Adevěrul, decembrie 1903 (Anul 16, nr. 5152-5179)
1903-12-04 / nr. 5155
SUPLIMENT GRATUIT: 1) Mișcarea Economică cu următorul cuprins : Text: Adolf de Hansemann.—Situația agricolă și tîrgul cerealelor.—Greutățile exportului nostru de cereale—Financiare.—Cronica financiară. 2) Adevărul la țară cu următoarele corespondențe : Roman, Cernavodă, Ploești, Slatina, Podul Iloaei, Mihăești, Dorohoiui, Slatina, Tulcea, Huși, listrațkini; Statuia d-rului Codrescu.—Hotel Popescu. Premiul gratuit: Jjdioenbach et Comp. Două lădițe „Briquette Progresul“ din fabrica Alfred Am XVI.—No 5155 FONDATOR ALEX. V. BEIA DIMASIU Abonamente : în țară: nu an 30 lei; 6 lnni 15 lei; 3loni 8 lei; 1 hin. străin. „ „ 50 „ „ „ 25 n „ io „ „ » Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani agim Ammehiri: Linia pagina IY . . '»ifiSWțss,» m • ■ iinsebțji și réclame tT" Joí 4 Decern mie 100$ DIRECTOR I'OEITIC COIST. MILLE Lei 0.50 ban . 2.-3.— ^ ^ |g|P^ Discuția mfíresei la Cameră: Ziua a 7-a sarul petițiunei sale pentru naturalizare se găsește un memoriu al studenților romîni din Paris, prin care aceștia intervin pentru ca să i se acorde drepturile. Acea petițiune poartă, între altele, semnăturile d-lor I. I. Brătianu, Al. Radovici și G. Diamandi. Aceste fapte, și rezultatul votului de Sîmbăta trecută, dovedesc că M. Daniel nu este capitalist. Căci aceeașî Cameră, în sesiunea trecută, cînd fusese un adevăr vorba de capitaliști, a imitat pilda cea rea a lui Brătianu și s’a arătat foarte ospitalieră cu o sere de bancheri. Stăruințele evreilor intelectuali n’ar trebui să se concentreze la lupta pentru naturalizarea lor, fiind-că această luptă este sterilă. Ci să se unească pentru ca să obțin respingerea și a capitaliștilor evrei, nu din egoizm, dat fiind-că evreii capitaliști nu sunt buni romîni , ei nu sunt măcar buni evrei — ci nu au altă țintă decit interesele lor personale. Acestea aveam de spus cu prilejul respingerea lui M. Daniel, nu fiind-că Daniel îmi este rudă, dar fiindcă urîsc sincer pe frații mei „capitaliști“, pe cari, sunt sigur, Camera va continua să-i voteze, spre a da satisfacție „izraeliților indigeni“. Ertați-mă, vă rog, că am abuzat de coloanele ziarului d-v și credeți-mă, acum ca și în trecut, al d-v. Cu dragoste devotat Jacques Lewin Pentru statuia lui Cuza-Vodă listele precedente 705 tei. 30 Ixtl. M. Heftier, com. MărghienHimniteni jml. Knezii, 5 lei . Ghl. Mihail, *eo. 5 lei. TOTAl : hei 715 hani 30 Insenția Adresei la Cameră — Joiana, a II-a — Discursurile d-lor Em. Caloglu, dr. Radovici, Niculae Filipescu și Const. Cernescu Și ziua de erî a fost o zi frumoasă in sensul că discursurile care l’au ținut de către oratori au fost de acelea cari onorează parlamentul. S’ar putea face oarecari rezerve asupra discursului d-lui Caloglu, care a ridicat în principiu dogma ori doctrină fraudelor —și a arătat o mentalitate ciudată, grație căreia fraudele de la finanțe au luat întorsătura știută. D. Culoglu această stare morală ciudată, a învelit’o înfer’un fel de bonomie, care ar putea fi numită ori evanerie, orîcinim dacă voiți. Care a fost în adevăr fondul discursului d-lui Culoglu? E acesta : vă indignați de fraudele patriotice ? N’aveți de ce fiindcă sunt și alte precedente în care țara a fost salvată prin falsuri. Patriotul român Ion Cantacuzino a comis două falsuri patriotice cu scop de a scăpa țara și Bismarck n’a făcut oare o Germanie puternică, grație falsificărei vestitei depeșe de ‘la Ems ? .Bineînțeles că oratorul a uitat că chiar pe acest teren îi s’ar putea răspunde, că de ar fi lucrul adevărat, totuși ce am cîștigat noi în schimbul falsului Nifon și al fraudelor patriotice ale d-lui Pretorian ? De altfel o întrerupere a d-lui Stelian, care a arătat că mijlocul cu depeșa de la Ems a fost stigmatizat de toată lumea civilizată, a distrus întreaga schelă de argumente ciudate ale d-lui Culoglu. Prezidentul consiliului de administrație a Casei de depuneri a avut și alt argument tot în acelaș spirit și în aceeași mentalitate. —Foarte bine, a zis d. Culoglu, să zicem că aveți dreptate să ne înfierați, deși lucrurile de acum zece ani nu mai sunt de actualitate, și presupuneți că d. Sturdza pleacă de la putere. Ei bine, puteți dv. să alcătuiți un guvern?