Adevěrul, decembrie 1903 (Anul 16, nr. 5152-5179)

1903-12-04 / nr. 5155

SUPLIMENT GRATUIT: 1) Mișcarea Economică cu următorul cuprins : Text: Adolf de Hansemann.—Situația agricolă și tîrgul cerealelor.—Greutățile ex­­portului nostru de cereale—Financiare.—Cronica financiară. 2) Adevărul la țară cu următoarele corespondențe : Roman, Cernavodă, Ploești, Slatina, Podul­ Iloaei, Mihăești, Dorohoiui, Slatina, Tul­­cea, Huși, l­istrațkini; Statuia d-rului Codrescu.—Hotel Pop­escu. Premiul gratuit: Jjdioenbach et Comp. Două lădițe „Briquette Progresul“ din fabrica Alfred Am XVI.—No 5155 FONDATOR ALEX. V. BEIA DIMASIU Abonamente : în țară: nu an 30 lei; 6 lnni 15 lei; 3loni 8 lei; 1 hin. străin. „ „ 50 „ „ „ 25 n „ io „ „ » Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani agim Ammehiri: Linia pagina IY . . '»ifiSWțss,» m • ■ iinsebțji și réclame tT" Joí 4 Decern mie 100$ DIRECTOR I'OEITIC COIST. MILLE Lei 0.50 ban . 2.-3.— ^ ^ |g|P^ Discuția m­fíresei la Cameră: Ziua a 7-a sarul petițiunei sale pentru naturalizare se găsește un memoriu al studenților romîni din Paris, prin care aceștia in­tervin pentru ca să i se acorde drep­turile. Acea petițiune poartă, între altele, semnăturile d-lor I. I. Brătianu, Al. Ra­dovici și G. Diamandi. Aceste fapte, și rezultatul votului de Sîmbăta trecută, dovedesc că M. Da­niel nu este capitalist. Căci aceeașî Cameră, în sesiunea tre­­cut­ă, cînd fusese un adevăr vorba­ de capitaliști, a imitat pilda cea rea a lui Brătianu și s’a arătat foarte ospitalieră cu o sere de bancheri. Stăruințele evreilor intelectuali n’ar trebui să se concentreze la lupta pen­tru naturalizarea lor, fiind-că această luptă este sterilă. Ci să se unească pentru ca să obțin respingerea și a capitaliștilor evrei, nu din egoizm, dat fiind-că evreii capita­liști nu sunt buni romîni , ei nu sunt măcar buni evrei — ci nu au­ altă țintă de­cit interesele lor personale. Acestea aveam de spus cu prilejul res­­pingerea lui M. Daniel, nu fiind-că Daniel îmi este rudă, dar fiin­dcă urîsc sincer pe frații m­ei „capitaliști“, pe cari, sunt sigur, Camera va continua să-i voteze, spre a da satisfacție „izraeliților in­digeni“. Ertați-mă, vă rog, că am abuzat de coloanele ziarului d-v și credeți-mă, a­­cum ca și în trecut, al d-v. Cu dragoste devotat Jacques Lewin Pentru statuia lui Cuza-Vodă listele precedente 705 tei. 30 Ixt­l. M. Heftier, com. Mărgh­ienH­im­niteni jml. Kne­zii, 5 lei . Ghl. Mihail, *eo. 5 lei. TOTAl : hei 715 hani 30 Insenția Adresei l­a Cameră — Joiana, a II-a — Discursurile d-lor Em. Caloglu, dr. Radovici, Niculae Filipescu și Const. Cernescu Și ziua de erî a fost o zi fru­moasă in sensul că discursurile care l’au ținut de către oratori au­ fost de acelea cari onorează parlamentul. S’ar putea face oare­cari rezerve a­­supra discursului d-lui Caloglu, care a ridicat în principiu dogma ori doc­trină fraudelor —și a arătat o men­talitate ciudată, grație căreia frau­dele de la finanțe au­ luat întorsă­tura știută. D. Culoglu această stare morală ciudată, a învelit’o înfer’un fel de bon­omie, care ar putea fi numită ori evanerie, orî­cini­­m dacă voiți. Care a fost în adevăr fondul dis­cursului d-lui Culoglu? E acesta : vă indignați de fraudele patriotice ? N’aveți de ce fiind­că sunt și alte precedente în care țara a fost sal­vată prin falsuri. Patriotul român Ion Cantacuzino­ a comis două­­ falsuri patriotice cu scop de a scăpa țara și Bismarck n’a făcut oare o Germanie puternică, grație falsificărei vestitei depeșe de ‘la Ems ? .Bine­înțeles că oratorul a uitat că chiar pe acest­­ teren îi s’ar putea răspunde, că de ar fi lucrul adevărat, totuși ce am cîștigat noi în schim­bul falsului Nifon și al fraudelor pa­triotice ale d-lui Pretorian ? De alt­fel o întrerupere a d-lui Stelian, care­ a arătat că mijlocul cu depeșa de la Ems a fost stigmatizat de toată lumea civilizată, a distrus întreaga schelă de argumente ciudate ale d-lui Culoglu. Prezidentul consiliului de admi­nistrație a Casei de depuneri a avut și alt argument tot în acelaș spirit și în aceeași mentalitate. —Foarte bine, a zis d. Culoglu, să zicem că aveți dreptate să ne înfie­rați, deși lucrurile de acum zece ani nu mai sunt de actualitate, și presupuneți că d. Sturdza pleacă de la putere. Ei bine, puteți dv. să al­cătuiți un guvern?