Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)
1903-09-19 / nr. 5079
SUPLIMENT GRATUIT. ..Orientului CU următorul cuprins : Belgia. Text : Toamna, ele Safit.—Moartea lui Hagi-Tudose, poezie ele D. I.eleor. Simpatiile noastre : Ciucurete.—Monorimă glorioasă.—Moștenirea de la Răposatul sau Legatarul universal, farsă originală de Safit.—Neamțul de vină, poezie, de la A. barry. A sosit! A sosit ! A sosit !—Da, monolog în versuri, de Ionescu-Quintus. IlUtrațixiui s Sultanul trădător.—Ciucurete.—Consecință: Pupilinul aratit • lehemni ăl Germaniei, cromolit ogravură artistică ; si Cilii 111 grdlUll • Marche de salon de G. Trifu, Valse de noceurs și ■ Valse de nouceses de Ivanovici, din editura magazinului de muzică Jean Feder, calea Victoriei 54. Ana XVI. — No. 5079 FONDATOR AlifiX. V. KfileIMAJTITibonamente : ln țară: un an 30 lei; 6 lunî 15 leii; 3 kml8 lei; 1 lună 3]. Străin. „ „ 50 „ „ „ 25 „ „ „ 13 „ „ 06 Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani . Pagini £ diția de seară Trăiască sultanul!- fraudele la Casație D. miniștri de externe . De un an de zile tînărul ministru de externe, d. Ionel Brătianu, deține portofoliul afacerilor cari-l sînt străine. D-sa a păstrat în tot acest timp o tăcere, care făcea, se zice, pe rege să exclame: — Iată un tînăr cu stofă de diplomat ! A tăcut în fiecare chestie externă, în parte, a tăcut în toate chestiile externe în bloc ; a întrecut în tăcere pînă și pe Moltace. ..marele taciturn !“ Zilele trecute însă s’a observat o stranie neliniște pe fața de obiceiu atît de calmă a ministrului afacerilor cari-i sînt străine. Funcționarii ministerului de externe erau consternați, membrii partidului erau îngrijațî. Părea că nourii groși din Orient s’au adunat cu toții pe fruntea tînărului ministru al afacerilor cari-i sunt străine ! In fine, în liniștea marmoreană a palatului ministerului de externe de la șosea, se auzi din cabinetul ministrului o peniță umblînd pe hîrtie. — Esst! Ministrul scrie ! — E un memoriu către Poartă ! — Un ultimatum Bulgariei! — O notă către puteri în chestia Macedoniei! După trei ore, ministrul, foarte roșu la față, părăsi cabinetul să îi și porunci birjarului: la LTndépendance. Funcționarii de la externe erau în culmea agitației. Deseară izbucni bomba !LTndépendance conținea scrisoarea ministrului afacerilor cari-î sînt străine asupra... bufetului lui Mihalcea! Cînd a citit conutiniță scrisoarea, a exclamat: Păcat că nu sîntem imperiu, să-l facem cancelar ! Don Salust P. Alex. Loco.—Cei neînscriși și neprezentați la recrutare nu sînt nesupuși, ci omișî. După textul decretului regal și al ordonanțelor ministeriale ei nu beneficiază de amnistie. Faceți petiție ministrului de razboiu, poate că va decide altfel. C. M. N. Galați.— Adresați-vă depozitului de recrutare la care ați fost recrutat. A. Prager. Bragadir. In București nu. La Viena mai multe. . L. L. Vaslui..— 1) Petiția se adreseză ministerului de justiție. 2) Pentru amănunte citiți legea numelui în codul Hamangiu sau procurați-v o de la „Monitorul Oficial“. Petreacă. Călărași. — 1) Nu puteți face un an. 2) Nu mai puteți intra ca voluntar. Gh.N. Bul. Noi n'avem cărți de vinzare. De la librării vă puteți procura Istoria revoluțiunei lui Thiers, Restaurațiunea de Lamartine. Cetitoare constantă, Craiova.—1) Probabil că și Mi cauza serviciului. 2) Există un actor cu acest nume la Iași. M. Laz. Fălticeni.