Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)
1904-01-24 / nr. 5201
Abonamente.—publicități: Anul XVI.—Ro 5201 FONDATOR v. iti:u.i.ni] Abonamente : in țară: un an 301ei;6 iunil 51eî;31uni 81ei;i iani străin. „ „ 50 „ „ „ 25 „ „ „ 13 • » « 6 Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani ; Pagini Amnenuri; Linia pagina IV ....... Lei 0.50 » » m • i »îi , 2.— , inserții și reclame . il . » 3.— © Pagini : DIRECTOR POLITIC COR ST. MILLE falotagiile de er: Alegerea d-lui Lusescu SUPLIMENT GRATUIT: Din toată lumea cu următorul cuprins : Text: Expoziția St. Louis. — Comerțul și finanțele lumei. — Un spirit parizian de burse. — Unde duce eticheta. — Autenticitatea lui Robinzon Crnzoe. — O revedere curioasă. — Radiul în anticitate. -- Cum albinele pot servi la prinderea hoților. Ilustrații : Conflictul Ruso-Japonez.— Orașul Aalessund după incendiu. Adevărul întră cu următoarele corespondențe: Birlad, Tecuci, Tulcea, Dolj, Huși, Botoșani și Buzău. Pentru statuia lui Guza-Vodă — Subscripția „A devernhü“ — Listele precedente 1919 lei, 90 bani, Gregorie Nenițescu 1 lei, Costache Petculescu 50 b., Teodor Gogulescu 50 b., David Davidescu 50 b., Nae Marinescu 50 b., Niculae Popescu 50 b., Nae Fortuna 50 b., Tache Ștef. Dragu 50 b., Marin N. Ionescu 50 b., M. F. I. Kessleü. TOTAL : Lei 1935 bani 90 Și dacă împreunăm rezultatele tuturor cinci alegeri, rezultă că au fost aleși trei opoziționiști, un guvernamental și un copil al imoralului cartel. Trist rezultat pentru guvernul d-lui Sturdza. Ad. Nomolos. R.Sarat.—1. Da. 2. Da, un concurs de noțiuni de comptabilitate și de limba italiană sau germană. 3. Se plătește 60 lei. 4. Nu există nici o Kaiserschule la Berlin. De la Orlea, Tîrgoviște.1. S’a fixat pentru ziua de 15 Februarie. 2. E prim-redactor la ziarul ..La Roumanie“, îi puteți scrie acolo. Grupul sergenți, Brăila. •— Nu putem cunoaște intențiile Japoniei. Abonat, Viena. —1. Nu va primi mai puțin. 2. Nu e nici o potlogărie, căci din totdeauna se întrebuințează sistemul de a scoate la sorți grupuri de numere. D-lui I s. Manuil Paschivă, Galați — Veți primi aceeași edițiune ca și acum, afară dacă nu veți voi altfel. A. G. regulat cititor. — Articolul dv. se poate publica numai la „Inserțiune și Reclame“ sub semnătura dv. Costul inserțiunei este de lei 100. Unul abonat, Pitești.—1) Ingineria civilă este cea de poduri și șosele. 2) Școală de inginerie de mine este excelentă la Freiberg în Germania. Bacalaureatul este necesar, acela de a trece timpul (?) e evident ca n’a fost decit o vorbă aruncată în glumă și provocată desigur de situația în care soții se vor fi găsit în momentul cînd vorba aceasta s’a spus“. Vezi, aci se schimbă lucrurile, adic „mediul“ se schimbă cu totul, te pomenești chiar că dumneaei o fi meritat tachinarea respectivă, „mai ales că vorba aceasta a fost o glumă obicinuită între ei“ cum se vede într’o carte poștală ilustrată trimisă de dumneaei d-sa Io și „reprezentînd un porc pe al cărui chip d-na a scris numele soțului ei și i-a trimis-o prin poștă“—avînd deci în vedere situația precară, mediul și împrejurările tribunalul a respins divorțul, dînd voe soților să se mai tachineze„ în situații precare“ numindu-se scroafă și porc reciproc și corespunzător sexului. Nici Solomon n’ar fi putut judeca mai înțelepțește. R Făcînd reforma radicală pe care am proedat-o pentru 1 februarie viitor ne-am gîndit nu numai la cititorii noștri cu numărul, ci și la abonații noștri, precum și la numeroșii clienți ai publicităței noastre. Adevărul de dimineata care se va vinde 5 bani in toată țar va costa ca abonament: 16 leî pe an, 8 leî pe sase luni, 4 leî pe trei luni, 1 leu 50 le. lunar. Abonații Adevărului de dimineață vor primi gratuit revista săptămînală Pentru copii Adevărul