­lui 1903 nu cu media, ci cu producți­unea anului precedent care­—ce-i drept — a fost un an agricol extraordinar de­favorabil, obții un tablou cu totul altul. Constați atunci că deși în 1903 supra­fața semănată cu grîu a fost mai mare de­cit în 1902, totuși, producțiunea a­­cestuia a fost mai mare și, anume de 26,859,886 hl. In schimb la secară deși suprafața cultivată în 1903 a fost mai mica, cantitatea produsă a fost mai mare de 2,452,150 hl. cit­­ a fost în 1902. Exprimîndu-ne în cuvinte și nu în ți­­fre putem trage din­­.comparația anului agricol 1903 cu cel trecut 1902 urmă­torul rezultat: In 1902 suprafața culti­vată la grîu a fost mai mică de­cît în 1903, dar producțiunea mai mare. La secară de asemenea. La orz deși supra­fața a fost mai mare în 1903 de­cît în 1902,­ și e natural ca recolta să fie mai mare, totuși ca a fost relativ mai mă­noasă. De asemenea la ovăz. La­ rapiță recolta a fost după cum se știe perdută. * Dacă iei cifrele privitoare la produc­țiunea pe hectar constau­ următoarele: In anul 1902 griul a dat 18.1 hl. de hectar. In anul 1903 a dat 16.2. Totuși chiar și cifra aceasta este mai mare ci cit media celor mai din urmă ani care e de 13. De observat e că în această privință anul 1902 ocupă în se­ria ultimilor șase­­ ani locul intim­, ia imediat după el vine anul 1903. La secară producțiunea pe hectar a fost în mijlociu­ în­ 1903 de 15.9, în 1902 de 14.2. Ambii ani sînt de asupra me­diei ultimilor ani , care e de 12.2. Rangul întîiu în ultimii șase ani îl ocupă în această privință anul 1901 cu­­ 16 hl. la hectar. Urmează apoi anul 1903. La orz producțiunea mijlocie a fost unai mare în 1903 do­cit în 1902. In 1903 ea era de 19.7, în 1902 de 17.1. In ultimii șase ani rangul întîiu îl ocupă anul 1903. Tot atît de abundentă a fost produc­ția în ovăz în care media era de 24 în 1002 și de 25.9 în 1903, anul acesta fiind și primul în seria ultimilor șase ani. Producțiunea răpirei a fost în 1903 de 5.9 la ha. cu mult mai mică și de­cît aceea a anului 1902 care a fost de 9.2 și de cît media celor din urmă cinci ani care e de 10 hl. la hectar. Produc­ția cea mai abundentă de rapiță în ul­timii șase ani am avut-o în 1901 cînd a fost de 11.2 in­. la ha. Inul a dat în anul 1903 o abundentă producție cu 9.1 hl. de hectar. In 1902 producția a fost­ de 8.6' la ha., în media ultimilor cinci ani de 6.4. în trecut a­­nul 1903 a fost de anul 1901­ cînd pro­ducția a fost de 9.3 hl. la hectar. * De notat este că producțiunea cea mai abundentă de grîu, 19.3 hl. de hec­tar, a fost în județele din șesurile Sire­tului și Prutului și în­deosebi în jude­țul Tecuciu unde mijlocia a fost de 22.9 hl. de hectar. Tot așa la secară unde au fost 18.6 hl. de hectar, iar în județul Tecuciu 23. De asemenea la orz, ovăz și rapiță. Numai inul a pro­dus mai bine în județele din șesul Du­nărei unde a dat 11.2 hl. de hectar și în­deosebi în județul Teleorman unde a dat 16.3 hl. de hectar. Stat. 1 n—«ami—am»— ■ ■ Persecutarea bulgari­lor din Rom­înia Sub acest titlu curios „L’Européen“ publică o corespondență din Craiova, în care spune că bulgarii din Romînia sunt persecutați. Ne mirăm cum o re­vistă serioasă ca „L’Européen“ a putut da curs unor ast­fel de acuzațiuni la a­­dresa țărei noastre. Iată acel articol, pe care-l reprodu­cem totuși cu titlul de curiozitate : Poliția urmărește, arestează și expul­­zează fără răgaz o mulțime de bulgari chiar, din aceia ce sunt stabiliți de mult în acest oraș (Craiova, N. R.). De la­ a­­restarea lui Zvdtcof la București, toți bulgarii, locuitori ai acestei țări, sunt bănuiți și supraveghiați. Acum zece zile, poliția din Brăila, după ce pusese mîna pe trei maiștrii zidari bulgari, la cari s’au găsit hârtii" compromițătoare, a­ făcut aproape trei­zeci de descinderi la niște lucrători macedoneni. Arestările fără vorbă multă și expulziunile sunt încă departe de a se fi isprăvit. Acuzația se învîrtește numai în jurul colectelor de bani, ce încercară să facă printre con­generii lor din Romînia mai mulți a­­genți ai comitetelor revoluționare. Guvernul român arătîndu-se foarte în­­grijat de „puternica organizație bulga­­ro-macedoneană care înfășoară Romînia ca într’o rețea imensă“ se silește în realitate de a căpăta dînd goana în toată regula împotriva oricărui element bul­gar, bunelor grații ale Porțoi, cu care, după cit se zice, d. Dimitrie Sturdza, acest elen, se are foarte bine. Guvernul nu ezită să inventeze aten­tate bulgare cu riscul de a se face ri­dicol. Așa de pildă, la 15 a răspîndit zgomotul alarmant că s’ar fi descoperit pe bordul vaporului Carol I, lăzi um­plute cu dinamită. Nu trecu două zile și toată lumea știa că vaporul avusese de transportat, sunt mai multe lăzi, zece milioane în monedă de aur, provenind

Next