Adevěrul, decembrie 1904 (Anul 17, nr. 5505-5533)

1904-12-04 / nr. 5509

Anul al XVII-lea — No. 5509. lOTî lii intâiara ntMTOR Alex. V. Beldimann ABONAMENTE Un an ... . . lei 16,— 8 luni ■ 1 « . n 8.— 3 luni o lună . . ... „1.5 In streinătate îndoit Abonm&onae combinate (Adecivin politie și Dimineața) Un an............................. lei 30,— 6 luni ....... „ 15.— 3 luni............................ „ 7.50 O lună................................. „ St.— In streinătate îndoit Linia în pagina III. _ « « ei IV . . . . „ Inserții și reclame linia­reî 2 Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Telefon 260. Bi­rourile ziarului, str. Sărindar fi apaș DIRECTOR Polî­nic COMVST. laULG ■ PUBLICITATEA: 1 / Linia pe corp 8 In pag. III-a bani 20 _ IV. in IV-a „ PUBLICITATEA UNITA* In octiaft ti la ambele ziare 10 . . bani 30 15 mm mm Corab­ ici nn Take Protopopescu-Haret CRIZA LA_CAMERA — O declarație formală a d-lu­i grnrdza — Cine a provocat declarația.— D. Sturdza nu cedează.— Falsificarea declarației. — Chestia șefiei.—Di­zo­lvarea Camerei In fine d. Sturdza a răsuflat îerî la Ca­meră, în ședința publică, și, pe jumătate, și-a spus cuvîntul sau asupra crizei. E interesant să povestim cum a fost pro­vocat d. Sturdza să-șî spună cuvîntul, mai ales că se știe că șeful liberalilor a zis că nu vrea să mai vorbească despre criză pînă după votarea bugetelor și con­venției cu Germania. D. IS T. P. Ianovici, fostul director al „Voinței Naționale“ a avut fericita inspi­rație de-a face pe d. Sturdza să mai ră­sufle ceva, căci e vizibil că criza actuală il sufocă pe primul ministru. D. Ianovici, care nu mai e astăzi con­fidentul d-lui Sturdza, a voit să obțină o declarațiune în urma unei discuțiunî ce s’a petrecut în culoarele Camerei asu­pra amînărei recensămîntului. Intr’un grup de deputați, d. Costinescu dădea oare­care lămuriri asupra proectului și, între altele, își exprima speranța că la anul succesorul sau la departamentul fi­nanțelor are să facă o statistică bună. D. Ianovici prinse vorba d-lui Costines­cu că la anul­are să aibă un succesor la minister, și, glumind, spune: •— Să vedeți am­am să provoc imediat pe d. Stardsat, să ne spună dacă la anul n’are să mai fie d. Costin­scu la finanțe!’ S’a crezut că d. Ianovici glumește. Dar n’a glumit de loc și imediat ce s’a reluat discuția proiectului a vorbit și, cînd să termine, a zis că are speranță că bugetul pe 1906—1907, tot d. Costinescu îl va al­cătui ! > La aceste vorbe d. Sturdza a și sărit de pe bancă, cerînd cuvîntul. Bine­î nțeles că nimeni nu se aștepta la vre-o declarație din partea d-lui Sturdza, dar în aceste împrejurări de obicei, pri­mul ministru tace, dar dacă vorbeșotc nu se poate să nu scape o vorbă, să alunece pe alt teren sau să provoace vre-o altercație. Mulți dintre deputați se aștepta și că să înțepe pe d. Ianovici, fiindcă a lansat o săgeată contra Ocultei. Dar s’au înșelat, d. Sturdza nu numai că nu l'a înțepat, dar părea foarte satisfăcut că l’a provocat să vorbească și să-l complecteze. * Ce a zis d. Sturdza ! Erau în Cameră peste două sute de martori auriculari cari au auzit că d. Sturdza a spus textual aceste cuvinte: — Nu numai d. Costinescu va sta la locul său pe aceasta bancă, dar toți vom sla aci și eu voiă sta pînă la 100 de ani. A­ceasta e declarația