politic, va rămîne cu acelaș preț: 30 leî anual, 16 leî pe șase luni, 8 leî pe trei luni 3 lei lunar. Abonații Adevărului politic primesc gratuit revista umoristică, Belgia Orientului Pe lingă aceasta am găsit și o fericită inovație pentru abonamente combinate la amîndouă ziarele cu următorul tarif: 40 lei anual, 20 lei pe 6 luni, 10 lei pe trei luni, 4 lei lunar Abonamentele combinate dau dreptul și la primirea gratuită a celor două reviste. Pentru eonii si Robirii Orientului, dis acest chip cititorul are două ziare: zilaze cu deosebire separate și două reviste săptămînale: in total patru ziare, pentru 40 lei anual, 20 lei semestrul, 10 lei trimestrul, și 4 lei lunar, reuși cu orice preț, ceea ce ar putea da foc la vărsări de sînge. Să relatăm acum celo ce am aflat sub raportul acesta. Primele soluțiuni Avem înainte de toate o declarațiune prețioasă, făcută de un liberal în curent cu toate amănuntele politicei guvernului. — Era vorba la început, a zis acesta, ca să așteptăm expirarea celor 4 ani de legislatură proscriși de Constituție și să facem prin urmare alegerile generale în Februarie 1905. S’a văzut însă imediat că aceasta nu ar fi practic, căci ar trebui să întrerupem sesiunea parlamentară din 1904—1905 fără a fi putut, poate, vota budgetul sau alte legi necesare. „S’a propus apoi o altă soluție: ca alegerile generale, să se facă chiar acum, în Aprilie. Ideia aceasta a găsit mulți susținători, cari spuneau că dacă am aștepta pînă în Februarie 1905, guvernul și partidul vor fi și mai slăbiți decît sunt acum și opoziția ar putea avea atunci un succes mai ușor. In favoarea acestei soluțiuni mai pleda și faptul că de acum pină în Aprilie opoziția nu ar ar fi avut destul timp spre a se pregăti“. — Și ați hotărît în senzul acesta? — Nu. Soluția aceasta a căzut, din cauza alegerilor parțiale. Acum curentul e, incontestabil, înpotriva noastră și ar fi să riscăm prea mult, dizolvînd acum Camerele și intrind imediat în campanie electorală. Cînd se vor face alegerile Am întrebat atunci : — Ce credeți, prin urmare, că s’ar putea face ? ■—■ Văzînd că nici Februarie 1905 și nici Aprilie 1904 nu sînt epoce favorabile, E n am oprit la altă soluțiune: să facem alegerile generale prin Octombrie a. c. In Septembrie dizolvăm Camerele, în Octombrie alegerile, la 15 Noembrie deschidem parlamentul... — Așa ați hotărît d-v.! Dar nu credeți că ați putea întîmpina vre-o decepție ? — A, da, asta se poate. Se poate ca regele, care pînă maî zilele trecute înclina pentru ca tot noi să prezidăm viitoarele alegeri, să-și fi schimbat părerea după alegerile parțiale. Am chiar motive de a crede că această schimbare s’a operat. Nu se poate însă ști nimic pînă în momentul decis." Ce cred conservatorii Conservatorii de ambele nuanțe sunt și ele preocupate de viitoarele alegeri generale. Atît cantacuziniștii cit și junimiștii afirmă că nu încape nici o îndoială că liberalii nu vor mai fi la putere cînd se vor face alegerile legislative și-și bazează această credință pe dezastrul suferit de guvern în alegerile parțiale. In cercurile conservatoare se crede chiar că chestiunea datei cînd trebue să se facă alegerile generale va fi motivul retragerei guvernului liberal de la putere, căci d. Sturdza va trebui să ceară regelui dizolvarea Camerelor, regele va refuza-o și d. Sturdza își va da demisia. ____ Rep. mai utile sănătăței publice, aceasta se pare că e un lucru imposibil de realizat în București. Birjarii săraci obiectează că nu au mijloace de a avea trăsuri închise ; cei bogați pretind taxe exagerate. Cu toate astea într-un oraș cu 400.000 de locuitori, capitală a țării, unde numărul călătorilor e destul de mare, nu e admisibil să nu existe trăsuri închise, cu tarif fix pe oră și pe cursă. Sunt călători