Adevěrul, iunie 1906 (Anul 19, nr. 6028-6056)

1906-06-11 / nr. 6038

A 4 Anul al XVIII-lea. — No. 6638, bani in tounta, tara. l'OSCATOR Alex. V. J Beldgm­anu I’URUM iTEA : . CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 3 1 Enne AUSTRIA, USC­ARU ?1 GEIHAIU A «c­adra» d-ior Dukes mcM. Msi JtaienseM A Amintit less"«I. — titlu concesiune exclusivă TELEFON [Pentru Capitală No. 14-10 Un an 6 lunî S k­ml o lmnă In Duminecă îl Me DIRECTOR POETIC COMIT­ HILLE ABONAMENTE . . . . lei ML— • • • » • • • » I*—. ... n 1.50 m­&íafte tudott AROMAHEMTE CO.HB1HATE (Adevărul Politic și Dimineața) Un an...............................lei 32— 6 lan*......................................... 16— 3 lanî...............................9­8.— o Inná......................................... 3... In străl­ătuite tncori Provincie și Străinătate No. 12­10 Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei Biarourile ziarului­ Str. Sărindar, fa Rusia ocupă Constantinopole O știre dintre cele mai sen­zaționale aflăm dintr’o mare revistă germană, ale căreia informațiuni sunt în­totdea­una bine controlate. După această știre o înțe­legere ar fi intervenit între Anglia și Rusia, înțelegere după care Anglia se declară gata a recunoaște predomina­­țiunea influenței rusești în Balcani și ca consecvență drept­­ul Rusiei, de a ocupa în a­­numite condițiuni. Constan­tinopolul. Capitala Turciei, cu portul ei unic în lume, a fost soco­tită cu drept cuvînt ca fiind cheia Europei, dacă nu chiar cheia a două continente, — a­­dică și a Asiei, cel puțin a Asiei mici. Șirene de singe s’au vărsat pentru a cuceri Constantinopolul, dar frica puterilor europene de cel care l-ar poseda, a împedecat în­totdauna pe biruitorul creștin ca să devie stăpînul reședin­ței califilor. In special oricine știe că chiar la 1877 Rusia a trebuit să se oprească din marșul său­ biruitor la porțile Constanti­­nopolului, din cauza Angliei care trimesese flota sa ca să menție agonia omului bolnav. Și acum aceeași Anglie să consimtă ca Rusia să ocupe Constantinopolul! Lucrul pa­re de necrezut și cu toate a­­cestea revista care îl afirmă aduce în sprijinul informa­­țiunei sale argumente foarte solide. In numărul de mîine vom cerceta aceste motive. linii­ I pr i­­mm FoL Criza guvernamentală-Consecințele politice ale vizitei d-rum Lueger CRIZA GUVERNAMENTALA E o mare ferbere in lagărul guvernamental: un conflict s’a declarat intre d. Cantacuzino și d. Take Ionescu asupra modului cum trebue să se facă remaniarea Vacanța se anunță foarte prodi­gioasă pentru... reportajul politic. De astădata cantacuziniștii sunt acei care oferă sumei politice cite o bombă pe zi ! Să recapitulăm versiunile cari au circulat zilele acestea. S’a zis, mai întîiu de toate, că demisia d-lui Budaran se află pe biroul d-lui Cantacuzino, că ea a fost chiar arătată cîtorva deputați. Cum a prins acest zvon, s’a lansat altă bombă : d. Take Ionescu s’a solidarizat cu d. Bädärän. După a­­ceastă gravă știre era firesc să se pună în circulație alt zvon : demi­sia d-lui Bädärän a fost primită. Natural că acest ultim zvon a produs efectul dorit: s’a comentat faptul și oamenii politici au între­bat : cum rămîne cu solidarizarea d-lui Take Ionescu ? De aci: retragerea ministrului de finanțe din guvern, împăcarea cu junimiștii, intrarea d-lor Nicu Fili­­pescu și Delavrancea în cabinet, di­zolvarea parlamentului, sacrifica­rea takiștilor ! Se poate ceva mai