Adevěrul, august 1906 (Anul 19, nr. 6088-6116)

1906-08-05 / nr. 6092

­ And al XVHMea. — No 6692.m **#*#!* itt 14»u4tt iMirfe FOXDATOR Alex. Y. Beldimann nJBlilCITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI de PUBLICITATE CAROL SCHUI­DER . Do Bacurești, Str. Karageorgetici 16 Telefon 3|* ESTID AUSTRIA, DF5ABI1 tl GEIKAKI A «• adreu d-lo* Dok» NChf. li» Atl|CltftH i Emricli tissiir. — v 1 E H a concesiune exclusivi Cn an si luni a luni o lună e turn­i St Peatru Capital* No. 14110 . Provincie si Străinătate No. 13140 Apare zilnic la ora «£ seara cu ultimele știri ale zilei Bisireurile ziarului: Str. Sărindar, 11 TELEF08 K^esa Sîmbătă 5 August 1906 BISECTOR POLITIC € © A^T. Millie „ ABONAMENTE On an.......................lei IC­# 1 ■ • . »­­ * » Cr— MO 5 luni a inna In In&Oafe tadoU AMOHAHENTE COHRIrSATE (Adevărul Politic­ii Dimineața) lei 33.— 16.— 8.— * Liniștirea guvernamentalilor Un guvernamental e de părere că p­nâ la deschiderea parla­mentului se vor aplana toate neînțelegerile dintre guvernamentali Sunt cîteva zile de cînd vorbeam cu un distins membru al partidului conservator, despre situația din acel partid. Și observam că, în timpul din urmă, neînțelegerile dintre cantacti­­ziniști și tachiștî au izbucnit și au ajuns la o așa tensiune că o catas­trofă îmî pare inevitabilă. ..J­ La această observație a mea, dis­tinsul conservator me-a opus urmă­torul raționament. — Eu am Credința că neînțele­gerile din partidul nostru nu sunt decit un joc de pas. Ele au prove­nit din cauză că n’avem opoziție care să ne hărțuiască și deci să ne silească pe toți să stăm în apărare. „Cind s’au produ­s neînțelegerile ? După ce s’a terminat activitatea­­ parlamentară și opoziția a intrat în­­ neactivitate. Atunci au început să se manifesteze unele nemulțumiri, care, din fericire pentru noi, nu sînt de o importanță prea mare. Și eu cred că e bine să se manifesteze nemulțumirile ce există. Dacă ele se manifestă, conducătorii partidului le pot cunoaște și deci sînt în măsură să se gîndească la potolirea lor. „Dacă acele nemulțumiri nu s’ar manifesta, ele ar putea crește con­siderabil în tăcere și la urmă ar iz­bucni, cauzînd o catastrofă în par­tid. Exemplul cel mai bun P am a­­vut la liberali, cînd guvernul res­pectiv a fost nevoit să se retragă din cauza grevei ce izbucnise și care era efectul nemulțumirilor din partid, ținute pînă atunci înăbușite. Conservatorul nostru continuă: — Chiar dacă mulțumirile ar fi foarte grave pentru situația parti­dului, eu sînt de părere că ele to­tuși se vor aplana pînă la deschi­derea parlamentului.­­ „Căci fruntașii noștri, ca toți oa­­­­menii politici, sînt foarte prudenți cînd e vorba de situația lor. Amicii d-lui Cantacuzino pot să se plîngă în contra takiștilor, iar aceștia pot să învinuiască de nesinceritate și ingratitudine pe cantacuziniști. La urmă însă toate neînțelegerile se vor aplana, căci atît d. Cantacuzino, cit și d. Take Ionescu sînt oameni foarte prudenți, cînd e vorba de propria lor situație și de răspunde­rea ce ar avea-o față de partid, cînd, din cauza neînțelegerilor din­tre cele două elemente conserva­toare, partidul ar fi nevoit să treacă în opoziție. #De a­cea eram credință că pînă la "deschiderea parlamentului situa­ția din partidul nostru se va clarifica și toate neînțelegerile se vor aplana.