—Vă puteți prezenta și face numai un an însă, — dacă într'adevăr sînteți dat în lipsă. Convingeți-vă de aceasta la depozitul de recrutare. Dacă însă sînteți omis nu beneficiați de nici o favoare. Elev din comerț. Loco. — Numai la școala de infanterie și încă cu greu. Junimiștii și inamovibilitatea prefecților — Din culisele politice — Discuția în jurul proectului d-lui Lascar, privitor la inamovibilitatea prefecților, continuă. Ideea de a face și pe prefecți inamovibili nu surâde politicianilor și am arătat că această idee este combătută chiar de unii fruntași liberali ca irealizabilă, ca imposibilă. Ceea ce însă a surprins pe mulți e faptul că junimiștii au dat primul atac fățiș contra acestei idei, cu toate că în congresul de la teatrul Lyric B. Carp a enunțat ca prim punct al programului junimist: inamovibilitatea administrativă. Se vede însă că junimiștii sunt pentru inamovibilitate, dar cu condiția să o facă ei, iar nu d. Lascar sau d. Cantacuzino. Dar iată cum combate „Epoca“ inamovibilitatea prefecților : „Inamovibilitatea prefecților de județe, este inadmisibilă, precum ar fi inadmisibilă inamovibilitatea miniștrilor ; ar fi "răsturnarea complectă a întregului nostru sistem constituțional, nimicirea totală a partidelor politice, chemate a se succeda la putere. „Precum, ministrul, în afară de calitatea sa de simplu funcționar al statului, este înainte de toate o personalitate politică, tot astfel și prefectul de județ, slujbaș al administrației statului, mai este și reprezentantul guvernului înudeț, adică reprezintă acolo programul politic al ministerului. „Atribuțiunile prefectului nu se mărginesc în aducerea la îndeplinire a legilor, ci—dacă nu putem exprima astfel—în educațiunea administraților săi, conform vederilor politice ale guvernului, a reprezintă delegații de la centru pentru a menține o puternică legătură dintre cetățean și guvern, a-i face să se bucure de încrederea țărei, grație căreia șederea sa la putere poate să fie justificată. „Dacă d. Lascar, sub cuvînt că prefectul nu trebue să mai facă politică, voește să declare inamovibili pe toți Ghiculeștii și Glincenii săi,—cu alte cuvinte să căpătuiască pentru vecinicie pe frații liberali, poate să fie convins de la început că această inamovibilitate se va termina o dată cu aceea de care se bucură dînsul“. Acum e momentul ca junimiștii să se explice ce fel de inamovibilitate în administrație au înțeles și pentru ce această inamovibilitate cînd ei spun că prefectul trebue să facă politică, trebue să fie om de partid și de guvern, căci altfel s'ar răsturna sistemul constituțional, s'ar nimici partidele politice ! Dar să relevăm ceea ce susțin partizanii idee! d-lui Lascar de a declara și pe prefecți inamovibili. Iată ce ne-a spus un aprig susținător al inamovibilităței administrative . — Inamovibilitatea prefecților este singura soluție pentru a îndrepta mizerabila administrație ce se face în mai toată țara. Din cauza prefecților politiciani, avem cea mai înapoiată administrație, cea mai abuzivă. „Prefecții politiciani constituesc Hai plagă pentru administrația țărei. Cînd se impune o măsură absolut necesară din punctul de vedere sanitar sau social, prefectul politician examinează mai întîiu dacă această măsură nu lovește în interesele gâștei sale politice sau adeseori chiar în interesul unui singur om politic. Dacă lovește în vreun politician, totul este abandonat, fără a se ține seamă de consecințele fatale ale unei astfel de administrațiuni. „Să nu mi se spună că un prefect deștept împacă politica cu administrația. Una exclude pe alta. Nu poți face administrație bună și cinstită, dacă fac politică. „Și ca o dovadă că așa este e suficient să punem în evidență faptul că tocmai prefecți! ce! vajnic! a! liberalilor, car! fac politică toată ziua , sunt ce! mai proști administrator! și județele lor au fost găsite întru stare mizerabilă chiar de d. Lascar. „Prefecți! mai liniștiți, mai obscuri, de car! nu se vorbește în partid, fiind-că nu fac numai politică, sînt notați ca ce! mai bun! administrator!. „Cîteva exemplexl. Th. Dornescu nu prea face politică la Neamț, nici în opoziție, nici la guvern, dar ca prefect s’a relevat ca un excelent administrator; d. Dobrovici