obosiți, sunt advocați, care ies încălziți de la o pledoarie, femei indispuse, spectatorii diferitelor teatre și concerte, artiști după o reprezentație, etc. etc. Toți aceștia au nevoe de trăsuri închise și nu le pot avea decît închiriindu-le cu 24 de ore înainte și plătindu-le cu aur. O asemenea stare de lucruri trebue să înceteze. Consiliul sanitar trebue să intervie energic pentru trăsurile închise, cari ar micșora considerabil numărul pneumoniilor, pleureziilor, catarurilor, influențelor, etc. Dacă cu birjarii nu se poate face nimic, ar trebui să se facă lucrul de către societatea de tramwaie, care dispune de un mare număr de cai, sau ele vre-o companie, sau societate cooperativă, ce s’ar organiza în acest scop. E. D. F. CHESTIA ZILEI Reforma Comunală la țară Coliu Mitiță : Merge greu, hai ? O să dau și cu nițel din deget! D. Lascar : Nu maî umbla cu degetul, Coane Mitiță, că mî-e frică că’mî faci boclucu ! Guvernul n’are opoziție! Guvernul se plînge că n’are opoziție.— Frămîntările dintre liberali.— Lipsa de autoritate a guvernului.— Miniștrii între ei.— Ce dorește guvernul . Guvernul se plânge că n’are opoziție ." Un intelectual care nu e om politic, dar se interesează mult de viața politică și mai ales de cele ce se petrec după culise, a avut ocazie, acum patru zile, să se întrețină cu un ministru, cel mai important membru al cabinetului după d. Dim. Sturdza. Și au vorbit despre politică, despre campania în contra proectului d-lui V. Lascar, despre opoziție, etc. Ministrul asculta mereu, fără să spună nimic. După vre un sfert de oră a izbucnit: — Nenorocul nostru este, că n’avem opoziție ! Intelectualul a rămas nedumerit. — Da, n’avem opoziție ! — continuă ministrul. Să nu te mire că noi socotim aceasta ca un nenoroc pentru noi, adică pentru guvern. De am avea o opoziție sex’xoasă și strașnică, guvernul ar sta mult mai bine, ar putea coopta cu max millet că siguranță pe concursul majorității și ar putea face mai înfflt bine" ca aci om. Pe această temă a continuat conversația mai mult timp, o conversație foarte interesantă, care pune în evidență psihologia actuală a guvernului. Aflând cîteva amănunte despre această conversație, ne permitem a o rezuma. Frământările dintre liberali Partidul liberal, atât la Cameră, cât și la Senat, nu prezintă o unitate hotărâtă, când e la ordinea zilei o chestiune importantă. In sesiunea actuală s’au produs o serie de incidente care ilustrează acest fapt în destul de clar. Așa, de pildă, demonstrația celor 58 în contra președintelui Camerei ; discuțiile unnate la Cameră asupra răspunsului la mesaj ; demonstrația în contra indigenatelor ; apoi, la Senat, chestiunea robei advocaților; reforma d-lui Lascar , indigenatele, etc. Fiecare personalitate mai marcantă din partide are împrejurul ei cîte un mic grup de deputați, cu care manevrează fie în contra unui ministru neagreat de dînsul, fie în contra vraunui proect. Apoi unnează și interesele locale, cari joacă un mare rol. Ajunge, de pildă, ca d. Haret să nu dea un concediu cutăruî profesor, pentru ca deputații și senatorii din acel județ să încerce a-î da la cap la momentul oportun. Tot așa cu d-nii Al. Gianni, V. Lascar, etc. Toate aceste guvernul nu se știe și nici nu le poate ști. Lipsa de autoritate a guvernului Ceea ce este însă mai penibil pentru guvern, este că n’are un leader parlamentar nici la Cameră, nici la Senat. La Cameră d. Tache Protopopescu, asistat de d. Vintilă Brătianu, face pe leaderul. Dar numai pe leaderul „tinerimei generoase“, sau, mai bine zis, al brătieniștilor, căci vechii liberali, cari sunt în număr de vr’o 60, nu ’i ascultă. Și astfel guvernul este prizonierul brătieniștilor. De aici urmează că guvernul nu poate avea o autoritate bine stabilită asupra majorității