senzațional pentru politica de vacanță ? * Este însă ceva adevărat din toate acestea ? Evident că da. Este absolut ade­vărat că relațiile între d-nii Canta­cuzino și Take Ionescu sunt extrem de încordate. Sunt poate două săptămînî de cînd între președintele consiliului și ministrul de finanțe nu s’a schim­bat un cuvînt asupra situației poli­tice,—iată ce se știe pozitiv. Acum în ce privește celelalte zvo­nuri, iată ce este și ce nu este a­­devărat. Este adevărat că d. Bädäran a pus la dispoziția d-lui Cantacuzino demisiunea sa, pe care n’a accepta­t-o atunci cînd ministrul justiției a plecat în concediu. Se poate ca la întoarcerea d-lui Bädäran, primul ministru să-i comunice că acum, în interesul unei remanieri, îi va primi demisiunea. E apoi adevărat că d. Cantacu­zino a declarat că, în cazul cînd nu s’ar putea face imediat remaniarea, va lua interimatul justiției. Mai este absolut adevărat că can­­tacuziniștii urmăresc fie o reconci­liere cu junimiștii, fie numai rea­ducerea în partid a d-lor Nicu Fi­­lipescu și Delavrancea. Iarăși este adevărat că pentru a nu provoca conflicte în parlament, cantacuziniștii vor să realizeze acea­­sta acum, în vacanță, și nu în ajunul deschiderea parlamentului. In fine, e adevărat că, din cauza modului cum se procedează pentru a se ajunge la reconciliarea cu ju­nimiștii și a condițiunelor în care se urmărește să se facă împăcarea, d. Take Ionescu e fățiș în dezacord cu d. Cantacuzino. Asta­ e situația: nu e nimic defi­nitiv tranșat, dar relațiunile sunt foarte înăsprite, și nu se întrevede deocamdată nici o soluție pentru a se restabili înțelegerea în guvern și în partidul conservator. Acum, ce nu’i adevărat ? Nu e adevărat că d. Take Ionescu se va retrage din guvern și prin urmare odată înlăturat acest zvon, celelalte combinații, mai mult sau mai puțin fantastice, ca d. D. Take Ionescu e solidar cu d. Bädärän precum e solidar și d. Can­­tacuzino împreună cu întregul gu­vern. D. Bädäräü însă a luat hotă­­rîrea de a se retrage din guvern pentru că înțelege că se cuvine ca într’un partid numeros și cu e­­lemente de rezervă, să nu împodice intrarea lor în minister. Deci nu poate fi vorba de o so­lidaritate cu d. Bădăran in ce pri­vește rămlnerea în guvern cît va sta și d. Take Ionescu. Zvonul despre retragerea d-lui Take Ionescu e probabil răspîndit de junimiști. Dacă ministrul de finanțe s’ar re­trage, ar fi un mare entuziasm în agărul carpist. Combinația canta­­cuziniste-junimistă s’ar putea realiza s­pede. MIn vacanță s’ar face oarecare în­cărî pentru a se vedea dacă noua înjghebare ar putea să guverneze cu actualul parlament și se va son­da probabil și pe suveran dacă, la nevoe, cînd de pildă într’adevăr , Take Ionescu s’ar retrage, s’ar pu­tea dobîndi o dizolvare. In orice caz pînă la 15 Noembrie o combinație cantacuzinisto-junimis­tă, ar putea să o ducă fără mari di­ficultăți. Toate aceste planuri cad însă în fața acestei știri pozitive : d. Take Ionescu nu se retrage. Peste câteva zile pleacă în străinătate unde va sta mai bine de două luni. Probabil că va pleca fără ca si­tuația să fie clarificată. D. Canta­cuzino cunoscînd părerea d-lui Take Ionescu asupra situației, știind că nu este, în principiu, nici contra re­maniere­, nici contra împăcărei, va face, în lipsa d-lui Take Ionescu, așa cum va crede că e mai bine. Și la toamnă tocmai se va clari­fica situația. Pină atunci, dacă liberalii vor fi și ei înțeleși,—vor avea