care a făcut-o șeful liberalilor și care a consternat într’atît pe ocultiști, în­cit mediat au falsi­ficat-o și au publicat cu desăv­r­șire altă declarație în ziarele oficioase : „Voința“ și „Indepen­dența“. Tocmai falsificarea acestei declarațiuni, e­ o dovadă că ocultiștii au rămas conster­nați de atitudinea drastică a primului mi­nistru și de manifestația ce i-a făcut-o marea majoritate a Camerei. ‘„Voința« și „Independența" falsifică de­clarația, dar toată Camera a auzit-o, a în­țeles-o, a subliniat-o prin aprobări zgomo­toase și a comentat-o în sens cu desăvîr­­șire defavorabil Ocultei. Acesta­ a purul adevăr. * Dar iarăși e interesant să relevăm cum se comentează declarația d-lui Sturdza fă­cută în plină ședință publică a Camerei, a treia zi după demisia d-lui Vintilă Brătianu și cînd de trei zile d. Ferechide nu se mai urcă pe scaunul prezidențial. In această declarațiune majoritatea li­berală vede ferma hotărîre a d-lui Sturdza de a nu se despărți de d-nii Costinescu și Lascar; reiese apoi ferma hotărîre de a merge înainte și contra Ocultei și mai reiese, în mod, evident că nu va lăsa să i se dis­pute șefia câtă vreme e în viață și se simte în stare s’o mai dacă, înainte pînă la 100 de ani. Iată ce interpretare se dă declarațiunea d-lui Sturdza în cercurile vechilor cadre. Generoșii și ocultiștii spun că a fost o simplă glumă, o expansiune a unui bătrîn, fără absolut nici o semnificație. Și pe de altă parte gluma aceasta s’a... falsificat! D. B. Missir, care se ține în rezervă și nu se amestecă în certurile cari au isbuc­­nit în partidul liberal, ascultînd declara­ția d-lui Sturdza, a zis: — Tribue să reținem partea întîia a cu­­vîntărei d-lui Sturdza, adică aceea care-i trădează hotărîrea de-a rămînea cu d-nii Costinescu și Lascar. Finalul nu e intere­sant, așa termină d. Sturdza de obicei­, prin glume vreodată reușite, cîteodată nu. Conservatorii și junimiștii comentează și ei declarația cu totul în mod defavorabil Ocultei, dar opoziția conservatoare e per­fect încredințată că tocmai această reci­procă îndîrjire, a d-lui Sturdza și a Ocul­tei, se va sfîrși cu scandal mare în parti­dul liberal și cu retragerea apropiată a re­gimului. * D. Sturdza ar mai fi făcut o declarație, dar nu în ședință publică, ci în culoarele Camerei. Șeful liberalilor ar fi avertizat Oculta că dacă nu se astîmpără va trage sabia și va merge înainte. Cum ?— se întrebau ocultiștii. Atunci unul din vechile cadre ar fi co­mis indiscreția spunînd că știe că d. Sturdza are disolvarea și la ’cel d’intíin conflict se­rios va disolva Camera. Acestei din urmă versiuni nu i se dă nici o crezare în cercurile conservatoare, căci liberalii uniți aveau o situație electo­rală imposibilă, dar cînd se vor prezenta dezbinați ? Gallus NAZBÎTIÎ WIVAW\VVWVWWAVAWWA»AWWVVSWMWAWV\WVWWMWSW'I încă 27 ani la putere Pînă erî s'a crezut că s’ar putea să maî rămînă corn Mu­iță patru anî la putere, de și d. Take Ionescu nu-î dă nici patru lunî, iar Oculta nu-î dă nici patru săptămînî ! Erî însă, coru Mitiță a declarat categoric în Cameră c’o să rămîe pînă la o sută de ani la putere. Or, conu Mu­ită avînd azi 73 de ani, rezultă că va sta la putere încă 27 de ani. Prin urmare degeaba se agită opoziția și Oculta, regele a dat puterea lui conu Mu­ită pe 31 de ani, 4 ani a stat și mai are de stat 27. Știtt­ele gazetele oficioase ce vorbesc, cînd spun opoziției: „vrabia malaia visează și opoziția pu­terea“. 