­­ Cei cari vor avea nemulțumiri mai adinei, își vor rezerva dreptul să se manifesteze cu ocazia discu­lp­ției de la Adresă. Dar atunci va fi și opoziția în gardă și desigur că, în al treilea an de guvernare conservatoare, o­­poziția va fi mult mai violentă cu guvernul de cum a fost pînă acum. Și în fața pericolului comun, mi­niștrii și amicii lor din parlament se vor sili iarăși să arate că blocul conservator există și că toate în­cercările opoziției de a sfărîma a­­cel bloc, trebue să rămîe zadarnice. „In fața acestui curent de unire și de pace deplină în guvern și în partid, cei nemulțumiți se vor ab­is ține de a face note discordante și vor aștepta alte ocazii spre a-­gî ma­nifesta nemulțumirile. „Are să urmeze însă discuția la budgete și votarea legilor ce s’ar mai crede necesare și cei nemulțu­miți vor aminti necontenit manife­­­ Starea supărărei lor pînă ce sesiu­­ninea parlamentară va fi închisă. * „Nu sînt presupunemi cele ce’țî spun, observă conservatorul cu care am avut convorbirea. Sunt deduceri din constatările făcute în alte legisla­turi. „Iți reamintești că anul trecut, că­tre sfîrșitul verei, se vorbea foarte mult de o criză guvernamentală. Se făceau chiar pariuri că înainte de deschiderea parlamentului, are să se facă o largă remaniare, care va avea de scop isgonirea din guvern a d-lui Bădărău și reducerea prepon­derate­­i lui Take Ionescu în gu­vern și partid. Faptele sunt prea re­cente pentru a nu fi ținute minte. „Dar imediat ce s’a deschis parla­mentul, s’a clarificat situația. Mai Intíia fruntașii și apoi miniștrii s’au­­ [UNK]­ întrecut în a arăta că în partid și în guvern e cea mai deplină înțele­gere. Și înțelegere a fost, cu toate atacările violente și une­ori dispe­rate ale opoziției, căci nici o schim­bare nu s’a produs, pînă ce eu s’a închis parlamentul și s’a inaugurat expoziția. „Iată cari sînt motivele pe cari mă bazez eu cînd susțin că pînă la des­chiderea parlamentului se va liniști furtuna ce s’a iscat în partidul con­servator­. * Convorbirea a continuat după a­­ceia asupra viitorului partidului con­servator. Observațiile distinsului gu­vernamental făcute asupra acestei chestiuni ne par deasemenea inte­resante și de aceea le vom expune cititorilor, într’un viitor articol. NAZCITII R. P. Romîni, bulgari și greci Iată extrase din câteva note diploma­­tice rom­îneștî, bulgărești și grecești: Grecii. — „Romînia ce persecută su­pușii. Expulzările sunt o măsură nedemnă de un stat civilizat Tot așa retragerea calităței de persoană morală ce s’a acor­dat comunităților noastre“. Romînii­—„Suntem un stat de ordine noi în Orient. Noi vom duce lupta cu mijloace civilizate“. Bulgarii.—„Noi nu vom tolera ca gre­cii să se erijeze la noi ca stat în stat. Să sa ducă în Grecia dacă nu le place aci. Noi nu vom tolera măcelărirea fra­ților noștri din Macedonia. Noi înțelegem indignarea națiunei noastre“. Urmarea : noi avem laudele Europei; grecii măcelăresc pe aromînî; bulgarii pun pe greci la respect. Al cui va fi succesul ? Brat-Ivan O chestie gravă Am venit „Epoca­“ să lămurească acuzarea ce a adus cabinetului Can­­tacuzino că face sau tolerează să se facă șantagii pa chestia expul­zarea grecilor. „Epoca“ a răspuns: această acu­zare a mai ridicat-o și alt ziar și citează apoi un caz, fără nume pro­prii, fără nimic. După aceasta însă exclamă triumfătoare : „Credem că acum „Adevărul“ va fi mulțumit și va tăcea!“ Apoi nu merge așa. Cînd ridici o acuzare, atît de gravă în aceste momente, mai ales ca aceea pe care a ridicat-o „Epoca“, nu ajunge să te repezi la faptul că alt ziar a ridicat aceeași acuzație fără se se precizeze nimic. Și situația devine mai penibilă pentru un ziar care ca .Epoca“ în chestia grecească se află într’o situație foarte delicată. Cît despre povestea de la hotel Splendid, de care „Epoca“ vorbește iarăși fără a cita nume și a preciza nimic—ea nu dovedește de­cît că zia­rul acesta trebuie să știe ceva, și dacă știe e dator să vorbească. Sau poate nu știe nimic ? Posibil și aceasta. Atunci purtarea „Epo­­cei“ care mai are și pretenția de a fi organul oficial al