Adevěrul, iunie 1905 (Anul 18, nr. 5677-5704)
1905-06-10 / nr. 5685
Anul al XVI-lea—No. 5s85 ss7xsnmmmmtjxmmmmagfmzmmnesmx’ îvwmmi nm Alex. W‘.i fcStrxli.toTiiiiaii ABONAMENTE Un an 6 luni 3 luni lună In strainStce îndoit AbonammTM Crival>ii (Adevărul politia v Dimineața) In strei uitate îndoit 5 foaia! Cu toata nara Dificultățile unui cabinet Cantacuzino-Carp „Nu știm ce valoare mai dă advocatul din Viena acestor parole de onoare după ultimele evenimente“. Nu crede Independența că e prea răutăcioasă cu d. Sturdza ? Automobilul cn automobil a călcat o femee. E al treilea caz de acest fel. Și clubul nostru automobilist va putea deci acorda în curind campionatul pentru cele mai numeroase și radicale accidente. Cu aceasta sportul automobilistic intră abia in faza adevărată de progres Ii: noi! Inter te! Dificultățile unui cabinet Cantacuzino-Carp — Cite-va destăinuiri — In cercurile junimiste e o mare ferbere și unii junimiști așteaptă ca situația politică să se schimbe chiar zilele acestea. Se afirmă că acei cari se agită pentru alcătuirea unei formațiuni Cantacuzino-Carp, sunt numai d-niî Nicu Filipescu și Titu Maiorescu. D. Titu Maiorescu și-a luat, se zice, însărcinarea de a convinge pe d. Carp că trebue să accepte din nou șefia d-lui Cantacuzino și să intre în guvern sub președenția sa. Această însărcinare a d-lui Maiorescu ar fi deja încoronată de succes, adică d. Carp ar fi acceptat combinația. D. Filipescu a avut alt rol pînă acum și anume să creeze un curent în sînul cantacuziniștilor pentru un guvern Cantacuzino-Carp și să provoace astfel o încordare între elementul cantacuzinist și democrat sau s takist, cum îî zice toată lumea. Se pare că și d. Nicu Filipescu a reușit pînă la un punct oarecare. Față dar cu succesul d-lui Maiorescu de a convinge pe d. Carp că trebue iar să treacă sub șefia și președinția d-lui Cantacuzino și față cu succesul parțial al d-luî Nicu Filipescu de a fi convins pe unii cantacuziniștî că guvernul se va întări cu elementul junimist sacrificînd pe cel takist, — junimiștii cred că sunt în ajunul constituirei unui cabinet Cantacuzino-Carp și așa se explică entuziasmul care a pătruns întreaga suflare junimistă. * E însă posibilă azi o formațiune ministerială Cantacuzino-Carp ? In această privință un personaj conservator, foarte abil politician, care urmărește de aproape tot ce se operează în culisele junimiste și conservatoare, ne-a arătat enormele dificultăți ce va intîmpina formarea unui cabinet conservator Cantacuzino-Carp. > Și fiindcă observațiunile acestui personaj politic sînt foarte interesante și pun în evidență încurcătura din partidul conservator, le vom reproduce în mod fidel. Iată ce ne-a rîs: — D. Cantacuzino e șeful partidului și al guvernului și prin urmare cel mai în măsură să știe, dacă guvernul se prezintă slab și dacă pentru a guverna mai departe e nevoit să-l întărească. Admit chiar că d. Cantacuzino fiind silit să se reconcilieze cu d. Carp și amicii săi pentru a da un guvern mai tare, trebue să se despartă de d. Take Ionescu și de amicii d-sale. Și să mai admitem că un guvern Cantacuzino-Carp nu va fi un guvern mai slab decât un guvern Cantacuzino-Manu-Take Ionescu. „Dar aceasta se urmărește în lagărul cantacuzinist? Un guvern tare... junimist, adică foarte junimist, sau un guvern căruia să nu i se mai poată zice că e condus de altcineva decit de d. Cantacuzino ? Adică un guvern conservator tare condus realmente de d. Cantacuzino. Ceea ce nu placeazî cantacuziniștilor este că deși șeful e șef necontestat și prim-ministru, tot takismul ar prepondera. „Prin urmare ceea ce urmăresc cantacuziniștii este să devină absolut stăpînî pe situație, șeful să fie șef