—Concluzia logică va să zică este aceasta : De­oare­ce partidul d-tale, d-le Mateiu­ _ Canta­­cuzino, nu poate veni la putere, d. Sturdza este cel mai moral bărbat de stat, deși a tras fals la 1887 și deși d- Pictorian a tras fals patrioticește sub oblăduirea guvernului Sturdza ! Discursul d-lui dr. Radovici D. Radovici a înțeles că’î mai bună tactică de a acuza de­cît de a se apăra și de apăra și de aceea a debutat prin a ataca pe conser­vatorii cantacuziniști și aducind oare­­carî laude junimiștilor. Odată acest atac isprăvit, oratorul se încearcă să facă bilanțul activităței liberale și să facă și comparație cu ceea ce n'aîî făcut adversarii partidului li­beral. In ceea­ ce privește reforma vie­ței comunale, d. dr. Radovici a fost ori a părut a fi perfid, așa că a dat prilej d-lui Filipescu să pună întreaga Cameră într'un ciudat impas. Ora­torul a arătat că legea viitoare­ a d-lui Lascar se va face pe baza progra­mului partidului liberal și că însem­nătatea ei va fi mai ales sanitară pentru populațiunea rurală. Oratorul venind la chestia țără­nească arată că partidul liberal de acum înainte cel puțin trebue să se ocupe mai ales de țăran căci ceea ce s’a făcut nu este de loc suficient. Venind la legea propusă de d. Take Protopopescu demonstrează că tinde spre Casa rurală și n’o esclude, căci statul trebue să intervie între ma­rele proprietar și sătean ca să se în­ceapă a se pune în aplicare pro­iectul acesta mare al transformărei marei proprietăți în proprietatea mică, unită cu cultura colectivă. Pe lângă toate acestea, trebue să mai vedem dacă corpul electoral, mai poate da garanție guvernelor de independență și inteligență. Tre­bue de lărgit colegiul electoral și de tins mereu spre idealul arătat în programul de la Iași : votul uni­versal. Camera a aplaudat discursul d-lui Radovici și în special sfîrșitul și trebue să recunoaștem că această cuvântare și ca fond și ca formă a fost foarte aleasă. D. Sturdza părea însă foarte pu­țin mulțumit de atingerea acestor două puncte Casa rurală și Votul universal­»Se zgribulise sub banca ministerială și lua note în chip fe­bril. Discursul d-lui N. Filipescu Intre discursurile d-lor M. Canta­­cuzino și N. Filipescu s’a accentuat o notă discordantă. D. Cantacuzino a veștejit partidul liberal și s’a decla­rat cu autoritatea pierdută din cau­za fraudelor de la finanțe, pe cînd d. Filipescu a arătat că această che­stie n’ar trebui să existe și că gu­vernul ar trebui să o­­ înlăture din calea luptelor politice. . Venind la tendințele reformatoare ale partidului liberal se ridică con­tra Casei rurale, ca atentatoare la marea proprietate, apoi discută che­stia reformei d-lui Lascar, relativ la comuna rurală. Foarte cu multă fineță d. Filipescu a pus în încur­cătură și majoritatea și pe d. Las­car, cînd a întrebat Camera dacă legea nouă a d-luî ministru de in­terne d’a fi sari nu va fi în conformitate cu principiile partidu­lui, adică cu micșorarea întinde­­rii comunelor, cu micșorarea nu­mărului funcționarilor și cu autono­mia­­ comunală . Camera, la somațiu­­nile repetate ale oratorului, a pă­strat o adîncă dar semnificativă tă­cere, ceea ce ar fi trebuit să dea mult de gîndit d-lui Lascar. Oculta și generoșii î-a fi dat să înțeleagă că dacă legea nu se va baza pe a­­ceste principii, va fi combătută. După