unui partid, este atît de neauzită, în­cît nu se găsesc cuvinte destul de tari pen­tru a o condamna. Ar fi un act de felonie, de oare­ce romîni ne este rușine. Alli­­­m II IH1IIII Ad‘ O chestie orává."J Exploatările ambițiile lor personali ăectt pe soarta unui popor care geme sub jugul chinuitor al indiferenței și inconștienței celora de la cîrmă, un popor care plătește zilnic cu vieți inocente și mai valoroase ca cele ale nevrednicilor conducători!!... Cuțitul a ajuns la os !... Deci cumpă­nească bine șefii, gravitatea impasului în care ați pus pe acest popor îndelung răbdător. E un moment psihologic de disperare în fața desnodămîntului fatal, de aceea d-nii Duma și Conțescu trebue să ia seamă la prăpastia ce cu nesocotință își sapă la picioarele lor. * Desigur acest conflict nu mai poate dăinui, d. general Lahovary trebue să intervie energic. Mă informez tocmai că soluția ce gu­vernui socotește să dea conflictului Duma Conțescu ar fi următoarea: Duma să rămîn tot locului, iar Conțescu să fie transferat la Salonic, aducînd în locul lui pe faimosul Pădeanu. Dacă această combinație este fapt împlinit, iminența catastrofei finale este efectul legitim și foarte natural. La Salonic­­, Conțescu va găsi pe revizorul facit care se știe că din cauza pasiunilor reciproce ce-șî hrănesc, acesta din urmă a fost permutat în circum­scripția Salonicului. Lovitura mortală ce ar desăvîrși opera de distrucțiune ar sta mai cu deosebire în aducerea pentru a treia oară a lui Pădeanu, la Bitolia, centrul de acțiune al cauzei macedonene.. Această măsură va revolta spiritele și conștiințele cele mai calme, iar din partea guvernului ar de­nota o nepricepere vădită și o necuno­ș­tință absolută a lucrurilor macedonene. Un macedonean vea altă însemnătate, și era intere­sant să vezi ce atitudine va lua pre­sa. Ei bine, presa a fost unanimă în a respinge afirmațiunile împăra­tului și chiar și ziarele oficioase, cari nici­odată nu critică declara­­țiuni împărătești, au derogat de data aceasta de la regulă Presa franceză serioasă, pe care împăratul a excep­tat-o ca și pe cea americană, cu o­­cazia acuzărilor ce a adus ziariști­lor, a luat ca cea de întîi apărarea colegilor germani. Și în ce privește regretul împăratului că ziariștii nu sunt ținuți să depue nici un exa­men și să posedă nici o diplomă, un ziar francez a găsit răspunsul foarte reușit care credem că va rămîne cla­sic : »mai există și o altă categorie de oameni, cu o misiune foarte grea, cărora nu li se cere nici diplomă, nici examen de capacitate : Suve­ranii". Noi gazetarii sîntem condamnați, sau datori, după cum vroiți, să ne ocupăm de toate, numai de propriile noastre interese nu. Cu toate ace­stea am făcut azi o excepție și am povestit cele de mai sus despre ale noastre. Le-am povestit pentru că ele sunt cu deosebire instructive. Ga­zetarul este un om care muncește din greu­ și la posturi foarte expuse. Cei cari îl invidiază nu’și dau seamă de răspunderea ce apasă asupra lui. N’am povestit însă cele de mai sus numai pentru public, ci și pentru colegii aceia sinceri, cari sînt vic­tima unei școli nenorocite. Și noi putem să ne permitem a scrie ast­fel, pentru că nu putem fi bănuiți că vroim să ne ferim de atacuri. Din cîte atacuri ni s’au dat pînă a­­cum, în toate noi am rămas victo­rioși, noi am luptat deci mai cu suc­ces, dar, nu putem spune că aceasta ne-a făcut plăcere. Luptăm cu drag pentru o cauză, dar numai cu grea inimă ne decidem a răspunde cu personalități la personalități. De altfel credem că cearta între gazetari, pornită adesea și din invi­die profesională, nici nu are rost. Dacă nu se sus men­ționata polemică dintre împărat și gazetari—examene de capacifcate ce­lor cari