real și efectiv, guvernul să fie un guvern conservator omogen și numai firma Cantacuzino să se cunoască. Desigur că aceasta urmăresc acea care înclină la o schimbare a situației, pentru a scăpa de preponderența elementului takist sau democratic ? „Ei bine, care-i soluția ? Am dori să ni se arate care î combinația Cantacuzino-Carp în care elementul cantacuzinist ar prepondera față de cel junimist ? Numai firma aceasta de Cantacuzino-Carp pune în evidență faptul, că acel care prin firea sa vrea să dicteze și să prepondereze asupra tuturor oamenilor politici din țară — și poate cu drept cuvînt — e Carp și Carp în cabinetul Cantacuzino are să fie cel puțin tot atît de pretențios față de șeful său, pe cît este azi Take Ionescu. Aceasta nu are s’o mai pună nimeni la îndoială. Și cine va susține pe d. Carp în cabinet ? Desigur că într’un cabinet Cantacuzino-Carp, dacă se vor da patru portofolii junimiștilor vor fi desemnați dintre junimiști d-ni: N. Filipescu, Marghiloman, Maiorescu, C. C. Arion, Petre Missir, Delavrancea, etc. Dintre aceștia vor alege junimiștii. D. Carp va avea dar susținători energici, fanatici și oameni de mîna întîî. Cari sunt partizanii cantacuziniștî cari se vor opune celor junimiști ? E vorba de intrarea lui Mișu Cantacuzino în minister, de menținerea luî Vlădescu, de d-rul Istrati și de Dimitrie Nenițescu. Alții nu văd. Dintre miniștrii actuali toți, afară de d. Vlădescu, care e considerat ca ceva mai mult cantacuzinist decît takist, toți ceî-l’alțî sînt adversari hotărîți și declarați ai junimiștilor și a unei reconcilieri cu junimiștii în asemenea condițiunî absolut umilitoare. „Sînt dar de talie Mișu Cantacuzino, Vlădescu, Istrati și Nenițescu de a da cabinetului o nuanță conservatoare cantacuzinistă și de a prepondera în consiliu față de oameni politicește perfect experimentați ca miniștrii lui Carp ? N’am nimic de zis contra lui Mișu Cantacuzino și Nenițescu. Dar nu vor putea rezista, iar Vlădescu e vecinic omul conciliant și Istrati n’are pasiune și temperament politic. „Dar poate se va descoperi un personaj, poate chiar două. Nu-I vede însă nimeni. Tot cabinet Carp va fi în realitate. Ori de aceasta fuge șeful nostru, fug cantacuziniștii. »Nu mai discutăm ce opoziție va întîmpina un guvern Cantacuzino- Carp, dacă opoziția va fi sau nu mai vehementă decît acela pe care o are cabinetul actual, nu maî discutăm cum se vor disolva corpurile legiuitoare care n’au păcătuit nimic și n’au avut nicî un conflict cu guvernul, decî ar fi absolut neconstituțional și fără precedent o disolvare pentru a se alege și junimiști, —dar să admitem că în fine, toate aceste dificultăți vor fi la un moment dat înlăturate, întrebarea e un guvern Cantacuzino-Carp-Filipescu va putea trăi mai mult decît un guvern Cantacuzino-Manu-Lahovary- Take Ionescu ? „Desigur că nu maî mult. Și dacă nicî una din combinațiile d-lui Cantacuzino nu vor reuși, de șefia sa nicî nu se va mai discuta.“ * In jurul acestor combinațiunî rulează azî toată discuția în cercurile conservatoare și junimiste, iar acei carî întrevăd cu oarecare teamă apropiata revenire la putere a libera- Explicații interesante Ziarele ocultiste nu vor să închidă chestia petrolului și pace. Astfel acum d. dr. Creangă, cunoscutul statistician le-a fost salvarea, punîndu-le la dispoziție o scrisoare deschisă ce se va publica și în vederea căreia Voința publică un lung articol, din care reiese că toată țara romînească se compune din pungași, exceptînd „trunchiurile sănătoase“ care se'nțelege, sînt în lagărul ocultist. Insă cu prilejul acestor articole aflăm tot mai mult din secretele și intențiunile celor ce alcătuesc societatea Romînia. Așa acum ni se