Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)

1904-01-24 / nr. 5201

Abonamente.—publicități: Anul XVI­.—Ro 5201 FONDATOR v. iti:u.i.n­­­­i] Abonamente : in țară: un an 301ei;6 iunil 51eî;31uni 81ei;i iani străin. „ „ 50 „ „ „ 25 „ „ „ 13 • » « 6 Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani ; Pagini Am­nenuri; Linia pagina IV ....... Lei 0.50 » » m • i »îi , 2.— , inserții și reclame . i­l . » 3.— © Pagini : DIRECTOR POLITIC COR ST. MILLE falotagiile de er­: Alegerea d-lui Lu­sescu SUPLIMENT GRATUIT: Din toată lumea cu următorul cuprins : Text: Expoziția St. Louis. — Comerțul și finanțele lumei. — Un spirit parizian de burse. — Unde duce eticheta. — Autenticitatea lui Robinzon Crnzoe. — O revedere curioasă. — Radiul în anticitate. -- Cum albinele pot servi la prinderea hoților. Ilustrații : Conflictul Ruso-Japonez.— Orașul Aalessund după incendiu. Adevărul în­­tră cu următoarele corespondențe: Birlad, Tecuci, Tulcea, Dolj, Huși, Botoșani și Buzău. Pentru statuia lui Guza-Vodă — Subscripția „A devernhü“ — Listele precedente 1919 lei, 90 bani, G­regorie Nenițescu 1 lei, Costache Petculescu 50 b., Teodor Gogulescu 50 b., David Davidescu 50 b., Nae Marinescu 50 b., Niculae Popescu 50 b., Nae Fortuna 50 b., Tache Ștef. Dragu 50 b., Marin N. Ionescu 50 b., M. F. I. Kess­­­leü. TOTAL : Lei 1935 bani 90 Și dacă împreunăm rezultatele tu­turor cinci alegeri, rezultă că au fost aleși trei opoziționiști, un guverna­mental și un copil al imoralului cartel. Trist rezultat pentru guvernul d-lui Sturdza. Ad. Nomolos. R.­Sarat.—1. Da. 2. Da, un con­curs de noțiuni de comptabilitate și de limba italiană sau­ germană. 3. Se plătește 60 lei. 4. Nu există nici o Kaisersch­ule la Berlin. De la Orlea, Tîrgoviște.­1. S’a fixat pen­tru ziua de 15 Februarie. 2. E prim-redactor la ziarul ..La Roumanie“, îi puteți scrie acolo. Grupul sergenți, Brăila. •— Nu putem cu­noaște intențiile Japoniei. Abonat, Viena. —1. Nu va primi mai puțin. 2. Nu e nici o potlogărie, căci din tot­deauna se întrebuințează sistemul de a scoate la sorți grupuri de numere. D-lui I­ s. Manuil Paschivă, Galați — Veți primi aceeași edițiune ca și acum, afară dacă nu veți voi alt­fel. A. G. regulat cititor. — Articolul dv. se poate publica numai la „Inserțiune și Rec­lame“ sub semnătura dv. Costul inserțiunei este de lei 100. Unul abonat, Pitești.—1) Ingineria civilă este cea de poduri și șosele. 2) Școală de in­ginerie de mine este excelentă la Freiberg în Germania. Bacalaureatul este necesar, acela de a trece timpul (?) e evident ca n’a fost de­cit o vorbă aruncată în glu­mă și provocată de­sigur de situația în care soții se vor fi găsit în momentul cînd vorba aceasta s’a spus“. Vezi, aci se schimbă lucrurile, adi­c „mediul“ se schimbă cu totul, te pome­nești chiar că dumneaei o fi meritat tachinarea respectivă, „mai ales că vor­ba aceasta a fost o glumă obicinuită între ei“ cum se vede într’o carte poș­tală ilustrată trimisă de dumneaei d-sa Io și „reprezentînd un porc pe al cărui chip d-na a scris numele soțului ei și i-a tri­­mis-o prin poștă“—avînd deci în vede­­re situația precară, mediul și împreju­rările tribunalul a respins divorțul, dînd voe soților să se mai tachineze„ în situații precare“ num­indu-se scroafă și porc re­ciproc și corespunzător sexului. Nici Solomon n’ar fi putut judeca mai înțelepțește. R Făcînd reforma radicală pe care am proed­at-o pentru 1 februarie viitor ne-am gîndit nu numai la cititorii noștri cu numă­rul, ci și la abonații noștri, precum și la numeroșii clienți ai publicităței noas­tre. Adevărul de dimineata care se va vinde 5 bani in toată țar va costa ca abonament: 16 leî pe an, 8 leî pe sase luni, 4 leî pe trei luni, 1 leu 50 le. lunar. Abonații Adevărului de dimineață vor primi gratuit revista săptămînală Pentru copii Adevărul