intră în presă, cei intrați depun zilnic examen înaintea publi­cului. Și examinatorul acesta impar­țial și incoruptibil ne consacră sau ne condamnă. Zadarnic ne certăm între noi,—publicul e suveran în a­­precierea sa și aprecierea aceasta face succesul unui ziar, pe care nu atacuri „colegiale” și personale îl pot zdruncina. T­ot ce știm In privința jafului care domnește în regiunile muntoase de cîțiva ani, am aflat din anchete par­ticulare și locale, din plîngeri indi­viduale și din procesele pendinte îna­intea justiției. Un raport general, complect și în­­temeiat, ne avem asupra exploatărilor forestiere. Aceasta este foarte regretabil și pune în evidență că serviciul nostru silvic fie că n’a fost autorizat să facă un asemenea raport, fie că a fost chiar oprit să-l facă, în fine dove­dește că statul nu știe, nu vrea sau nu este lăsat să exercite un control asupra întreprinderilor din munții noștri. Asupra interesului ce-l are statui de-a exercita cea mai riguroasă su­praveghere la tăierea pădurilor, nu mai încape discuție. Ceea ce a făcut guvernul la Lo­tru, e cu totul în altă direcție. La Lotru s’a venit în ajutorul concu­renților firmei Groedl care vrea să rămînă singură în munții Vîlcei, fără concurenți. Dar prin faptul că se declară Lo­trul de domeniul public, nu se re­zolvă întru nimic chestiunea cea mare a modului cum se taie pădurile noastre de către toate societățile fo­restiere. Chestia trebue car pusă pe acest teren, absolut obiectiv și în această direcție se impun grabnice măsuri din partea guvernului. Deocamdată ar trebui ca ministe­rul domeniilor, în resortul căruia cade chestiunea pădurilor, să ordone o mare și nepărtinitoare anchetă ge­nerală și să pună astfel în lumină, pentru toată lumea, cum se exploa­tează azi pădurile din țara romî­­nească. R. X. In cauza macedoneană Părerea unui macedonean asupra conflictului dintre inspectorul ge­neral al școlilor din Macedonia și reprezentantul Romîniei la Bitolia. Primim spre publicare următorul ar­ticol : Cauza națională a fraților din Pind trece printr’o fază de foarte grea cum­pănă care în mod imperios trebue să hotărască între viață și moarte. Cauzele esențiale ale acestei nenorocite stări de lu­cruri nu vin numai din afară cum s'ar crede poate în general. Nici indiferența premeditată a guver­nului turc, nici complicitatea sa în mîr­­șeviile și vandalismele medievale ale gre­cilor; nici cruzimea și iezuitizmul șefului religios pretins ecumenic ; nici revolve­rele ori pumnalele bandiților operatori de prin răspîntie sau de prin codru; nici discursurile șoviniste și anachronice al incendiarului Casasis, nimic din toate astea nu demoralizează pe năpăstuiții frațî macedoneni hotărîțî a atinge ținta lor [UNK] ideală. Sînt și alte cauze ale dezastrului fatal care-î amețește și-î surprinde ahtiați în drumul lor evolutiv, sînt cele de prove­niență intimă și cu totul organice. Certe și dihonii la Salonic; discordii și scandaluri grave la Bitolia. In lanina intervenirea providențială a d-lui, fost consul numai pe 7 luni aci. Brăileanu, a pus capăt tuturor animozităților, per­sonale, așa că pe vremurile astea de res­triște, cercul romînesc de aci deși restrîns se înfățișază însă unit și neatacabil. Dar ceea ce a pus vîrf mizeriei din Bitolia, este conflictul de principiu (?) ce s’a iscat între d. inspector general al școlilor și d. consul al Romîniei. Șirenele de sînge scump și nevinovat ce curge zilnic cald în fața ochilor lor nu îi impre­sionează oare, nu mișcă conștiința acestor rămîni ? ! Mare mare preț pun acești domni în ■* Adevĕrul! Două tactici Noi ezităm să-i expulzăm pe greci în detaliu Bulgarii !! expulzează cu harta. Contra noastră grecii se pling că sînt