—Concluzia logică va să zică este aceasta : Deoarece partidul d-tale, d-le Mateiu _ Cantacuzino, nu poate veni la putere, d. Sturdza este cel mai moral bărbat de stat, deși a tras fals la 1887 și deși d- Pictorian a tras fals patrioticește sub oblăduirea guvernului Sturdza ! Discursul d-lui dr. Radovici D. Radovici a înțeles că’î mai bună tactică de a acuza decît de a se apăra și de apăra și de aceea a debutat prin a ataca pe conservatorii cantacuziniști și aducind oarecarî laude junimiștilor. Odată acest atac isprăvit, oratorul se încearcă să facă bilanțul activităței liberale și să facă și comparație cu ceea ce n'aîî făcut adversarii partidului liberal. In ceea ce privește reforma vieței comunale, d. dr. Radovici a fost ori a părut a fi perfid, așa că a dat prilej d-lui Filipescu să pună întreaga Cameră într'un ciudat impas. Oratorul a arătat că legea viitoare a d-lui Lascar se va face pe baza programului partidului liberal și că însemnătatea ei va fi mai ales sanitară pentru populațiunea rurală. Oratorul venind la chestia țărănească arată că partidul liberal de acum înainte cel puțin trebue să se ocupe mai ales de țăran căci ceea ce s’a făcut nu este de loc suficient. Venind la legea propusă de d. Take Protopopescu demonstrează că tinde spre Casa rurală și n’o esclude, căci statul trebue să intervie între marele proprietar și sătean ca să se înceapă a se pune în aplicare proiectul acesta mare al transformărei marei proprietăți în proprietatea mică, unită cu cultura colectivă. Pe lângă toate acestea, trebue să mai vedem dacă corpul electoral, mai poate da garanție guvernelor de independență și inteligență. Trebue de lărgit colegiul electoral și de tins mereu spre idealul arătat în programul de la Iași : votul universal. Camera a aplaudat discursul d-lui Radovici și în special sfîrșitul și trebue să recunoaștem că această cuvântare și ca fond și ca formă a fost foarte aleasă. D. Sturdza părea însă foarte puțin mulțumit de atingerea acestor două puncte Casa rurală și Votul universal»Se zgribulise sub banca ministerială și lua note în chip febril. Discursul d-lui N. Filipescu Intre discursurile d-lor M. Cantacuzino și N. Filipescu s’a accentuat o notă discordantă. D. Cantacuzino a veștejit partidul liberal și s’a declarat cu autoritatea pierdută din cauza fraudelor de la finanțe, pe cînd d. Filipescu a arătat că această chestie n’ar trebui să existe și că guvernul ar trebui să o înlăture din calea luptelor politice. . Venind la tendințele reformatoare ale partidului liberal se ridică contra Casei rurale, ca atentatoare la marea proprietate, apoi discută chestia reformei d-lui Lascar, relativ la comuna rurală. Foarte cu multă fineță d. Filipescu a pus în încurcătură și majoritatea și pe d. Lascar, cînd a întrebat Camera dacă legea nouă a d-luî ministru de interne d’a fi sari nu va fi în conformitate cu principiile partidului, adică cu micșorarea întinderii comunelor, cu micșorarea numărului funcționarilor și cu autonomia comunală . Camera, la somațiunile repetate ale oratorului, a păstrat o adîncă dar semnificativă tăcere, ceea ce ar fi trebuit să dea mult de gîndit d-lui Lascar. Oculta și generoșii î-a fi dat să înțeleagă că dacă legea nu se va baza pe aceste principii, va fi