Adevěrul, octombrie 1903 (Anul 16, nr. 5091-5121)

1903-10-24 / nr. 5114

Anii XVI-No. 5114 FONDATOR ALEX. V. BELEIMAXII Abonamente : în țară: un an 30 leî; 6 luni 151 eî; 3 luni8 l eî; 1 Iun străin. „ „ 50 .25 „ „ Ou „ » n » 13 Un exemplar­ în țară 10 banî ; în străinătate 15 bani O Pa­gini Director politic COS ST. MILLE Annncini­­s Linia pagina IV . . . . . . • I.eî 0.50 bani » » m... ... „ 2.— „ inserții și reclame . . . . „ 3.— © Canini Ediția de seară O infamie !-Stu­rd­za și Cuza-Vii!/ Am strîns cu ușa pe „Voința Națională“ și am silit’o să vorbească de statua lui Cuza-Vodă. Organul, care trece de oficios al guvernului, o face în număru’i de aseară, într’un chip, menit să revolte nu numai conștiințele acelora cari cunosc din istorie faptele marelui domn național, dar înainte de toate conștiințele înse­și ale acelor bărbați, cari au crezut că fac bine participând la detronarea lui. Generalul Haralambie, națion­al-liberal de baștină, a fost cel d’Intíiu, care la venirea în Capitală a d-lui Ghica-Deleanu, președintele co­mitetului central pentru ridicarea’Statuei lui Cuza-Vodă, s’a grăbit a-i înmâna obolul sau— și generalul Haralambie a fost poate cel mai vajnic dintre conspiratorii de la îl.Pebruarie 1866!! Liberalii din Moldova s’au grăbityor primi onoarea de a figura în comitetul pentru ridicarea statuei lui Cuza, iar „Voința" vine, într’un articol-prim, să spună că Vodă­ Cuza nu poate fi gi|3Kre Domnii mari al țârei, vine să vorbească de necunoscutul colonel din ajun și să amenințe, că: „istoria cea adevă­rată, în­ă nescrisă, dar care va eștim documentele acelei domnii, încă nepublicate, va arăta cît de slabă a fost acțiunea Lui Alexandru I”.­­ •­­ „Voința“, organul guvernului, pe timpul căruia regele Carol, primul domn străin, nu se silește a promite tot concursul său și a recunoaște marea figură a lui Vodă­ Cuza— „Voința națională“ spune inițiatorilor monumentului că „pun poate prea iute în discuție meritele lui Cuza" și cutează a scrie că cei ce vor trece pe dinaintea statuei lui Cuza, se vor întreba: „de ce i s’a ridi­cat?" Articolul se termină din nou­ cu amenințarea că dacă „se expune memoria lui Cuza la o discuție, ea va eși micșorată“. Este o infamie fără­ seamăn acest articol apărut în foaia oficioasă a guvernului și dacă guvernul nu va deza­vua acest articol, va fi dovedit că din ordinul lui Dimitrie Sturdza, acela care a furat documentele domniei Iui Gaza, spre a le Întrebuința cum înțelege dinsul, se insultă memoria primului domn al țărilor­ unite, in momentul cud țara În­treagă și regele se prepară a o nemuri. Infamia este prea mare, pentru ca ea să nu determine o revoltă a opiniei publice și a tuturor oamenilor politici, față de un asemenea act de nevrednicie națională și păcătoșie politică. Adevărul SUPLIMENT GRATUIT : Belgia...Orientul cu următorul cuprins : Text: Un public select., de Safir.—Gastronom și astronom, de Victor.—D-rul Minovici ți Parizianu sau­ la ce servește serviciul antropometric.—Epigrame de Victor.—Truc...de I. Florescu.—Biciclist, de Milian.­­Anecdote de Ionescu-Quintus. — Ala cu parul mare, de Baronul de Trabuc.—Simpatiile noastre : Dr. Minorovici. Ilustrat iutil :.Dracu l'a pus!...—June modern !