persecutați. Cu privire la bulgari tac! O grevă Fetele de la regie s’au pus în grevă. Iată Ceva care a surprins pe șefii lor, cari știau că femeile la noi nu au alt drept decit acela de a fi.... brutalizate. O părere Conu Iancu Nădejde, fostul „șef al comitetului executiv al partidului so­cialist al muncitorilor din Rominia" e acum de părere că o grevă trebue să se anunțe patronilor cu 15 zile mai îna­inte. Această schimbare de păreri este ur­marea faptului că și cei cinci cititori ai Violenței s’au pus în grevă fără a vesti cu 15 zile înainte pe patronii ace­­lei gazete. int. împărat și gazetari Moravurile noastre politice sînt încă destul de înapoiate și cum presa este oglinda vieței politice, nici mo­ravurile din presa noastră nu­ sînt tocmai fără de cusur. Cine se îndoește de aceasta—și nu sînt tocmai mulți—să se uite numai la solidaritatea ce domnește între gazetari. Ea nu ne dă tocmai un tablou înălțător. In loc de a se o­­cupa de lucrurile publice, ziariștii noștri se ceartă între dînșii, nu poți emite o idee, nu poți apăra o cauză, fără ca să nu te expui a fi ata­cat în mod personal. Așa e la noi, aiurea însă nu. Deși nu sunt un partizan al ano­nimatului ce domnește în presa ger­­­mană, dar totuși trebuie admirat la această presă, obiectivitatea ab­­­solută ce o stăpînește, și colegiali­tatea cu care se tratează ziariștii în­tre dînșii. Ori­cît de opuse ar fi i­­deile ce ei reprezintă,­­ ca ziariști ei sînt prieteni, colegi, cu interese profesionale comune. Căci la urma urmelor noi gazetarii sîntem niște meseriași, cărora li se cer oare­care aptitudini speciale, dar cari lucrează în genere pentru un patron și con­tra plată. Ca meseriași însă avem neapărat interese comune și avem o onoare comună de aparat, onoarea profesională. Cînd această onoare e atacată de cineva, trebue să se manifesteze so­lidaritatea ziariștilor. Și ea s’a ma­nifestat zilele acestea în Germania, și s’a manifestat contra împăratului Wilhelm II care s’a pronunțat în termeni aspri contra gazetarilor nemți, acuzîndu-i pe dînșii de fap­tul că din cauza Marocului un răz­­boiu franco-german era aproape să izbucnească, împăratul s’a expri­mat și în sensul că în presa se află oameni cari n’au destulă competență și nici sentimentul de răspundere destul de dezvoltat, — pentru că în presă pot pătrunde oameni fără a fi supuși la vre­un examen și fără a poseda vre­un titlu. Trebuie recunoscut că împăratul nu a fost original în această perora­ție a sa. Ceea ce a spus el despre răspunderea și capacitatea ziariștilor sunt fraze vechi din arsenalul ace­lor reacționari cărora presa le-a fost în­totdeauna antipatică, cum îi este bufniței nesuferită lumina. Dar acu­zarea din asemenea gură augustă a­ Greva de la regre iată la scurt timp a doua grevă pe care o avem intr’o întreprindere a sta­tului. Aceasta nu dovedește de­cît că la stat lucrătorii sînt tot atît de răui ex­ploatați, dacă nu chiar mai răui, de­cît la cei mai fără de scrupul patroni par­ticulari. După greva factorilor poștali, avem acum pe aceea a fetelor dela regie. Mai întSI au încetat lucrul colo dela fabrica de tutunuri, acum s’au asociat și cele de la fabrica de chibrituri. In ambele aceste ocupațiuni, lucrul se face în condițiunî neigenice —și­ orî cite măsuri s’ar lua —­în condițiuni dău­nătoare pentru sănătate. Și din datele ce s’au publicat în ziarul nostru, ceti­torii au putut vedea că salariul ce cîș­­tigă bietele femei și fete de la regie, sînt atît de mici, în­cît li se poate a­­plica zicala muncitorească, sînt prea mari pentru a muri, prea mici pentru a trăi. Oricine a studiat puțin chestia mun­citorească știe că între cele mai rele condițiuni de muncă, cea mai rea este munca în acord, adică