politic, va rămîne cu ace­­laș preț: 30 leî anual, 16 leî pe șase luni, 8 leî pe trei luni 3 lei lunar. Abonații Adevărului politic primesc gratuit revista umoristică, Belgia Orientului Pe lingă aceasta am găsit­­ și o fe­ricită inovație pentru abonamente com­binate la amîndouă ziarele cu următorul tarif: 40 lei anual, 20 lei pe 6 luni, 10 lei pe trei luni, 4 lei lunar Abonamentele combinate dau dreptul și la primirea gratuită a celor două reviste. Pentru eonii si­ Rob­irii Orientului, d­is acest chip cititorul are două ziare: zilaze cu deosebire separate și două reviste săp­­tămînale: in total patru ziare, pentru 40 lei anual, 20 lei semestrul, 10 lei trimestrul, și 4 lei lunar, reuși cu ori­ce preț, ceea­ ce ar putea da foc la vărsări de sînge. Să relatăm acum celo ce am aflat sub raportul acesta. Primele soluțiuni Avem înainte de toate o declarațiune prețioasă, făcută de un liberal în cu­rent cu toate amănuntele politicei gu­vernului. — Era vorba la început, a zis acesta, ca să așteptăm expirarea celor 4 ani de legislatură proscriși de Constituție și să facem prin urmare alegerile generale în Februarie 1905. S’a văzut însă ime­diat că aceasta nu ar fi practic, căci ar trebui să întrerupem sesiunea parlamen­tară din 1904—1905 fără a fi putut, poate, vota budgetul sau alte legi nece­sare. „S’a propus apoi o altă soluție: ca a­­legerile generale, să se facă chiar acum, în Aprilie. Ideia aceasta a găsit mulți susținători, cari spuneau că dacă am aștepta pînă în Februarie 1905, guver­nul și partidul vor fi și mai slăbiți de­cît sunt acum și opoziția ar putea avea atunci un succes mai ușor. In favoarea acestei soluțiuni mai pleda și faptul că de acum pină în Aprilie opoziția nu ar ar fi avut destul timp spr­e a se pregăti“. — Și ați hotărît în senzul acesta? — Nu. Soluția aceasta a căzut, din cauza alegerilor parțiale. Acum curentul e, incontestabil, în­potriva noastră și ar fi să riscăm prea mult, dizolvînd acum Camerele și intrind imediat în campa­nie electorală. Cînd se vor face alegerile Am întrebat atunci : — Ce credeți, prin urmare, că s’ar putea face ? ■—■ Văzînd că nici Februarie 1905 și nici Apr­ilie 1904 nu sînt epoce favora­bile, E n­ am oprit la altă soluțiune: să facem alegerile gener­ale prin Octombrie a. c. In Septembrie dizolvăm Camerele, în Octombrie alegerile, la 15 Noembrie deschidem parlamentul... — Așa ați hotărît d-v.! Dar nu cre­deți că ați putea întîmpina vre-o de­cepție ? — A, da, asta se poate. Se poate ca regele, care pînă maî zilele trecute în­clina pentru ca tot noi să prezidăm vi­itoarele alegeri, să-și fi schimbat păre­rea după alegerile parțiale. Am chiar motive de a crede că această schim­­bare s’a operat. Nu se poate însă ști ni­mic pînă în momentul decis." Ce cred conservatorii Conservatorii de ambele nuanțe sunt și ele preocupate de viitoarele alegeri generale. Atît cantacuziniștii cit și junimiștii afirmă că nu încape nici o îndoială că liberalii nu vor mai fi­ la putere cînd se vor face alegerile legislative și-și ba­zează această credință pe dezastrul su­ferit de guvern în alegerile parțiale. In cercurile conservatoare se crede chiar că chestiunea datei cînd trebue să se facă alegerile generale va fi mo­tivul retragerei guvernului liberal de la putere, căci d. Sturdza va trebui să ceară regelui dizolvarea Camerelor, re­gele va r­efuza-o și d. Sturdza își va da demisia. ____ Rep. mai utile sănătăței publice, aceasta se pare că e un lucru imposibil de realizat în București. Birjarii săraci obiectează că nu au mijloace de a avea trăsuri închi­se ; cei bogați pretind taxe exagerate. Cu toate astea într-un oraș cu 400.000 de locuitori, capitală a țării, unde numă­rul călătorilor e destul de mare, nu e admisibil să nu existe trăsuri închise, cu tarif fix pe oră și pe cursă. Sunt călători obosiți, sunt