sale. Căci ajunge pe brătieniștii să nu agreeze pe cutare ministru, pentru ca proectele sau dorințele lui să nu maî fie luate în seamă. Iar miniștrii astfel hărțuiți, au atîta mîndr’ie ca să nu reclame la d. Sturdza pentru rîce fleac. In special d. V. Lascar are o situație foarte dificilă. D-sa a abandonat pe vechii liberali și s’a aprobat de brătieniști, făcîndu-le toate concesiunile posibile. Aceștia au primit cu dragă inimă toate concesiunile, dar nu și pe d. Lascar. Așa că azi d. V. Lascar însuși nu știe dacă are în Cameră măcar douî prieteni, căci vechile cadre sînt îndârjite în potriva lui, iar brătieniștii nu’i vreau nici în ruptul eamdui. Miniștrii între eî Și această stare de lucruri se repercutează și asupra omogenității guvernului. Intre miniștri e aceeași situație. D. Dim. Sturdza adeseori este foarte încurcat, neștiind cum să procedeze, căci e angajat față de d-nii Costinescu și V. Lascar, tot așa ca față de ocultă. D. C. Stoicescu, de pildă, este neseparat de d. Ionel Brătianu și lucrează împreună la subminarea cutărui ministru. Acum se lucrează în contra a doi miniștri : d-nii V. Lascar și Al. Gianni. Și acei cari trag sforile sunt d-nii Ionel Brătianu și C. Stoicescu. Mîine, poate, va veni rîndul d-lui Porumbaru. Și așa, încetul-cu-încetul, brătieniștii, avînd concursul Creditului, rural și al Băncei naționale, vor acapara totul în folosul lor. Ce dorește guvernul? In fața acestei situații, guvernul, afară de d-nii Brătianu și Stoicescu, are o singură dorință : Opoziția să înceapă a intra într’o acțiune fie cît de înverșunată. Deoarece numai în acest fel ar înceta frămîntările, combinațiile și intrigile din sînul partidului. Cînd opoziția ar începe o strașnică luptă de răsturnare, atunci guvern și majoritate ar lăsa totul la o parte și, primind lupta, ar încerca să respingă pe adversar. A. C. Din fuga condeiului Chiuluri electorale! Guvernamentalii din Ialomița, în cap cu ajutorul de primar Marin, au șters o serie de cetățeni din listele electorale, deoarece, după ce încasaseră franci liberali, votaseră cu conservatorii. Foaia locală a conservatorilor din Călărași combate astfel pe numitul Marin : „Dar, de la un Marin Ciomag ce să te aștepți! O să înțeleagă el principiile legei electoale ? El știe una și bună, adică el poate să înșele cu bani și cu minciuni pe toată lumea, dar pe el nimenea !“ Dar, firește, ce a crezut d. Marin Ciomag ? Că adică dumnealui poate să promită 40 de lei votul și să dea numai 20 —și păcălitul nu are dreptul, să-î tragă chiulu și să voteze cu opoziția ! Uite, mă, pare că n’am face politică ! ! Puff. Balotac fule de el! Rezultatul se poate rezuma în puține cuvinte: reușita d-lui C. G. Dissescu la Teleorman covîrșește în proporții enorme succesul liberalilor la Tutova și Argeș. Cu d. Dissescu opoziția a cîștigat în parlament o forță indiscutabilă, pe Ungă că, dacă ținem seama cît de mare a fost lupta la Teleorman, căderea d-lui Pietrarii constitue pentru guvern o învingere tot așa de zdrobitoare ca și rezultatele de la primul scrutin. Dar nici alegerea d-lui colonel Budișteanu la Pitești și a d-lui N. Bujoreanu la Bîrlad nu sînt succese reale pentru guvern. La Pitești candidatul conservator a rămas în minoritate cu numai 11 voturi, iar la Bîrlad cei doi candidați ai opoziției au avut împreună 15 voturi mai mult decît candidatul liberal. E interesant a constata, în ce privește alegerea din Tutova, că pe cînd d. Th. Ernandi, candidatul cantacuzinist, șî-a păstrat în bălptagul numărul de voturi obținut la primul scrutin (la 15 ianuarie a avut 117 voturi, erî 114 voturi), d. Lupu Costache, candidatul carpist, a pierdut erî 28 de voturi, iar d. N. Bujoreanu, candidatul liberal, a cîștigat 31 de voturi, adică pe acelea pe care le-a pierdut d. Lupu Costache. Asta miroase cale de-o poștă a cartei liberalo-junimist. Iată deci ce reiese din balotagiile de erî: un conservator ales în luptă înverșunată cu guvernul; un liberal ales la limită ; un alt liberal ales din mila junimiștilor Ceva despre injuria „scroafă“ O sentință de divorț interesantă.