se ocupă la Muscel de nevoile județului găsite d. și de aceea este mereu hărțuit de politiciani! local!; d. Crăsnaru duce un războiu continuu cu politiciani! ca să poată face administrație bună la Vîlcea; d. Iarca are conflicte tot cu politicianii cînd nu le trece șoseaua pe la curțile moșiilor din Buzău; d. Stoenescu nu este agreat de liberalii ialomițeni fiindcă nu le satisface apetiturile; d. Gabrielescu, tînărul prefect de la Brăila, n’a făcut de loc politică, ci numai școlî, șosele, spitale; d. Gogu Negulescu a făcut acelaș lucru la Prahova, cît a fost prefect. „Toți aceștia a căror administrație e ceva mai îngrijită—nu zicem că e ideală!—toți sînt notați în partidul liberal ca prefecți... slabi, obscuri, de mîna a doua fiindcă nu fac politică, fiindcă au provocat nemulțumiri din partea politicianilor, fiindcă nu știu să-î împace. „Ei bine, pentru aceste motive se impune ca prefecții să devină inamovibil!“. Iată ce spun partizanii procetului d-lui Lascar:« In ce condițiun! însă se va face această inamovibilitate ? Aceasta este o chestiune foarte delicată, asupra căreia trebue meditat. Trebue imprimat acestei reforme un așa caracter încît ' adversarii să nu poată legitima o modificare sau' o abolire a legei pe motivul că ea n'a servit 'decît pentru a garanta o stabilitate pentru... liberali. Deci pe lîngă condițiuni serioase de admisibilitate, cea d’întîia condiție care va trebui să întrunească un prefect inamovibil va fi retragerea sa din viața politică, din clubul și partidul căruia aparținea. Dar cine are să conducă politica în județ ?— se întreabă politiciani!. Această parte a chestiunei cere să fie mai pe larg discutată. K P. Din fuga coiubeiului Conu Mitiță la expoziția de științi La expoziția de științi care se deschide Luni 21 Septembrie în Capitală, pe lîngă o serie de alți anticiari, precum Pohl, Kuperman și alții, va expune și Conu Mitiță o serie de cărți, monede și manuscrise, printre care : 1) O ediție din 1600 a Visului Maicii Domnului. 2) Manuscrisul celebrei broșuri „Spionul prusian“ de baronul de Hahn. 3) Un bilet de liber parcurs pe C. F. R. pe numele altuia. 4) O Rublă roasă din epoca lui Conu Mitiță — Roademble. 5) O ruletă „Nifon“ de la finanțe, din 1887. 6) Un cort de retragere la munte din 1877. 7) O mătanie din timpul afacere! Ghenadie. 8) O fotografie a lui Leszensky cu „Coroana lomîniei“ în piept ! Per. Trăiască sultanul! Iarăși bătrîna Vienă este teatrul tratativelor cari au precedat totdeauna în Europa marile evenimente istorice. Hofburgul s’a prefăcut într’un mare han care găzduește împărați și regi și un adevărat congres european s’a ținut în el, cu unica deosebire că participanții nu s’au întrunit deodată, ci se întîlnesc rînd pe rînd cu împăratul Franz Iosef. In asemenea momente sultanul, care este un abil diplomat, a știut că face bine dacă peste capetele Rusiei și Austro-Ungariei va intra în tratative cu Bulgaria. Se știe că de mult încă principatul printr’un trimes extraordinar, prin priceputul Naciovici, a făcut o propunere în acest sens. Atunci sultanul n’a vroit să auză de ea și Naciovicî s’a întors cu un rezultat foarte puțin îmbucurător. De atunci însă lucrurile s’au schimbat și sultanul a reluat propunerea lui Naciovicî. După cum se pare acum bulgarii au devenit mai pretențioși, așa că o înțelegere iarăși numai cu greu se va putea face. Și pe cînd lucrurile se petrec astfel, guvernul român obține un succes diplomatic care e atât de abil înscenat, încît netamnesgijesc direct încurcați în această tristă mistiune balcanică. Ne pomîi nim decodată solidarizați cu Turcia, așa pejru nimic, căci de acum în colo R^mulgarî va depinde dacă lo^lel^ah sultanul va putea sau nu să realizeze promisiunea dată ministrului nostru cu privire la recunoașterea naționalităței române în