advocați, care ies încălziți de la o pledoarie, femei indispuse, spec­tatorii diferitelor teatre și concerte, ar­tiști după o reprezentație, etc. etc. Toți aceștia au nevoe de trăsuri închise și nu le pot avea de­cît închiriindu-le cu 24 de ore înainte și plătindu-le cu aur. O asemenea stare de lucruri trebue să înceteze. Consiliul sanitar trebue să inter­­vie energic pentru trăsurile închise, cari ar micșora considerabil numărul pneumo­niilor, pleureziilor, catarurilor, influen­țelor, etc. Dacă cu birjarii nu se poate face ni­mic, ar trebui să se facă lucrul de către societatea de tramwaie, care dispune de un mare număr de cai, sau ele vre-o com­panie, sau societate cooperativă, ce­­ s’ar organiza în acest scop. E. D. F. CHESTIA ZILEI Reforma Comunală la țară Coliu Mitiță : Merge greu, hai ? O să dau și cu nițel din deget! D. Lascar : Nu maî umbla cu degetul, Coane Mitiță, că mî-e frică că’mî faci boclucu ! Guvernul n’are opoziție! Guvernul se plînge că n’are opoziție.— Frămîntările dintre liberali.— Lipsa de autoritate a guvernului.— Miniștrii între ei.— Ce do­rește guvernul . Guvernul se plân­ge că n’are opoziție ." Un intelectual care nu e om po­litic, dar se interesează mult de viața politică și mai ales de cele ce se petrec după culise, a avut o­­cazie, acum patru zile, să se­ între­țină cu un ministru, cel mai impor­tant membru al cabinetului după d. Dim. Sturdza. Și au vorbit des­pre politică, despre campania în contra proectului d-lui V. Lascar, despre opoziție, etc. Ministrul asculta mereu, fără să spună nimic. După vre un sfert de oră a izbucnit: — Nenorocul nostru este, că n’a­­vem opoziție ! Intelectualul a rămas nedumerit. — Da, n’avem opoziție ! — con­tinuă ministrul. Să nu te mire că noi socotim aceasta ca un nenoroc pentru noi, adică pentru guvern. De am avea o opoziție sex’xoasă și strașnică, guvernul ar sta mult mai bine, ar putea coopta cu max mill­et că siguranță pe concursul majori­tății și ar putea face mai înffl­t bine" ca aci om. Pe această temă a continuat con­versația mai mult timp, o conver­sație foarte interesantă, car­e pune în evidență psihologia actuală a guvernului. Aflând cîte­va amănunte despre această conversație, ne permitem a o r­ezuma. Frământările dintre liberali Partidul liberal, atât la Camer­ă, cât și la Senat, nu prezintă o uni­tate hotărâtă, când e la ordinea zi­lei o chestiune importantă. In sesiunea actuală s’au­ produs o serie de incidente care ilustrează acest fapt în destul de clar. Așa, de pildă, demonstrația celor 58 în contra președintelui Camerei ; dis­cuțiile unnate la Cameră asupra răspunsului la mesaj ; demonstrația în contra indigenatelor ; apoi, la Senat, chestiunea robei advocaților; reforma d-lui Lascar , indigenatele, etc. Fie­care personalitate mai mar­cantă din partide are împrejurul ei cîte un mic grup de deputați, cu care manevrează fie în contra unui ministru neagreat de dînsul, fie în contra vraunui proect. Apoi unnează și interesele locale, cari joacă un mare rol. Ajunge, de pil­dă, ca d. Haret să nu dea un con­cediu cutăruî profesor, pentru ca deputații și senator­ii din acel județ să încerce a-î da la cap la momen­tul oportun. Tot așa cu d-nii Al. Gianni, V. Lascar, etc. Toate aceste guvernul nu se știe și nici nu le poate ști. Lipsa de autoritate a guvernului Ceea ce este însă mai penibil pentru guvern, este că n’are un leader parlamentar nici la Cameră, nici la Senat. La Cameră d. Tache Protopope­­scu, asistat de d. Vintilă Brătianu, face pe leaderul. Dar numai pe lea­­derul „tinerimei generoase“, sau­, mai bine zis, al brătieniștilor, căci vechii liberali, cari sunt în număr de vr’o 60, nu ’i ascultă. Și ast­fel guvernul este prizonie­rul brătieniștilor. De aici urmează că guvernul nu poate avea o autoritate bine stabi­lită asupra majorității sale. Căci