munca cu bucata. Se întimplă să se cîștige cu acest sistem mai bine, dar ca sănătate muncitorul perde necontestat mai multă, de cît la munca cu ziua. Ei bine, la regie se face munca in acord. Și totuși, cînd lucrătoarele a'au pus în grevă, s’a recurs la paturile poștelor pentru a le forța să lucreze. Aceste mal­tratări sînt atît de revoltătoare, în­cit se impune cel mai energic protest din partea publicului. Statul cîștigă atît de mult de la regie, în­cît e pur și simplu o rușine ca să rupă mereu din mizerabilul salariu al acestor lucrătoare. Greva aceasta trebue să se termine cu acordarea ce­rerilor muncitoarelor. Pol. BMW DE PUN­ Ziarele continuă să releveze mă­sura luată de guvern, pe Lotru, con­tra firmei Groeul și cu această oca­zie, s’a pus, din nou, în dis­cuție modul sălbatic cum se exploa­tează la noi pădurile. De ani de zile se duce o campanie pentru a se pune ordine în exploa­tările forestiere și cu toate acestea nu sa semnalat pînă acum absolut nici o anchetă din partea guvernului pentru­ a se constata, cu fapte și date precise, cum, cine și ce întin­dere de păduri sa exploatează în țara aceasta. 8»­O GiKr BBl și măsurile Epiira­peeilor Aâează romîni­ macedoneni din Capi­tală au­ ținut o consfătuire, căreia, din surse pozitive o putem afirma, însuși guvernul îi atribue o importanță deo­sebită. Din cele petrecute la această întru­nire reese că spiritele romînilor mace­doneni sînt foarte agitate. Ei amenință guvernul că’șî vor face singuri dreptate dacă nu se vor aplica măsurile proec­­tate contra grecilor dîndu-se astfel sa­tisfacție întregul opinii publice. In adevăr, dezitatea și lipsa de­nergie de care dă dovadă guvernul față de grecii din țară în aceste mo­mente cînd aromînii continuă a fi mă­celăriți de bandele grecești, sînt mai mult de­cit condamnabile. Revolta romînilor­ macedoneni e jus­tificată și la ea se va asocia, de­sigur, tot ce simte romînește. Slăbiciunea guvernului față de grecii dela noi produce o impresiune cu atît mai penibilă, cu cît chiar măsurile pro­­ectate, slabe prin ele înșile, contrastează în mod viu cu modul de procedare al bulgarilor. Dacă era de șovăelt inaugurată în ul­timul timp va persista, nu e exclus să avem de înregistrat și la noi turburări și excese cari nu vor fi de­cît conse­cințe regretabile ale tacticei guver­nului. Ignotul PĂRERI ȘI IMPRESII Oameni »întem­­­ eind noi redactorii „Adevărului” am citit primele amănunte asupra tragicu­lui sfîrșit al conductorului I. B. Geor­­gescu și cînd un coleg care fusese la do­miciliul victimei ne-a informat asupra stărei în care rămîne familia, — primul nostru gînd a fost: societatea trebuie să vie aci în ajutor nenorociților rămași pe urma lui Georgescu. Statul va face, va trebui să facă și el tot ce-i posibil,—dar societatea e datoare să aducă un omagiu aceluia care și-a dat viața în serviciul ei. Am făcut apel la mărinimia cititorilor noștri, și sîntem mîndri că primele cea­suri după apariția ziarului ne-au dovedit că nu ne-am înșelat în speranțele noas­tre. Bunătatea tradițională a romînului, nu s’a dezmințit nici de astă dată și spe­răm să adunăm o sumă frumușică pen­tru mama, soția și copiii răposatului, sumă ce nu va putea nici­odată să ni-i înlocu­iască, dar cel puțin o va feri întră cifva de lipsă. Dar iată că abia începusem să înregis­trăm cu satisfacție sumele ce primiam, că ne și aflam în fața unei groaznice pro­bleme. Asasinul mizerabil și îndrăzneț lăsase și el acasă o femee și trei copii, care duc și el cea mai mare lipsă. Ce sînt de vină aceste ființe nenorocite, dacă a­­cel care ar fi trebuit să îngrijească de ele, de mult un rătăcit de la calea bine­lui, a sfirșit ca ucigaș și se va sfîrși în ocnă? Ce e de vină această femee care plîngea zmu­gîndu-și părul din cap și acești copilași nenorociți, cari plîngea și simțind instinctiv că ceva grozav trebuie să se fi întîmplat pentru dînșii, de vreme ce „mămița“ lor­ plînge astfel­­ . Legea creștinească, legea omenească spune că și în acest caz trebue interve­nit. Ba ne învață să ajutăm chiar și pe ucigaș.