acest succes, d. Filipescu se întinde, cu multe dezvoltări asu­pra insuficienței educației armatei și a înzestrărei ei și sfîrșește partea critică cu Macedonia. Cere de la guvern să-i spună dacă este destul de­ pregătit ca atunci cînd va veni la ordinea zilei rezolvirea chestiei macedonene, să salvgardeze și in­teresele Romîniei și ale populației romîno-macedonene din Turcia ? Oratorul ca epilog a voit să dea o definițiune a doctrinei conserva­toare, cam difuză de alt­fel și prea înaltă față ceea ce e în reali­tate doctrina conservatoare. Intr’o țară ca a noastră înconjurată de a­­liția vecini și de atîtea primejdii a­­menințate, doctrina conservatoare constă în a da acestui popor sumum de energie, pentru a rezista și eși la liman. (Aplauze pe băncile majo­­ritățea). Discursul d-lui Cernescu Tinărul deputat din Olt, atît de ascultat de Cameră și atît de cald în­ cuvîntările sale, n’a putut să ca­pete acelaș succes ca și anii trecuți și aceasta,fiind-că era deja orele cinci și toată lumea se simțea obosită, apoi vroia să susțină două teze deja a­­tinse de cei­l­alți oratori. In prima linie a atacat cu vehemență parti­dul conservator, dînd cu blîndețe în junimiști, o notă deja uzată—și apoi s’a încercat să dezvolte pe larg chestia fraudelor cu titlurile Ni­fon, ajungînd la aceeași concluziune ca și d. Em. Culoglu, că s'au­ făcut aceste neregularități pentru ca în lo­cul barocelor vechi din strada Doam­nei să se ridice un­ palat măreț... **­■ • •*­ Cu aceste d discurs s’a închis ședin­ța de erî, care a fost foarte ani­mată. »Se așteaptă cu nerăbdare dis­cursul d-lui Stelian — care proba­bil va veni în ședința de astăzi a Camerei. A. B. Iarăși falsurile D’abia își rostise­r 1. Take Ionescu, în ședința de eră a Camerei, cererea de a i se pune la dispoziție a sum­ii de dosare, acte și șirag­uri de fișe sau­ rulete spre a adresa guvernu­lui o interpelare asu­pra tragerilor false de la ministerul fi­nanțelor, și d. Manolache Caloglu s’a și gh­jbit să’șî spue părerea asupra acestor trageri și asupra cazul­ui special al d-lui Prțtchan. Ni se pare chiar că d. Calog’lu a ținut mai mult la apărarea acestui prieten al sau, de­cît la spălarea guvernului de păcatul tragerilor patriotice, căci pe gu­vern l’a apărat ca funia pe spînzurat, pe cînd d-lui Pictorian l-a făcut o ade­vărată apologie. Cu pilde de alte falsuri, comise de alții în vremuri mai vechi sau­ mai nonî, ni se apără vinovăția celor acuzați. Conu Manolache înțelege insă lucrurile alt­fel. Nu știm dacă ar putea avea succes, cînd ar fi chemat de pildă să apere un crimi­nal la jnrațî, dacă ar căuta să obțin a­­chitarea clientului său­ pe motivul că alți asasini au­ comis și ei crime. Cam în felul acesta a fost pledoaria sa de erî, de la Cameră, pentru dezvinovățirea gu­vernului. Dar nici po­d. Pictorian nu a putut să-l ridice în fața opiniei publice ca ar­­gumentul că visteria statului era goală și că era prin urmare o necesitate inexo­­rabilă ca să se tragă fals pentru a um­ple lăzile cu bani ale casieriei centrale. Dacă motivul acesta ar deveni o axiomă și s’ar încetățeni sistemul că funcționarii pot recurge la fapte necinstite spre a scoate statul din situațiuni grele, — și încă dîn propria lor inițiativă—, unde am ajunge oare ? In scurt timp am do­­bîndi reputațiunea unui popor de excroci, falsificatori, asasini, și toate astea din pur patriotizm. Mai bine făcea d. Culoglu dacă aștepta interpelarea d-lui Take Ionescu, care va avea de­sigur lucruri interesante de spus, și apoi să ia apărarea guvernului, dacă acesta nu va spăla îndeajuns pe d. Pic­torian. Chestia tăișurilor e departe de a fi violată. Ad. Hector Berlioz La 11 Decembrie st. n. s’au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui com­pozitor Berlioz. De­și francez, totuși Hec­tor Berlioz a fost