a­­junge pe brătieniștii să nu agreeze pe cutare ministru, pentru ca pro­­ectele sau dorințele lui să nu maî fie luate în seamă. Iar miniștrii ast­fel hărțuiți, au­ atîta mîndr’ie ca să nu reclame la d. Sturdza pentru­­ rî­ce fleac. In special d. V. Lascar are o si­tuație foarte dificilă. D-sa a aban­donat pe vechii liberali și s’a apro­bat de brătieniști, făcîndu-le toate­­ concesiunile posibile. Aceștia au­ pri­­mit cu dragă inimă toate concesiu­nile, dar nu și pe d. Lascar. Așa că azi d. V. Lascar însuși nu știe dacă are în Cameră măcar douî prie­teni, căci vechile cadre sînt­ în­dârjite în potriva lui, iar brătieniștii nu’i vreau nici în ruptul eamdui. Miniștrii între eî Și această stare de lucruri se re­percutează și asupra omogenității guvernului. Intre miniștri e aceeași situație. D. Dim. Sturdza adeseori este foarte încurcat, neștiind cum să procedeze, căci e angajat față de d-nii Costi­­nescu și V. Lascar, tot așa ca față de ocultă. D. C. Stoicescu, de pildă, este nesepar­at de d. Ionel Brătianu și lucrează împreună la subminarea cutărui ministru. Acum se lucrează în contra a doi miniștri : d-nii V. Lascar și Al. Gianni. Și acei cari trag sforile sunt d-nii Ionel Brătianu și C. Stoicescu. Mîine, poate, va veni rîndul d-lui Porumbaru­. Și așa, încetul-cu-înce­tul, brătieniștii, avînd concursul Creditului, rural și al Băncei națio­nale, vor acapara totul în folo­sul lor. Ce dorește guvernul? In fața acestei situații, guvernul, afară de d-nii Brătianu și Stoicescu, are o singură dorință : Opoziția să înceapă a intra într’o acțiune fie cît de înverșunată. De­oare­ce numai în acest fel ar înceta frămîntările, combinațiile și intrigile din sînul partidului. Cînd opoziția ar începe o straș­nică luptă de răsturnare, atunci gu­vern și majoritate ar lăsa totul la o parte și, primind lupta, ar încerca să respingă pe adversar. A. C. Din fuga condeiului Chiuluri electorale! Guvernamentalii din Ialomița, în cap cu ajutorul de primar Marin, au șters o serie de cetățeni din listele electorale, de­oare­ce, după ce încasaseră franci li­berali, votaseră cu conservatorii. Foaia locală a conservatorilor din Că­lărași combate astfel pe numitul Marin : „Dar, de la un Marin Ciomag ce să te aștepți! O să înțeleagă el principiile legei electo­ale ? El știe una și bună, adică el poate să înșele cu bani și cu minciuni pe toată lumea, dar pe el nimenea !“ Dar, firește, ce a crezut d. Marin Cio­mag ? Că adică dumnealui poate să pro­mită 40 de lei votul și să dea numai 20 —și păcălitul nu are dreptul, să-î tragă chiulu și să voteze cu opoziția ! Uite, mă, pare că n’am face politică ! ! Puff. Balotac fu­le de el! Rezultatul se poate rezuma în pu­ține cuvinte: reușita d-lui C. G. Dis­­sescu la Teleorman covîrșește în pro­porții enorme succesul liberalilor la Tutova și Argeș. Cu d. Dissescu opoziția a cîștigat în parlament o forță indiscutabilă, pe Ungă că, dacă ținem seama cît de mare a fost lupta la Teleorman, căderea d-lui Pietrarii constitue pen­tru guvern o învingere tot așa de zdrobitoare ca și rezultatele de la primul scrutin. Dar nici alegerea d-lui colonel Budișteanu la Pitești și a d-lui N. Bujoreanu la Bîrlad nu sînt succese reale pentru guvern. La Pitești can­didatul conservator a rămas în mi­noritate cu numai 11 voturi, iar la Bîrlad cei doi candidați ai opoziției au­ avut împreună 15­­ voturi mai mult de­cît candidatul liberal. E interesant a constata, în ce pri­vește alegerea din Tutova, că pe cînd d. Th. Ernandi, candidatul cantacu­­zinist, șî-a păstrat în bălptagu­l nu­­mărul de voturi obținut la primul scrutin (la 15 ianuarie a avut 117 voturi, erî 114 voturi), d. Lupu Cos­­tache, candidatul carpist, a pierdut erî 28 de voturi, iar d. N. Bujorea­nu, candidatul liberal, a cîștigat 31 de voturi, adică pe acelea pe care le-a pierdut d. Lupu­ Costache. Asta miroase cale de-o poștă a cartei li­beralo-junimist. Iată deci ce reiese din balotagiile de erî: un conservator ales în luptă înverșunată cu guvernul; un liberal ales la limită ; un alt liberal ales din mila junimiștilor Ceva despre injuria „scroafă“ O sentință de divorț interesantă.