combătută. După acest succes, d. Filipescu se întinde, cu multe dezvoltări asupra insuficienței educației armatei și a înzestrărei ei și sfîrșește partea critică cu Macedonia. Cere de la guvern să-i spună dacă este destul de pregătit ca atunci cînd va veni la ordinea zilei rezolvirea chestiei macedonene, să salvgardeze și interesele Romîniei și ale populației romîno-macedonene din Turcia ? Oratorul ca epilog a voit să dea o definițiune a doctrinei conservatoare, cam difuză de altfel și prea înaltă față ceea ce e în realitate doctrina conservatoare. Intr’o țară ca a noastră înconjurată de aliția vecini și de atîtea primejdii amenințate, doctrina conservatoare constă în a da acestui popor sumum de energie, pentru a rezista și eși la liman. (Aplauze pe băncile majoritățea). Discursul d-lui Cernescu Tinărul deputat din Olt, atît de ascultat de Cameră și atît de cald în cuvîntările sale, n’a putut să capete acelaș succes ca și anii trecuți și aceasta,fiind-că era deja orele cinci și toată lumea se simțea obosită, apoi vroia să susțină două teze deja atinse de ceilalți oratori. In prima linie a atacat cu vehemență partidul conservator, dînd cu blîndețe în junimiști, o notă deja uzată—și apoi s’a încercat să dezvolte pe larg chestia fraudelor cu titlurile Nifon, ajungînd la aceeași concluziune ca și d. Em. Culoglu, că s'au făcut aceste neregularități pentru ca în locul barocelor vechi din strada Doamnei să se ridice un palat măreț... **■ • •* Cu aceste d discurs s’a închis ședința de erî, care a fost foarte animată. »Se așteaptă cu nerăbdare discursul d-lui Stelian — care probabil va veni în ședința de astăzi a Camerei. A. B. Iarăși falsurile D’abia își rostiser 1. Take Ionescu, în ședința de eră a Camerei, cererea de a i se pune la dispoziție a sumii de dosare, acte și șiraguri de fișe sau rulete spre a adresa guvernului o interpelare asupra tragerilor false de la ministerul finanțelor, și d. Manolache Caloglu s’a și ghjbit să’șî spue părerea asupra acestor trageri și asupra cazului special al d-lui Prțtchan. Ni se pare chiar că d. Calog’lu a ținut mai mult la apărarea acestui prieten al sau, decît la spălarea guvernului de păcatul tragerilor patriotice, căci pe guvern l’a apărat ca funia pe spînzurat, pe cînd d-lui Pictorian l-a făcut o adevărată apologie. Cu pilde de alte falsuri, comise de alții în vremuri mai vechi sau mai nonî, ni se apără vinovăția celor acuzați. Conu Manolache înțelege insă lucrurile altfel. Nu știm dacă ar putea avea succes, cînd ar fi chemat de pildă să apere un criminal la jnrațî, dacă ar căuta să obțin achitarea clientului său pe motivul că alți asasini au comis și ei crime. Cam în felul acesta a fost pledoaria sa de erî, de la Cameră, pentru dezvinovățirea guvernului. Dar nici pod. Pictorian nu a putut să-l ridice în fața opiniei publice ca argumentul că visteria statului era goală și că era prin urmare o necesitate inexorabilă ca să se tragă fals pentru a umple lăzile cu bani ale casieriei centrale. Dacă motivul acesta ar deveni o axiomă și s’ar încetățeni sistemul că funcționarii pot recurge la fapte necinstite spre a scoate statul din situațiuni grele, — și încă dîn propria lor inițiativă—, unde am ajunge oare ? In scurt timp am dobîndi reputațiunea unui popor de excroci, falsificatori, asasini, și toate astea din pur patriotizm. Mai bine făcea d. Culoglu dacă aștepta interpelarea d-lui Take Ionescu, care va avea desigur lucruri interesante de spus, și apoi să ia apărarea guvernului, dacă acesta nu va spăla îndeajuns pe d. Pictorian. Chestia tăișurilor e departe de a fi violată. Ad. Hector Berlioz La 11 Decembrie st. n. s’au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui compozitor Berlioz. Deși francez, totuși Hector Berlioz a fost