Macedonia. Intr’adevăr, telegramele de or no aduc înveselitoarea știre că marele vizir a promis d-nului Lahovari că promisiunea dată cum că se va recunoaște naționalitatea romînă va fi realizată. Din telegramele sosite era, mai aflăm însă ceva, anume că nimeni nu e mulțumit de modul cum s’a alcătuit comisiunea pentru pacificarea Macedoniei, nici bulgarii, nici grecii, numai romîni!. Telegrama nceasta s’a transmis ziarelor vieneze Luni dimineața. Agenția telegrafică romînă ne-a transmis-o nouă abia erî Miercuri. Care să fie cauza acestei întîrzieri ? Se vede că însuși guvernul a ezitat să se facă ecoul unei asemenea afirmațiuni hazardate. Dacă romînii sunt mulțumiți ? Apoi ar trebui să știe mai întîiu cine este românul care face parte din comisiune, și apoi ar trebui să cunoască sentimentele grecului, ale bulgarului sunt a priori cunoscute, față de noi ! Ar trebui încă înainte de toate romînii, pentru a fi mulțumiți, să știe că toată acțiunea de înțelegere nu este o farsă turcească menită numai să tărăgănească lucrurile. Pentru că un lucru este doar cert, Turcia însăși nu are mare încredere în înțelegerea aceasta. Dovadă că mobilizează mereu la trupe și se pregătește de un războiu care este îndreptat în mod evident contra Bulgariei. In starea în care se află astăzi înarmările turcești însă, dacă se continuă cu ele, nu mai poate fi vorba de pregătiri de război și pentru a asigura pacea. Dacă deci pătrundem bine intențiunile sultanului, el a voit să dea mai multe lovituri, prin tratativele începute cu Bulgaria. In primul rînd a vroit să pună în încurcătură pe puteri în special, pe Austria și Rusia. In al doilea rînd a vroit să cîștige timp și să oprească în loc înarmările bulgărești. Al treilea a vroit să obțină un armistițiu de la bande. In slușit a crezut că acordînd concesiuni, cari în aceste momente tulbure nu valorează mult, își va asigura concursul efectiv sau o pasivitate bine-voitoare de la statele interesate în Macedonia și a căror intervenție ar putea să-î devie incomodă la un moment dat. Astăzi situațiunea noastră era clară. Ce recunoștea sau nu sultanul naționalitatea cuțovlahilor lumea îi știa că există și noi puteam interveni oricînd pentru dînșii. De urma un războiu, după dînsul, ori care î-ar fi fost rezultatul, noi am fi putut cere și ar fi trebuit să ni se admită foloase reale pentru aromînî. Războiul bulgarilor ar fi fost îndreptat exclusiv contra turcilor. Acum bulgarii refuzînd propozițiunile Turciei, care mulțumesc pe romîni și declarînd războiul, sînt deadreptul adversarii noștri, adversarii tendințelor noastre naționale. N’avem deci motiv să jubilăm. Ziua de mîine poate să strice castelele de carton ce le-am clădi și acum ca și cu ocazia proclamărei mitropolitului Antim. Sultanul prin ultimele concesiuni ce ne-a făcut, a voit să se servească pe el. Guvernul să se ferească deci de a mai striga: trăiască sultanul ! căci riscă să pățească ceea ce a pățit cu „le nouveau succes diplomatique de Mititza“ cînd d-l Stoicescu a făcut să răsune Camera romînă de uralele mamelucilor pentru sultan. A. B acesta va fi în stare să înfrunte opoziția, care a declarat că nu va da nici un ban și nici un soldat, pînă cînd revendicările ei naționale nu vor fi satisfăcute. In asemenea condițiuni împăratul va trebui în cele din urmă să recurgă totuși la naționalități, în primul rînd la romînî, cari întotdeauna î-au fost credincioși. A idiliza cît mai bine acest moment, iată datoria fraților de peste munți. E locul de a li se spune: „Acum, orinici odată!