Adevěrul, iulie 1905 (Anul 18, nr. 5705-5733)

1905-07-22 / nr. 5725

Anul al XVIII-lea— No 5725 foxuatou Alex. V. Beldimann abonamente Un an lol 16.— CVI Linul . . „ 8.— il 3 • • * „ 4.— jg 0 lună . . . 1.50 t­ l Js? ]§ In străinătate indok­ Abonamente combinatei (Adevărul politic și Dimineața),— Un an.........................................lol­ 32—• 6 luni ..................................... . 16­ — 3 luni ................................. . 8 — o lună................................. .. 3-In străinătate îndoit Apare silnic la ora 5 bani in toată (ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei LUPTA E DESCHISA Guvernul român mai poate, diplomaticește, sta de vorbă de azi înainte cu guvernul din Atena; p­oporul romín, nea­mul romînesc de pretutindeni, a rupt insă legăturile cu gre­cii, ori­unde s’ar afla ei. Nu încape vorbă cu acei cari îți întind o mină și în cea­laltă țin cuțitul ucigaș, spre a ți-l înfige in spate. Nu încape înrudire de cre­dință cu fariseii, cari cu cru­cea în mină asasinează creș­tini. Nu încape legătură cu acei cari cu aur adunat din su­doarea țăranului român plă­tesc bandele de ucigași, cari răpesc viața fraților noștri din Macedonia.­­ Nu­ se poate întinde o mină rom­înească acelora cari au miinile pătate de singe rom­î­­nesc ! De eri romi­nii din regat, au­ făcut jurămînt in fața fruntașilor țârei, jurămînt în fața reprezentanților bisericei și înaintea armatei lor că luptă crîncenă și fără de ră­gaz, luptă de fie­care zi și fie­care oră este deschisă contra grecimei. Nu este, cum a grăit popo­rului de pe scările casei sale, ilustrul romîn Const. Dissescu, nu este luptă contra grecului cutare spin cutare, este luptă de la popor la popor. Și nu luptă în văzduh, ci luptă cu temelii și cu țintă bine hotă­­rîtă. Dar nu luptă dată cu cu­țitul pe la spate, ci luptă cu pieptul deschis și nu cu ochii în pămînt, ci cu fruntea sus și privirea ațintită spre ma­rele ideal al neamului romî­­nesc ! Zeci­ de mii de romîni s’au legat ori în Capitala țarei să nu dezarmeze pînă ce groai­­mea nu se va scutura de uci­gașii din Macedonia și va re­cunoaște că sfîntă este drep­tatea romînilor macedoneni. Legămîntul romînilor din Capitala regatului este și a­­cela al țarei și al întregului neam romînesc. — Sus inimile și în­semnul acesta vom învinge ! Un avertisment Greciei și grecilor — Ecouri­­le la meetingul național — Pe cît de revoltate au fost erî spiritele și sufletele mul­țimei adunate la „Dacia“ pen­tru a protesta înpotriva ban­ditismelor grecilor din Mace­donia, pe at­i s’a respectat cu­­vîntul de ordine ce șî-a dat fiecare dintr’aceî cari s’au pus în fruntea mișcare­, ca mani­festația să fie demnă și lini­ștită. Un cuvînt, un semn, ar fi fost de ajuns pentru ca sîn­­gele nevinovat al victimelor bandelor grecești din Mace­donia sa fie cumplit răzbunat. Dar mulțimea aceasta adinc revoltată s’a purtat cu înțelep­ciune, s’a mulțumit prin en­tuziasta aprobare a oratorilor și printr’o grandioasă și im­punătoare manifestare, să veș­tejească ororile ce se săvîr­­șesc contra rom­nilor din Ma­cedonia. Astfel s’a trimes Greciei și grecilor, de către poporul Ca­pitalei regatului liber și inde­pendent al Romniei, primul avertisment care, dacă nu va fi ținut în seamă la Atena și în colonia grecească de la noi, va fi rău pentru greci­ din Romania. Manifestația de erî a avut un caracter curat național și eminamente popular. Afară de doî­ tre­ oameni politici care au vorbit în în­trunire, nu s’a zărit în mijlo­cul imensei mulțimi decît ce­tățeni independenți, oameni din popor, muncitori și me­seriași. 