sărbătorit cu aceasta ocazi­e și în Germania, unde s'au­ dat pentru memoria lui mari festivități mu­zicale. Berlioz este întemeietorul muzicei mo­derne în Hrahia și autorul simfoniei La damnation de Faust, capo-d’opera sa. La 8 Martie 1908 se vor împlini 34 de ani­ de la moartea genialului Berlioz. Din fuga condeiului Precedente Coconu Manolache Caloglu a încercat era la Cameră să justifice falsurile de la fi­nanțe cu precedente și l-a pictat pe Pic­torian în chipul cel mai parizian posibil. Fiind­că’î iarăși vorba de precedente d-l Manolache'a putut invoca și alte preceden­te de falsuri. Putea să invoace pe ocnașul Mărgăritescu din afacerea Ghenadie și pe simpaticul plastograf Botez, un artist și el în falsuri dacă nu patriotice, cel puțin tes­tamentare, ceea ce s’ar potrivi cu afacerea Nifon. Și ca să sfîrșim, d-l Caloglu în chestie de falsuri ar putea lua argumente și ceva precedente ,și de la amicul nostru N. C. Schina Care achitînd pe creditorul săuî Goldenberg pentru fals, putea să fie f. f. competent în această materie. in—ii ......... ................................... em­ Respingerea indige­natului Daniel D. Jacques Lewin, cunoscutul ziarist din Iași, ne trimete următoarea scrisoare : Iubite d-le Miile. In Adevărul de astăzi, sub iscălitura d-v., citesc publicat un articol în care vorbiți despre proectul de indigenat al d-lui Michel L. Daniel, din Iași, proect ce a fost respins cu acea zdrobitoare majoritate, cu care cele mai multe din proectele similare, sunt, în­deobște, in­ti­mpinate. Adunarea deputaților a proced­at ast­fel, în cazul special, fiind-că petiționa­rul ar fi capitalist și fiu de capitalist. Camer­a ar fi făcut un act de mare dreptate, dacă Michel Daniel ar fi fost, în adevăr, capitalist. Dar respunsul nu a găsit de­cît 17 voturi pentru, tocmai fiind­ că, departe de a fi capitalist, poartă doar nume de capitalist, dar nu este nici cămătar, nici arendaș, ci licențiat în drept de la fa­cultatea din Iași, doctor de­ la faculta­tea din Paris, avînd, actualmente, în capitala Franței, un birou­ de notariat. Michel Daniel este ofițer in rezervă; de funcții săi tată și bunic erau natu­ralizați. Michel Daniel, ca student, a stat în fruntea Ligei române din Paris și la de­ Ediția de seara PROECTDL DE BUDGET PE 1904-1905 Contribuțiuni directe.—Contribuțiiuni indirecte.—Monopolul statului.­Cele­l­alte venituri Am schițat era pe scurt modificările ce au fost introduse în proectul de bud­get general al statului pe anul finan­ciar 1904—1905, în comparație cu ci­frele înscrise în budgetul în curs de e­­xercițiu­. Rămîne să analizăm acum mai amă­nunțit toate aceste sporuri și scăderi, începem cu evaluările de la venituri. Contribuțiuni directe Plusul total este aci de 1.000.000 lei La foncieră se prevede un spor de 400.000 lei, bazat pe faptul că încasă­rile din ultimii ani au fost toate mai mari de­cît prevederile. Aceeași cauză a condus și la o sporire cu 200.000 lei a cifrei înscrisă la patente. La căile de comunicație se prevede un plus însemnat, de 1.600.000 lei. Gu­vernul își propusese în 1902 să desfiin­țeze impozitul căilor de comunicație și să-l înlocuiască cu o taxă de circu­lați­­une și de aceea trecuse în budgetul pe 1902—1903 cifra de 4.500.000 lei. S’a revenit însă în urmă asupra acestui pro­­ces, impozitul căilor de comunicațiune a fost menținut, dar pentru că budge­tul exercițiului 1903—1904 a fost votat cu mult înaintea legei fondului comu­nal, evaluarea a rămas tot de 4.500.000 lei. Acum se restabilește cifra adevă­rată, obținută pe baza constatărilor și încasărilor anilor anteriori.