—Dr. Minorovici. Promiu­l nvatu­it­­ »Shakespeare1i o cromolitogravură artistisfică, Ojida- F­renii UI yid.l­l.il . una vals de Ku­tter,potpuri de Iulius Matzka, și Pen­tru Manon, romanță franceză de Paul Pelmet, din editura cunoscutului m­a­gazin de muzică Jean Feder, calea Victoriei 54, € 1 MOUR EEMMM1E — FJiminaren «l-­lui stoiie­se ii — Oculta bate in retragere și de teamă că partidul se va răzvrăti în contra modului cum s’a rezolvit criza, vrea să dea o oare­care compensație acelora cari au fost jigniți de așa nisa rem­anjare. Sintem­ pozitiv informați că peste cîte­va zile se va face o nouă rema­­niare și că <I. Stoicescu va fi elimi­nat. Ce se plănuește acum ? Oculta și brătieniștii nu vor să forțeze nota, acțiunea lor. Ei văd că modul cum s’au purtat cu d-nul Stătescu a răzvrătit pe partizanii fostului ministru de justiție. Prin urmare trebuie împiedicată a­­ceastă mișcare din partid, căci dacă ea va fi ignorată, la deschiderea parlamentului guvernul va întîmpina dificultăți din chiar prima zi, la a­­legerea președintelui. Ocultiștii și brătieniștii au căutat însă o soluțiune care să nu aibă aparența că bat în retragere și să nu le împiedice nici acțiunea pen­tru dobîndirea preponderenței în par­­­tid și în guvern. Această soluțiune constă în sacri­ficarea d-lui Stoicescu. Ocultiștii consideră eliminarea din cabinet a d-lui Stoicescu ca o con­cesie ce fac acelor ministeriabil! care protestau mereu că s’a ținut în ca­binet o nulitate și tot odată ca o satisfacție pentru partizani! d-lui Stătescu jigniți de atitudinea pe care a avut-o d. Stoicescu solidarizîndu­­se cu ace! car! au împedicat intra­rea d-lui Alexandru Djuvara în ca­binet. Am crezut că d. Stoicescu este răsplătit azî de ocultiști prin ingra­titudine, prin trădare, căci dacă în­tr’adevăr s’a solidarizat cu brätie­­niștii pentru a împedeca realizarea dorinței d-lui Stătescu de a-șî de­­semna singur succesorul său la mi­nisterul justiției—acest fapt e sufi­cient pentru a se asigura din partea ocultei portofoliul d-lui Stoicescu. Dar n’am știut un lucru impor­tant, n’am știut că d. Stoicescu, de­și s’a solidarizat cu brătieneștii, cînd d. Ionel Brătianu î-a cerut să-șî dea amîndoi demisiile pentru a provoca o nouă formațiune mini­sterială, d. Stoicescu a refuzat de teamă să nu-și piardă portofoliul. Aceasta a indignat pe ocultiști și brătieniști, căci le-a stricat pla­nul de­ a provoca alcătuirea unei formațiuni în care sperau să pre­pondereze. De aceea sunt acum hotărîțî să elimineze pe d. Stoicescu, din ca­binet. Care este noua combinație a o­­cultei ? Eliminînd pe d. Stoicescu oculta­r crede că se vor calma toți aceia care mereu se arătau scandalizați că d. Stoicescu a devenit indispen­sabil, iar oferind portofoliul lu­crărilor publice unuia din ministe­riabilii care ari sînt jigniți, precum sînt d-niî Em. Porumbaru, Ale­xandru Djuvara, Thoma Stelian și Basile Missir, vor putea strecura la domenii pe d. Anton Carp. Brătieniștii insă se mai gîndesc și la altă eventualitate, anume că se poate prea bine ca ministeriabili­ jigniți de modul cum a fost tratat d. Stătescu, să se mulțumească cu sa­tisfacția platonică a eliminare! d-lui Stoicescu și să înlesnească chiar cî intrarea unui generos la lucrările publice, declarînd că vor da tot con­cursul unei ast­fel de formațiuni ministeriale. Intr’adevăr un fruntaș liberal, mi­nisteriabil, a declarat azi într’un cerc politic că dacă eventual i se va pro­pune de astă-dată portofoliul lucră­rilor publice, nu-l va accepta, dar va declara d-lul Sturdza că va spri­jini intrarea unui generos în cabi­net. Se pare că toți ministeriabilii au luat această hotărîre. In acest caz brătieniștii vor sus­ține intrarea în cabinet a d-lui Va­sile Morțun. » Aceste informațiunî le ținem din­­tr'o sursă autorizată și se va vedea că, încă înainte de deschiderea Cor­purilor legiuitoare, d. Stoicescu va fi eliminat și o nouă remaniare se va face. R P. Judecătorul instructor Un ziar anunță că