—cu atît mai vîrtos pe nevinova­ții ttrici de dinsul în prăpastia mizeriei! Dar noi făcusem apelul la public pentru cei rămași de pe urma victimei și n’a­­­vem nici un drept să împărtășim pe so­ția și copiii celuia care l-a nenorocit din sumele ce compătimirea și recunoștința au­ trimes în amintirea faptei eroice a lui Georgescu. Iată un problem greu pentru noi. Oa­­­meni sîntem. B. Br. CHESTIA ZIS Brat-Iwan. M. cZkbf *me fu9? grecule ? In Grecia ? Grecul. Nu frațicuie, ma duce în Romania,—acolo este Eldorado al nostru, al grecilor... Autocratismul și revoluția AnpUcar Cipriani dovedește intr’un articol ‘ apropiata prăbu­șiră a monarc­iei ruse, și iminenta victorie a revoluție! Reproducem în extenso un articol al distinsului publicist și revoluțio­nar Amilcar Cipriani, cu privire la situația actuală din Rusia, articol publicat în ultimul număr al ziaru­lui francez, „La Petit République“ sub titlu de „Opinii republicane“. Autocratul Nicolae a evîrlist masca de fals constituțional și printr-o lovitură brutală, îndelung meditată, a înăbușit embrionul libertăței acordate, pentru a relua cu mina tremurătoare puterea ti­ranică și sângeroasă. Prin glasul ministrului sau Stroypin, el voia să ne facă a crede că va urma, ci nulitatea și sclavul călăilor libertățea „o politică de reforme viguroase“. Și primul sau act a fost să organi­zeze prin zbirii săi, masacrele care au inundat Rusia cu siegele proletarilor. Istoria, această grandioasă stăpînă a vieței, ne-a învățat că acei cari se pun orbește și nebunește în fața progresu­lui popoarelor, sînt mai curînd sau mai tirziu pedepsiți fără milă, căci o nouă eră istorică trebue cu ori­ce preț să se desăvîrșească. Toți acești oameni încoronați cred, pentru că pot asasina nepedepsiți mase dezarmate, că vor putea opri pentru totdeauna destinele popoarelor. Văzîndu-I lucrînd astfel îți fac im­presia acelora cari, pentru ca un torent să nu ducă cu dînsul­ette­va bucăți din pămîntul lor, ridică zăgazuri pentru a’l împiedeca să facă pagube neînsemnate și să curgă liber spre mare. Pentru clipa în care au oprit cursul apelor, ei se cred victorioși fără a pre­vedea groaznica și inevitabila inundație care va distruge cîmpiile, recoltele, va trînti la pămînt arborii, fermele, satele va îneca oamenii, femeile, copiii, ani­malele, totul și în mijlocul distrugerei și dezolăre! apele vor ajunge totuși în mare. * Țarismul perfid și laș crede că, pen­tru că revoluția n’a izbucnit în tot im­periul chiar a doua zi după suprimarea Dumei, totul este salvat, că poporul este supus, că revoluționarii se ascund, că socialiștii se ghemuesc, că toată lu­mea se teme și că victoria definitivă este a autocrației și a zbirilor săi, fără a vedea cît este de înșelător acest calm aparent. Apele se ridică, inundația se aproprie, vizibilă pentru întreaga ome­nire, și, cînd ne vom aștepta mai puțin ea va lua cu sine ca pe un fir de pap, tronul Romanovilor. Da, știți, că înainte de sosirea acestor evenimente, vor fi multe victime, căci acești oameni nu se prăvălesc de pe tronurile lor, de­cit pentru a se îneca in valuri de sînge. Dar e ușor de văzut, că victimile vor­bi din două părți, căci este un războiu­ fără de margini acela pe care l-a dez­lănțuit țarul, o adevărata revoluție care va începe și care poate dura timp de ani. Și nu e vorba de revoluția în Rusia ci de revoluția rusească, pentru