spune că această societate se va ocupa numai de extragerea petrolului, folosindu-se de împărțirea muncei în ce privește rafinarea, transportul și chiar desfacerea în Germania. Aceasta este ceva cu totul nou și care nu s'a mai spus. Apoi unde vor fi ocupați acei numeroși muncitori romîni dacă rafinarea nu se va face de Rominia ci se va da altor rafinării, străine desigur ba poate chiar din străinătate. Dar nu numai atît: Desfacerea—zice Voința —în Germania se va da altora, întrebăm : cui ? Două grupuri puternice luptă în Germania în desfacerea petrolului : americanii și grupul în frunte cu Deutsche Bank și Disconto-Gesellschaft. In această luptă ambele părți perd sume colosale ! Eî bine, cui va da Romînia petrolul ? Grupului Deutsche Bank ? Apoi după modul cum a fost tratat va primi el petrolul, mai ales că are, și pe viitor va avea și mai mult petrol din mîinele sale proprii ? Rămîn atunci americanii, pe cari tocmai ocultiștii— nu se poate spune că și junimiștii—î-am combătut atîta ! Și nu mai inzistăm asupra faptului că redusă la bunul plac al societăților care desfac petrolul în Germania, cauzele de reușită ale societăței Romînia ar fi nu numai mici, dar chiar rele de tot. Gr. Expoziția la Filaret Lupta mare asupra locului unde să se facă expoziția națională din 1904, s’a isprăvit. Filaretul a biruit! El va avea fericirea de ce atrage spre sine șuvoiul de provinciali și de streini care, să sperăm, vor veni să vadă expoziția. Argumentele care au determinat alegerea Filaretului, sunt plauzibile. E vorba de a se face din nou o aplicare a vechiului adagiu „utile cam dulce“. Filaretul este situat într’o parte a Capitalei, care l încozește, care are nevoie de a fi și din punctul de vedere igienic asanată, care e așezată pe un teren accidental, care deci se pretează și mai bine spre decorațiune și va trage și însemnate foloase de pe urma instalărea expoziției. Nu se poate spune acelaș lucru despre Moșii, cari sînt animați prin faptul că in partea locului se ține în permanență tîrgul, atrăgîndu-se lumea într’acolo și despre Cotroceni, cari sînt deja asanați. Planurile d-lui dr. Istrati sînt foarte intime. Dar,oricâtă bunăvoință și putere de muncă ar desfășura d-sa, — realitatea nu va putea atinge dorințele exprimate prin program, câtă vreme comisarului general îi va lipsi concursul intregei populațiuni. Aceasta se va resimți mai ales la expoziția istorică și retrospectivă. Trebue ca fiecare locuitor să caute in arhivele sale, in casa sa, tot ce s ar putea referi la trecutul acestei țări și să anunțe despre aceasta pe d. dr. Istrati. Vom vedea atunci că vor eși la iveală comori istorice despre cari pînă acum n’am avut nici idee. O dorință mai avem de exprimat, pe care e posibil de altfel ca d. dr. Istrati să o fi satisfăcut mai dinainte. Este necesar ca industriile și diferitele Asasinarea lui Delyanis Anton Kosto-Gerakaris asasinul primului ministru al Greciei, Teodor Delyanis, (luat după ziarul grec To Asis) Cuvent slab. Zilnic se înmulțesc dovezile că actualul guvern conservator este slab. Atacat din toate părțile, atacat și din sînul partidului pe care se sprijină, el nu mai poate rămâne la putere decât dacă renunță la orice fel de inițiativă și vroește să se mărginească a fi un simplu minister de administrație. Și e natural ca pe măsură ce guvernul se arată mai slab, opoziția să devie mai îndrăzneață. Aceasta se întîmplă în conformitate cu o lege a naturii, care nu se dezminte nici în politică. Atît e de slab guvernul, nicit el nu mai guvernează, pentru că opoziția nu-l lasă să guverneze. De fapt guvernează opoziția și nu opoziția întreagă, ci o parte a ei, anume : Oculta. Iată un fapt pe care junimiștii în