d. Al. Gianni, noul ministru de justiție, ar avea de gînd să elaboreze un proiect de lege, prin care să întindă principiul inamovibilității la judecătorul de tribunal și la judele in­structor. Chestia inamovibilității este și azi o chestie de discutat. Ea se știe că, la noi cel puțin, n’a dat roade tocmai fericite. Ceea ce însă nu mai este discutabil este că se impune o reformă radicală a jude­cătorilor de instrucție și aceasta nu ia sensul inamovibilităței, ferească D-zoii închipuiți-­vă pe drăguțul do Stelian Po­­pescu inamovibil ! De alt­fel ultimele e­­venimente și procese au­ dovedit că ceea ce trebau de făcut în această privință ar fi pur și simplu suprimarea judelui in­structor, cel puțin așa cum oste azî și cu atribuțiunile ce-î dă legea actuală. Dacă astăzi, cînd judele instructor, poate fi înlocuit de către un ministru mai vigilent și mai zelos de buna repu­tație a justiției—și tot s’au­ găsit judecă­tori instructori cari să bată pe martori ori pe inculpați, cari să nu consemneze cele ce li se declară, cari să origeze tor­tura in sistem, ce s’ar întîmpla dar inline cînd canibalul acesta primejdios va ști că ministrul nu’l poate înlocui ? Dacă d. Gianni voește în adevăr să fa­că o operă utilă și de moralizare, atunci, încă odată altă reformă se impune și a­­ceasta nu’i Inamovibilitatea judelui in­structor, ci suprimarea lui. Sf. Pepita cea victorioasă Voința Națională constată­­ că nu mai sufăm nici un cuvințel în chestia Adevă­rului la Sate. Pepita Jimenez însă uită că oamenii cinstiți renunță să stea la vor­bă cu borfașii și doveditu-s’a că zisa Pepita Jimenez face escrocherie cu cita­țiunile, citînd începutul articolului și es­­camolînd sfîrșitul. Cînd dar d. Vintilă Brătianu va bine-voi să ne explice cum se numește această gazetărie, atunci ne vom mai ocupa și de destăinuirile Vo­inței Naționale care a descoperit că d. Miile este anti-dinastic, că merge vara la băi, că a ținut discursuri în Cameră, că face sacrificii pentru Adevărul la Sate și că nu este fiu­ de țăran, ci de orășan. D. Sturdza mai descoperise că poartă și joben ! De alt­fel pînă acum trei lucruri s’au­ dovedit: 1) că Voința Națională n’a pu­tut face dovadă, chiar citind fals, că d. Const. Mille instigă pe săteni prin Ade­vărul la Sate, 2) că așa fiind, d. Vintilă Brătianu rămîne pecetluit cu numele de mincinos și calomniator ordinar, și al 3) că toată răfoiala fiului statuei că a venit să moralizeze presa, s’a rezumat în cea mai rușinoasa specie de gazetă­rie, aceea de a insinua, fără a dovedi, de a escamota citațiunile și de a face o operă pe care nici spionii poliției ii ar îndrăzni s’o facă, în raporturile lor con­fidențiale, operă la care de alt­fel s’a refu­zat să se preteze foasta direcțiune a Vo­inței Naționale, deși numai prieteni nu eram cu ea. Dacă toate aceste trei rezul­tate constitue un succes pentru „Depila Jimenez“, e de­sigur că se mulțumește cu puțin. A. D. Fuga lui Parkiam Alexandru Parizianu făcîndu-șî so­coteală că­ î mult maî de preferat a-șî face osînda pe pămîntul străinătăței, dar în libertate, de cît în țara ro­mînească la Văcărești orî în altă temniță, a pus între el și justiția ro­mina, o fruntarie oare­care, înainte de orî­și ce discuție, ceea ce­ î adorabil la prima vedere este poliția noastră. E așa de bine or­ganizată, așa de vigilentă, așa de inteligentă, în­cît a­ lăsat să scape pe un om care era de bănuit că va prefera să facă liber cinci ani de zile de prescripție de­cît patru ani de temniță. Mai mult încă , pe cînd oameni ca­d. Lenș Slătineanu au fost fotografiați, nimeni nu s’a gîndit să fotografieze pe