“ East Demisia lui Ihnen Austro-Ungaria nu mai poate avea liniște. Parlamentul ungar, care mai anul trecut era prezentat ca pildă scandalagiilor din Reichsratul austriac, în întrecut acum cu mult pe aceștia, împăratul însuși este astăzi redus iarăși la sprijinul Camerei austriace. In Ungaria a putut vedea acum bine, că nu mai are bază. Cuvinte injurioase chiar pentru un simplu particular, îî s’au adresat. Și consilierii săi n’au fost în pozițiune de a putea să-i apere onoarea greu lovită, demnitatea și drepturile de suveran. A quelque chose malheur est bon, și poate că Franz Iosef va fi tras din ultimele evenimente o bună învățătură, aceea că nu rămîne nerăzbunată nedreptatea pe care o patronează un monarh. El însă a pasionat o nedreptate, căci a lăsat pe maghiari să caute a deznaționaliza milioane de suflete pe cari le-a liberat lor fără de milă. Acum nu mai e chip să ajungă la o înțelegere cu „iubita sa Ungarie“. De luni de zile luptă pentru a rezolva o criză ministerială și nu e chip. El susține că nu va face concesiuni ungurilor și aceștia îî demonstră zilnic că fără asemenea concesiuni e în joc tronul său. Ehuen-Hedervary care a mai demisionat odată, demisionează acum iarăși din misiunea ce i-a dat-o împăratul de a forma cabinetul unguresc. Nu numai că nu în succes aceasta, dar încă a reușit StâgraijKesue în lagărul opoziției Kossuthot^ pe o parte din partidul liberal guvernamental. ty. Toată nădejdea împăratului a rămas acum în Wekerle. E de văzut însă dacă Fraudele la Casație Fraudele patriotice au venit erî, în fine, și înaintea Casației, prin recursul făcut de d. dr. Măgureanu, parte civilă, contra deciziei Camerei de punere sub acuzare, care dinn cunoscuta cenzură morală, a făcut totuși majoritate pentru ordonanța de neurmărire contra d-lui Pictorian. Rezultatul era scumptat de mai înainte. Casația a respins în mod constant toate recursurile făcute de partea civilă în acțiuni penale. I. dr. Mășineanu, ca detentor de rentă, vătămat, în interesele sale prin tragerile false din 1001, a voit să sleiască însă toate instanțele. Dacă rezultatul recursului în Casație era de prevăzut, dată fiind constanta jurisprudență a înaltei Curți, nu mai puțin sunt de relevat două incidente în înfățișarea de erî. Primul e considerațiunea făcută de d. procuror general Shina, care a arătat că deși azi partea civilă nu poate avea drept de casare în acțiunile penale, totuși ar trebui de împlinit această lacună, așa ca partea civilă, cînd e vătămată să-și poată urmări dreptul și în acțiunile penale. Faptul că această considerație se face de procurorul general al înaltei Curți cu ocazia recursului în afacerea fraudelor patriotice, arată odată mai mult că pînă la Casație, toată lumea recunoaște că detentorii de rentă au fost fraudați prin tragerile false de la 1901. Alt incident se găsește în pledoaria unuia din avocații d-lui dr. Măgureanu,1 d. Scarlat Arion, care și-a exprimat speranța că Curtea de casație nu va lăsa cad. Pictorian, care a tras fals fraudînd pe detentorii de rentă și compromițând prestigiul statului în străinătate, să scape de rigorile justiției, prin subtilități juridice. I. Pictorian riscă să audă meroft asemenea reflexiuni pe seama sa, mai ales în urma considerentului Camerei de punere sub acuzare. Hotărîse-va d-sa să intenteze judecătorilor Camerei acțiunea recursorii la care dă dreptul legea de procedură civilă în ' a .T. Comisiunea macedoneană Cmnniunea însărcinată de Poartă cu pacificarea Macedoniei se compune din prezidentul consiliului comunal din Salonic, turcul Hulussi Beg; Naum Nicoros membru grec în consiliul de administrație al vilaetului Monastir; Nicolae Bobe membru bulgar în acelaș consiliu de administrație; Men Effendi membru sîrb al consiliului administrativ și d. Fandoli Masau—după Voința Națională, sau Kuroiani după ziarele străine, din partea romînilor. Comisiunea va fi prezidată de Vind Pașa al căruia portret îl dăm mai sus, înțelegerea bulgaro-turcă — Nemulțumirea puterilor — Relativ la înțelegerea dintre Bulgaria și Turcia fără mijlocirea Austriei și Rusiei, care, după cît