că Ru­sia întreagă se mișcă, se zdruncină. Ea nu trebue să izbucnească, eu, ea există și a zguduit deja in mod groaznic și formidabil nu numai țarismul, ci și pe țarul însăși ridicîndu-i singurile două lucruri ca-i susțineau, disciplina și sin­ceritatea armatei,fară de cari nu există asupritori, * începutul grevei generale care a iz­bucnit zilele acestea, a izbucnit în con­tra voinței socialiștilor revoluționari, și dacă astăzi muncitorii își reiau lucrul, o fac din poruncă. Nu e decît o sus­­pendare momentană a ostilităților, căci după atîtea lecții sîngeroase ei au a­­juns la convingerea că nu au de­sperat un succes decit în revelația armată. Erenborg nu s-a predat, dar ostilită­țile au încetat din comun acord intra artilieriști și ofițeri, că ei e! știa­ că ar­mata numără un milion și jumătate de soldați, cea mai mare parte fidel­ revo­luției, în vreme ce țarismul nu are pen­tru apărare decît 350.000 polițiști și cazaci, și pe lingă această cazacii în­cep a nu mai voia să fie veciniei­ asa­sini și poporulul rus. Duma care a fost dizolvată un chip mișelesc—nu și-a spus încă ultimul cu­­vînt. Dînsa a arătat în scurtul timp ad­aptivităței sale că e la înălțimea man­datului pe care l-a primit din partea Rusiei nou! și azi mai rauit ca ori cînd toate privirele sînt îndreptate spre Ea ­de ea și-a legat întregul popor împilat speranțele sale. Și Duma știe că se bucură de sim­patia ocrotitoare a lumei civilizate iac sir Henry Campbell Bannerman a do­vedit-o cu prisosință. Dar țarismul criminal, nefiind în stare nici să îm­blînzească și nici să corupă pe membrii săi, îl asasinează ; și aceste crime precum și dizolvarea Dumei sînt fapte rele dar rodnice, căci ele au ca rezultat gruparea Intr’un singur mănun­chi a tuturor vrăjmașilor țarismului. * E de regretat că Republica franceză rezultată din numeroase revoluțiuni s’a purtat față de un astfel de mare eve­niment, mai rău de­cît o monarhie oare­care. Ea n’a îndrăznit să pronunțe un sin­gur cuvînt de simpatie pentru un po­por care luptă pentru aceeași cauză mare pentru care a luptat Franța cu atita însuflețire. E adevărat că zilele astea cîteva per­sonalități politice au făcut aceea ce n’a voit să facă guvernul; e însă prea tîr­­ziu; monarh­iștii englezi au întrecut pe republicanii francezi. Această manifestare platonică și par­­ticulară nu va avea nici o întîlrire de­oarece țarismul nebun și amețit de lo­vitura sa de forță, continuă să aresteze deputați, profesori, literați, ziariști, re­voluționari, socialișt, evrei, muncitori, restabilește cenzura, suprimă toate zia­rele, zădărnicește orice soiü de întru­niri, organizează masacre criminale. Pentru exterminarea nenorociților e­­vrei și pentru a face să se accepte toate crimele și infamiile sale promite că va distribui pământurile sale țărani­lor înfometați și sărăciți. Revoluționarii însă își string rîndu­­­rile, își adună puterile și pregătesc un chip inteligent revoluția, hotăriți ca a­­tunci cînd momentul va fi venit să lupte cu toată tăria unor ființe dispe­rate. Și pînă atunci, provinciile Baltice sînt în flăcări. Finlanda e în foc și sînga, Crimeia e din cale afară de a­­gitată, in Caucaz două rase se războ­­esc mereu, iar țarul Nicolae îngrozit, se pregătește de fugă. La aceste zguduituri teribile, Rusia toată tresare, și pretutindeni bubuie a­­menințătoarea revoluție răzbunătoare și liberatoare. Tot ce s’a întîmplat pînă acum nu­ a decit prologul unei mari drame sînge­­roase care se va juca între autocrațî și revoluționari, adică între trecutul mo­­horît care se surpă, se prăbușește și viitorul strălucit în plină floare. Cel dinții va fi ucis de cel din urmă, fără­ îndoială, fiindcă toți acei cari au voit

Next