sărbătorit cu aceasta ocazie și în Germania, unde s'au dat pentru memoria lui mari festivități muzicale. Berlioz este întemeietorul muzicei moderne în Hrahia și autorul simfoniei La damnation de Faust, capo-d’opera sa. La 8 Martie 1908 se vor împlini 34 de ani de la moartea genialului Berlioz. Din fuga condeiului Precedente Coconu Manolache Caloglu a încercat era la Cameră să justifice falsurile de la finanțe cu precedente și l-a pictat pe Pictorian în chipul cel mai parizian posibil. Fiindcă’î iarăși vorba de precedente d-l Manolache'a putut invoca și alte precedente de falsuri. Putea să invoace pe ocnașul Mărgăritescu din afacerea Ghenadie și pe simpaticul plastograf Botez, un artist și el în falsuri dacă nu patriotice, cel puțin testamentare, ceea ce s’ar potrivi cu afacerea Nifon. Și ca să sfîrșim, d-l Caloglu în chestie de falsuri ar putea lua argumente și ceva precedente ,și de la amicul nostru N. C. Schina Care achitînd pe creditorul săuî Goldenberg pentru fals, putea să fie f. f. competent în această materie. in—ii ......... ................................... em Respingerea indigenatului Daniel D. Jacques Lewin, cunoscutul ziarist din Iași, ne trimete următoarea scrisoare : Iubite d-le Miile. In Adevărul de astăzi, sub iscălitura d-v., citesc publicat un articol în care vorbiți despre proectul de indigenat al d-lui Michel L. Daniel, din Iași, proect ce a fost respins cu acea zdrobitoare majoritate, cu care cele mai multe din proectele similare, sunt, îndeobște, intimpinate. Adunarea deputaților a procedat astfel, în cazul special, fiind-că petiționarul ar fi capitalist și fiu de capitalist. Camera ar fi făcut un act de mare dreptate, dacă Michel Daniel ar fi fost, în adevăr, capitalist. Dar respunsul nu a găsit decît 17 voturi pentru, tocmai fiind că, departe de a fi capitalist, poartă doar nume de capitalist, dar nu este nici cămătar, nici arendaș, ci licențiat în drept de la facultatea din Iași, doctor de la facultatea din Paris, avînd, actualmente, în capitala Franței, un birou de notariat. Michel Daniel este ofițer in rezervă; de funcții săi tată și bunic erau naturalizați. Michel Daniel, ca student, a stat în fruntea Ligei române din Paris și la de Ediția de seara PROECTDL DE BUDGET PE 1904-1905 Contribuțiuni directe.—Contribuțiiuni indirecte.—Monopolul statului.Celelalte venituri Am schițat era pe scurt modificările ce au fost introduse în proectul de budget general al statului pe anul financiar 1904—1905, în comparație cu cifrele înscrise în budgetul în curs de exercițiu. Rămîne să analizăm acum mai amănunțit toate aceste sporuri și scăderi, începem cu evaluările de la venituri. Contribuțiuni directe Plusul total este aci de 1.000.000 lei La foncieră se prevede un spor de 400.000 lei, bazat pe faptul că încasările din ultimii ani au fost toate mai mari decît prevederile. Aceeași cauză a condus și la o sporire cu 200.000 lei a cifrei înscrisă la patente. La căile de comunicație se prevede un plus însemnat, de 1.600.000 lei. Guvernul își propusese în 1902 să desființeze impozitul căilor de comunicație și să-l înlocuiască cu o taxă de circulațiune și de aceea trecuse în budgetul pe 1902—1903 cifra de 4.500.000 lei. S’a revenit însă în urmă asupra acestui proces, impozitul căilor de comunicațiune a fost menținut, dar pentru că budgetul exercițiului 1903—1904 a fost votat cu mult înaintea legei fondului comunal, evaluarea a rămas tot de 4.500.000 lei. Acum se restabilește cifra adevărată, obținută pe baza constatărilor și încasărilor anilor anteriori. La licențele de băuturi spirtoase și la amenzile după legea licențelor nu s-a făcut nici o modificare. Zecimile de percepere au fost evaluate cu un minus de 1.150.000 lei, din cauză că una din cele trei