curând îl vor regreta amar. Ei au dat Ocultei care perduse mult din puterea ei, vlagă nouă. Intr'adevăr, șapte sau opt luni după ce au căzut de la putere în condițiunile cunoscute, liberalii nici nu s'ar fi gîndit să facă o asemenea opoziție, dacă junimiștii nu i-ar fi stimulat la luptă. Care a fost deci și va fi rezultatul slăbiciunei guvernului și a junimiștilor ? Va fi că liberalii vor veni la putere mai curind decît se ghideaui chiar eî. Pol ^■ [UNK]•caggy^ro?. '.y .maiL"__iîLnaină^."3sas Vineri 10 Iunie 1905 nNRECTOR POLITIC COnrüT.IIUL PUBLICITATEA . Linia pe corp 6 în pag. IlIaban! 20 . » » I* » n -------- yiifâktâifj PUBLICITATEA awiva« " ' . ■ • In aceiași ei la jiftisole, Linia in pagina III. »' .. .y'.banii&, " „ „ IVT„ : „'Ha Inserții și reclame linia Leî-12 v. Telefon 260 lilor sunt ocultiștii care au răsturnat partidul de la putere pentru a opera o adîncă prefacere în conducerea acestui partid, operație care aicî nd au început-o. Gallus activități naționale să fie divizate pe specialității, iar la fiecare specialitate să fie o expoziție retrospectivă. Astfel la agricultură, la morărie, la petrol, etc. etc. Cu chipul acesta expoziția va îndeplini triplul scop ce-l are : de a serba o dată istorică importantă, arătînd rezultatele realizate pînă la dînsa, de a instrui și de a distra. NĂZBÎTIÎ Cil costă un automobil Scump, dar face 1 Pol Un cunoscut bancher din Capital“, este și un aprig sportsmen. Se zice că manipulează tot atît de bine sporturile ca și operațiunile de bancă. Bancher cum e, ține cont exact de toate cheltuelile. Din registrul acestui bancher am reușit să ne procurăm următoarea filă asupra cheltuelilor provocate de o simplă plimbare . 5/VI Despăgubire rudelor femeei călcate .... 300 lei 4/VI idem, idem, nefiind mulțumite cu prima despăgubire. . . . . . 30.000 , 5/VI Onorariu advocatului care m’a împăcat cu rudele victimei .... 1.000 , 6/VI Onorariu advocatului care mă va apăra înaintea instanțelor judiciare 3.000 „ 6/VI Diverse cheltueli pentru a nu se face prea mult zgomot în jurul chestiei 00 : 7/VI Doctorului pentru căutarea mea.................. 100 ” 7/VI Bilet de c. f. pentru întoarcerea mea.... 30 „ 8/VI Transportarea automobilului cu trenul. ... 55 . 8/V Repararea automobilului 300 „ Total . • • 34.8*5 lei Tand Cum se zugrăvesc in capul politicianilor noștri soluțiile radicale. —0* Adevăruri ^— Lumea pierc e cînd cercurile politice se agită încă în jurul a o mulțime de chestii politice de cea mai mare gravitate, oficioasa la tipumanie publică in primele sale coloane un articol în care cată să răspundă la cimilitura, ce va fi după pace... Curat vorba românului: Lumea pier o de tătari, baba joacă cu lăutari. Prea malițios Independența intr’un articol intitulat Tache Ionescu—Fialla spune că d. Tache Ionescu ar fi dat d-lui dr. Fialla asigurarea că contractul de concodare a terenurilor petrolifere ale statului se va semna la toamnă . D. Tache Ionescu ar fi dat pentru întărirea afirmațiunei sale, parola sa de onoare. Și Independența continuă: J PĂRERI ȘI IMPRESII Rugăciunea miraculoasă Ziarele din Capitală sau mai ocupat de o rugăciune miraculoasă ce s ar fi aizit la Ierusalim în timpul slujbei leturghiei, pe mormintul Mîntuitorului. Această rugăciune imprimată și scrisă, se răspindește în popor mulțumită faptului că la coadă eî se angajează cel ce o va citi sub cele mai înfiorătoare blesteme, ca s-o supue la alți nouă prieteni drepți. Scrisori ce primim din toate părțile, arată că răspîndirea rugăciunei ia proporții uriașe. Mai ales la sate, unde populațiunea este mai superstițioasă, ea este în mina tuturor. Că toată rugăciunea e opera unui șarlatan sau a unui ignorant aceasta