—Calitățile scroafei.—Cum se tachinează o femeie.—Un divorț respins. Tribunalul de Neamț a dat într’un proces de divorț o sentință care are mai mult decît un interes pur juridic ; ea va fi desigur trecută în istoria naturală a porcului, deci are și un interes științific ; va servi însă și într’un dicționar al cuvintelor tandre, deci are și un interes filologic special. Divorțul nu e un bine Doi sau s’au certat. Lucrul se zice că s’ar fi petrecînd adesea. Dumnealui a tratat-o pe dumneaicî cu cuvîntul de „scroafă“. Dumneaei mai avînd și alte nunii, e—mai tum aici urixtat a fi neîntemeiate—de a cere divorțul,— l’a cerut. Cu toată ardoarea dumneaieî însă de a scăpa de dumnealui, tribunalul a respins cererea de divorț fiind că după cei mai iluștri jurisconsulți „divorțul nu e un bine“. Dacă injuria este un motiv de divorț și cînd spui unei femei „scroafă“,— lumea s’a obicinuit să creadă că i-ai adresat o gravă injurie. „Scroafă“ mi i injurie Altfel cugetă însă tribunalul de Neamț. In sentința sa de la 4 Decembrie 1903 el spune că deși în principiu cuvîntul scroafă constituie o insultă gravă, „totuși acest fapt nu are nici o gravitate și nu poate da loc la divorț, cînd acest cuvînt n’a fost rostit cu intențiune rea, ci numai sin glumă și ca o tachinărie“. Definiția aceasta este ce-i drept cam încurcată, în specie însă este destul de clară : cînd zici cumva „scroafă“ ca să’l tachinezi, atunci nu mai comiți o injurie, știut fiind că alt mod de a tachina o femeie nu există. De ce mi-o injurie ? Dar tribunalul motivează hotărîrea sa și în ea spune că el, adică tribunalul, a ținut în aprecierea sa să țină seamă „ca în ori ce acțiune omenească, de mediul în care faptul s’a petrecut, de împrejurările ce au determinat nașterea lui, împrejurări cari sînt criteriul după cari se poate decide dacă faptul a fost sau nu comis cu intenție“. Avînd în vedere această justă teorie, tribunalul a cercetat se înțelege „mediul“ în care „acțiunea“ s’a petrecut și rezultatul este următoarea constatare : „Că, în specie, reclamanta singură arată că, în odaia de culcare, între cei patru pereți ai ei, nefiind nici o persoană străină de față, după un joc de cărți, soțul pilat ar fi zis soției sale , scroafă !“ Calitățile „scroafei“ Cai’O va să zică „acțiunea“ s’a petrecut în mediul „odaia de culcare“, între cei patru pereți ai ei“,„atunci se înțelege, se schimbă lucrurile, căci, așa continuă tribunalul „dacă e adevărat că în acceptația sa proprie, vorba scroafă evoacă în mintea fiecărue animalul ce poartă acest nume, cu calitățile și defectele lui și că vorba aceasta cînd se spune unei femei în clipe de mînie, în toiul unei discuții aprinse, neîndoios că se face prin ea aluzie la defectele animalului cu acest nume, și intenția acelui ce spune acest cuvînt este de a insulta , dar iarăși nu mai puțin adevărat este că aceeași vorbă spusă oricăreî femei, în intimitatea traiului conjugal, în clipa cînd solii nu fac decît să’șî manifeste dragostea reciprocă ce’și poartă, nu poate fi considerată decît ca o tachinărie de mai mult sau mai puțin bun gust, cu aluzie la calitățile animalului ce poartă acest nume și ca atare nu poate fi o insultă“. Care va să zică totul este să’țî zică scroafă între patru ochi și patru ziduri in camera de culcare, așa doar pentru a’țî manifesta dragostea—că încolo e bine. Situațiaie precară Tribunalul însă nu și-a epuizat cu „calitățile scroafei“ și argumentele, ci continuă astfel: „Că în specie, dată fiind