Alex. Parizianu, așa că atunci cînd de la poliție s’a te­lefonat serviciului antropometric ca să-î furnizeze o sută de fotografii de ale lui Parizianu, i s’a răspuns că... Parizianu n’a fost fotografiat... Nu este așa că's adorabile toate acestea, precum adorabilă este și povestea spionului polițienesc care păzea în fața casei, pe cînd Parizianu eșea de acasă fără să-l știe nimeni...prin eșirea de din dos L. Și o culme a tuturor acestor ado­rabile întâmplări, vrednice să nemu­rească poliția noastră, este faptul că nicî pînă azi nu știe pe unde a eșit din țară Parizianu, cu toate că avem un serviciu de fruntarie, cel mai plictisitor, ca formalități și vi­zări de pașapoarte ! Aceasta dove­dește cît de util este acest serviciu și dacă păzește țara de intrarea u­­nor musafirî nepoftiți orî ne dă ga­ranții că pungașii noștri nu vor dis­părea fără de urmă peste graniță. Să închidem însă paranteza care este deja prea lungă. După fuga lui Parizianu a început răfuiala în­tre guvern și opozițiune. Ziarele gu­vernului acuză că opozițiunea a în­lesnit fuga lui Parizianu, pe cînd foile opoziționiste bănuesc că se prea poate că guvernul să fi cumpărat tăcerea lui Parizianu, făcîndu-i vînt în străinătate... Unde este adevărul ? E greu de sigur de dovedit dacă în fuga lui Parizianu guvernul ori opozițiunea șî-au băgat coada. Lucrurile aceste nu se încheie cu distanță ori cu acte scrise. Totuși ceea ce se poate face este a vedea cum ar fi putut folosi dispariția lui Parizianu. Nu de­sigur, opozițiunea, care din potrivă aștepta că Parizianu să vorbească, să se în­fățișeze în opozițiune la Curtea de apel și să spună tot ce știe asupra fraudelor patriotice și nepatriotice. Dacă Parizianu știa ceva și avea ceva de spus, dacă opoziția spera ca Parizianu va arunca vre-o bombă, ea nu era nebună să-i înlesnească disparițiunea și ast­fel afacerea frau­delor să fie, judecătorește vorbind, isprăvită. Guvernul din potrivă avea tot interesul ca să închidă afacerea, Pariziani să nu se prezinte înaintea Curței de apel, ci să-l facă să dis­pară. Și chipul ciudat și neexplica­bil cum­ a dispărut, cum poliția s’a păzit de bine, neprevederea și toate particularitățile acestei senzaționale disparițiuni sunt de așa natură ca să ne dea cel puțin bănuiala că principalul vinovat în afacerea frau­delor a fost făcut scăpat de către guvernul venerabilului falsificator, foarte plictisit de prezența în țară și la baza justiției a elevului său întru falsuri și fraude patriotice și de alt­fel. De altmintrerea în țările străine sînt precedente în această privință. Cine nu-șî aduce aminte de peregrinaț­iile vestitului Alton din afacerea Pana­malei franceze, care prins în R­omî­­nia, printr’un exces de zel, a fost apoi făcut și el scăpat după inter­venția ministrului francez din Bu­curești? Cine știe clar dacă .­.. Ale­xandru Parizianu nu călător­ește sub înalta protecție a ambasadorilor no­ștri din străinătate și nu șî-a asi­gurat pe timpul prescripției de cinci ani de zile, o ușoară viață de un vesel și comod exil ?... Șî-o fi frecînd mîinile de bucurie venerabilul falsificator la știrile pe cari îî le comunică colegul său de la externe că „amicul Parizianu“ a a­­juns la loc sigur și e la adăpostul urmărirea justiției romine, dar este un Dumnezeu și pentru falsificatorî, așa că azî orî mîine, maî de­vreme orî maî tîrziu, acela care a inaugu­rat rușinea tragerilor false îșî va lua pedeapsa­ de care azî cred­e că a scăpat. Const.