se vede și din stilul rugăciunei și din cuprinsul ei și din fraza că cine nu o va trimite la nouă prieteni „îl va ajunge o mare nenorocire precum s’a întîmplat în orașul Suedie cu un neprimitor, care n'a voit să o îndeplinească și fiind neîmpăcat cu Dumnezeu, la trei zile a murit una fiică a sa“. Faptul că această rugăciune, care de altfel nu e de loc in spirtul bisericei noastre ortodoxe, se poate răspîndi, este cea mai penibilă dovadă a stărei culturale înapoiate, în care se află populațiunea noastră. Căutați să răspîndiți pe calea aceasta vreo învățătură utilă, ceva precepte igienice și veți întîmpina cele mai mari greutăți. Nicî măcar a zecea parte din răspîndirea superstițioasei rugăciuni. Mai mult, faptul că această rugăciune se răspindește, dovedește că nicî învățămîntul religios, rațional, nu a dat încă roade la noi, căci primul efect al acestui învățămînt religios trebuia să fie — dispariția superstițiunilor. Este deci de dorit ca chiar membrii clerului să ia măsuri pentru a lumina pe țărani asupra rugăciune, care, cine știe, dacă nu este începutul unei propagande cu un caracter grav pe care foarte bine și disimulează rugăciunea la aparență inofensivă. S. Cum s’au dobîndit Drepturile aromînilor Grecii acuză patriarhatul.—Istoricul tratativelor pentru obținerea drepturilor.—Sprijinul Austriei și al Italiei — Teama grecilor Ziarul „Nea Imera“ din Triest, inspirat de guvernul grecesc, publică un articol, în care face istoricul tratativelor duse de Romînia pentru obținerea drepturilor ce s’au acordat rominilor din Macedonia. Iată acel articol : Incepînd cu textul comunicatului oficial publicat de toate ziarele din Constantinopole cu privire la recunoașterea naționalităței române în Turcia, redactorul articolului urmează astfel : Grecii acuză patriarhatul Hotărîrea guvernului otoman de "a recunoaște in mod oficial comunitățile romane în imperiu, transformă cu desăvârșire actuala situație a Bisericei, deoarece prin această deciziune se anulează dispozițiuni esențiale din Begatul patriarhal și Patriarhatul ecumenic , privat de privilegiul și de dreptul ce i s’a dat încă de la 1453, zdruncinîndu-se în modul acesta ființa și existența patriarhatului ecumenic în imperiul otoman. Pare-se insă că cei de la patriarhat nici că s’au gîndit' la situația ce s'a creat patriarhatului prin deciziunea luată de guvern. Aceasta se înțelege din faptul că în urma publicarea comunicatului în chestiune nu au fost invitate și convocate cele două adunări ca să se avizeze la ceva de făcut și să se decidă în convcință după cum circimstanțele reclamă. In ziua de 10 Mai, în ședința Sfîntului Snod s'a dat numai lectură a traductei comunicatului oficial, iar la 12 s’a citit testercaua ministerului justiției și cultelor prin care A. S. Abdurrahman Pașa comunică oficial patriarhului faptul. In consiliul național, in ședința de la 11 și 13 nici că a fost vorbă, asemenea nicî o voce nu s’a auzit de nicăciî și nicî că s’au gindit pînă astăzi să fie convocate Cele două corpuri, deși pînă ataită orî pentru cele mai mici lucruri erau convocate ambele adunări. Sa vede insă că atunci era vorba de interese personale, pe altă vreme acum sunt in joc interese generale și comune de cea mai mare importanță. „Quao mutatio sentential um !