—Ca­litățile scroafei.—Cum­ se tachinează o femeie.—Un divorț respins. Tribunalul de Neamț a dat într’un proces de divorț o sentință care are mai mult de­cît un interes pur juridic ; ea va fi de­sigur trecută în istoria na­turală a porcului, deci are și un interes științific ; va servi însă și într’un dicți­onar al cuvintelor tandre, deci are și un interes filologic special. Divorțul nu e un bine Doi sau­ s’au­ certat. Lucrul se zice că s’ar fi petrecînd adesea. Dumnealui a tratat-o pe dumneaicî cu cuvîntul de „scroafă“. Dumneaei mai avînd și alte nunii, e—­mai tu­m aici urixtat a fi neîn­temeiate­—de a cere divorțul,­— l’a ce­rut. Cu toată ardoarea dumneaieî însă de a scăpa de dumnealui, tribunalul a respins cererea de divorț fiind­ că după cei mai iluștri jurisconsulți „divor­țul nu e un bine“. Dacă injuria este un motiv de divorț și cînd spui unei femei „scroafă“,— lu­mea s’a obicinuit să creadă că i-ai a­­dresat o gravă injurie. „Scroafă“ mi i injurie Alt­fel cugetă însă tribunalul de Neamț. In sentința sa de la 4 Decembrie 1903 el spune că deși în pr­incipiu cuvîntul scroafă constituie o insultă gravă, „to­tuși acest fapt nu are nici o gravitate și nu poate da loc la divorț, cînd acest cuvînt n’a fost rostit cu intențiune rea, ci numai­­ sin glumă și ca o tach­i­­nărie“. Definiția aceasta este ce-i drept cam încurcată, în specie însă este destul de clară : cînd zici cum­va „scroafă“ ca să’l tachinezi, atunci nu mai comiți o in­jurie, știut fiind­ că alt mod de a tachi­na o femeie nu există. De ce mi-o injurie ? Dar tribunalul motivează h­otărîrea sa și în ea spune că el, adică tribunalul, a ținut în aprecierea sa să țină seamă „ca în ori­ ce acțiune omenească, de mediul în care faptul s’a petrecut, de împreju­rările ce au determinat nașterea lui, împrejurări cari sînt criteriul după cari se poate decide dacă faptul a fost sau nu comis cu intenție“. Avînd în vedere această justă teorie, tribunalul a cercetat se înțelege „me­diul“ în care „acțiunea“ s’a petrecut și rezultatul este următoarea constatare : „Că, în specie, reclamanta singură a­­rată că, în odaia de culcare, între cei patru pereți ai ei, nefiind nici o persoa­nă străină de față, după un joc de cărți, soțul pilat ar fi zis soției sale , scroafă !“ Calitățile „scroafei“ Cai’O va să zică „acțiunea“ s’a pe­­trecut în mediul „odaia de culcare“, între cei patru pereți ai ei“,„atunci se înțelege, se schimbă lucrurile, căci, așa continuă tribunalul „dacă e adevă­rat că în acceptația sa propr­ie, vorba scroafă evoacă în mintea fie­căru­e ani­malul ce poartă acest nume, cu calită­țile și defectele lui și că vorba aceasta cînd se spune unei femei în clipe de mînie, în toiul unei discuții aprinse, ne­îndoios că se face prin ea aluzie la de­fectele animalului cu acest nume, și in­tenția acelui ce spune acest cuvînt este de a insulta , dar iarăși nu mai puțin adevărat este că aceeași vorbă spusă ori­căreî femei, în intimitatea traiului conjugal, în clipa cînd solii nu fac de­cît să’șî manifeste dragostea reciprocă ce’și poartă, nu poate fi considerată de­cît ca o tachinărie de mai mult sau mai puțin bun gust, cu aluzie la calitățile a­­nimalului ce poartă acest nume și ca a­­tare nu poate fi o insultă“. Care va să zică totul este să’țî zică scroafă între patru ochi și patru zidur­i in camera de culcare, așa doar pentru a’țî manifesta dragostea—că încolo e bine. Situațiai­e precară Tribunalul însă nu și-a epuizat cu „calitățile scroafei“ și argumentele, ci continuă ast­fel: „Că în specie, dată