împrejurar’ea că vorba scroafă s’a spus de soț pe cînd nici o discuțiune nu era între el și soția lui cu prilejul unui joc ('?!) ce se făcea fără un alt interes îl decît Ediția de seara Pentru anunciurî și reclame prețurile ambelor ziare rămîne același : 20 bani linia pe pagina III și 10 bani linia pe pagina a IV. Pentru amîndouă ziarele însă prețul se reduce la 30 de bani linia pe pagina III și 15 bani linia pe pag. IV. E inutil de a maî demonstra folosința acestei combinațiunî, avîndu-se în vedere colosala noastră publicitate și în același timp diversitatea publicului care ne citește. Un anunț cu atît este mai eficace cu cit nu-i citit numai de o aceeași categorie de oameni, ci de toate categoriile de cititori și din toate straturile sociale ,și este râspîndit nu numai la orașe, dar și la țară, pătrunzînd în toate casele, de la palatul celor avuți, vină în coliba umilă a cehă sărac. Și cu atît mai căutată devine astăzi publicitatea noastră cu cît lansarea Adevărului de dimineață este făcută în sute de mii de exemplare, cel puțin în primele luni de existența, cînd nu e vorba numai de a vinde, ci de a răspîndi și populariza ziarul și cînd vom trimite numere de probă la toate adresele cunoscute din toată țara. Publicitatea noastră, în aceste condițiuni, devine o adevărată comoară, pentru comerciantul ori industriașul deștept care știe ce putere are reclama și cum în străinătate numai grație reclamei atîtea produse reușesc să se introducă în public și să îmbogățească pe aceia caii au știut să se folosească de puternicul ajutor al Presei. Direcțiunea Viitoarele alegeri _____ generale Situațiune schimbată. — Primele soluițiuni.—Cind se vor face alegerile. —Ce cred conservatorii. Situație schimbată Știrile noastre de acum cîteva zile, că în cercurile guvernamentale se discută serios chestiunea viitoarelor alegeri generale pentru Cameră și Senat, ne-a fost confirmată din nou, — și de radul acesta de toate taborile politice. Din convorbirile ce am avut cu persoane autorizate, roese că nu numai liberalii, ci și conservatorii de ambele nuanțe fac de pe acum calcule privitoare la viitoarele alegeri ; situațiunea este însă schimbată în urma alegerilor parțiale de săptămîna trecută. înainte de aceste alegeri se afirma cu siguranță, în cercurile guvernamentale, că tot un guvern liberal va prezida viitoarele alegeri legislative. In aceste cercuri se credea chiar că conservatorii nu ar întîmpina nimic contra unor asemenea eventualități, deoarece mai mulți fruntași conservatori au declarat că țin ca d. Sturdza să prezideze aceste alegeri, pentru a dovedi că partidul conservator poate veni la putere și prin voința alegătorilor. După alegerile parțiale însă, cari au fost o înfrîngere pentru guvern, ar fi un pericol public ca tot guvernul liberal să prezideze alegerile generale, căci el ar pine prea multă pasiune pentru . Conflictul ruso-japonez Rusia cedează. — Concesiunile făcute.— Japonia nu e mulțumită.—Probabilitatea războiului. Rusia a cedat Japoniei. Aceasta se știe acum cu siguranță în cercurile diplomatice europene. Cu toate acestea războiul este acum mai probabil decît înainte. Cum se explică aceasta ? Vom vedea îndată.* Din sorginte autentică s’a aflat la Paris conținutul răspunsului Rusiei la ultima notă japoneză. Acest răspuns conține următoarele concesiuni: 1. Rusia recunoaște japonezilor supremația în Coreea și acceptă toate cererile relative la Coreea ; 2. Rusia recunoaște suveranitatea Chinei asupra Manciuriei; 3. Rusia recunoaște valabilitatea tuturor tratatelor încheiate de China cu privire la Manciuria și vrea să asigure tuturor statelor convenționale, prin urmare și Japoniei, toate avantagiile ce rezultă din aceste tratate. 