“ Istoricul tratativelor pentru obținerea drepturilor Pentru o mai bună înțlegere și o interpretare mai exactă a faptului recunoașterea comunităților romane dăm următoarele detalii : In urma nenorocitului memoriu dat de Patriarcal Ioachim al 111-lea despre Macedonia, pe luna August 1903, guvernul otoman care era presat de legațiunea romina ca să recunoască naționalitatea romina in Turcia, a sesizat ocaziunea ca să numească un reprezentant român în comisiunea de reforme ce erau să fie introduse in Macedonia. Pe de altă parte marele Vizir nu a încetat să stărue pe lingă patriairii ca să acorde românilor oarecarî concesiuni, astfel ca guvernul să nu fie silit să la dea drepturi el însuși cuțovlahilor, pe altă vreme d. Lahovary, ministrul Romîniei îșî pusese pe de altă parte toate silințele, ca 8-tul Sinod să nu se opună la una ca aceasta. Acesta a fost însă inflexibil, din care cauză patriarhal a fost constrins să respingă cererile romînilor răspunzînd atît guvernului cit și d-lui Lahovary că acele cereri sînt inacceptabile după canoanele bisericești. Astfel fiind lucrurile, s’a ivit criza patriarhală, de care legațiunea romină profită și a putut obține din guvernul otoman promisiunea și declarațiunea că se vor acorda drepturi cuțovlahilor rominizați de a avea comunități aparte, precum și biser Pole, școalele lor, etc., cu condiția insă ca să fie aplicate legii existente. Romînii au înțors imediat că cele acordate nu însemnează nimic deoarece legile recunosc comunități religioase stătătoare de sine. numai ciuci se separă de patriarhat și sunt in majoritate la fața locuiri. Totuși s’au prefăcut că n’au înțeles aceasta fiindu-le teamă de schismă. Au voit deci să inț leagă ce gindea guvernul cu ace o promisiuni și MONITA SECRETA sau Instrucțiunile secrete ale Ioznițilo r. Cel mai nostim dintre capitolele acesteî cărți, înfiorat pe icî pe calea cu gindiri învușinate, ie într’adevăr acela care privește pe văduvele bogate, ași putea zice acelea, căci sînt trei la număr. Deoarece văduvele au atîta trecere, — oh! har divin ! — pe lingă prea pocăiții iezuiți, să ne ocupăm puțin de paragrafele carî fură lor, adică femeilor in văduvie, dedicate. Mă îndeamnă pios mîna să scriu cîteva din ele. Capitolul VI e intitulat: Despre modul de-a cișliga (ademeni) pe văduvele bogate. In articolul No. 1 se vorbește : Pentru această treabă să se aleagă religioși trecuți de vîrstă, dar care să aibă o fire vie și să fie plăcuți la vorbă , aceștia să viziteze pe văduve și dacă găsesc că ele au oarecare dragoste către societate, atunci să se prezinte opetile și meritele societăței; iar dacă ele primesc și încep să se ducă pe la bisericile noastre, să li se dea un duhovnic care să le conducă bine, țintind mai ales să le facă să rămle în starea de văduvie, spuind și lăudînd atît foloasele acestei stări, cît și fericirea sa, arătîndu-le chiar că în acest fel ele vor avea un merit nesfirșit și vor cîștiga un mijloc eficace prin care să înlăture chinuirile din purgatoriu. Prin articolul 4, autorul recomandă faunii «tri noie mai mică. Trebue maî Inttiü să se înlăture servitorii (dar încetul cu încetul), care n'au nicî o legătură cu societatea, și, dacă e nevoe, să fie înlocuiți prin alții, să se recomande persoane cari atîrnă sau vor să atîrne de ai noștri , căci astfel ni se va spune tot ce se petrece în familie. Mai departe și cu același spirit de deosebire, atît de firesc sistemului iezuitic, autorul îndeamnă și la alte făptuiri pe membrii societăței; astfel, articolul 8 spune : Să i se facă (văduvei) dojeni, cu privire la foloasele stăreț de văduvie, la plictiselile măritișului, mai ales cînd e din nou făcută, la pericolele în care se află dînsa și la tot ce o privește în particular. Articolul 9 complectează ideea, abia atinsă în articolul precedent . Din cînd in cînd și cu meșteșug, trebuie de asemeni să se propuie acele partide de care se știe că văduvelu e scîrbă, iar dacă se’ntîmplă să fie vreuna care Să’i placă, atunci să i se descrie urîtele moravuri ale acelei partide, pentru ca în general dînsa să aibă numai desgust pentru un al doilea