27 de ani mai au de ros din „fondurile se­crete“ ! Val de ele—adică de fonduri 11 __________ Pao Porumb sau spirt — Monopolul spirtului — Am publicat concuiziunile unei foarte interesante scrisori deschise pe care cunoscutul mare indus­triaș d. Andrei Popovici a adresat-o d-lui prim­­ministru. In această scrisoare d. Popovici atrăgea aten­țiunea asupra unei stări de lucruri care fără în­doială este anormală. Pe cînd guvernul caută porumb in toate părțile plătind pentru dînsul prețuri extra­ordinar de mari, pe cînd se inter­zice exportul porumbului, in țară chiar mii de vagoane de porumb sînt sustrase consumațiunea normale pentru a fi prefăcute în alcool. Și pe ctnoi țăranul nu are porumb ca să-și facă mă­măligă, să se nutrească, se continuă a se fa­brica, deci a i se oferi,—porumbul prefăcut in al­cool, desbrăcat oare­cum de substanțele lui nu­­tritoare și conținîndu-le pe cele otrăvitoare ce îi s’au dat prin fermentațiune. D. Andrei Popovici atrage atențiunea asupra acestei stări de lucruri anormale și arată că ar fi trebuit să se interzică fabricațiunea spirtului din porumb. Cererea aceasta onorează cu atît mai mult pe d. Popovici, cu cit d-sa însuși este fabricant de spirt și propune deci o măsură care in primul rînd ar lovi in interesele d-sale. Fără a ne ascunde primejdia ce implică con­sum­­ați­unea alcoolului, mai ales în aceste timpuri cînd țăranul este sub­nutrit, totuși insă știm că industria spirtului are în toate țările agricole o prea mare importanță, pentru ca să poată fi pro­hibită așa stau de­pedo. Cu atit mai puțin se poate face aceasta intr'un an bintuit de criză. Dar deoarece in vremuri de criză relele sociale ies mai in evidență de­cit de obicei, așa că se poate vedea toată lumea, foarte bine a făcut d­­e Issa airasBis Popovici că a redeschis cestiunta a căreia soluție o vede d-sa in monopolul alcoolului, care ar aduce și statului un venit de douăzeci milioane.­ ­—se. Adeverim B. Ce vînează d. Carp D. Delimarcu, deputatul din Roman, zicea erî luî conu Petrache Carp la Cameră: — Ce am auzit, coano Petrache , vînează mîine prințu la moșia d-tale ? — Nu. S’a amînat vînătoarea ! ■— Da’ei ? Vînezi d-ta șeva și aici ? a în­trebat d. Delimarcu și șeful junimiștilor zîm­­bea:.... prin monoclu! Guvernul lui Matusalem In urma declarației de erî a primului ministru cum că va sta la guvern pînă la 100 de anî, un deputat a observat că guvernul lui Ionu Mitiță se va numi în istorie „guvernul lui Matusalem“, iar un altul a propus să și în­ceapă subscripțiile pentru centenar. Persoană morală era la Senat, după ce președintele Li­gei, d. Petre Grădișteanu a depus proectul de lege pentru recunoașterea Ligei culturale ca persoană morală, am auzit următoarea reflexie : — In țara aceasta sînt recunoscute ca per­soane prea morale tot soiul de paslamale. D’aîa se vede am ezitat noi atît pînă să re­cunoaștem Ligei titlul de „persoană morală“­­ ___________ Rigoletto FIGUB1 PARLAMENTAM P. Taka Ionoson Omul zilei, fiindcă este pe cale de a ajunge din nou la putere, dar desigur nu-i de loc în­­cîntat de moștenirea ce-i lăsa partidul libe­ral 11 chiamă Take și iscălește chiar Take, de­sigur ca nu cum­­va să se aseamene