1S- am văzut un singur frun­­­­taș liberal, n’am văzut nici un junimist, n’am văzut nici vre­un conducător al conser­vatorilor. D. Disescu nu s’a pus în fruntea acestei mișcări ca leader al Senatului, precum nici d. Petre Grădișteanu nu s’a asociat ca fruntaș al par­tidului liberal, ci ca preșe­dinte al Ligei culturale și ca unul din cei mai iluștrii a­­părători ai cauzelor naționale. E poate regretabil că cei­lalți oameni politici de la noi au rămas în rezerva, că par­tidele au ezitat să participe în mod efectiv la campania începută. Dar poate că abți­nerea partidelor a imprimat acestei mișcări tocmai carac­terul unei manifestațiuni ex­­clusiv națională fără absolut nici o preocupare de ordin de partid. S’a făcut clar dovada că și fără de concursul partidelor, cauzele drepte și naționale s­­e pun repede în mișcare masele noastre, fiind suficientă pro­paganda unor ziare cu răsu­net și simpatii în mulțime. Să judece lumea dacă „A­­deverul“ are sau nu partea lui și în această mișcare națio­nală, mai ales cinci organe autorizate de partid au încer­cat prin diferite mijloace să ne distragă de la atitudinea romînească ce se impunea ab­solut tuturor ziarelor noastre, căci toate ziarele grecești s’au năpustit asupra romînilor. Avem însă satisfacțiunea sufletească că din mulțimea care a manifestat eri s’au au­zit mii de glasuri strigînd : — Trăiască Adev­erul! ” E de relevat apoi că prin magistralul sau discurs d. Di­sescu a risipit era o legendă care se crease că în întreve­derea de la Abazzia s’a luat vre-un angajament față de Grecia. Iar în ce privește atitudi­nea grecilor din Romînia, i­­lustrul orator a avertizat nu numai pe grecii neîmpămîn­­tenițî dar și pe grecii încetă­țeniți să se ferească a mai jigni, prin acțiunea sau prin gesturile lor, simțimîntul na­țional. Acest avertizment a fost subliniat de mulțime prin in­terminabile salve de aplauze. A fost plină de învățăminte și de înălțare sufletească gran­dioasa adunare și manifesta­ție de er­. A. W. NAZRITII Sf. Ilie Amicul nostru Sf. Ilie s’a purtat pe ziua de erî ca un adevărat patron na­țional. Mai înainte de toate a știut că mee­tingul cu ploaia nu prea se împacă și d’aîa a amînat să se plimble cu boloboa­­cele prin sferele celeste. In ce privește trăsnetele, a trăsnit și a tunat, prin gara oratorilor de la „Da­cia“, în potriva națiunei de la Cularos, Ibraila de Atena, așa fel că toate para­­tonerele din lume n’au putut-o apăra. Așa trăsneală î-a plăcut și d-lui Trăsnea- Greceanu, care de­și îî zice Greceanu, credem că trăsnește și d-sa în contra grecilor. In ce privește pe sugativii noștri, vechi și neclintiți la datorie, nici unul n’a fă­cut de rîs pe Sf. Ilie. Toți erau... trăsniți. Pac Ziarele „Dimineața“ și „Adeve­rul“ primesc abonamente de vile­giatură cu următoarele prețuri: Lei 1,50 în toată țara. „ 3.— „ străinătate. Pentru abonamente combinate („Adevărul“, și „Dimineața“) : Lei 3 în toată țara. „ 6 străinătate. Flota engleză in Baltica — Toci­­ din presa internațională — Ce spune presa germană Vizita flotei engleze în marea Baltica continuă să preocupe în mod viu cer­curile politice din întreaga Europa. Vi­zita aceasta, despre care nici englezii nu tăgăduesc că e făcută în scop de a demonstra împotriva Germaniei, a făcut să izbucnească aci, în presa reacțio­nară, o violentă campanie împotriva An­gliei, campanie pe care ziarele liberale și moderate caută s-o astîmpere cu orice preț, arătînd că situația se poate agrava, poate duce la o catastrofă. Ziarul Frankfurter Zeitung în special are un articol foarte semnificativ, în care spune că politica germană este sus­­pecta­, că Wilsielm­ II lucrează prea cu Revoluția din Rusia Dernov. Noul guvernator general al Moscovei.