se pare, nu numai a surprins, ci a deconcertat chiar Cabinetele din St.Petersburg și Viena. Le Temps primește următoarele de la corespondentul său din Constantinopole: Știrea unei înțelegeri directe cu Bulgaria, care, în alte împrejurări, ar fi fost primită cu un suspin de ușurare, pare că pot de acum din importanță, nu că în sine’și o învoială directă n’ar fi avut un efect tocmai considerabil, ei fiind-că proectul numai al unei înțelegeri directe întîmpină dificultăți. Lucrul e curios de spus și ar fi chiar, revoltător de gîndit, dar după cît se pare cele două puteri cari au luat în mînă conducerea politică din peninsula balcanică s’ar simți ofensate dacă imperiul otoman și principatul bulgar ar ajunge la o învoială. Asemenea susceptibilități, supuse logicei pure, par inexplicabile; totuși, explicația se arată de la sirne și ea e numai „politică“. Puterile în chestiune ar suferi atît în prestigiul lor cît și în țintele lor pe viitor dacă din întîmplari o înțelegere ar reuși direct și fără ele. S’ar isprăvi cu ficțiunea cum că numai intervenția lor ar avea putința să oprească vărsarea de sînge și de a conjura cele mai rele eventualități. Asta ar însemna poate,închiderea ușei viitoarelor interveniri care, cum s'ar aice, ar pregăti treptat,o adevărată ingerință, străină, un control al celor două imperii vecine asupra Europei Orientale, înțelegerea directă—dacă ar fi posibilă,—ar fi falimentul a treizeci de ani de diplomație speculînd antagonismele, și neîncrederile dintre turci ,și creștini și chiar dintre creștini. Dar asta, veți zice, e curat politică machiavelică. Așa chiar și e, și ce se întîmplă mă face să cred că tocmai aci vor să ajungi, adică la menținerea nemirei, chiar cu prețul celor mai mari primejdii. NOTE 0 voce de la galerie Reducerea prețurilor la stalurile al II-lea și al III-lea, precum și la lojile de sus, pentru viitoarea stagiune a Teatrului Național, este o măsură, ca principiu, democratică, dar ale cărei rezultate rămîne să le apreciem mai tîrzi, cînd se va putea vedea în adevăr, dacă prețurile, ceva mai urcate erau întrucîtva cauza că lumea nu venea la teatru. Dar și așa cum s’a și făcut reducerile, se prezintă unele inconveniente, pe cari ni le semnalează una din acele voci de la galerie, cari au adesea mult bun simț. Iată scrisoarea ce primesc : „Știind interesul ce purtați teatrului, îmi iau îndrăzneala să vă atrag atenția asupra celor de mai jos : „Direcția Teatrului Național, spre a atrage publicul, a redus prețurile la stalurile II (3 lei) și IlI-lea (2 lei). In schimb a desființat mult bine-cuvîntata galerie numerotată. ..Sînt o categorie de oameni, mici funcționari, mici amploiați comerciali, cari n’ar putea, plăti pentru statul IlI-lea 2.50 lei (garderoba fiind obligatoare), dar cari de asemenea nu se pot hazarda, pentru 1 leu, la galerie, unde locurile acum vor fi pe apucate, spre a ocupa un loc problematic, și ăla dobîndit în urma îmbrâncelilor. „Pentru această categorie de oameni, menținerea galeriei numerotate. Cu prețul redus la 1,50 lei ar fi o binefacere. „S’ar crea astfel pentru pungile slabe 3 grade de locuri: galeria (1 leu), galeria numerotată (V leii 50 b.) și statul Hirea (2 lei, SCțb.). Măsura luată de a se unifica galeria, va avea ,de " rezultat că această categorie" de oameni, destul de numeroasă, va abandona teatrul sau va veni foarte rar. „Dacă teatrele de prin grădini au putut face, afacerii bune, cauza a fost numai eftinătatea locurilor, astfel proporționată, încît erau accesibile tuturor pungilor. „Modificarea adusă de direcție ar fi într’un singur caz bună: dacă pe lîngă reducerea făcută s’ar lua dispoziția ca toate locurile de la galerie să fie numerotate, cum sînt la Teatrul Național din Iași. S’ar evita astfel îmbrîncelile și incidentele și lumea ar fi mulțumită. . Un amator de teatru“ " Chestiunea merită atenția direcțiunea teatrelor și una din măsuri în sensul de mai sus s’ar putea lua, înainte chiar de a se deschide stagiunea. E. D. F. I—M-———— Vineri 19 Septembtre 1901 DIRECTOR POLITIC CONST. Mis si fi . " ț Anunciuri: Linia pagina IV | Leî 0.50 lan » * Iii *3'.»" » . inserții și reclame . . Oragiul IAA* 2.. 