cu d. Sturdza pe care il chia­mă și pe el Dimitrie. Nu știm dacă o să regrete că-șî va schim­ba portofoliul de avo­cat pe acela de minis­tru, dar clienții nu-l pot decit regreta căci nu de graba este poreclit Tăchița gură de aur. Semne particulare: Iubește cîinii și nu-î prie­ten cu d. Nicu Filipescu. _______ Foto LIBERALII ȘI TARANII Era la Cameră d. Costinescu a adus din nou în discuțiune legea recensămîn­tului și d-sa, luînd act de observațiunile ce i s’au făcut relativ la nedreptatea fis­cului față de săteni, a declarat că pre­feră să se facă recensămîntul chiar acum și a cerut ca parlamentul să-l autorizeze la aceasta. Cu acest prilej de ministru de finanțe a arătat cum stă proprietatea mică țărănească, față de proprietatea mare, în ceea ce privește impozitul funciar, și cît de mare nedreptate se face țărănimea. Tocmai pentru a putea îndrepta această stare de lucruri, d-sa dorește ca să vadă noul recensămînt făcut cu o oră mai înainte. Cu acest prilej și primul-ministru a ți­nut să se rostească și să-șî arate simpa­tiile sale pentru țăran și dorința de a în­drepta nedreptățile ce­ î se fac. Cu această ocaziune a declarat că pentru a îndeplini această operă este dispus a rămînea la putere și pînă la vîrsta de o sută de ani. E o paranteză de deschis aci. D-nul Sturdza a declarat că de acum înainte se va ocupa de săteni, întrebarea însă care se pune este aceasta : de ce nu s’a ocupat de ei și pînă acuma și de ce în cei patruzeci de ani de activitate publică, nu găsim și această notă democratică a in­teresului și muncei pentru ridicarea clasei țărănești ? , In ce privește că d. prim ministru este dispus a rămîne la putere pînă cînd va împlini o sută de ani, îl credem pe cu­­vînt și nu ne îndoim nici un minut că această dorință este reală. E întrebarea: dacă va fi lăsat în pace, de nouiî pre­tendenți la șefie cari de pe acum se a­­rată foarte impactențațî și-­ amărăsc bă­­trînețele ? Și acum e momentul să facem o de­clarațiune, pe care a­șî fi făcut-o și în Parlament, dacă așî fi luat cuvîntul. In ceea ce privește țărănimea în țara romînească nu sînt guvernele rele și guverne bune ci numai guverne rele și guverne mai puțin rele. E dar indiferent din acest punct de vedere cine guvernează și nu­ e nici un motiv ca să te bucuri de schimbarea unui guvern pentru ca să vie­ altul. Se întîmplă î n viața noastră poli­tică, ceea ce se întîmplă pe timpul fa­narioților, cînd bunul simț popular se ros­tea că schimbarea domnilor bucuria nebu­nilor. Singura grijă dar a acelora cari se ocupă de soarta norodului și de inte­resele claselor­ populare este de văzut care guvern este mai puțin räu și deci a’l tolera și chiar a’l încuraja. Și pe timpul epocei fanariote se în­­tîmpla ca să se găsească cîte un domn fanariot care era bun și cu tragere de inimă pentru țară. Am face dar bucuros credit cît de mare partidului liberal și l’am ajuta chiar dacă în sfârșit ar înțelege rostul sau de a fi și anume de-a fi partidul care să guver­neze cu poporul și pentru popor. Cînd însă aceste declarațiuni de dragoste pen­tru săteni și chiar acte drepte față de țărănime se face în ajunul căderei de la putere, cînd poate să fabrică prin această iubire o platformă de luptă în opozițiune, nu suntem­ atît de naivi ca să ne lăsăm înșelați de aparență și să ne schimbăm