­ațile Monogr­fiile coroanelor rurale Un învățător din Tutova face monografia comunei Bogdanești, ca răspuns la cererea ministrului de in­terne de a se face asemenea mono­grafii. In traiul sătenilor învățătorul face interesanta observație că hrana co­piilor nu diferă întru nimic de a părinților lor, ceea ce explică insufi­cienta dezvoltare a organizmului ță­ranilor. In administrație observă că nota­rul a fost de trei ori osîndit pentru fals în acete publice, că legea repau­­zului de Duminică nu se respectă și că pentru înscrierea de căsătorii notarul percepe, „după învoială“, 4—5 lei. Ca rezultate culturale citează că școala în 27 de ani de existență a dat 36 de absolvenți și că pro­porția analfabeților e de 70 la sută. Caracteristic și umoristic tot odată e că arătînd că în comună sînt 654 locuitori romîni și 1 evreu—cere totuși izgonirea „evreilor“ (?!) din comună!! Nu mai puțin rămîne interesantă această monografie și de sigur că dacă se va continua cu publicarea, se vor ivi și mai interesante. Chestiunea este de a se ști, care va fi rezultatul practic al acestor monografii. Avea­ va guvernul curajul s’o rupă cu politicianii satrapi ai județelor, cari pun în slujbă notari, medici, preoți, învățători, cari, coproprietari aduc pe capul comunelor arendași exploatatori, deschid cîrciumî, cari otrăvesc pe țărani și le scot ultimul ban din pungă ? Aceasta e de văzut. De denunțări a relelor de cari suferă satele sîntem satul, trebuesc măsuri imediate, cari să calce peste ori-ce considerații politice­­ și de clasă. Iată ce nu avem credință că va realiza vr’un guvern a cărui soartă atîrnă azi atît de puțin și atît de indirect, de țăran, și atîrnă atît de mult de marii proprietari, de aren­dași și funcționari. Ceva se poate face însă de mini­ștri cu tragere de inimă, dar pînă la un anumit punct, pînă cînd ceea ce se face pentru țărani, nu convine proprietarilor, arendașilor și politici­­anilor. Ceea ce începe de la acest punct în­colo—și de aici începe abia adevărata emancipare economică și politică a țăranului­­—aceasta o va putea face numai țăranul, prin el însu­și, de­șteptat la o viață publică. S. T. R. Complicarea procesului profesorilor S’a complicat și procesul profeso­rilor ploeșteni, căci d. Dissescu a dovedit și reprezentanții d-lui Ilaret au fost siliți să recunoască că nu s’au dat judecăței toți profesorii cari au asistat la congresul și manifesta­ții­le studențești organizate la Plo­ești. Rezultatul, după două zile de dez­bateri, a fost că juriul n’a voit să pronunțe vre-o hotărîre pînă ce nu se va face un supliment de anchetă in ce priveș­c și pe cei­l’alți profe­sori neurmăriți și tot odată a cerut să se rezolve și cazul acelor profe­sori cari s’au solidarizat cu actele ce­lor dați judecăței. Precum se vede guvernul a intrat într’o colosa­l încurcătură. Act. Din fuga condeiului Cu ce a plecat Parizianu S’au făcut și se fac cercetări minu­țioase spre a se afla cu ce a plecat Pa­rizianu peste graniță. Nu s’a putut stabili pînă acum de­cît că mai mult ca probabil că a plecat cu trenul și încă cu Expres­ Orientul, ca unul ce a fost directorul unei datorii publice de un miliard și jumătate. Chestiunea ce rămîne a se stabili este cu ce a plecat, adică cu ce fel de bilet. Aici se ivesc o serie de versiuni. Unii susțin că a avut bilet de la in­terne, alții că a plecat cu o cartă de agent secret de la poliție, alții că a ple­cat cu biletul de drum de fer cu care a fost prins conu Mitiță pe căile ferate un­gurești. Ceea­ ce e sigur e că nu i s’a întâmplat rușinea de a plăti pe c. f. r. Per. “ NO­T­Et» Românii la Paris Numărul și succesele artiștilor romîni la Paris cresc pe fie­care zi. O scrisoare ce primim împreună cu cî­­te­va numere din ediția