3.— CHESTIA ZILEI Moștenirea Teatrului Național Brezeanu, în doliu mare pentru vesel moștenitor ! Defunctul G. Andriescu din Prahova a lăsat Teatrului Național un legat de 100.000 de lei. (Ziarele) „naposani“, lansează cale-twalk-ul c e recolta din anul acesta Evaluațiunea recoltelor de vară.— Statistica oficială.— Producțiunea medie.—Suprafețele cultivate — Cantitatea obținută. „Adevărul“ a putut publica încă înainte de aparițiunea lor cifrele mai importante din evaluațiunea recoltelor de vară pe anul acesta 1902—1903. Acum apărînd tabloul complect vom căuta să dăm cititorilor în cele ce urmează cifrele mai interesante căutînd să tragem și oarecari concluziuni și învățăminte. Dacă privim suprafețele cultivate, găsim următoarele : In 1903 s’au cultivat 1.605,657 ha. grîu, adică peste media celor 5 ani precedenți care este de 1,565,500 ha. și mai mult decît în excelentul an 1902 cînd s’au cultivat numai 1,486,485 ha. La secară găsim că suprafața cultivată în 1903 a rămas cu 1.58,019 ha. sub media precedenților 5 ani care a fost de 186,185 ha. De asemenea și la orz la care media pe precedentul quinquentu a fost de 548,780 ha. pe cînd în anul acesta s’au semănat 530.895 ha. Ovăzul semănat a trecut cu 426,728 ha. aproape de două ori peste medie care este de 291,540 ha. Rapiță s’a semănat numai 67,373 ha. față cu 132,039 ha. cit este media precedenților cinci ani. Inul semănat a ocupat în 1903 o suprafață întreit de mare cit a fost media celor cinci ani precedenți. S’a semănat anume în 1903 m pe o suprafață de 80069 ha, pe cînd media este de 24,368. Este desigur un fenomen îmbucurător acesta de a vedea tot mai mult întinzîndu-se cultura unei plante care e menită să ne înlesnească crearea unei însemnate industrii. Dacă examinăm producțiunea recoltei anului 1903 găsim următoarele interesante cifre: griul ce s’a produs în 1903 a atins cantitatea de 25,971,615 lil, adică cu aproape 6 milioane hectolitri peste media precedenților cinci ani care este de 20,424,300 hl. Secara cu 2,517,798 hl. a trecut cu puțin peste media care este de 2,265, 130 hl. Considerabil peste media de 6,886,565 hl. a trecut orzul care a produs în 1903 cantitatea de 10,471,888 hl. Ovăzul a produs 11,067,155 hl. trecînd de trei ori aproape peste media care a de 4 milioane 990,370 hl. In rapiță în schimb anul 1903 a dat o recoltă extraordinar de slabă. Producțiunea a fost abia de 395,352 hl. față cu media de 1,316,765 hl. Inul a dat o producțiune excelentă cu 727,204 hl. față cu media precedenților cinci ani care este de numai 155 mii 930 ha.* Dacă compari însă producțiunea anului 1903 nu cu media, ci cu producțiunea anului precedent care—ce-i drept — a fost un an agricol extraordinar defavorabil, obții un tablou cu totul altul. Constați atunci că deși în 1903 suprafața semănată cu grîu a fost mai mare decit în 1902, totuși, producțiunea acestuia a fost mai mare și, anume de 26,859,886 hl. In schimb la secară deși suprafața cultivată în 1903 a fost mai mica, cantitatea produsă a fost mai mare de 2,452,150 hl. cit a fost în 1902. Exprimîndu-ne în cuvinte și nu în țifre putem trage din.comparația anului agricol 1903 cu cel trecut 1902 următorul rezultat: In 1902 suprafața cultivată la grîu a fost mai mică decît în 1903, dar producțiunea mai mare. La secară de asemenea. La orz deși suprafața a fost mai mare în 1903 decît în 1902, și e natural ca recolta să fie mai mare, totuși ca a fost relativ mai mănoasă. De asemenea