fiind împrejur­ar’ea că vorba scroafă s’a spus de soț pe cînd nici o discuțiune nu era între el și soția lui cu prilejul unui joc ('?!) ce se făcea fără un alt interes­­ îl de­cît Ediția de seara Pentru anunciurî și reclame prețurile ambelor ziare rămîne același : 20 bani linia pe pagina III și 10 bani linia pe pagina a IV. Pentru amîndouă ziarele însă prețul se reduce la 30 de bani linia pe pagina III și 15 bani linia pe pag. IV. E inutil de a maî demonstra folosința acestei combinațiunî, avîndu-se în vedere colosala noastră publicitate și în același timp diversitatea publicului care ne citește. Un anunț cu atît este mai eficace cu cit nu-i citit numai de o aceeași categorie de oameni, ci de toate categoriile de cititori și din toate straturile sociale ,și este râs­pîndit nu numai la orașe, dar­­ și la țară, pătrunzînd în toate casele, de la palatul celor avuți, vină în coliba umilă a cehă sărac. Și cu atît mai căutată devine astăzi publicitatea noastră cu cît lansar­ea Adevărului de dimineață este făcută în sute de mii de exemplare, cel puțin în primele luni de existența, cînd nu­ e vorba numai de a vinde, ci de a răspîndi și populariza ziarul și cînd vom trimite numere de probă la toate a­­dresele cunoscute din toată țara. Publici­tatea noastră, în aceste condițiuni, devine o adevărată comoară, pentru comercian­tul ori industriașul deștept care știe ce putere are reclama și cum în străinătate numai grație reclamei atîtea produse reușesc să se introducă în public și să îmbogățească pe aceia caii au știut să se folosească de puternicul ajutor al Presei. Direcțiunea Viitoarele alegeri _____ generale Situațiune schimbată. — Primele sol­ui­țiuni.—Cind se vor face alegerile. —Ce cred conservatorii. Situație schimbată Știrile noastre de acum cîte­va zile, că în cercurile guvernamentale se dis­cută serios chestiunea viitoarelor ale­geri generale pentru Cameră și Senat, ne-a fost confirmată din nou, — și de r­adul acesta de toate taborile politice. Din convorbirile ce am avut cu per­soane autorizate, roese că nu numai li­beralii, ci și conservatorii de ambele nuanțe fac de pe acum calcule privi­toare la viitoarele alegeri ; situațiunea este însă schimbată în urma alegerilor parțiale de săptămîna trecută. înainte de aceste alegeri se afirma cu siguranță, în cercurile guvernamentale, că tot un guvern liberal va prezida vi­­itoarele alegeri legislative. In aceste cercuri se credea chiar că conservatorii nu ar întîmpina nimic contra unor ase­menea­­ eventualități, de­oare­ce mai mulți fruntași conservatori au declarat că țin ca d. Sturdza să prezideze aceste alegeri, pentru a dovedi că partidul con­servator poate veni la putere și prin voința alegătorilor. După alegerile parțiale însă, cari au fost o înfrîngere pentru guvern, ar fi un pericol public ca tot guvernul liberal să prezideze alegerile generale, căci el ar pine prea multă pasiune pentru . Conflictul ruso-japonez Rusia cedează. — Concesiunile făcute.— Japonia nu e mulțumită.—Probabilita­tea războiului. Rusia a cedat Japoniei. Aceasta se știe acum cu siguranță în cercurile diploma­tice europene. Cu toate acestea războiul este acum mai probabil de­cît înainte. Cum se explică aceasta ? Vom vedea îndată.* Din sorginte autentică s’a aflat la Paris conținutul răspunsului Rusiei la ultima notă japoneză. Acest răspuns conține ur­mătoarele concesiuni: 1. Rusia recunoaște japonezilor supre­mația în Coreea și acceptă toate cererile relative la Coreea ; 2. Rusia recunoaște suveranitatea Chi­nei asupra Manciuriei; 3. Rusia recunoaște valabilitatea tutu­ror tratatelor încheiate de China cu pri­vire la Manciuria și vrea să asigure tu­turor statelor convenționale, prin urmare și Japoniei, toate avantagiile ce rezultă din aceste tratate. 