zecimi ce aparțineau statului a fost cedată fondului comunal. Mai avem un plus de 50.000 lei la taxa de 5 la sută asupra salariilor ; venitul acesta crește moroa, din cauză că se sporește numărul funcționarilor particulari. Contribuțiuni indirecte Toate contribuțiunile indirecte sunt evaluate pentru anul budgetar 1904-1905 cu un spor de 740.000 lei față de prevederile anului 1903—1904. Iată cum se repartizează acest plus, după capitole budgetare : La venitul vămilor nu se prevede nici o diferență. In anii anteriori, vămile au produs sume foarte puțin stabile : în 1898— 99 s-au încasat 35.71 milioane, în 1899— 1900 22.34 milioane, în 1900— 1901 suma de 17.80 milioane, în 1901— 1902 25.19 milioane și în 1902—1903 suma de 26.26 milioane. încasările ultimilor doi ani, cari au mers foarte bine, ar fi îndreptățit poate pe ministrul finanțelor a spori evaluarea budgetară pentru exercițiul viitor ; nu a făcut-o însă, deoarece acest venit, prin natura lui, este supus la însemnate variațiuni de la un an la altul, în legătură cu situațiunea economică și financiară a țărei și cu dezvoltarea industriei naționale, așa se și explică pentru că în anul 1902 el nu s’a reurcat la ceea ce a fost în 1898, deși în anul 1902 încasările tuturor veniturilor s’au reurcat la nivelul celor din 1898, ba unele e-au și în trecut. La vînzarea de timbre, la vize de timbre, la amenzile după legea timbrului și la amenzile după legea spirtoaselor nu s’au prevăzut de asemenea modificări față de anul trecut. Pe temeiul încasărilor ,din anii precedenți, d. ministru al finanțelor a sporit cu 300.000 lei evaluarea venitului din taxa de înregistrare, cu 500.000 lei venitul din taxele pe succesiuni și donațiuni și cu 300.000 lei venitul din taxa asupra hectarelor de vii și pruni. Un venit nou, prevăzut pentru primă oară în budget, este taxa asupra alcoolului denaturat, evaluată cu 40.000 lei. Alcoolul denaturat plătește o taxă de 5 bani de litru. Taxa de consumațiune asupra zahărului o evaluat cu 500.000 lei , mai mult, d. ministru al finanțelor socotind că consumațiunia va atinge 18,600.000 kgr. zahăr. La taxa asupra petroleului sporul e de 100.000 lei și se justifică cu creșterea anuală a consumățiunei. In minus a fost evaluată numai taxa asupra băuturilor spirtoase și anume cu 1,000,000 lei. Venitul acesta e cel mai variabil din toate contribuțiunile ir.directe și e bine să fie evaluat mai jos spre a feri riscul de decepții. Monopolurile statului Și aci proectul de budget prevede în total un spor de 425.000 lei. Vînzarea tutunului e evaluată cu 150.000 lei mai mult decît în budgetul pe 1903—1904, vînzarea săreî Consumată în țară cu 100.000 lei mai mult, a chibriturilor cu 50.000 lei, a cărților de joc cu 25.000 lei, a hîrtiei pentru țigarete cu 10.000 lei și a prafului de pușcă tot cu 100.000 lei, pe baza încasărilor favorabile din ultimii doi ani. Numai la vînzarea sărei pentru export se prevede un minus de 100.000 lei, din cauză că, deși avem contracte pentru exportul săreî în Serbia, Bulgaria și alte părți, venitul ultimilor doi ani a fost mai mic decît evaluările budgetare. Celelalte venituri Nu avem mult de adăugat la cifrele ce am publicat erî asupra diferințelor trecute în budgetele de venituri ale diferitelor ministere. La ministerul de interne constatăm un spor considerabil de 4.423.706 lei 80 bani, datorii în cea mai mare parte (3.912.326 lei 80 bani) subvențiunel pe care comunele urbane trebue s’o verse tezaurului, conform legei pentru organizarea poliției generale a statului. La ministerul finanțelor s’a prevăzut un spor de 1.719.000 lei, din care 1 mii. 600.000 lei în plus de la subvențiunea fondului comunal. Veniturile ministerului instrucțiunei publice se prezintă cu un minus de 074.000 