4. Rusia nu privește drept casus belli nici un eveniment ce s’ar putea petrece în Coreea, nici chiar ocuparea Coreei de către japonezi. 5. Rusia e gata să închee cu Japonia un tratat, care să conțte toate aceste concesiuni.* Cu modul acesta, Rusia a satisfăcut toate pretențiunile japonezilor și s-ar putea crede că pacea este asigurată. Nu este însă așa. Japonia, care cunoaște deja cuprinsul notei diplomatice ce i se va remite azi, recunoaște că Rusia a cedat pe toată linia, dar bărbații de stat din Tokio spun că prin aceasta nu se schimbă nimic din adevărata situație a Rusiei în Manciuria. Și Englițera—adaogă eî—a recunoscut suveranitatea sultanului asupra Egiptului, cu toate acestea tot Englițera este acolo stăpînă absolută. Rușii voesc să păstreze supremația de fapt asupra Manciuriei, recunoscînd supremația de formă a Chinei. Se vede cît de colo, că Japonia vrea cu orice preț războiul și se asigură din nou că Statele Unite ale Americii de nord împing pe Japonia spre acest deznodămînt. NOTJE Ext. Trăsurile închise Ceea ce admiră străinii la noi, de îndată ce ies în stradă, sînt trăsurile elegante și caii muscalilor. Ceea ce însă nu admiră de loc este trăsura deschisă, pe care trebue s-o întrebuințeze în caz cînd timpul nu e favorabil și, în genere, seara, după spectacole, cînd lumea iese încălzită din sală. Lux la trăsuri, lux la cai, lux la hamuri, la bice, la livretele birjarilor — dar trăsuri închise, mai puțin luxoase, dar Sambaa 24 ianuaric 1004" Insectele protecțiunei Industriei O broșură a d-lui Mircea.—Avem nevoc de industrie. — Cum s’a dezvoltat industria.—Lacune în lege.—Chestia materiilor prime In cestiunea arzătoare a protecționărei industriei noastre, a scris și d. inginer C. R. Mircea, o broșură prea interesantă intitulată Efectele aplicărei legei pentru încurajarea industriei naționale. Din titlul acesta se poate vedea că d. Mircea nu se ocupă nici de noul tarif vamal, nici de cestiunea teoretică a protecționismului sau liberului schimb, ci de cestiunea pur practică: avem de cincisprezece ani o lege pentru încurajarea industriei naționale, ce rezultate a dat ca ? Arătatu-s’a ea bună sau rea? Trebue menținută în forma de pînă acum sau trebue modificată? Avem nevoe de indstrie Și dacă am înțeles bine broșura d-lui Mircea, concluzia la care d-sa ajunge este că deși principiul legei actuale este bun, totuși unele lacune ale ei au împedicat ca ea să dea rezultate bune. D. Mircea este în drept să-și dea cuvîntul greu în această costiune pentru că, unul dintre principalii lucrători ai marei anchete industriale și șef al serviciului industriei, d-sa cunoaște din proprie experiență starea reală a industriei noastre. Atunci cum rămîne cu splendidele și neașteptatele rezultate date de ancheta industrială? Se înțelege că aceste rezultate rămîn în picioare și nici nu pot fi atacate de constatarea d-lui Mircea. Din potrivă această constatare cum că legea pentru protecția industriei naționale n’a avut efectele accoptate,—întărește afirmațiunile acelora cari spun că la noi este loc pentru o considerabilă industrie. Dacă fură ca avantagiile acordate de stat să fie suficiente și bune, industria a luat avîntul constatat de marea anchetă, ce ar mai fi fost dacă protecțiunea aceasta directă ar fi fost eficace și întregită de cealaltă protecție, întregire pe care d. Mircea o crede cu drept cuvînt indispensabilă, de protecția vamală ? Cum s’a dezvoltat industria De altfel tocmai ancheta industrială a arătat cît sînt de neîntemeiate atacurile acelora cari spun că n’avem loc pentru industrie și că industria nu există la noi decît mulțumită diferitelor avantagii acordate de stat. Intr’adevăr dacă afirmațiunea aceasta ar fi adevărată ar trebui ca să nu avem cu mult mai multe stabilimente industriale decît atitea cîte au fost avantagiate. In