ide­ea asupra partidelor politice. Că nu ne așteptăm ca partidul con­servator să fie el guvernul cel mai puțin rău, față de săteni, iarăși trebue să o decla­răm și aceasta și să așteptăm în liniște ca domnii să se schimbe, fără să ne bucurăm, prea mult, dar iarăși fără ca să văr­săm lacrimi. CONST. MIN­E Liga persoană morală­ ­. Petre Grădișteanu a depus drt pe bi­roul Senatului un proect de lege, din iniția­tivă parlamentară, pentru recunoașterea Li­gei Culturale ca persoană morală. Inimosul­ președinte al Ligei voește să dea acestei înalte instituți puterea legală care-i lipsește și care-­ este atît de necesară. Nu no­­i dorm că proectul d-lui Grădișteanu va fi cu ntem­îmitate votat de către Parla­ment, cîndu n­u concepem posibilitatea că s’ar găsi un care, prin votul sau, sä spue, în Senat s­au­ în Cameră, că Liga Culturală nu trebue să fo recunoscută persoană morală. Liga, care a desfășurat o activitate atît de rodnică în trecut și care totuși e la începutul executării planului pe care-l urmărește, tre­bue să fie investită cu toate formele puterei legale. Trebue să­ se lase libere toate căile de ac­tivitate acestei instituții și să i se dea aceia ce nu i s’a dat pîn'acum, recunoașterea de persoană morală,— calitate care s’a oferit cu multă generozitate pînă și unor tripouri din București. De multe ori Liga a fost stingherită în activitatea ei din cauză că nu avea calitatea pe care o cere azi parlamentului, prin iniția­tiva energicului ei președinte. Aceia cari își vor manifesta, cu ocazia vo­­tărei proectului d-lui Grădișteanu, dragostea lor pentru cea mai înaltă instituție națională, nu ’și vor îndeplini decît datoria de buni romîni­. Vor avea însă mulțumirea că această datorie au îndeplinit-o ei, cînd alții, pîn’acum, s’au arătat nepăstori. Așteptăm votul Parlamentului pentru a ne convinge că am­ avut dreptate să nu ne înșe­lăm în așteptările noastre. ________ Act. Un cartel patriotic! S’au făcut multe carteluri în țara acea­sta, unul însă mai patriotic și mai plin de înălțare morală ca acela înjghebat zi­lele acestea nici că s’a mai văzut, nu nu­mai la noi, dar nici în restul lumii. Țăranii cari lucrează moșiile marilor proprietari și arendași, mor de foame din lipsă de porumb. In această stare ei pot ajunge la acte de disperare , să fure, să dea foc, să se răscoale. Statul prevede lucrurile, guvernul e în­științat de prefecții de județe și vine cu un împrumut intern de 24 de milioane pentru a se alina foamea la sate. In loc ca domnii proprietari și aren­dași, cari ori de clte ori sunt amenințați de un început de criză, se grăbesc a cere moratorii statului, în loc ca să zică bogda­ proste că statul se îngrijește de ur­ C­HESTIA ZILEI sprea culpa« 1 Conn Mitiții (către d. Eleva) Vin să’ți mi-aî spus că Oculta o să’mî mănînce și cer iertare! Mare dreptate ai avut, cină mie capul! % geață, ca nu cumva țăranii flămînzi să se apuce a se revolta împotriva proprie­tarilor și arendașilor—- iată ce găsesc de cuviință să facă: Se adună, se constituesc în cartel și urcă la 100 de leî chila de porumb, așa că guvernul se vede pus în situație să aducă porumb din La Flata pentru a combate lăcomia acelora cărora țăranii flămînzi de azi le-au semănat și cules atîta porumb! Mai mult, Patrioticul cartel amenință acum guvernul că se va constitui în ligă de rezistență pentru apărarea proprietăței și averea. Este un act pentru care nu se găsește calificare. dar ar trebui să se facă repede gol în jurul acestor speculatori ai foamei săte­nilor. Există o societate agrară a marilor pro­prietari, care ar trebui să ia pozițiune în această chestiune de ordin moral și na­țional. ________ S. U. A. Banca Națională dăunind comerțului să mai vorbească și cifrele Bănca Națională și crizele.