lei, din cauză că taxa solvenților, taxa elevilor din licee, gimnazii, școale secundare de fete, de la universitate, din școalele de muzică, declamațiune și bele-arte, precum și subvențiunea comunelor și județelor pentru școalele elementare de meserii și de agricultură trec din budgetul statului în budgetul Casei școalelor. La capitolul diferitelor venituri constatăm o evaluare în plus de 1.020.000 lei, datorită în cea mai mare parte sporului de 1 milion prevăzut la rămășițele din exerciții închise și întemeiat pe încasările destul de mari din anii budgetari anteriori. Stan Creditor gelos, Piatra N. — E foarte greu și nu se poate. I. Copoș, Ploești. — Adresați-vă d-lui Timiraș stenograf la Senat, Dumitru [UNK] Carabaia. — Budgetele se votează numai de Cameră. C. Const., Slobozia. — Nu putem publica chestiuni intime și personale nici chiar cu plată. . . Cititor, Botoșani. — D. Al. Radovici. C Ionescu, Huși. — Adresați-vă librăriei Alcalay, București. Cititor zilnic, Bacău.— N. O. V., Brăila. — Trebue să consultați un medic. Funcționar, Ploești — Fiecare fabrică are o formulă a ei proprie, pe care nu o divulgă nimănui; cea ordinară se face din analiză neagră. POST PREMIU LI ® B Bî L Nyls Byberg Hinzen a primit premiul Nobel pentru specialitatea medicinei. El e unul din cei dintîiu medici care a aplicat în vindecarea boalelor razele de lumină electrică. Hinzen are actualmente la Kopenhaga cel mai mare institut în care se practică vindecarea maladiilor cu ajutorul luminei. , William Randal Cremer a luat premiul Nobel pentru pace. E unul din cei mai străluciți parlamentari englezi și e membru al Uniunei interparlamentare pentru pacea internațională. Profesorul Frizon Raiului Cremer D. ¥. Lascar și programul din Iași O scenă penibilă s’a produs era la Cameră . J. dr. Radovici a spus în discursul d-sale că proectul de reformă al administrației comunale răspunde idealului partidului liberal. D. Filipescu a relevat imediat această afirmare și cu talentul d-sale de intrigant indemînatee, a întrebat pe d. dr. Radovici și întreaga majoritate : — Care este idealul partidului liberal în materie administrativă ? Programul din Iași, care prevede descentralizarea cea mai largă, sau proectul de reformă al d-lui Lascar, care e centralizator ? Și d. Filipescu declară că proiectul d-lui Lascar cadrează perfect cu vederile grupului din care face parte. " Pentru a lămuri și mai bine Gestiunea, d. Filipescu a citit textul respectiv al programului din Iași, opunîndu-l dispozițiunilor din proiectul d-lui Lascar, întreaga majoritate a rămas oarecum stupefiată. Iar d. Lascar, prevăzînd o apropiată furtună, făcea gesturi nervoase pe banca ministerială, Tăcerea penibilă ce s'a produs, a fost mai elocventă decît cea mai energică protestare. Căci ea este premergâtoarea marei lupte de culise ce se va dezlănțui în curind în contra d-lui Lascar în cestiunea reformei administrative, avînd ca platformă : descentralizare sau centralizare ! Nu cumva piatra de încercare a cartelului dintre junimiști și tinerii generoși va fi tocmai campania de răsturnare a d-lui Lascar pe această temă ?• Sur EXPOZIȚII M2 PICTIER î Expoziția Vermont.— Expoziția Petrașcu — Avem acum două expoziții de pictură în Capitală și pot spune fără ezitare că amindouă constitue evenimente artistice. D. Vermont și-a cucerit și stabilit o reputație ce nu mai este discutată, d. Petrașcu mai tînăr și mai nou, nu e totuși necunoscut, ci îl avem în buna amintire de la ultima expozițiune a Tinerimei artistice. Am vizitat ambele expozițiuni și mî fac în cele ce urmează datoria de recenzent. [ In Pasagiu] Roman, intr’o prăvălioară mică, șî-a expus Vermont lucrările sale. Nu cruțați un drum pînă la ea, căci nu numai că vizitînd-o nu veți