toate șan­sele de a lua puterea. A. W. să mai îngădue, mai ales că trebuia să se dea ochii cu parlamentul. Acum însă e vorba ca marile „ ope­rații“ din culise să se facă în va­canță și mai ales tinerii cantacuzi­­niști prepară mari surprize. Primul­­ministru nu privește poate tocmai cu entuziasm la prepararea acestor sur­prize cari pot prepara situațiunei sale surpriza de căpetenie. Frații La­­hovary și generalul Manu privesc de asemenea cu destul scepticism even­tualitatea unor nouî încercări de a se colabora cu d. Carp. D. Take Ionescu, asupra căruia din nou stau ațintite toate privirile, e decis a se ține departe de orice „operații“ din culise și așteaptă mo­mentul să plece în concediu, pentru a lăsa cu desăvîrșire cîmp liber tu­turor „operațiilor“ d-lui Filipescu și celor ce cred că e momentul să în­chine steagul pe care-l ține primul­­ministru. Avea-vom dar remaniare cu ele­mente din majoritățile parlamentare, cum a declarat un repetite vîndurî primul-ministru, sau avea-vom retra­gerea regimului, minat de „surpri­zele* ce se prepară în vacanța de vară ? E mai mult ca probabil că rezul­tatul politicei de surprize nu se va putea vedea decit tot la toamnă. Fină atunci, sunt cinci luni în care politica surprizelor va avea cîmpul liber și va întări convingerea în opi­nia publică că o guvernare serioasă nu se poate aștepta de la un „bloc“ în care „surprizele“ trec pe primul plan. S. U. K. Guvernul și grecii D, ministru de externe, în trecerea sa prin capitala Franței, pentru a se întoarce în țară, unde va găsi o situație politică nu tocmai tranda­firie în partidul său, a putut da pre­sei franceze cîteva indicațiuni cari restabilesc inexactitățile debitate în Camera din Atena de către d. Sku­­zes, cu privire la cauzele și fazele conflictului g­reco-roman. D. ministru de externe va găsi însă în țară și stăruitoare intervenții ca mijloacele eficace preparate de gu­vern și parlament, în vederea atitu­dinei statului grecesc, să nu fie puse în aplicare. Politica expulzărilor s’a dovedit neputincioasă și destul de plictisi­toare pentru guvern. Asistăm la spectacolul caraghios al protestărilor unora că s’ar fi expul­zat ca greci romîni din Macedonia și al protestărilor altora—între cari „XI’Indépendance Roumaine“ — cum că se caută a se lovi în „familii li­berale“, expulzîndu-se greci, cari sînt rude prin alianță cu aceste familii! Numai energică nu poate fi numită o asemenea politică. Ceea ce-i preocupă realmente pe greci este apropierea termenului cînd denunțarea convenției și protocolu­lui își poate arăta efectele și cînd legea majorarea impozitelor față de străini dușmani statului român, se va putea aplica. De pe acum grecii din țară, cari timp de un an de zile n’au înțeles că trebue să înfiereze politica ban­delor de asasini, încep să și arate nemulțumirea față de guvernul din Atena, care nu a știut să le evite ceea ce numesc ei „ruina“ lor în R­o­­mînia. Odată cu această nemulțumire, mari sforțări se fac pe lângă guver­nul rusesc ca să intervie, așa că mă­surile vamale și fiscale în contra Greciei și a grecilor din țară să nu intre în vigoare. Ei bine, a ceda unor asemenea In­tervenții ar fi o mare greșală. Pentru o țară și un neam care luptă cu mijloace legale și civilizate nu există altă politică de represalii pacinice decît măsurile vamale și fiscale. Aceste măsuri trebue aplicate în întregime și cu fermitate. O cere țara și interesele naționale. Saturn HAZBITII