măritiș. Măsurile cele mai prudente și prevederile cele mai pătrunzătoare se’ntind in jurul văduvei ca o largă și trainică plasă din care, neputincioasă, ea nu va mai scăpa. Atît bunul ei spiritual, mișcarea vieței ei morale, cît și bunul material, încap pe mîna iezuitului, care face cu ele ce vrea, cînd vrea, fără nici un control din afară. Și așa e de adevărată activitatea asta principală, între celelalte, Că prin capitolul VII se stabilește, cum trebuie sa ti Intreție văduvele și să sa dispute de averile lor. Deoarece viața prezintă felurite fețe, mai ales pentru persoanele lipsite de o cultură intelectuală trainică, ceea se întîmplă cu mulți din semenii noștri, se cade să nu se plictisească văduva numai cu învățături spirituale; în acest scop, iată ce sătu ește articolul 4: Să fie vizitate des, să fie ținute ,ie vorbă în mod plăcut, să fie înveselite prin istorioare spirituale și glume, după dispoziția și inclinarea fiecăreia. Măsurile de luat nu se mărginesc numai la asta : care, acești apostoli, negri la haină ca pana corbului și tot așa de f intunecați la suflet, nu au să lupte cu toate mișcările viețui ! Neapărat. Atunci, cu o femeie, ca și cu un bărbat, trebue să se prevadă toate ocaziunile, precum și toate legile vieții. Prin articolul 7 avem : Dacă ele trebuesc să poarte doliul, să li se acorde găteli care să le vie bine, și care să se prezinte ca ceva spiritual și lumesc in acelaș timp, pentru ca ele (văduvele) să nu crează că sunt guvernate de un om cu totul spiritual. In fine, cu condiție ca să nu fie pericol și nestatornicie, și dacă ele sunt mereu credincioase și darnice către societate, să li se ingădue cu moderație și fără scandal ceeia ce cer ele in privința senzualității. Văduvele mai au un alt bun: la unele din ele se poate da In gazdă fete tinere și bogate, cari vor fi instruite după datinele și apucăturile societăței iezuite; dacă se intimplă ca vre-o fată eS nu se supuc, atunci sa fie trimisă la părinți, „deacriind’o ea ciudată, ci avînd o fire neascultătoare, etc.“. Prin articolul 9 se ține seamă de «tarea sănătății acelor fete, iar pasagiul din urmă zice : Să li se dea, voie să intre în grădină și în „colegist“, cu condiție ca nimeni să nu știe, și să li se permită să convorbească și să se recreeze pe ascuns cu cine le va place mai mult“. Dar, ascultați articolul 10: Pentru ca o văduvă să dispue in folosul societăței (iezuite) de veniturile pe cari le are, să i se propun perfecția stărea oamenilor sfinți cari, renunțind la lume la părinți, la averile lor, sau pus In serviciul lui Dumnezeu, cu mare resemnare și cu bucurie. Spre acest scop, urmează acest articol, să li se dea exemple de văduve care au devenit astfel sfinte și fură canonizate. Maî e nevoe ca văduva să urmeze „fără a murmura, fără plictiseală și fără dezgust interior“ direcțiunea duhovnicului său. lasă ideia de a se face stăpîn pe averile femeilor văduve se făurește în chip brutal prin articolul 15, ceia ce nu e spre lauda religiei, orice s’ar zice : Dacă o văduvă, în viața ei, nu dă de-aîntregul averea ei societățea, la ocazie, și mai ales (And va fi bolnavă sau se va afla in primejdie de moarte, să i se propue sărăcia, noutatea și nevoia înmulțirea stabilimentelor (institute iezuite) care rămîn de fundal, și să fie îndemnată eu «! «» tic* ea Să fuă ekekt««* liîo cu cari dînsa să'și fundeze gloria sa eternă. Îmi să facă același lucru cu „prinții și fți bine făcători“ ; și dacă cuiva l-ar ven* iu minte să spun că [sus n'avea un-.o să'și odihnească capul, deci că societatea lui Isus trebue și ea să fiu săracă, să li se răspundă că „biserica lui Dumnezeu s’a schimbat in timpurile de față și că ea a devenit o monarhie, care