regreta drumul, dar vețî gusta adevărate placed artistice. Vermont este, după umila mea părere, cel mai copt dintre pictorii noștri de talent mai tineri. Deplin stăpîn pe technica desemnului și a coloritului, Vermont este totodată și o fire poetică și un cugetător. Subiectele biblice par a-l tenta cu deosebire. Toți își vor aminti de tabloul său Isus crcînd Calvarul, de o putere dramatică extraordinară, și de bucata sa Isus în templu, a căreia originalitate de concepțiune și execuție măiastră le-am putut releva anul trecut. Ei bine, în actuala expoziție Vermont expune o pînză care singură ar fi fost suficientă în altă țară să stîrnească un adevărat războiu între critici. Vorbesc de Adorațiunea păstorilor, un tablou de compoziție în care toate calitățile lui Vermont ies în evidență și la care, mai mult ca oricînd te impresionează defectul lui Vermont, care, vai, nu e al lui, ci al societății în care trăește și care nu-1 sprijină. Jos la pămînt șade Fecioara în brațe cu copilul. La picioarele fecioarei în genunchi doi copilași scăldați în lumina ce pornește de la divina mamă și copilul divin. In picioare și privind asupra acestui grup stă tîmplarul din Nazaret. Iar la ușă stau păstorii, ciobanii, poporul cum s’ar zice în limba teatrală și democratică de astăzi. Da, e poporul românesc, în costumul nostru național, nu cel care se poartă în saloane, ci acela care se poartă la țară, în colibele umile. Lumina se revarsă cu aceeași putere asupra ciobanilor, lumina ce pînă astăzi, după secole de domnie a creștinului, nu a pătruns încă în multe colibe. Acest tablou nu este numai original și admirabil ca concepție, el este și de o execuție splendidă, întrucît e gata, —căci nu e în totul gata. E o imputare pe care ași fi vroit s’o pot adresa artistului, dacă ar fi greșit s’o fac. Vina nu este a lui dacă talentul său, care ar putea să dea capodopere ce ar mărturisi generațiunilor viitoare despre avîntul cultural ce’l luase țara sub domnia glorioasă a regelui Carol, trebue să și-l istovească pentru a nu fi răpus în greaua lupta pentru trai. Pretutindeni arta umblă astăzi după pîine, dar așa zadarnic cum umblă la noi chiar și după pline seacă, mai rar.. Să mi se ierte această digresiune, dar cînd vezi ce ar putea face Vermont dacă ar avea timpul și liniștea sufletească, te apucă revolta contra unei societăți care se pretinde a fi pe culmile civilizațiunei și care neglijează într’atîta cele sufletești. O, desigur că sînt greșiți aceia cari cred că vremea noastră nu mai produce artiști; artiștii există, dar nu sunt principii aaceia, preoții aceia, burghezii aceia—acei Medici, cari să-i pună în situațiune de a trăi numai pentru arta lor, de a crea... Mergeți la expoziția lui Vermont, tabloul acesta unic vă va vorbi volume întregi despre talent, despre pictură, despre artă în genere și despre soarta cî și a preoților ei la noi. Desigur că va cădea și asupra voastră parte din lumina ce purcede de la această creațiune de o inspirație într’adevăr divină. Pînza închinarea păstorilor este piesa de rezistență a expoziției lui Vermont, care—în treacăt fie zis—e unul dintre puținii pictori romîni mai tineri, carî ne dau anual măcar cite o compozițiune. Dar expoziția lui Vermont mai conține multe giuvaeruri. Admirabilă tehnică și multă simțire în Din poarta Clopotniței și în ușa bisericei. Acesta din urmă un sonet clasic asupra singurătății. Apoi un atelier fie mai ales Horă, o piesă clasică, pe care am relevat-o și la expoziția din anul trecut și de care mă mir că n’a trecut încă în proprietatea unuia dintre puținii amatori cu mijloace ce avem. Vom releva cu deosebire peisagiul Moară la Târgoviște care ar suporta comparație cu cele mai inimoase piese ale plenairiștilor francezi. Dar Dachau a