Contra-măsurile greuilor Toate le au înghițit greu­l, dar taxele vamale și fiscale cari-I amenință acum, li s’au oprit în gît. Tot ce voiți primesc greu­l, numai să fie izbiți la chimir nu le convine, ceea ce de altfel nu ar conveni nici altora. In vederea deci a loviturilor ce vor primi în curînd la pungă, atît grecii din Grec­ia cît și grecii din țară, se pre­gătesc să ne răspundă. .Răzbunarea va fi profundă. De pe acum veți fi aflat că simoniile s’au scumpit și suta de „țiria“ nu s’a ef­­tinit, cu tot sezonul înaintat. El bine; aceasta e urmarea conflictului cu Grec­ia ! Vom plăti tot 2.40 suta de țină și 10 sau chiar 15 bani limonia. Vom lea­g­­ *<36», la »țin«? — va fi greu, dar ne vom resemna ! Cu limoniile însă o să ne dea gata guvernul lui kir Teotokis. Pap au telefon și sunt membrii de onoare ai societăței, s’au declarat gata ca la prima chemare să fie neapărat la locul unde s’ar fi întîmplat o catastrofă. Cen­trala telefonică s’a angajat să execute de urgență chemarea acestor­ medici a căror listă o are la îndemînă. Spitalele s’au obligat să trimită la prima che­mare pe medicul de serviciu care ar fi disponibil. Zece societăți voluntare de pompieri cu 395 membrii s’au declarat gata a veni și ei la primul semnal și pentru cazuri de catastrofe pom­pierii voluntari sunt instruiți în îngri­jirea răniților și bolnavilor. Pentru ca­tastrofe aquatica societatea are la dis­poziție 189 iislași exercitați. Cu această organizația societatea poate interveni în cazul unei catastrofe cu 100 medici, 200 servitori, 30 care cu cai, 2 am­bulanțe automobile, 150 bare de purtat, 19 lăzi de salvare, 25 truse sanitare și de pansamente, trei care de bucătărie, unul farmaceutic și un furgon , afară de aparate de stingere ale pompierilor și bărcile vîslașilor voluntari. Ce face societatea? . Din cele descrise mai sus,—cine do­rește să afle mai mult, precure­ și ca­talogul secției austriace din care am extras și noi în bună parte datele ace­stui articol—se poate vedea cam ce face societatea. Ii vine cui­va rău pe stradă,—carul societăței vine, îi dă pri­mul ajutor și apoi îl duce, după starea în care se află, acasă sau la spital. E vreo paradă sau aglomerare — carele societăței se înființează și ele, pentru orice eventualitate. E un incendiu,­ carele societăței vin spre a da ajutor celor arși sau răniți; cineva a încercat să se înece, societatea îl salvează și îl readuce la viață. In diferite părți ale orașului ea întreține bare de transport, recomandate protecțiunei publicului și cari servesc în cazuri de accidente pen­tru primul transport pînă la cel mai a­­propiat adăpost, sau la cea mai apro­piată farmacie. După toate cele arătate, cred că nu mai trebue adăugat nici un cuvînt. tre­­bue să avem și în București o societate de salvare, și prima ei stațiune trebue să funcționeze la Expoziție. > HB­I Bll B. Adeveruli Guvernul și Expoziția De toate a expus guvernul la Expo­ziție, numai situația sa în momentul de față n’ar putea-o... expune. Deosebire — Ce deosebire e între portofoliul unui bancher și acela al unul ministru? — Portofoliul unul bancher nu se scumptează oricînd, pe cînd portofoliul unui ministru se... scumptează... din chiar ziua în care îl primește. Triumful unei politici — Dacă se întoarce și d. Filipescu și d. Carp sub șefia d-lui Cantacuzino, al cui e triumful ? — Al d-lui Ionaș Grădișteanu, care s’a întors cel dintîiű și care deci are un nou titlu pentru