realitate însă ce vedem , vedem că în total s’au acordat avantagiile legei la 248 stabilimente. La 172 cari le-au cerut, ele au fost refuzate. Din acelea cărora s’au acordat 69 le-au perdut în decursul vremei. Avem deci acum—după cifrele acestea date de d. Mircea—215 fabrici cari se bucură de avantagiile legei pentru încurajarea industriei naționale. Cîte fabrici cu un capital mai mare de 15.000 lei avem însă de fapt? Ancheta industrială ne arată că avem 625 asemenea fabrici. După dînsa însă numai 182 sînt avantajate, celelalte în număr de 443 s’au întemeiat, există și prosperează fără alt ajutor din partea statului, decît acela foarte insuficient al taxelor vamale. Iată o constatare importantă rezultată din reflexiile ce mi-a suggerat broșura d-lui Mircea, ca și pe cele de alte țări evoluția naturală ne îndreaptă și pe noi spre cultivarea industriei. Legile pentru protejarea ei au numai menirea de a o susține, dezvolta și îndruma pe căi bune, ele nu au menirea de a o crea in mod artificial. Dovadă că și, pînă acum ea s’a dezvoltat nu din cauza legei protectoare, ci în afară de ea, ba adesea ori contra ei. Lacune în lege Contra eî ? Afirmațiunea e cam hazardată. Cu toate acestea d. Mircea arată în broșura d-sale că avantagiile s’au acordat adesea ori unor industrii ce nu le meritau și s’au refuzat altora cărora ar fi trebuit să se dea numai decît. Nu că cei în drept ar fi fost răuvoitori, dar aceste fabrici nu corespundeau poate la una din condițiunile prevăzute în lege, n’aveau în genere capitalul de cincî-zeci mii de lei cerat, —și deci orî-cît de utile erau cererea li se respingea. Aș observa că ar fi trebuit să se aplice legea mai mult după spiritul, decît după litera ei,—dar mî-e teamă să fac la noi tocmai reproș cuiva fiind-că s’a ținut de lege. Foarte bine face de aceea d. Mircea cerînd ca pe viitor legea să acorde protecție și industriei mici, conducîndu-se după alte criterii : după numărul muncitorilor ocupați, după materia primă întrebuințată, după utilitatea produselor etc. etc., deși nu mă pot declara tocmai de acord cu d-sa cînd spune ca industria mare nu are la noi teren. Părerea aceasteia a d-lui Mircea i s’ar putea opune rezultatele anchetei industriale cari arată că avem 105 fabrici cu un capital mai mare de o jumătate de milion lei, dintre cari 53 cu un capital de peste un milion. Dar în sfîrșit putem fi de acord asupra faptului că trebue să se acorde o largă protecțiune și industriei mici, din care în definitiv se dezvoltă în mod organic și cu timpul cea mare. Chestia materiilor prime D. Mircea in broșura sa pune in evidență și lacunele actualei legi. De la industrie așteptăm nu numai ca ea să ne îndestuleze cît mai multe trebuințe și să ne scutească de a trimite banii noștri în străinătate, dar ca ea să aducă și foloase economice populațiunea prin consumarea materiilor prime și întrebuințarea cît mai multor lucrători. Actuala lege dacă în ce privește partea doua a mai făcut ceva, în partea întîia după d. Mircea n’a prea dat roade. Ateliere de țesătorii, de sfori și frînghii, continuă a aduce materie primă străină; astăzi ca și acum 15 ani, ba mai mult chiar, producțiunea cînepei este în descreștere; frontiera deschisă a împodecat ca să se amelioreze rasa oilor în vederea îmbunătățirii linei; săpunul tot cu grăsimi și seuri străine se face, etc. etc. Aci va trebui să intervie o nouă lege, scăzînd treptat scutirile acordate pentru materiile prime ce s’ar putea producă în țară. După d. Mircea legea ar trebui să mai prevadă ca două treimi din lucrători să fie romîni, și aceasta nu după număr, ci după salarii, ca să se asigure lucrătorii în contra cazurilor de boală și accidente, făcîndu-se astfel și un început de legiferare socială. Recomand cu inzistență broșura citi»