văzut de sus, din Vogelperspective (perspectiva păsării), o menținne de execuție technică unită cu o tandreță de concepție care relevă pe adevăratul poet; dar acele splendide capete de femei în cari artistul obține efecte miraculoase cu atît de puține mijloace? dar miniaturile ca Piața din Brașov și Căruța cu boi ? dar aquarelela? dar mai ales Țăranul, cu boi în care Vermont dă pyr’că dovadă că e stapin deplin astăzi pe toate felurile de tehnică picturală—toate, toate acestea și încă multe altele, pe care nu le pot enumăra aci din cauza lipsei de spumă, dovedesc și întăresc ce am spus despre Vermont în atîtea rîndurî și ce am exprimat astăzi in scurte cuvinte la începutul acestei recenziuni . Vermont e cel mai copt dintre tinerii noștri artiști de talent. * Cu totul altă notă găsesc la expoziția Petrașcu. In primul rînd constat că pe artistul acesta nu l-am putut cunoaște decît în mod cu totul incomplect, deoarece n’a expus de cît puțin și de cit într’o singură direcție, — și încă in acea direcție care fiind prea nouă și prea puțin obicinuită, avea cele mai puține șanse să cucerească avizul favorabil al cunoscătorilor. Pe un perete întins și expus cu totul luminei d. Petrașcu ne prezintă 120 tablouri, din cari îl vedem un artist de viitor, pentru că’l vedem de talent și’l vedem încă și sîrguincios. Acei cari cred că talentul singur ajunge se înșală. Partea pur tehnică cere un exercițiu continuu, pentru ca ceea e dispoziția specială psihică a omului de talent îl face să vadă și să priceapă, să fie reprezentat cit se poate mai adequat în linii și culori. D. Petrașcu are o deosebită predilecție pentru peisagii și mai ales pentru cele rustice. La d-sa se vede cît colo că are școală bună. Nu constați salturi, nu constați lipsă de nivelare. Totul iese bine și rotund, ca să zic așa. Pare că e ceva clasicizm în picturile d-sale. Clasic nu în sensul că ar fi subiecte și tratate învechite, ci clasic în sensul că totul e făcut, cu distincțiune, cu sănătate, fiecare lucru la locul lui, fiecare culoare la locul ei, nimic pentru efect artificial, pretutindeni lăsînd natura să-și producă efectul. De altfel autoportretele artistului, dau o idee perfectă despre personalitatea lui. Priviții de exemplu în haina de atelier, cu pensonul în mină, gata să lucreze, cu fața jovială și sănătoasă, nelipsită însă de o trăsătură de idealism, semănînd oarecum cu germanicul Rembrandt. In această figură nu e nimic bolnăvicios, nimic din acel sentimentalism palid și prăpădit ce place unor anume femei și nimic din acea trăsătură forțată asupra omului nietzschean pe care artiștii și cei ce cred că sunt artiști moderni și-o asumă. Cum e omul sunt și operile sale , curate și sănătoase. Priviți marinele acelea numeroase, luate de pe coasta Plaamandului. Marea și cerul în toate culorile . O splendoare în care nu știi ce să admiri S«utilü natura fermecătoare »au fermecătoarea arta care a fixat-o pe pe pînză. Apoi priviți numeroasele tablouri reprezentînd străzi din Montreuil și din satele Normandiei, avînd adesea alături parcă spre a provoca la comparațiune tablouri reprezentînd scene din satele noastre. Și apoi Veneția, ■—’ cît de bine o prinde d-l Petrașcu pe pînză: Casă roșie in Veneția (No. 88), Palatul Desdemona (84), Curte în Veneția (83), Case per Cimal (104) și încă multe altele, cari dovedesc cu ae serioase studii a făcut acest artist pentru a putea asigura talentului său toate mijloacele de a se exprima de care dispune arta sa. Ași regreta dacă ași trebui să termin fără a atrage deosebita atențiune asupra schiței pe care artistul a numit-o prea modest Seară cu lună (No. 69). Efectele de culori și de lumină precum și dispoziția aceea specială (Stimmung) ce domnește in acest tablou arată că d,