la ovăz. La rapiță recolta a fost după cum se știe perdută. * Dacă iei cifrele privitoare la producțiunea pe hectar constau următoarele: In anul 1902 griul a dat 18.1 hl. de hectar. In anul 1903 a dat 16.2. Totuși chiar și cifra aceasta este mai mare ci cit media celor mai din urmă ani care e de 13. De observat e că în această privință anul 1902 ocupă în seria ultimilor șase ani locul intim, ia imediat după el vine anul 1903. La secară producțiunea pe hectar a fost în mijlociu în 1903 de 15.9, în 1902 de 14.2. Ambii ani sînt de asupra mediei ultimilor ani , care e de 12.2. Rangul întîiu în ultimii șase ani îl ocupă în această privință anul 1901 cu 16 hl. la hectar. Urmează apoi anul 1903. La orz producțiunea mijlocie a fost unai mare în 1903 docit în 1902. In 1903 ea era de 19.7, în 1902 de 17.1. In ultimii șase ani rangul întîiu îl ocupă anul 1903. Tot atît de abundentă a fost producția în ovăz în care media era de 24 în 1002 și de 25.9 în 1903, anul acesta fiind și primul în seria ultimilor șase ani. Producțiunea răpirei a fost în 1903 de 5.9 la ha. cu mult mai mică și decît aceea a anului 1902 care a fost de 9.2 și de cît media celor din urmă cinci ani care e de 10 hl. la hectar. Producția cea mai abundentă de rapiță în ultimii șase ani am avut-o în 1901 cînd a fost de 11.2 in. la ha. Inul a dat în anul 1903 o abundentă producție cu 9.1 hl. de hectar. In 1902 producția a fost de 8.6' la ha., în media ultimilor cinci ani de 6.4. în trecut anul 1903 a fost de anul 1901 cînd producția a fost de 9.3 hl. la hectar. * De notat este că producțiunea cea mai abundentă de grîu, 19.3 hl. de hectar, a fost în județele din șesurile Siretului și Prutului și îndeosebi în județul Tecuciu unde mijlocia a fost de 22.9 hl. de hectar. Tot așa la secară unde au fost 18.6 hl. de hectar, iar în județul Tecuciu 23. De asemenea la orz, ovăz și rapiță. Numai inul a produs mai bine în județele din șesul Dunărei unde a dat 11.2 hl. de hectar și îndeosebi în județul Teleorman unde a dat 16.3 hl. de hectar. Stat. 1 n—«ami—am»— ■ ■ Persecutarea bulgarilor din Romînia Sub acest titlu curios „L’Européen“ publică o corespondență din Craiova, în care spune că bulgarii din Romînia sunt persecutați. Ne mirăm cum o revistă serioasă ca „L’Européen“ a putut da curs unor astfel de acuzațiuni la adresa țărei noastre. Iată acel articol, pe care-l reproducem totuși cu titlul de curiozitate : Poliția urmărește, arestează și expulzează fără răgaz o mulțime de bulgari chiar, din aceia ce sunt stabiliți de mult în acest oraș (Craiova, N. R.). De la arestarea lui Zvdtcof la București, toți bulgarii, locuitori ai acestei țări, sunt bănuiți și supraveghiați. Acum zece zile, poliția din Brăila, după ce pusese mîna pe trei maiștrii zidari bulgari, la cari s’au găsit hârtii" compromițătoare, a făcut aproape treizeci de descinderi la niște lucrători macedoneni. Arestările fără vorbă multă și expulziunile sunt încă departe de a se fi isprăvit. Acuzația se învîrtește numai în jurul colectelor de bani, ce încercară să facă printre congenerii lor din Romînia mai mulți agenți ai comitetelor revoluționare. Guvernul român arătîndu-se foarte îngrijat de „puternica organizație bulgaro-macedoneană care înfășoară Romînia ca într’o rețea imensă“ se silește în realitate de a căpăta dînd goana în toată regula împotriva oricărui element bulgar, bunelor grații ale Porțoi, cu care, după cit se zice, d. Dimitrie Sturdza, acest elen, se are foarte bine. Guvernul nu ezită să inventeze atentate bulgare cu riscul de a se face ridicol. Așa de pildă, la 15 a răspîndit zgomotul alarmant că s’ar fi descoperit pe bordul vaporului Carol I, lăzi umplute cu dinamită. Nu trecu două zile și toată lumea știa că vaporul avusese de transportat, sunt mai multe lăzi, zece milioane în monedă de aur, provenind