­ ­«* Adevăruri» Moțiunea Efectele moțiunei de la „Dacia“ a­­supra grefilor de la Atena . Mai întîi au simțit o... comoțiune, a­­poi o emoțiune la stomaticon și în fine s’au grăbit să facă o pro­moțiune de elevi din școala militară la gradul de locotenent, fiindcă ceilalți locotenențî nu s'au restabilit încă de comoțiunea de la Domokos. Schimbare de nume Mai multa studente pe cari le chia­­mă Atena, au decis să-șî schimbe nu­mele. Chiar coanei Atena Georgescu, emi­nenta comediană de la Iași, îî pare räu că poartă numele Capitalei, care adă­postește pe stăpinii bandelor de asa­sini greci! Falimente In urma meetingului de erî, se a­­nunță o serie de falimente grecești. Tribunalul comercial ar trebui să fie cu ochii în patru, căci și de aici emi­nenții „simpatriotis“ sînt gata să tragă o serie de foloase grase! Rigoletto Vineri 22 Iulie 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILU. . . PUBLICITATE^ dși a pb corp 6 în pag. III-abani 20 n i» »■»:­» IV-a „ 10 ■ PUBLICITATEA UNITA­ in­ aceiași si la ambele ziare Linia în pagina III. . • TV n ■ » x ~ • • _ ° Inserții și reclame linia Lei 2 Telefon 260 Biurourile ziarului,str. Sărindar 11 « bani 35 18 Seta naționalii de crr. Meetingul național de eri Sunt rare momentele cînd într’o adunare publică se pierde și noți­unea de treaptă socială și aceea de vârstă și aceea de sex și peste tot nu mai domnește decât sufletul unui neam Întreg. Un astfel de moment național a fost trăit ora de zeci de mii de români la meetingul de la „Dacia“, prezidat cu atâta vrednicie de ar­­h­iereul Sofronie Vulpescu. Ini­mile toate băteau o singură bă­­tae, gândurile toate erau un gând și o clipă a trecut pe dinaintea o­­chilor tuturor imagina României vi­itoare, mari și puternice, prin întru­­nirea intr’un singur mănunchiu a românilor de pretutindeni. Ne-ati făcut un mare bine h­ainic de la Atena : ne-au făcut să simțim fiorul acelei Solidaritati nationale, care face minuni! Trebuia privită și simțită era mulțimea zecilor de mii de romíni pentru a avea o idee de ce înseam­nă o națiune rănită în inima sa, o țară civilizată provocată de un gu­vern de asasini și de un neam a­­mețit de vise nebune. Oratorii An! mult! sunt de cînd tribuna publică n’a răsunat de accente ca acele scoase ori din adîncul sufle­tului unui popor de către oratori­ de la „Dacia". Cînd d-rul Leonte, omul de știință care și-a ilustrat meseria, a venit ca președinte al societătei de cultură macedo-romînă să înfiereze pe acel care ucid și refuză romînilor bine­­cuvîntarea bisericei la botez, cunu­nie și înmormîntare, din zeci de mii de piepturi a răsunat un strigăt : jos r­u eî! Era o pornire irezistibilă. Se vede că a fost o intuiție ca i­­nimile cele mai calde și sufletele cele mai înaripate să-șî dea erî în­tâlnire la tribună. D-rulul Leonte î-a urm­at inimo­sul și valorosul deputat de Ilfov, Ioan Th. Florescu. Bolnav, a venit la datorie și salutat de o caldă o­­vaziune, a rostit unul din acele dis­cursuri cari va compta în viața sa și va rămâne o emoționantă amin­tire pentru cei ce l’au ascultat. •— Sîngele romînesc vărsat de grecî va face dîră pînă la noî și va a­­răta romînilor drumul ce duce spre frații noștri din Macedonia! A fost un delir în imensa adu­nare la auzul acestor vorbe și a trebuit să treacă multe minute pînă să se domolească explozia de entu­ziasm a auditorului transportat. Tribuna publică se poate mîndri cu oameni cari întrunesc atît de minunat cultura literară, cu darul de vorbă și avîntul inimeî. Și ca și cum muza graiului romînesc a voit să mîngîie auzul nostru, după gla­sul unuia din tinerii eî aleși, cu a­­cela al unuia din ceî maî iluștri din bătrîniî dăruiți de ea, — după Ion Th. Florescu a venit la tribună ve­teranul naționalist Petre Grădișteanu, președintele ligei culturale. Prin glasul său profetic părea că vorbe­ște Soarta insășî a viitorului nostru­­ național. Lucrî­n­­do fi scîn­­teiați în ochii tuturor, cîn­ Ttăin­d în sală un grup de ofițeri, a po­menit de speranțele ce pune nea­mul romînesc în eî. A fost un mo­ment memorabil. Două glasuri din Macedonia : a­cela al profesorului Diamandi din Salonic — grai­ emoționant și suflet înfocat — precum și acela al profe­soarei romînce din Macedonia, Eca­­terina Dimonie — o femee ca din povești, care a făcut mulțimea să plîngă la auzul suferinților fraților noștri ce cu glas