—Chestia au­rului.—Lipsă de prevedere.— Belifici­ile Băncei. D. Scorțescu a făcut un mare bine comer­țului român în momentul în care a silit pe cei de la Banca Națională ca să-șî respecte semnătura, schimbînd pe om­, așa cum zice la lege, bancnotele ce emit. Banca Națională și crizele De mult Banca Națională refuză să onoreze semnătura ei. Cîtă vreme aurul e bun, avem ex­port și deci remise considerabile asupra străină­­tății.—remisele sînt estine, aurul e pari, cecul cîte odată chiar și sub pari, și se înțelege că în asemenea moment e ro­ul Băncii Naționale ca regulator al­ valutei este absolut nul. Acest rol devine important abia în vremurile de criză, cînd aurul nu curge în așa mare abundență spre noi, cînd din aurul acumulat în țară mai trebue să exportăm. Aceasta s’a întîmplat în timpul din urmă de două ori, la 1899—1900 și a doua oară acum. In ambele aceste dați Banca Națională a dovedit că nu merită nici numele de națională, nici nu e in stare să-șî îndeplinească misiunea pentru care a fost creată și pentru care i s-a acordat nume­roase privilegii, dintre cari nu cel mai mic este dreptul de a emite hîrtie-m­onedă. Chestia aurului Dar tocmai în asemenea momente grele, Banca Națională a refuzat comerțului servi­ciile ei. Cînd aurul e scump și se produce­­agio, atunci Banca trebue să intervie și să­ reguleze valuta. In loc de aceasta Banca urcă prețul remiselor și refuză de a da co­mercianților pentru bancnote aur, sub pretext că aurul e scump. Apoi are Banca Națională e făcută ca să tragă numai foloase ? Oare e făcută ca să speculeze trebuințele țârei ? Sau e făcută ca la un mo­d,­mont dat să facă și sacrificii să satureze piața cu aur, chiar dacă aceasta ar reduce contur beneficiilor ei ? Lipsă de prevedere Dar fiindcă aurul e scump, Banca Națională nu are aur în cantitate suficientă. La 29 No­­embrie 1903 rezerva ei de am era de 105 milioane. La sfîrșitul lunoi Noembrie 1904 ea nu este decît de 85 milioane. La 29 No­embrie 1903 circulațiunea de bancnote era de 189 milioane, acum e de 176 milioane. Nici acum Banca n’a atins limita legală în rezer­va sa de aur, ci are o rezervă încă odată mai mare, dar pe cînd crește mereu la hîrtie-monedă, pe aur scade cum s’ar zice, o păstrează ca pe o comoară imobilă. Comerțul nu se poate folosi de Banca Naț­onală decît­ întru cît se plătește dobîndă, îndată însă ce cere aur, și deci amenință Banca cu o scă­dere a profitului ei, e refusat. Comerciantul tre­bue să'și onoreze la zi semnătura sub pedeapsa de a nu mai obține nici odată de la Bancă un împrumut. Banca poate să nu’șî onoreze sem­nătura. Frovedoâ condamnabil E un vechiu­ și condamnabil procedeu al Băncei Națio­nale în contra căruia s’au ridicat de atîtea ori financiarii din lumea politică, dar ori de cîte ori s’a produs vre-o mișcare în contra relelor procedeurî de la aceasta ban­ă, imediat s’a aruncat