­­ La licențele de băuturi spirtoase și la amenzile după legea licențelor nu s-a făcut nici o modificare. Zecimile de percepere au fost eva­luate cu un minus de 1.150.000 lei, din cauză că una din cele trei zecimi ce a­­parțineau­ statului a fost cedată fondului comunal. Mai avem un plus de 50.000 lei la taxa de 5 la sută asupra salariilor ; ve­nitul acesta crește moroa, din cauză că se sporește numărul funcționarilor par­ticulari. Con­tribuțiuni indirecte Toate contribuțiunile indirecte sunt e­­valuate pentru anul budgetar 1904-1905 cu un spor de 740.000 lei față de pre­­vederile anului 1903—1904. Iată cum se repartizează acest plus, după capitole budgetare : La venitul vămilor nu se prevede nici o diferență. In anii anteriori, vămile au produs sume foarte puțin stabile : în 1898— 99 s-au încasat 35.71 milioane, în 1899— 1900 22.34 milioane, în 1900— 1901 suma de 17.80 milioane, în 1901— 1902 25.19 milioane și în 1902—1903 suma de 26.26 milioane. încasările ultimilor doi ani, cari au mers foarte bine, ar fi îndreptățit poate pe ministrul finanțelor a spori evalua­rea budgetară pentru exercițiul viitor­ ; nu a făcut-o însă, de­oare­ce acest ve­nit, prin natura lui, este supus la în­semnate variațiuni de la un an la altul, în legătură cu situațiunea economică și financiară a țărei și cu dezvoltarea in­dustriei naționale, așa se și explică pen­tru că în anul 1902 el nu s’a reurcat la ceea­ ce a fost în 1898, deși în anul 1902 încasările tuturor veniturilor s’au re­ur­cat la nivelul celor din 1898, ba unele e-au și în trecut. La vînzarea de timbre, la vize de timbre, la amenzile după legea timbru­lui și la amenzile după legea spirtoase­lor nu s’au prevăzut de asemenea mo­dificări față de anul trecut. Pe temeiul încasărilor ,din anii prece­­denți, d. ministru al finanțelor a spor­it cu 300.000 lei evaluarea venitului din taxa de înregistrare, cu 500.000 lei ve­nitul din taxele pe succesiuni și­­ do­­națiuni și cu 300.000 lei venitul din taxa asupra hectarelor de vii și pruni. U­n venit nou­, prevăzut pentru primă oară în budget, este taxa asupra alco­olului denaturat, evaluată cu 40.000 lei. Alcoolul denaturat plătește o taxă de 5 bani de litru. Taxa de consumațiune asupra zahă­rului o evalua­t cu 500.000 lei , mai mult, d. ministru al finanțelor socotind că consumațiuni­a va atinge 18,600.000 kgr. zahăr. La taxa asupra petroleului sporul e de 100.000 lei și se justifică cu creșterea anuală a consum­ățiunei. In minus a fost evaluată numai taxa asupra băuturilor spirtoase și anume cu 1,000,000 lei. Venitul acesta e cel mai variabil din toate contribuțiunile ir.di­recte și e bine să fie evaluat mai jos spre a feri riscul de decepții. Monopolurile statului Și aci proectul de budget prevede în total un spor de 425.000 lei. Vînzarea tutunului e evaluată cu 150.000 lei mai mult de­cît în budge­tul pe 1903—1904, vînzarea săreî Con­sumată în țară cu 100.000 lei mai mult, a chibriturilor cu 50.000 lei, a cărților de joc cu 25.000 lei, a hîrtiei pentru țigarete cu 1­0.000 lei și a prafului de pușcă tot cu 100.000 lei, pe baza în­casărilor favorabile din ultimii doi ani. Numai la vînzarea sărei pentru ex­port se prevede un minus de 100.000 lei, din cauză că, de­și avem contracte pentru exportul săreî în Serbia, Bulga­ria și alte părți, venitul ultimilor doi ani a fost mai mic de­cît evaluările bud­getare. Cele­l­alte venituri Nu avem mult de adăugat la cifrele ce am publicat erî asupra diferințelor trecute în budgetele de venituri ale di­feritelor ministere. La ministerul de interne constatăm un spor considerabil de 4.423.706 lei 80 bani, datorii în cea mai mare parte (3.912.326 lei 80 bani) subvențiunel pe care comunele urbane trebue s’o verse tezaurului, conform legei pentru organi­zarea poliției generale a statului. La ministerul finanțelor s’a prevăzut un spor de 1.719.000 lei, din care 1 mii. 600.000 lei în plus de la subvențiunea fondului comunal. Veniturile ministerului instrucțiunei publice se prezintă cu un minus de 074.000 lei, din cauză că