duios de mamă le povestea — ambele aceste voci ale romînilor din Macedonia au aprins un dor nemărginit de luptă în ini­mile asistenților. Un un taxin al neamului romî­nesc de pretutindeni a răsunat apoi, timp de mai bine de o oră, cel mai strălucit cuvînt care s’a pronunțat pînă azi de la tribuna romînească asupra procesului național dintre ro­­mînî și greci din Macedonia. Un fior a străbătut întreaga mul­țime, cînd distinsul cugetător și de­licatul om de inimă, care este Con­stantin Dissescu, avînd o lumină supra­naturală in ochi, a rostit cu­­vîntul său că pentru fiecare fir de păr din capul profesorului Diamandi, care se întoarce în Macedonia, vor răspunde capetele grecilor de aci. A fost un rechizitor, cum nu s’a mai pomenit, in contra politicei ne­bune a grecismului. Fiecare cuvînt a fostc un adevăr crud, o lecție cum­plită și o indicațîune pentru viitor, întreaga cuvîntare a fost cea mai nobilă concretizare a sentimentelor și aspirațiilor neamului romînesc. E un discurs, care va da de lucru gre­cimea și care va avea răsunetul me­ritat în lumea civilizată din apus. j Manifestația El a imprimat meetingului de erî caracterul unui curent național, pe care nici un guvern romînesc nu l’ar mai putea trece cu vederea. Zecile de mii de romîni carî au venit apoi, într’o grandioasă mani­­festațiune națională, la casa lui Con­­­stantin Dissescu, spre a-i aclam­a și îmbărbăta din nou au arătat că, de azi înainte, neamul romînesc întreg stă în jurul fruntașilor săi, gata să asigure triumful romînismului la Macedonia. F. Lupta e deschisă de la sine putere, fără a înștiința mă­car pe principele Bülow și că situația e așa de încurcată și atmosfera așa de încărcată încît e nevoe de o declarație netă a lui Wilhelm 11 că ține cu orice preț . Pace și că nu intrigi­­ează pen­tru a o tulbura. Contele Reventlow, specialist în ches­tiuni navale, discută într-un prim­ articol din Berliner Tageblatt scopul manevre­lor flotei englezești in marea Baltică. „Ce vrea să facă flota engleză aci ?— se întreabă contele Reventlov. Ea vine întîiu să prepare războiul prin sondagii în Vest și în Sund, prin fotografierea punctelor însemnate ale țărmului și prin studierea naturei fortificațiunilor. Ea vine apoi să opereze o foarte gravă ma­­nifestațiune politică care voește să apuc: „încheiați oricîte tratate vreții; eu am puterea, eu am dominațiunea marea, chiar în Baltica. In fața voastră a tu­turor uniți, eu nu mă simt amenințată". Și contele Reventlow ind­eo astfel: „Aceasta e un avertisment care nu tre­­bue trecut cu vederea dacă nu vroim să păcătuim împotriva patriotismului". Vossische Zeitung caută să demons­treze că ideea de a se închide marea Baltică tuturor națiunilor în afară de Germania, Rusia, Danemarca, Suedia și Norvegia, adică țările riverane, este o idee absurdă. „Rusia spune ziarul, va consimți oare să lase și se închide dru­mul Oceanului ? Și, afară de aceasta, se va putea interzice Angliei intrarea în Mare ? Aceasta ar însemna războiul în cel m­ai scurt timp și un războiut, a cărui greutate ar suporta-o numai Ger­mania.“ Opiniunea în Anglia Presa engleză se ocupă cu vizita a­­propiată a împăratului Wilhelm II în Danemarca și cu proectele posibile ale suveranului german. Evening Standard spune în privința aceasta: „E locul de a crede că guvernul ger­man este favorabil proectului de a se închide marea Baltică năvilor de răz­boiu ale tuturor țărilor, afară de acele ale Germaniei, Rusiei, Suediei și Da­nemarca. „Cu toate că nu există încă informa­­țiuni precise in privința aceasta, pare că guvernul german a încunoștiințat deja Rusia, Suedia, Danemarca despre­­ a­­ceastă chestiune. E de remarcat că în ultimul timp au apărut articole în zia­rele germane, daneza și suedeze cari tratau despre acest proect. Mai este de remarcat că toate aceste articole se asea­mănă între ele intre 1111 chip ciudat, ceea ce face să se crează