4. Rusia nu privește drept casus belli nici un eveniment ce s’ar putea petrece în Coreea, nici chiar ocuparea Coreei de că­tre japonezi. 5. Rusia e gata să închee cu Japonia un tratat, care să conțte toate aceste concesiuni.* Cu modul acesta, Rusia a satisfăcut toate pretențiunile japonezilor și s-ar pu­tea crede că pacea este asigurată. Nu este însă așa. Japonia, care cunoaște deja cuprinsul notei diplomatice ce i se va remite azi, recunoaște că Rusia a cedat pe toată li­nia, dar bărbații de stat din Tokio spun că prin aceasta nu se schimbă nimic din adevărata situație a Rusiei în Manciuria. Și Englițera—adaogă eî—a recunoscut su­veranitatea sultanului asupra Egiptului, cu toate acestea tot Englițera este acolo stăpînă absolută. Rușii voesc să păstreze supremația de fapt asupra Manciuriei, re­­cunoscînd supremația de formă a Chinei. Se vede cît de colo, că Japonia vrea cu ori­ce preț războiul și se asigură din nou că Statele­ Unite ale Americii de nord împing pe Japonia spre acest deznodă­­mînt.­­ NOTJE Ext. Trăsurile închise Ceea ce admiră străinii la noi, de în­dată ce ies în stradă, sînt­ trăsurile ele­gante și caii muscalilor. Ceea ce însă nu admiră de loc este trăsura deschisă, pe care trebue s-o între­buințeze în caz cînd timpul nu e favo­rabil și, în genere, seara, după specta­cole, cînd lumea iese încălzită din sală. Lux la trăsuri, lux la cai, lux la ha­muri, la bice, la livretele birjarilor — dar trăsuri închise, mai puțin luxoase, dar Samba­­a 24 ianuaric 1004" Insectele protecțiunei Industriei O broșură a d-lui Mircea.—Avem nevoc de industrie. — Cum s’a dezvoltat industria.—Lacune în lege.—Chestia materiilor prime In cestiunea arzătoare a protecționă­­rei industriei noastre, a scris și d. in­giner C. R. Mircea, o broșură prea in­teresantă intitulată Efectele aplicărei le­gei pentru încurajarea industriei națio­nale. Din titlul acesta se poate vedea că d. Mircea nu se ocupă nici de noul tarif vamal, nici de cestiunea teoretică a protecționismului sau liberului schimb, ci de cestiunea pur practică: avem de cinci­spre­zece ani o lege pentru încura­jarea industriei naționale, ce rezultate a dat ca ? Arătatu-s’a ea bună sau rea? Trebue menținută în forma de pînă a­­cum sau trebue modificată? Avem nevoe de ind­­strie Și dacă am înțeles bine broșura d-lui Mircea, concluzia la care d-sa ajunge este că deși principiul legei actuale este bun, totuși unele lacune ale ei au împedicat ca ea să dea rezultate bune. D. Mircea este în dr­ept să-și dea cuvîntul greu în această costiune pentru că, unul din­tre principalii lucrători ai marei anchete industriale și șef al serviciului indus­triei, d-sa cunoaște din proprie expe­riență starea reală a industriei noastre. Atunci cum rămîne cu splendidele și neașteptatele rezultate date de ancheta industrială? Se înțelege că aceste rezultate rămîn în picioare și nici nu pot fi atacate de constatarea d-lui Mircea. Din potrivă această constatare cum că legea pentru protecția industriei naționale n’a avut efectele accoptate,—întărește afirmațiu­­nile acelora cari spun că la noi este loc pentru o consider­abilă industrie. Dacă fură ca avantagiile acordate de stat să fie suficiente și bune, industria a luat avîntul constatat de marea anchetă, ce ar mai fi fost dacă protecțiunea aceasta directă ar fi fost eficace și întregită de cea­l­altă protecție, întregire pe care d. Mircea o crede cu drept cuvînt indis­pensabilă, de protecția vamală ? Cum s’a dezvoltat industria De altfel tocmai ancheta industrială a arătat cît sînt de neîntemeiate atacurile acelora cari spun că n’avem loc pentru industrie și că industria nu există la noi de­cît mulțumită diferitelor avan­­tagii acordate de stat. Intr’adevăr dacă afirmațiunea aceasta ar fi adevărată ar trebui ca să nu avem cu mult mai multe stabilimente industriale de­cît a­­­titea cîte au fost avantagiate. In