taxa solven­ților, taxa elevilor din licee, gimnazii, școale secundare de fete, de la univer­sitate, din școalele de muzică, declama­­țiune și bele-arte, precum și subvenți­unea comunelor și județelor pentru școalele elementare de meserii și de a­­gricultură trec din budgetul statului în budgetul Casei școalelor. La capitolul diferitelor venituri con­statăm o evaluare în plus de 1.020.000 lei, datorită în cea mai mare parte spo­rului de 1 milion prevăzut la rămășițele din exerciții închise și întemeiat pe în­casările destul de mari din anii budge­tari anteriori. Stan Creditor gelos, Piatra­ N. — E foarte greu și nu se poate. I. Copoș, Ploești­. — Adresați-vă d-lui Ti­­miraș stenograf la Senat, Dumitru [UNK] Carabaia. — Budgetele se votea­ză numai de Cameră. C. Const., Slobozia. — Nu putem publica chestiuni intime și personale nici chiar cu plată. . . Cititor, Botoșani. — D. Al. Radovici. C­ Ionescu, Huși. — Adresați-vă librăriei Alcalay, București. Cititor zilnic, Bacău.— N­. O. V., Brăila. — Trebue să consultați un medic. Funcționar, Ploești — Fie­care fabrică are o formulă a ei proprie, pe care nu o di­vulgă nimănui; cea ordinară se face din a­­naliză neagră. POST P­REMIU LI ® B Bî L Nyls Byberg Hinzen a primit premiul Nobel pentru specialitatea medicinei. El e unul din cei dintîiu medici care a a­­plicat în vindecarea boalelor razele de lumină electrică. Hinzen are actualmente la Kopenhaga cel mai mare institut în care se practică vindecarea maladiilor cu aju­torul luminei. , William Randal Crem­er a luat premiul Nobel pentru pace. E unul din cei mai străluciți parlamentari englezi și e mem­bru al Uniunei interparlamentare pentru pacea internațională. Profesorul Frizon Raiului Crem­er D. ¥. Lascar și programul din Iași O scenă penibilă s’a produs era la Cameră . J. dr. Radovici a spus în discursul d-sale că proe­ctul de reformă al administrației comu­nale răspunde idealului partidului liberal. D. Filipescu a relevat imediat a­­ceastă afirmare și cu talentul d-sale de intrigant indemînatee, a întrebat pe d. dr. Radovici și întreaga ma­joritate : — Care este idealul partidului li­beral în materie administrativă ? Programul din Iași, care prevede descentralizarea cea mai largă, sau proectul de reformă al d-lui Lascar, care e centralizator ? Și d. Filipescu declară că proiec­tul d-lui Lascar cadrează perfect cu vederile grupului din care face par­te. " Pentru a lămuri și mai bine Ges­tiunea, d. Filipescu a citit textul res­pectiv al programului din Iași, opu­­nîndu-l dispozițiunilor din proiectul d-lui Lascar, întreaga majoritate a rămas oare­cum stupefiată. Iar d. Lascar, pre­­văzînd o apropiată furtună, făcea gesturi nervoase pe banca ministeri­ală, Tăcerea penibilă ce s'a produs, a fost mai elocventă de­cît­­ cea mai e­­nergică protestare. Căci ea este pre­­mergâtoarea marei lupte de culise ce se va dezlănțui în curind în contra d-lui Lascar în cestiunea reformei administrative, avînd ca platformă : descentralizare sau centralizare ! Nu cum­va piatra de încercare a cartelului dintre junimiști și tinerii generoși va fi tocmai campania de răsturnare a d-lui Lascar pe acea­stă temă ?• Sur EXPOZIȚII M2 PICTIER î Expoziția Vermont.— Expoziția Petrașcu — Avem acum două expoziții de pictură în Capitală și pot spune fără ezitare că amindouă constitue evenimente artistice. D. Vermont și-a cucerit și stabilit o re­putație ce nu mai este discutată, d. Petrașcu mai tînăr și mai nou, nu e totuși necunoscut, ci îl avem în buna amintire de la ultima expozițiune a Ti­­nerimei artistice. Am vizitat ambele ex­­pozițiuni și­ mî fac în cele ce urmează datoria de recenzent. [ In Pasagiu] Roman, intr’o prăvălioară mică, șî-a expus Vermont lucrările sale. Nu cruțați un drum pînă la ea, căci nu numai că vizitînd-o nu veți regreta dru­­mul, dar