acuzarea că se ur­mărește compromiterea unei instituțiuni nați­onale. Dar această acuzare nu mai prinde. Beneficiile Băneas­ul ca să se vadă o tun operează Banca­ Națională, ca să se vadă că toată criza de acum este pentru ea numai o sursă de venituri e destul să te uiți la ultima situație sumară și să vezi că la sfirșitul lui Noembrie 1808 cînd am­ avut un an abundent cu un export pursiderabil do­­bînzile și beneficiile diverse au fost de 938.000 lei,­în anul acesta la aceeași dată acelaș port es­e de 930.000 lei, adică numai cu 6000 lei mai mic, iar contul Profit și perderi care la sfîrșitul lui No­­­embrie 1903 se solda cu 1.394.083 se soldează la aceeași d­ată 1904 ca 1.461.065 le i. Sapient­ sat. _________­ Ep. Magistratura. Lefurile magistraților: statistică. In urma unui frumos succes repurtat de un tînăr procuror, am fost și eu în cabinetul Rău și Tarn felicitat. Care nu-mi fu însă sur­prinderea cînd în loc să-l găsesc fericit de succesul repurtat, îl găsesc trist, abătut. La întrebarea mea, de ce e trist, de ce o­m abătut, amicul meu, procurorul în chestiune, * îmi răspunde: __ Felicitările și laudele ce le-ami exprimat grunt­așii baroului, foști și viitori miniștri, co­legii din magistratură și prietenii, dovedesc că intr’adevăr am făcut ceva, că pot face ceva. Se ’nțelege că sufletul se înalță con­­statînd acest succes. Creezul însă, partea ra­țională din eul meu, în același timp, ridică o problemă. Și anume, mă face să-mi pun în­trebarea : — „De ce muncesc eu­ ca o brută pentru 11 lei pe zi, salariu absolut insuficient unul train cit se poate mai sobru ? Nu mai departe astăzi, am lucrat pentru 11 lei, alături de advocați cari au luat cite 11 000 lei pentru pledoaria lor. Ași fi prea naiv să compar si­tuația lor cu a mea, dar ori­cum, nu-ți poți opri revolta, văzîndu-te că muncești zi cu zi, nopțile chiar, o muncă istovitoare și că n’ai nici strictul necesar, pe cînd alții, foști colegi de ai tăi, nu maî capabili ca tine, o duc in belșug.* Convorbirea de mai sus, ne arată care e moralul magistraților noștri și în special, mo­ralul tinerilor magistrați, ajunși prin propriile lor merite și lipsiți de averi personale, cu cari să poată umplea golul. In adevăr, deschizînd Anuarul magistratu­­rei, cu data de 1 Ianuarie 1904, la pagina 99, găsim tabele de numărul magistraților, cu un total general de 650, iar la pagina 100, găsim o tabelă cu lefurile acestor ma­gistrați. Din această ultimă tabelă vedem că lefu­­rile magistaților sunt cuprinse între 16.320 și 3.264 lei anual. Lefuri mai mari de 1.000 lei lunar, au nu­mai cei 19 magistrați ce alcătuesc suprema noastră instanță, înalta Cur­te de casație. Magistrații, în număr de 64, ce compun Curțile de apoi au loturi cuprinse între 700 Și 900 lei lunar. Președinții de tribuna; și prim-procurorii 5—600 lei lunar și în fine ju­decătorii 350 leî, iar supleanții, substituții și ajutorii de judecători cite 272 lei lunar, în mînă 232 l.,35 le. Să se noteze că din lefurile mai sus arătate se fac rețineri pentru pensie și taxa de 5o­o asupra lefuri­lor. * Nu mă vom­ ocupa de bătrînii magistrați, de președinții de tribun ni, și con­slierii de Curte cari sînt plătiți cu 20 și 30 lei pa­și!! Cunosc mulți avocați cari nu pledează un pro­ces pentru 2­1 lei, nici la judecătoria de ocol ! Să