realitate însă ce vedem , vedem că în total s’au acordat avantagiile legei la 248 stabi­limente. La 172 cari le-au cerut, ele au fost refuzate. Din acelea cărora s’au acordat 69 le-au perdut în decursul vremei. Avem deci acum—după cifrele acestea date de d. Mircea—215 fabrici cari se bucur­ă de avantagiile legei pentru în­curajarea industriei naționale. Cîte fa­­brici cu un capital mai mare de 15.000 lei avem însă de fapt? Ancheta indus­trială ne arată că avem 625 asemenea fabrici. După dînsa însă numai 182 sînt avantajate, cele­l­alte în număr de 443 s’au întemeiat, există și prosperează fără alt ajutor din partea statului, de­cît acela foarte insuficient al taxelor vamale. Iată o constatare importantă rezultată din reflexiile ce mi-a suggerat broșura d-lui Mircea, ca și pe cele­ de alte țări evolu­ția naturală ne îndreaptă și pe noi spre cultivarea industriei. Legile pentru pro­tejarea ei au numai menirea de a o sus­ține, dezvolta și îndruma pe căi bune, ele nu au menirea de a o crea in mod artificial. Dovadă că și, pînă acum ea s’a dezvoltat nu din cauza legei pro­tectoare, ci în afară de ea, ba adesea ori contra ei. Lacune în lege Contra eî ? Afirmațiunea e cam ha­zardată. Cu toate acestea d. Mircea a­­rată în broșura d-sale că avantagiile s’au acordat adesea ori unor industrii ce nu le meritau și s’au refuzat altora cărora ar fi trebuit să se dea numai de­cît. Nu că cei în drept ar fi fost rău­voitori, dar aceste fabrici nu corespun­­deau poate la una din condițiunile pre­văzute în lege, n’aveau în genere ca­pitalul de cincî-zeci mii de lei cerat, —și deci orî-cît de utile erau cererea li se respingea. Aș observa că ar fi tre­buit să se aplice legea mai mult după spiritul, de­cît după litera ei,—dar mî-e teamă să fac la noi tocmai reproș cui­va fiind-că s’a ținut de lege. Foarte bine face de aceea d. Mircea cerînd ca pe viitor legea să acorde protecție și indus­triei mici, conducîndu-se după alte cri­terii : după numărul muncitorilor ocu­pați, după materia primă întrebuințată, după utilitatea produselor etc. etc., de­și nu mă pot declara tocmai de acord cu d-sa cînd spune ca industria mare nu are la noi teren. Părerea aceasteia a d-lui Mircea i s’ar putea opune rezulta­­tele anchetei industriale cari arată că avem 105 fabrici cu un capital mai mare de o jumătate de milion lei, dintre cari 53 cu un capital de peste un milion. Dar în sfîrșit putem fi de acord asupra faptului că trebue să se acorde o largă protecțiune și industriei mici, din care în definitiv se dezvoltă în mod organic și cu timpul cea mare. Chestia materiilor prime D. Mircea in broșura sa pune in evi­dență și lacunele actualei legi. De la industrie așteptăm nu numai ca ea să ne îndestuleze cît mai multe trebuințe și să ne scutească de a trimite banii noș­tri în străinătate, dar ca ea să aducă și foloase economice populațiunea prin consumarea materiilor prime și întrebu­ințarea cît mai multor lucrători. Ac­tuala lege dacă în ce privește partea doua a mai făcut ceva, în partea întîia după d. Mircea n’a prea dat roade. A­­teliere de țesătorii, de sfori și frînghii, continuă a aduce materie primă străină; astăzi ca și acum 15 ani, ba mai mult chiar, producțiunea cînepei este în des­creștere; frontiera deschisă a îm­pode­­cat ca să se amelioreze rasa oilor în ve­derea îmbunătățirii linei; săpunul tot cu grăsimi și seuri străine se face, etc. etc. Aci va trebui să intervie o nouă lege, scăzînd treptat scutirile acordate pentru materiile prime ce s’ar putea producă în țară. După d. Mircea legea ar trebui să mai prevadă ca două treimi din lu­crători să fie romîni, și aceasta nu după număr, ci după salarii, ca să se asigure lucrătorii în contra cazurilor de boală și accidente, făcîndu-se ast­fel și un în­ceput de legiferare socială. Recomand cu inzistență broșura citi»

Next