vețî gusta adevărate placed artistice. Vermont este, după umila mea părere, cel mai copt dintre pictorii noș­tri de talent mai tineri. Deplin stăpîn pe technica desemnului și a coloritului, Vermont este tot­odată și o fire poetică și un cugetător. Subiectele biblice par a-l tenta cu de­osebire. Toți își vor aminti de tabloul său Isus crcînd Calvarul, de o putere dramatică extra­ordinară, și de­­ bucata sa Isus în templu, a căreia originalitate de concepțiune și execuție măiastră le-am putut releva anul trecut. Ei bine, în actuala expoziție Vermont expune o pîn­­ză care singură ar fi fost suficientă în altă țară să stîrnească un adevărat răz­­boiu între critici. Vorbesc de Adorațiu­­nea păstorilor, un tablou­ de compoziție în care toate calitățile lui Vermont ies în evidență și la care, mai mult ca ori­cînd te impresionează defectul lui Ver­mont, care, vai, nu e al lui, ci al so­­cietății în care trăește și care nu-1 spri­jină. Jos la pămînt șade Fecioara în brațe cu copilul. La picioarele fecioarei în ge­nunchi doi copilași scăldați în lumina ce pornește de la divina mamă și co­pilul divin. In picioare și privind a­su­­pra acestui grup stă tîmplarul din Na­­zaret. Iar la ușă stau păstorii, ciobanii, poporul cum s’ar zice în limba teatrală și democratică de astăzi. Da, e poporul românesc, în costumul nostru național, nu cel care se poartă în saloane, ci a­­cela care se poartă la țară, în colibele umile. Lumina se revarsă cu aceeași putere asupra ciobanilor, lumina ce pî­nă astăzi, după secole de domnie a creș­­tinului, nu a pătruns încă în multe colibe. Acest tablou nu este numai original și admirabil ca concepție, el este și de o execuție splendidă, întru­cît e gata, —căci nu e în totul gata. E o imputare pe care ași fi vroit s’o pot adresa artis­tului, dacă ar fi greșit s’o fac. Vina nu este a lui dacă talentul său, care ar putea să dea capodopere ce ar măr­turisi generațiunilor viitoare despre a­­vîntul cultural ce’l luase țara sub dom­nia glorioasă a regelui Carol, trebue să și-l istovească pentru a nu fi răpus în greaua lupta pentru trai. Pretutindeni arta umblă astăzi după pîine, dar așa za­darnic cum umblă la noi chiar și după pline seacă, mai rar.. Să mi se ierte această digresiune, dar cînd vezi ce ar putea face Vermont dacă ar avea timpul și liniștea sufletească, te apucă revolta contra unei societăți care se pretinde a fi pe culmile civilizațiunei și care ne­­glijează într’atîta cele sufletești. O, de­sigur că sînt greșiți aceia cari cred că vremea noastră nu mai produce artiști; artiștii există, dar nu sunt principii a­­aceia, preoții aceia, burghezii aceia—a­­cei Medici, cari să-i pună în situațiune de a trăi numai pentru arta lor, de a crea... Mergeți la expoziția lui Vermont, ta­bloul acesta unic vă va vorbi volume întregi despre talent, despre pictură, despre artă în genere și despre soarta cî și a preoților ei la noi. De­sigur că va cădea și asupra voastră parte din lumina ce purcede de la această creațiune de o inspirație într’adevăr divină. Pînza închinarea păstorilor este piesa de rezistență a expoziției lui Vermont, care—în treacăt fie zis—e unul dintre puținii pictori romîni mai tineri, carî ne dau anual măcar cite o compozițiu­­ne. Dar expoziția lui Vermont mai con­ține multe giuvaeruri. Admirabilă teh­­­nică și multă simțire în Din poarta Clo­potniței și în ușa bisericei. Acesta din urmă un sonet clasic asupra singurătă­ții. Apoi un atelier fie mai ales Horă, o piesă clasică, pe care am relevat-o și la expoziția din anul trecut și de care mă mir că n’a trecut încă în proprieta­tea unuia dintre puținii amatori cu mij­loace ce avem. Vom­ releva cu deosebire peisagiul Moară la Târgoviște care ar suporta comparație cu cele mai inimoa­se piese ale plenairiștilor francezi. Dar Dachau a văzut de sus, din