menținerea sa în guvern Rigoletto PAEERI ȘI IMPRESII „Adevărul la Expoziție“ Luînd în mină primul număr al “Ade­vărului la Expoziție“, m'am gîndit la în­ceputurile timide ale presei noastre, a­­cum cincisprezece ani, cînd se faceau primele încercări de a lega între public și presă relațiunile dictate de interesele morale, culturale și materiale ale vieței moderne. Cîtă schimbare, cîtă muncă, cît progres în acest scurt interval de timp . Publicul era deprins a vedea în ziarul sau, fie chiar cel mai favorit, un curier politic, care dădea o dezvoltare enormă fiecărui incident electoral, lăuda exagerat sau ataca violent pe cutare ori pe cutare personagiu politic și cu aceasta își con­sidera misiunea sa terminată. Nimic care să facă din ziar un factor util produc­­ționei, muncel de tot soiul, dezvoltărel statului și vieței economico-sociale, co­merciale, financiare a țarei. Lumea muncel, a producțiunei n’avea nici un contact cu presa; ziarele noastre nu se ocupau de ea și nici dînsa nu dă­dea atențiune presei. Azi ziarele noastre au redus politica la proporțiile cuvenite unui stat modern și au deschis în mod larg coloanele lor vie­­ței economice, agriculturei, industriei, co­merțului, bogățiilor solului și sub­solului, teh­nicei și artei, într’un cuvînt tuturor manifestărilor luptei pentru existență și civilizațiune. Nu numai cîți­va oameni politici sînt azi inspiratorii ziarelor. Condițiunea exis­tenței lor independente este de a se ins­pira, de interesele permanente ale între­­gei vieți a statului și societăței. Cores­pondența de azi a unui ziar ca „Adevă­rul“ arată cît de adine a pătruns el în clasele societăței, cît de strîns legate sînt interesele reciproce între un ziar modern și lumea cererei și a ofertei. Cu prilejul acestei mărețe manifesta­tului a muncei naționale, Adevărul la Expoziție este ziarul creat de nevoile reale ale marelui și noului oraș răsărit pe cîmpia Filaretului ca rezultat al f­ră­­mîntărilor noastre economico-sociale în cei patru­zeci de ani în urmă.­­ Adevărul la Expoziție e copilul legitim al vieței comune de muncă și aspirații pe care „Adevărul“ o duce de atîta vreme împreună cu lumea căreia se da­­torește azi Expoziția națională. E. D. F. P. G. D. Take Jonesen (către Nababu­) Nu crezi că „blocul“ pîine și în loc de concedii pentru vacanță am putea să ne luăm concediu de la putere ?! Remaniare sau retragere? De cite­on s'a vorbit de „blocul gu­vernamental“, noi am surîs și am arătat că acesta e un eufemism, sub care se ascunde o perfectă nesince­­ritate. Astăzi aceasta se dovedește și mai bine. Căci în momentul de față, nu mai e un mister nici pentru copil, că se prepară în partidul de la pu­tere mari lovituri de teatru, că ceea ce am anunțat mereu în cursul anu­lui politic — tratative între „canta­­cuziniști“ și d. Nicu Filipescu — nu mai pot fi azi dezmințite. De altfel, în ajunul lui 10 Mai, această conivență între cercurile can­­tacuziniste și d. Nicu Filipescu s’a dat pe față într’un chip destul de stîngaciu, care avea însă avantajul de a fi, foarte transparent Se proectase poate chiar remania­rea pentru ajunul jubileului — ceea ce rezulta din acea notă a unui ziar cantacuzinist — dar se pare că în loc de remaniare se vedea haos și s’a renunțat. D. Nicu Filipescu s’a de­cis o societate de salvare Unde se arată cît e de necesară o societate de calvare la noi și cum funcționează o asemenea societate în strainutat. Toți ciți au