trebue să se susție, prin auricitate și o mare putere, contra inamicilor ei cari sînt foarte puternici“ Iu aș chip glasuește articolul 16. lu uitul creator al aestor instrucțiuni * s'a gin lit și la copiii văduvelor; in taina duhovnicului mama ajunge un instruiment de tortură pentru copilul ei, — fiu sau fiică — și rușinea 'ntreagă se imprimă ’n acțiuni a mamei inconștiente. Capitolul VIII se ocupă de această chestiune, purtînd acest titlu : Cant treime să se facă, pentru ca copiii văduvelor să 'mbrățișezi starea religioasă și ele cucernicie. Acum două forțe lucrează asupra copilului: mama și iezuitul, iar toate constringerile morale și materiale cuprind pe tinăra ființă care de cele mai multe ori se lasă dusă de voia acestor forțe. Țintind la intrarea copiilor de văduve la ordinul iezuitic, autorul vede mai l)Se crede că ar fi celebrul iezuit Acqua Vius (Claudiu) mort în 1615, după ce fu timp de 34 ani directorat suprem al ier Uiți Mr. ales mijlocul cel mai natural și cel mai lesno prin care se face intrarea averilor totale ale văduvei în societate. Ajuns iezuit, ori religiosă, copilul nu mai are“ nevoe de avere. Totul merge de la sine și bunurile se grămădesc spre îmbogățirea și întărirea societățea lui Isus. Mă opresc aci cu eiimțumile, deși ar trebui să se publice tot cuprinsul cărții, pentru ca pubicul și ma!i desăvîrșt să se pătrunzi; de adevărul că : gruparea iezuitică, precum și oricare alta cu caracter r.ăingăre.c, e un element de tiranie ce se răspindește, ca un venin, în organismul social intr’as euns și prin mijloace strimbe, uneori revoltătoare, ba chiar stiboase. Arta insinuării, meșteșugul înaltei viclenii, se desfășoară cu uiaia ui nire, mai ales că nu e nic! control, nici nu se poate găsi chiți de contrazicere. In timp, de veacuri, membrii societății au lucrat cu 'ndîrjire, plini de harul prudenței. Dacă n'ați ajuns să'și îndeplinească scopul, adică dominarea generală, o că publicarea cărții Monila secretă a deschis ochii mulțimea, mal o că săgețile de moarte ale scriitorilor de teapa lui Voltaire, sau Pascal, au oprit desvoltarea acelei secte. La fie ce săgetare, societatea, ca un imens animal tîritor, ișî strîngea trupul atins, însîngerat; de veci, marginile vieții ei fură îngrăditu definitiv. Revoluția franceză de la 1789, ca toate consecințele ei judiciare, sau mai bine zis lutîia Republică franceză, prin roc[a țarii Marahului Partilis. a dat a doua lovitură amițitoare secteor iezuite din Franța. Partalis in raportul săi, către cot siliții »le stat ,a decarat că societatea iezuiților e pioternică dreptului public al națiunei, mit prin maximi io, pe cari le propaga cit și prin acțiunii» lor mai mut de cit piezișe. Oi, ce om poate int leg» acum că principiul e ajutat, salvarea aproapelui, prin credința iuti o punte divină ei.» ți est.' o mit«ă vădită; numai ei i se datorește puterea acesti asociații in lume. Ținta tie căpetenie și nemărturisită c stăpinirea general- , s.nig“ica de averi, strivirea voinței, sau subjugarea ci,s.s.r„gerea p’tneletă a rațiunei, înfung'tua um’la pava Sie ritului, cel rar nu moare. La aceista au tins * izuiții, în tot timpii, e xilenței lor și tind ii ■ [UNK]curmai. Și ca să ajungă, dinții au cultivat fleile cele mai unite. Oare, nu era geniul putut ar in drept sa definească m castă stranie activitate ca vorbele , scopul scuza mijloacele. Paris TI». Cornel r 1) Apucăturile iezuiților fură condamnate in 1700 de o adunare de prelați francezi. Insă Voltaire și Pascal, acesta din urmă în Provinciales, au contribuit mai ales la zdrobirea iezuiților care admiteau că un fiu „poate să facă rugăciuni pentru moartea tatălui său, dacă G rtîbâ să-i moștenească averea*.