Vogelperspec­­tive (perspectiva păsării), o menținne de execuție technică unită cu o tandreță de concepție care relevă­ pe adevăratul­ poet; dar acele splendide capete de fe­mei în cari artistul obține efecte mira­culoase cu atît de puține mijloace? dar miniaturile ca Piața din Brașov și Căruța cu boi ? dar aquarelela? dar mai ales Țăranul, cu boi în care Vermon­t dă py­r’că dovadă că e stapin deplin astăzi pe toa­te felurile de teh­nică picturală­­—toate, toate acestea și încă multe altele, pe care nu le pot enumăra aci din cauza lipsei de spum­ă, dovedesc și întăresc ce am spus despre Vermont în atîtea rîndurî și ce am exprimat astăzi in scurte cuvinte la începutul acestei re­­­cenziuni . Vermont e cel mai copt din­tre tinerii noștri artiști de talent. * Cu totul altă notă găsesc la expozi­ția Petrașcu. In primul rînd constat că pe artistul acesta nu l-am putut cu­noaște de­cît în mod cu totul incom­­plect, de­oare­ce n’a expus de cît pu­țin și de cit într’o singură direcție, — și încă in acea direcție care fiind prea nouă și prea puțin obicinuită, avea cele mai puține șanse să cucerească avizul favorabil al cunoscătorilor. Pe un perete întins și expus cu totul luminei d. Petrașcu ne prezintă 120 tablo­uri, din cari îl vedem un artist de viitor, pentru că’l vedem de talent și’l vedem încă și sîrguincios. Acei cari cred că talentul singur ajunge se înșală. Partea pur teh­nică cere un exercițiu continuu­, pentru c­a ceea e dispoziția specială psih­ică a omului de talent îl face să vadă și să priceapă, să­ fie reprezentat cit se­ poate mai adequat în linii și culori. D. Petrașcu are o deosebită predilec­ție pentru peisagii și mai ales pentru cele rustice. La d-sa se vede cît colo că are școală bună. Nu constați salturi, nu constați lipsă de nivelare. Totul iese bine și rotund, ca să zic așa. Pare că e ceva clasicizm în picturile d-sale. Cla­sic nu în sensul că ar fi subiecte și tratate învechite, ci clasic în sensul că totul e făcut, cu distincțiune, cu sănă­tate, fie­care lucru la locul lui, fie­care culoare la locul ei, nimic pentru efect artificial, pretutindeni lăsînd natura să-și producă efectul. De alt­fel autoportretele artistului, dau o idee perfectă despre personalita­tea lui. Priviții de exemplu în haina de atelier, cu pensonul în mină, gata să­ lucreze, cu fața jovială și sănătoasă, ne­lipsită însă de o trăsătură de idealism, semănînd oare­cum cu germanicul Rem­brandt. In această figură nu e nimic bolnăvicios, nimic din acel sentimenta­lism palid și prăpădit ce place unor a­­nume femei și nimic din acea trăsătură forțată a­supra­ omului nietzsch­ean pe care artiștii și cei ce cred că sunt ar­tiști moderni și-o asumă. Cum e omul sunt și operile sale , cu­rate și sănătoase. Priviți marinele ace­lea numeroase, luate de pe coasta Plaa­­mand­ului. Marea și cerul în toate cu­lorile . O splendoare în care nu știi ce să admiri S«utilü natura fermecătoare »au fermecătoarea arta care a fixat-o pe pe pînză. Apoi priviți numeroasele ta­blouri reprezentînd străzi din Montreuil și din satele Normandiei, avînd adesea alături par­că spre a provoca la compa­­rațiune tablouri reprezentînd scene din satele noastre. Și apoi Veneția, ■—’ cît de bine o prinde d-l Petrașcu pe pînză: Casă roșie in Veneția (No. 88), Palatul Desdemona (84), Curte în Veneția (83), Case pe­r Cimal (104) și încă multe altele, cari dovedesc cu­ ae serioase studii a făcut acest artist pentru a putea asigu­ra talentului său­ toate mijloacele de a se exprima de care dispune arta sa. Ași regreta dacă ași trebui să termin fără a­­ atrage deosebita atențiune asu­pra schiței pe care artistul a numit-o prea modest Seară cu lună (No. 69). E­­fectele de culori și de lumină precum și dispoziția aceea specială (Stimmung) ce domnește in acest tablou arată că d,

Next