pariziană a lui The New­ York­ Merald — ziarul prin exce­lență aristocratic al lunei pariziene—ne provoacă pe lingă un sentiment de mîn­­drie și unul de regret. Atîtea talente romînești cuceresc capi­tala lumei—pe cînd la noi activitatea lor întîmpină o complectă indiferență, iar cind vin să ne arate, în țară, arta lor, răscolim personalități, aruncăm săgeți în­veninate și manifestăm mai mult un fel de invidie de­cît sinceră admirație și mul­țumire. Sîntem, în altă privință, o foarte curioasă specie de oameni. Dar să vin la scopul acestor rînduri. Un pictor , N. Gropeanu, atrage acum atenția la expozițiunea Salonului de toam­nă din Paris, cu un tablou­ Maternitatea și un portret al lui Naquet, autorul legei divorțului, „foarte studiat“, cum observă Pierre Weber în recenzia sa din Netw­ York- Herald și în adevăr foarte sugestiv cum reese și dintr’o reproducție a acestui ziar. La inaugurare, ministrul artelor fru­moase, d. Chaumie, a remarcat mult ta­bloul Maternitate și a cerut să­ i se prezinte artistul, pe care, în fața reprezentanților presei și a camarazilor săi, l-a felicitat cu cuvinte pline de admirație pentru talen­tul său. Se vorbește chiar că portretul lui Naquet va fi cumpărat de stat, pen­tru muzeul Luxemburgului. D. Gropeanu a fost însărcinat, de alt­fel, cu organizarea întregei secțiuni stră­ine la această expoziție și se aduc laude abilității cu care­­ s-a îndeplinit manda­tul....... Un alt artist, despre ale cărei succese am mai avut ocazia să pomenim e d. Stan Goleșteanu, un fiu al Ploeștilor, care face mari progrese la Paris pe terenul compoziției muzicale. Pentru viitoarea sesiune i s’a’ primit la Concertele Colonne o poemă dramatică (canto și orchestră) și o Simfonie descriptivă la Concertele Le Key. înregistrăm faptele cu o vie satisfac­ție și tot ce dorim e ca toți acești artiști cari își ilustrează țara în străinătate, să o poată ilustra în curînd pe chiar pămîn­­tul eh **»' E. D. F. ■Vineri 24 Octom­bre IDέ 3 GUESTIA ZILEI Poliția supraveghează.... urcarea în vagon a lui Parizianu, ca nu cumv­a să umble cu mofturi și să se întoarcă de la gară!! ! Chestiunea țărănească și tinerimea noastră Cercul rural. — Scopul urmărit de el. — Conferințele populare ale cercului. In Capitală exisă încă mai de­mult un cerc format de mai mulți tineri li­cențiați cu scop de a se devota exclusiv studiului poporului român. In majoritate fii de țărani însă, membrii acestui cerc s’au preocupat încă de la început mai mult de chestiunea țărănească. Această chestiune luînd de la o vreme o impor­tanță deosebită, membrii cercului au hotărît acum să dea acestuia o organi­zare conformă cu nevoile timpului. Por­nind de la ideea că pînă azi nu s’a vorbit despre nevoile țăranului nostru de­cît în mod retoric, ei își propun să studieze chestia țărănească în toate ma­nifestările ei, spre a vedea apoi ce so­luție ar fi mai nimerit să i se dea. Chestiunea proprietăței rurale, a situ­­ațiunei juridice țărănești, a situației sale politice trebuind cunoscute 1n mod te­meinic, cercul ruralist se va ocupa cu cercetarea tuturor acestor chestiuni, în care scop va începe o anchetă amănun­țită. In același timp cercul va căuta să se pună în legătură cu elementele inte­ligente de la țară, cu proprietarii mari și mici, spre a vedea cari sunt și cari ar putea fi în viitor relațiunile dintre dife­ritele pături sociale. Cercul va căuta să afle de asemenea părerea diferiților fac­tori politici contra rezolvărei chestiunei țărănești și ce puncte dintr’un program țărănesc practic s’ar putea admite. * După cum se vede, cercul de care vorbim se