că emanau din una și aceeași sursă“. Pall Mall Gazette spune că realizarea unui asemenea proect ar transforma Baltica într’un „lac german“. Globe spune apoi: „împăratul Wilhelm ar face bine să’și amintească că Anglia are interese speciale în Baltica, interese pe cari va ști să le menție“. Im­presiunea în alte țări In Rusia, vizita escadrei engleze în marea Baltica nu provoacă nici o ne­mulțumire, chiar la ziarele cele mai an­­glofobe. Neue f­reie Presse, vorbind de aceasta spune că scopul ei nu pot fi manevrele, pentru că marea Baltică, cu insulele ei numeroase și cu traficul ei Larto dez­voltat, nu se pretează la manevre. „Neue Freie Presse“ mai crede că, prin vizita aceasta, Anglia vrea să cre­eze un precedent pentru, aliata cu Japo­nia, în cazul cînd Japonia va vroi să amenințe porturile rusești în Baltica dacă negocierile de pace nu vor ajunge la o soluțiune. __________ Mulțimea.—Oratorii.—Manifestația E-l Const. Dissescu C­HESTIA ZILEI La urm­a urmei! Suit,anul (după atentat) La urma urmei o să ajung să mă arestez ! pe mine ca autor al atentatului!! Din închisorile Bitoliei li Interview cu Dragomanul șefului de bandă, care a măcelărit pe mîinî din Negovan lată pe scurt ce am putut afla dela tînărul Vangheli O., care actualmente este închis ca și mine și o să-și stingă focul inimei pentru eliberarea Macedo­niei în camera vecină unde a închis, căci este aci o cameră specială pentru statul major al bandei: — Sunt născut, îmi spune Vangheli, în Chefalonia. Acum 4 ani am fost în București la liceul Capri ,unde am ter­minat cl. III liceală (nu știu dacă e a­­devărat, căci nu prea vorbește bine limba romînă). Tatăl meu se numește O... și e în ser­viciul d-lui general.... Din țară am ple­cat în Athena, unde îmi terminat stu­diile. Am fost apoi invitat de către Elena Elenismos din București prin tatăl meu să mă înrolez în banda maiorului Cala­­minopulos, cu leafa de 5 lire sterline pe lună, în calitate de dragoman, căci știu limbele română, bulgară, turcă și fran­ceză. Am primit, mai ales că scopul era sfînt, să apărăm pe frații noștri de un sînge care erau prada bulgarilor. La plecare ni s’a ținut un discurs de către comandantul garnizoanei, spunîn­­du-ne „că mergem cu o misiune sfîntă, că avem ajutorul armatei turcești și să nu uităm că sîntem frați de sînge ai ace­or ca mergeți să-I apărați­. Zis și făcut, în tren special am ple­cat cu mulți alții la Larisa. De acolo ne-am luat ziua bună și am trecut gra­nița. — Ei bine, îl întreb eți, oare erau­ convinși că aci Macedonia nu e locuită decît de greci? — Acesta este tocmai principalul punct, care in momentele actuale ne amărește și ne descurajază ; trebue să afirm că ne pare rău de ceea ce am fă­cut. Trecînd granița, n’am dat decît de sate de vlah­ofonî și bulgari,— trădările erau­ zilnic repetate, noi nu știam dru­murile din ambuscadele în care cădeam. Scăpăm cu fuga. Armata la început se făcea că nu ne vede, dar după vre-o lună a început să ne urmărească și te­ribil de mult. — Poate că aceste urmăriri au înce­put după ce ați masacrat pe romînii din Negovani ? La această întrebare a mea, Vangheli a început să protesteze că banda lui n’a comis asemenea masacre. — Și atunci de ce vă urmărea ar­mata ? •— Tocmai pentru faptul din Nego­­vano îmi răspunse Vangheli, și adaose imediat. Trupele urmăritoare, în loc să prindă pe căpitanul bandei care a co­mis crima de la Negovani, ne au înjurat pe noi. Am voit să deschidem foc, dar eram înconjurați de trei cordoane de armată. Dacă mă crezi m'am predat cu pușca de tot nouă, nici că am tras vr’un foc. — In banda voastră este vr’un elin din Macedonia ? — Cind am plecat ni s’a spus că în­dată ce voi­ ajunge în Macedonia banda numeroase ne așteaptă, înarmate pînă în dinți, care a fost însă mirarea noas­tră cîn­d chiar la Cojanî s’au înro­lat vre-o 7 băoțandrii dintre care nu­mai doi vorbeau grecește, iar ceilalți