ne închipuim, că ei șînb bine situați și că exeret­ă acest meșteșug nerentabil, pour l'amour de l air. Naște însă întrebarea: ce se fac cei 200 de supleanți, substituți și ajutori de judecători, plătiți cu mai puțin de 8 lei pe zi ? Un magistrat, sub titlul Pro Domo a publi­cat în revista Curierul judiciar un articol tra­­tînd acesiș subiect. Autorul acestui articol, pentru a dovedi in­suficiența letei, publică următoarea tabelă, de cheltuelile stricte, la care s­ supus un magi­strat. Mijlocia cheltoelilor de trai, în afară de Ca­pitală, unda treime să se adauge cel puțin 20 la sută p­ifca cifrelor de mai jos, este: Masa 80 100, mijlocia 90 leî pe lună, Casa 45 m, mijlocia­‘55 leî pe lună; haine și încăl­țăminte (2 costume, palton, pardesiu, 2 pălării și 3 perechi de ghete) 530 pe an, vr’o 45 leî pe lună ; lengene (cămăși, cravate, mănuși etc.) 10 leî pe lună; coafor și bac 10 lei pe lună ; spălatul 15 leî pe lună ; cărți și abonamente la reviste, 20 leî pe lună ; tutun, dacă fumează, 15 lei pe lună, încălzit pe tot anul 150, deci cam 12 lei pe lună , diverse bmărci, tramvai, jurnale etc.) 30 leî pe lună. Spectacole și con­certe, 10 leî pe lună. Total 312 lei pe lună. Deci un plus în ele al turii pe­­ lună de a­­proape 80 lei. Pe an un deficit de 1000 leî! Admițînd că magistratul n’are nici o re­sursă în familie—exclud, deși există cazul, cînd ei trebuesc să mai susțin familia— ajun­ge fatalmente la datorii, pe la croitori, pe la birt pe la librari, pe la cămătari și de aci neliniște, teamă de dezastru, predispoziție la hatîr, la corupție. Spre lauda magistraților noștri, mă gră­besc a o spune, față cu lipsurile ce îndură, sunt niște îngeri. Judecând numai cât de mari pot fi tentațiunile, pentru niște magistrați atât de prost plătiți, chemați a rezolva afaceri de milioane, putem aprecia mcrili­te­tea lor, și cunoaștem mulți magistrați săraci în cel mai strict înțeles al c­uvîntului ! Pînă acum magistratura a fost un titlu a­­demenitor și pentru care postulanții jertfeau venitul particular, sau primeau să sufere pri­vațiuni. Astăzi lucrurile încep a se schimba și nu mai vedem aceeași goană­ după un post de magistrat. Din potrivă, de cîțiva ani încoace vedem dezoriind numeroase elemente de valoare, fie pentru a intra în barou, fie pentru a lua di­recția unor instituțiuni comerciale, fie pentru a face politică.* Comparînd lofurile de la noi cu acelea ale magistraților englezi, vedem că pe cînd la noi ele variază intre 3200 și 16000 lei anual, acolo ele variază între 35.000 și 300.000 lei anual. Cel mai mic salariu e acolo 35.000 lei!! ! Aceste cifre sînt destul de elocvente, pen­­­tru a ne da seamă, de justiția acelei țări.­­ Un magistrat atît de bine plătit, nu poate fi decit atras de slujba lui și vecinic stă­ruitor în a da dovezi că merită a ocupa a­­cest loc. In interesul justiției noastre, e de datoria guvernului să treacă peste orice motiv de economie și augm­entînd lefurile magistraților să pună baze solide justiției noastre, înteme­iată, de altmin trelea, pe baze destul de te­meinice. Dacă magistrații noștri prost plătiți s’au arătat atît de­­ vrednici și demni de puterea ce li s’a dat, bi sne de înțeles ce va fi atunci cînd și această parte slabă, insuficiența lefei, va fi înlăturată. < F. Emilian Oameni ideali.— O mică

Next