vizitat Expoziția, au pu­tut vedea în apropierea pavilionului austriac, un alt pavilion mai mic, în care expune societatea voluntară de sal­vare din Viena. De câta ori nu s’a ară­tat chiar în acest ziar cît ar fi de ne­cesar să se institue și la noi o societa­te de salvare ? O încercare făcută la serbarea de zece Mai din ăst­an, din inițiativa d-lui dr. Nicolae Minovici, a arătat cu­ ar fi de utilă o asemenea in­stituție, căci numai în dimineața aceea serviciul medical a intervenit de 18 ori. Expoziția vienezilor Și acum vedem la pavilionul societă­­ței de salvare vieneze, cum e organi­­zată o stațiune de salvare. Vedem sala de operație, vedem diferite instrumente și truse, vedem diferite bare de tran­sport și vedem splendidul car pentru răniții și bolnavii gravi. Singur cazul a­­cesta din urmă ajunge pentru ca să ne dăm seamă de utilitatea instituțiunei întregi. E rușinos lucru, dar trebue s’o recunoaștem, că n’avem in tot Bu­cureștii un caz sistematic pentru tran­sportarea bolnavilor. Un domn Weil din Viena are un frate in Capitala noastră. Fratele se îmbolnăvește de apendicită și trebue să se supue unei operațiuni. Cînd e vorba să fie dus la spital, se constată că nu există un vehicul potri­vit și că bolnavul trebui urcat, pe cînd zăcea în cele mai grele dureri, în un cuplu de piață, într’o poziție imposibilă și chinuitoare. D. Weil din Viena miș­cat de durerile fratelui sau, recunoaște utilitatea unei societăți de salvare pen­tru București, stărite din răsputeri, a­­duce expoziția societăței vieneze aci, lucrează acum ca stațiunea expusă să fie și întrebuințată și cum un singur demers pe lingă d. dr. Obreja și d. Mih­ail Cantacuzino, primarul Capitalei, a fost suficient, putem spune ca ne a­­propiăm de momentul cind prima sta­țiune a societăței române de salvare va deveni o realitate. Societatea din Viena Societatea de salvare din Viena a fost întemeiată din inițiativă și cu mij­loace private. Adevăratul ei fondator a fost profesorul Mundy care poate fi considerat și ca întîiul organizator al unui sistematic serviciu de salvare. A­­lături de profesorul Mundy a lucrat în mod neobosit consilierul imperial d-rul Charas, astăzi directorul și medicul primar al societății. Societatea se în­treține exclusiv din cotizațiile membri­lor, daruri, ofrande, legate, etc. Ea mai e subvenționată și de unele autorități. Toate serviciile ce le face societatea sunt voluntare și gratuite. Personalul ei se compune din 21 medici, 6 funcționari, 19­ servitori sa­nitarii, 8 vizitii și 2 șoferi. Toți funcțio­nari primesc lofuri. Dela 9 Decembrie 1881 cînd societatea a început să func­ționeze și pînă la 31 Decembrie 1905, societatea a intervenit în 152.886 de cazuri de îmbolnăviri subite, sau răniri și a făcut 105.949 transporturi de bol­navi. Ea a mai intervenit de 19.906 ori cu ocazia unor evenimente extraordinare cu­m sunt catastrofe de cale ferată, in­cendii mari, cazuri de demență, cazuri de moarte violentă. Societatea a organi­zat de 3560 ori ambulanțe provizorii. Intervenția ei a fost cerută în 66.463 ori de poliție și alte autorități și de 69.647 ori de particulari. Cheltuelile societății se urcă la 180 000 coroane pe an. Organizația serviciului Organizația serviciului de salvare vie­nez, care după cum ara spus, a servit de model pentru toate instituțiunile si­milare înființate în alte părți, este cît se poate de perfectă și are în vedere toate ca­zurile ce s’ar putea