toți romînește stricat, adică dialectul macedo-romîn; iar la Pisoden s’au mai înrolat 3 băețandri cu scop de a ne călăuzi pentru drum. Ni se spunea că vom fi bine primiți; din contră erau zile cînd nici pîine n’aveam, deși toate ni se procuram cu parale. Intr’un cuvînt, îmi zise Vangheli, am văzut că aci este o babilonie și un mare întuneric. Toate gazetele grecești trîmbițează că Macedonia e pur gre­cească, cînd colo, mi-am dat eu seamă care e adevărul. După ce vom scăpa din închisoarea de aci știm noi ca să spunem acelor care ne au trimis aci. — Crezi că vreți scăpa curînd . Avem toată speranța, mai ales dupî promisiunile consulului grec și ale ar­­h­iereului grecesc, cari zic că îndată după terminarea celor două ani de con­­trol ai lui Hilmi Pașa, va veni ca și pentru bulgari o amnistie generală pen­­tru toți grecii implicați politicește și­ atunci vom fi liberați. Ni s’a mai asi­gurat că sa va da protectoratul, sau­ mai bine zis inspectoratul din Macedo­nia, unui prinț grecesc ! ■* Iată cu cine vor să elibereze grecii Macedonia! Grecii dau crezăm­înt în toate, se ascultă între ei în toate, sa trag pe sfoară în toate, și fug cît potî Vouă studențimea romînească, vouă viitorul de aur al națiunei romine,vouă apărătorii veșnici a tot ce o romînesc, mă adresez și vă zic : luați cît mai grabnice măsuri de a vă forma odată pentru totdeauna deviza : „Timeo Da­­naos et dona ferentes“. Epoca fanarioților o în renaștere stri­viți capul hidrei cît mai repede și eli­­berațî pe frații voștri, care cer ajutor de la voi cu lacrimile în ochi. Tașcu Pucerea profesor și farmacist Bitolia, 15 iulie 1905. re­ Intîlnirea celor douî împărați Presa din întreaga lume, presa cel mare, presa politică din toate continen­tele se ocupă de zece zile cel mai pu­­țin, de întrevederea celor doi împărați, puternici prin milioanele lor de baio­nete și puternici prin milioanele de su­puși pe cari îî conduc. Și nedumurirea este unanimă, și curi­­ozitatea este generală, căci nu este zi­arist, om politic și diplomat care să nu înțeleagă cum că la Bjoorkos’au discutat cestiuni de cea mai înaltă însemnătate și, poate, s’au luat hotărîri de cel mai mare preț. Ce s’a discutat la Bjoerko ? Negreșit, în lipsă de știri autentice, cari nu s’au putut dobîndi, a rămas larg deschis cîmpul presupunerilor și toată lumea judică după probabilități, de vreme ce împăratul Wilhelm, a ți­nut cu orice preț, ca să aibă o între­vedere cu țarul Rusiei, nu mai încape îndoială că s’au discutat ori s’au atins următoarele cestiuni arzătoare de la or­dinea zilei : Războiul ruso japonez, si­tuația internă a Rusiei, pericolul galben și alianța anglo-japoneză, despărțirea Norvegiei de Suedia. Este cert că aceste cestiuni au fost atinse și discutate, însă nimeni nu poate spune dacă ele au fost rezolvate și a­­nume în ce sunt au fost rezolvate. Presa engleză, cel puțin o parte a presei engleze, pretinde că cei doi îm­părați au discutat mult asupra unei­ coalițiuni maritime îndreptată în contra Angliei, această discuție ar fi fost pro­vocată de împăratul Germaniei, care, în momentul de față, este cel mai ne­împăcat dușman al englezilor. Să fiu ceva adevărat in această versiune ? Cina ar putea afirma categoric ? Presa străină autorizată mai pretindă că s’a discutat asupra pericolului gal­ben, îndemnînd pe țar ca să urmeze înainte cu războiul și să nu închee de­cît o pace favorabilă țarei sale. Și a­­ceastă hipoteză pare fantezistă, fiindcă nu prea vedem ce speranța a putut da împăratul Wilhelm țarului, acuma cînd flota rusească a fost nimicită, și cînd pe uscat, armatele japoneze au și vor avea foarte multă vreme încă—dacă nu totdeauna în actualul războiu superio­ritatea numerică ? Căci este cert că, dacă Germania ar veni în ajutorul Ru­siei cu întreaga ei flotă și dacă alături de Germania ar veni întreaga flotă ita­liană și toată flota franceză, victoria va

Next