află în faza de studiu nece­sar ori­cărei soluțiuni a problemelor so­ciale așa de complexe. Dar, afară de regimul economic și social al țăranului român, cercul va studia și relațiunile ce există între poporul nostru și cele­l­alte elemente etnice din țară. Asemenea va studia care ar fi soluțiunea cea mai practică a chestiunei evreiești conform cu echitatea și în marginea intereselor poporului. Regimul social și politic al romînilor din țările vecine va forma iarăși un su­biect de preocupare al cercului, care va căuta să se pună în legătură cu fruntașii romînilor din țările subjugate pentru a avea un sprijin reciproc și a accentua ast­fel solidaritatea etnică. Și pentru ca lucrul să devină mai ușor cercul s’a împărțit în două secțiuni: una care se va ocupa cu chestiunea na­țională internă care este cea țărănească și alta cu chestiunea națională externă.­­­ Cercul s’a adresat deja la mai mulți cunoscători ai chestiunei naționale in­terne și externe cari au promis să țină conferințe despre diferitele detalii ale chestiunei. Intre cei d’întîiii d. dr. Ur­­beanu a promis concursul sau bine-voi­­tor cercului anunțînd o conferință des­pre „regimul alimentar al țăranului“. Iar un distins publicist ardelean va expune membrilor cercului diferitele faze și de­talii ale chestiunei ardelene. Se vor mai ține apoi conferințe asu­pra regimului proprietăței țărănești, a relațiunilor dintre proprietari și țărani, a obiceiurilor juridice la țărani, a­ re­gimului de credit țărănesc, a diferitele lor mijloace pentru a mări producția țărănească, a stărei higienice și sanitare la țară, etc. Asemenea s-au anunțat con­­ferințe despre chestia ardeleană, mace­doneană, basarabeană și bucovineană, despre regimul agriculturei mari și mici, despre evoluția legislației agrare, des­pre folclorul romînesc, despre literatura populară, bibliotecile ambulante, teatrul la sate, etc.. Dar, afară de studiile pur teoretice, cercul rural va organiza conferințe po­pulare asupra diferitelor chestiuni ime­­­diate și practice ca ar avea o înrîurire în bine asupra traiului țărănesc. In a­­­cest scop se va stabili un program de­ conferințe din care membrii vor dez­volta fie­care partea potrivită cu stu­diile și preferințele lor. In sfîrșit, editarea unui organ de pu­blicitate, potrivit cu nevoile multiple ale cercului, formează acum ținta lui de preocupare. Vom mai adăuga că cercul care își propune să lucreze în felul a­­rătat este același care a înființat bins roul de asistență judiciară pentru țărani Vera. D. 139 Loco.—Chemați în judecați pe moștenitorii bancherului ca să se de­­clare anulată polița,­­ bazîndu-se pe re­gistrele sale comerciale, în care nu v­ ați fi găsit ca debitor. Emil Brăila.—Nu puteți fi recrutat de în­dată ce­ aveți vîrsta de 30 ani împliniți. Cu actul de naștere vă veți prezenta la consi­liul de revizie și veți cere a fi s­ufit. Dacă consiliul refuză aveți drept să faceți alei la tribunal. ——a» i ■mini........I­I Retragerea cabinetului Combes Discuția asupra budgetului.—Retra­gerea lui Combes. — Cîte­va amă­nunte. Din Paris se anunță că ultimele voturi ale Camerei în discuțiunea budgetului, prin cari s’au respins unele articole din budgetul ministerului de interne, pentru că unii socialiști au votat cu opoziția, au­ su­gerat primului ministru Combes ca să se retragă de la putere dacă n'ar fi sigur de sprijinul întregului partid republican.­­ Combes voește să se retragă de bună voe, dacă ar exista cea mai mică îndo­ială asupra dispozițiunei grupurilor majo­­rităței Figaro afirmă cu hotărîre că re­­tragerea lui Combes este iminentă.

Next