ivi. In stațiunile societăței cei 21 medici fac pe rind garda cîte doi, așa că niciodată, nici un moment, stațiunea nu e lipsită de ajutorul și sfatul unui doctor. Ziua și noaptea, înăuntrul­ stațiunei, sau în ori­ce parte a orașului Viena, societatea a astfel în stare de a veni într’ajutor la primul semnal. Cinci trăsuri de ambu­lanță cu cai și două automobile stau în­totdeauna gata de plecare. Afară de a­­cestea societatea posedă 30 care de am­bulanță de tot fiiul, mari provizii de truse de pansamente, medicamente și instrumente, bare de tot felul, utensile sanitare, aparate de salvare, dintre cari nu lipsește nici faimosul Pneumatofor cu care minerii germani au făcut ade­vărate minuni cu ocazia lucrărilor de salvare de la Courrieros. Ea caz fie catastrofe Pentru cazuri de catastrofe societatea vieneza are o organizațiune specială ca­­re-i permite ca să intervie repede cu mulți medici, servitori sanitari și sal­vatori. Un mare număr de medici cari Interpelările la Casiera franceză Clemenceau contra ltd Jaurea Ministrul de interne a ținut un dis­curs foarte aplaudat, răspunzînd atacu­rilor oratorilor socialiștî și justificînd atitudinea sa în grevele dela Nord și Pa­sul de Calais. El a dat dovadă de multă îndemînare și tactică reușind să cîștige în favoarea guvernului sprijinul republicanilor din stînga și chiar a celor din extrema stînga, și­ a fost atît de abil încît chiar socia­liștii ale căror doctrine le-a zeflemisit, nu s'au putut reține de a’l aplauda. Date fiind spiritul și verva retorică a d-lui Clemenceau precum și interesul po­litic cel prezintă discursul său, rezu­măm părțile lui principale. Răspunsul lui Clemenceau —Interpelat direct și personal de către d. Jaures, vreau să aduc mai întîiu o­­magiile mele nobilei pasiuni de justiție socială care însuflețește cu atîta măre­ție eloquența sa. Infer’o mișcare irezis­tibilă de idealizm, el vrea fericirea o­­menirei și nimica nu’l împedică dela aceasta. Amphion, modest, ridica zidurile The­­bei la accentele lirei sale ; la glasul d-lui Jam­es se desâvîrșește un mira­­cul mult mai mare : el vorbește și toată organizația seculară a societăților ome­nești se dărîmă pe neașteptate (apla­uze). „Tot cea ce omul a gîndit, a voit, a realizat, pentru îmbunătățirea soartei sale, pentru a aduce un început de drep­tate socială, tot ce a suferit prin sînge și sabie, de cînd s’a ridicat din caver­nele sale pînă la cucerirea planetei ce stăpînește, toate victoriile sale, totul se reduce în praf, se ridică ca fumul și dacă urmăriți acest fum în aer, îl ve­deți oprindu-se în palate somptuase și strălucite din cari orice mizerie este exclusă (aplauze). „Acesta este răul social eliminat din opera Genezei, răul­­ pe care nici Je­hovah nu l’a putut ridica; nu ne vor mai rămîne decît relele condiției noas­tre omenești, și, v’o jur, va fi de ajuns. (Aplauze) „D. Jaurès vorbește prea de sus, ab­sorbit de luxosul sàu miragiu, dar eu de jos, de pe șes, eu lucrez un sol in­grat, care îmi refuză recolta, de unde diferența punctelor de vedere pe care bunăvoința sa își dă atîta silință a mi-o erta. (Aplauze la stînga și în centru). „D. Jaurès, mi-a făcut onoarea cîtorva flori, dar am­ recunoscut îndată că a­­ceasta nu era decît pentru a mă jertfi mai cu pompă pe altarul colectivismu­lui ; din nenorocire nu fac parte, din o­­bicinuință din victimele rezignate: „Eu mă zbat, eu strig, eu mă revolt, și la această tribună m’am urcat pen­tru a protesta. (Aplauze), „De ce sunt acuzat ? D. Jaurès a spus într’un limbagiu cam aspru, că am res­pins, am apăsat clasa muncitoare nu mai mult ca oricare alt guvern din Franța — cum au declarat chiar acum d-nii Thevrier și Vaillant — dar mai mult ca cea mai mare parte din guver­nele reacționare ale Republicei. „Eu am respins clasa muncitoare! Unde am întilnit-o oare această clasă munci­toare * (Foarte bine­ foarte bine !) Muncitor și clasă muncitoare „Nu trebue să se creadă că clasa mun­citoare este în cauză pretutindeni unde se află un muncitor, ar fi o greșeală de limbagiu. Unde am întîlnit oare această clasă muncitoare, unde pe cel ce o re­prezintă in mod legitim ? Ia dosul ba­ricadelor în fața cărora a căzut locote­nentul Laute­r ? „N’am venit aci ca sa fac procesul cla­sei muncitoare m­ei a greviștilor dela Nord, dar trebue să fiu lăsat să spun tot ce gîndesc și să rămîn stăpin cu cuvîntul meu­. „Nebunii aceia cari prădau și distru­­geau locuințele camarazilor lor formau­ clasa muncitoare ? Pe acești mineri i-a am văzut, dar, erau ei reprezentanții clasei muncitoare ? (Aplauze). „Mi-ați făcut grația de a crede că con­sideram ca cel mai mare dezastru o în­­tîlnire între trupe și lucrători. Dacă nu mi-ați fi făcut această dreptate mi-­și fi făcut-o singur și aceasta mi-ar fi fost de ajuns. Am făcut tot ce era cu putință pentru a evita acest dezastru. (Aplauze). „N’ați văzut că’n mijlocul atîtor difi­cultăți ce mă înconjurau, dificultăți pe cari nici un guvern nu le-a cunoscut, am ținut să arăt prin prezența mea că nu voiam să las pe nenorociții înebu­­niți să meargă la moarte. (Aplauze). „M’am expus însu­mi unde am putut-o face. Și veniți să-mi spuneți că eu re­prezentantul unui guvern, ai cărui sol­dați au fost omorîți, am umilit clasa muncitoare mai aspru ca guvernele pre­cedente, al căror jandarmi au omorît pe greviști și in contra cărora n’ațî avut nici un cuvînt de blam ! (Aplauze in stînga și în centru, întreruperi in ex­trema stingă). Mă adresez d-lui Jean Jaures care în ziua care a urmat evenimentelor din Chalon, n’a găsit un cuvînt de blam în Humanile pentru un guvern ai cărui jandarmi au tras asupra lu­crătorilor. (întreruperi in extrema stingă). Nu acuz acest guvern ; nu e treaba mea să’l judec, constat un fapt, îmi cereți socoteala, am dreptul de a v’o cere și vouă. N’ați scris în zia­­rul d­v. un articol pentru a blama gu­vernul de-atuncî și cînd socialiștii în majoritate i-au votat o ordine de zi de încredere, ar țî luat condeiul pentru a-i justifica. (Aplauze). La Lens și la Paris D. Clemenceau face în sfîrșit istoricul conduitei­ sale personale în timpul ace­stor evenimente și vorbește de cela două vizite la Lens, de dificultățile ca le-a întîmpinat și de atitudinea amenin­țătoare a greviștilor. —„In cursul acestor voiagii mi s’a co­municat că căpitanul Lesaga împresurat in cazarma din Lievin, cere autorizația de a trage asupra mulțimea. „N'am voit să dați acest ordin neș­­tiind la Arras cea ce se petrecea la Lievin. Am răspuns căpitanului Lesage să nu facă uz de armele sale decît a­­tunci cînd viața soldaților săi va fi a­­menințată. Două ore mai târziu căpita­nul Lesage s’a retras fără a fi tras fo­curi“. Ministrul inzistă cu probe asupra prudenței cu cari au fost date ordinele Cerem­mline DUMINECA 11 IUNIE GRATUIT prima fascicolă din FANTOMA NEAGRA MASE ROMAN POPULAR DE SENZAȚIE © 5 KAMI FASCIC’® ILA (9S fascicol ® Im total)

Next