Adevěrul, august 1906 (Anul 19, nr. 6088-6116)
1906-08-05 / nr. 6092
And al XVHMea. — No 6692.m **#*#!* itt 14»u4tt iMirfe FOXDATOR Alex. Y. Beldimann nJBlilCITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI de PUBLICITATE CAROL SCHUIDER . Do Bacurești, Str. Karageorgetici 16 Telefon 3|* ESTID AUSTRIA, DF5ABI1 tl GEIKAKI A «• adreu d-lo* Dok» NChf. li» Atl|CltftH i Emricli tissiir. — v 1 E H a concesiune exclusivi Cn an si luni a luni o lună e turni St Peatru Capital* No. 14110 . Provincie si Străinătate No. 13140 Apare zilnic la ora «£ seara cu ultimele știri ale zilei Bisireurile ziarului: Str. Sărindar, 11 TELEF08 K^esa Sîmbătă 5 August 1906 BISECTOR POLITIC € © A^T. Millie „ ABONAMENTE On an.......................lei IC# 1 ■ • . » * » Cr— MO 5 luni a inna In In&Oafe tadoU AMOHAHENTE COHRIrSATE (Adevărul Politicii Dimineața) lei 33.— 16.— 8.— * Liniștirea guvernamentalilor Un guvernamental e de părere că pnâ la deschiderea parlamentului se vor aplana toate neînțelegerile dintre guvernamentali Sunt cîteva zile de cînd vorbeam cu un distins membru al partidului conservator, despre situația din acel partid. Și observam că, în timpul din urmă, neînțelegerile dintre cantactiziniști și tachiștî au izbucnit și au ajuns la o așa tensiune că o catastrofă îmî pare inevitabilă. ..J La această observație a mea, distinsul conservator me-a opus următorul raționament. — Eu am Credința că neînțelegerile din partidul nostru nu sunt decit un joc de pas. Ele au provenit din cauză că n’avem opoziție care să ne hărțuiască și deci să ne silească pe toți să stăm în apărare. „Cind s’au produs neînțelegerile ? După ce s’a terminat activitatea parlamentară și opoziția a intrat în neactivitate. Atunci au început să se manifesteze unele nemulțumiri, care, din fericire pentru noi, nu sînt de o importanță prea mare. Și eu cred că e bine să se manifesteze nemulțumirile ce există. Dacă ele se manifestă, conducătorii partidului le pot cunoaște și deci sînt în măsură să se gîndească la potolirea lor. „Dacă acele nemulțumiri nu s’ar manifesta, ele ar putea crește considerabil în tăcere și la urmă ar izbucni, cauzînd o catastrofă în partid. Exemplul cel mai bun P am avut la liberali, cînd guvernul respectiv a fost nevoit să se retragă din cauza grevei ce izbucnise și care era efectul nemulțumirilor din partid, ținute pînă atunci înăbușite. Conservatorul nostru continuă: — Chiar dacă mulțumirile ar fi foarte grave pentru situația partidului, eu sînt de părere că ele totuși se vor aplana pînă la deschiderea parlamentului. „Căci fruntașii noștri, ca toți oamenii politici, sînt foarte prudenți cînd e vorba de situația lor. Amicii d-lui Cantacuzino pot să se plîngă în contra takiștilor, iar aceștia pot să învinuiască de nesinceritate și ingratitudine pe cantacuziniști. La urmă însă toate neînțelegerile se vor aplana, căci atît d. Cantacuzino, cit și d. Take Ionescu sînt oameni foarte prudenți, cînd e vorba de propria lor situație și de răspunderea ce ar avea-o față de partid, cînd, din cauza neînțelegerilor dintre cele două elemente conservatoare, partidul ar fi nevoit să treacă în opoziție. #De acea eram credință că pînă la "deschiderea parlamentului situația din partidul nostru se va clarifica și toate neînțelegerile se vor aplana. Cei cari vor avea nemulțumiri mai adinei, își vor rezerva dreptul să se manifesteze cu ocazia disculpției de la Adresă. Dar atunci va fi și opoziția în gardă și desigur că, în al treilea an de guvernare conservatoare, opoziția va fi mult mai violentă cu guvernul de cum a fost pînă acum. Și în fața pericolului comun, miniștrii și amicii lor din parlament se vor sili iarăși să arate că blocul conservator există și că toate încercările opoziției de a sfărîma acel bloc, trebue să rămîe zadarnice. „In fața acestui curent de unire și de pace deplină în guvern și în partid, cei nemulțumiți se vor abis ține de a face note discordante și vor aștepta alte ocazii spre a-gî manifesta nemulțumirile. „Are să urmeze însă discuția la budgete și votarea legilor ce s’ar mai crede necesare și cei nemulțumiți vor aminti necontenit manife Starea supărărei lor pînă ce sesiuninea parlamentară va fi închisă. * „Nu sînt presupunemi cele ce’țî spun, observă conservatorul cu care am avut convorbirea. Sunt deduceri din constatările făcute în alte legislaturi. „Iți reamintești că anul trecut, către sfîrșitul verei, se vorbea foarte mult de o criză guvernamentală. Se făceau chiar pariuri că înainte de deschiderea parlamentului, are să se facă o largă remaniare, care va avea de scop isgonirea din guvern a d-lui Bădărău și reducerea preponderatei lui Take Ionescu în guvern și partid. Faptele sunt prea recente pentru a nu fi ținute minte. „Dar imediat ce s’a deschis parlamentul, s’a clarificat situația. Mai Intíia fruntașii și apoi miniștrii s’au [UNK] întrecut în a arăta că în partid și în guvern e cea mai deplină înțelegere. Și înțelegere a fost, cu toate atacările violente și uneori disperate ale opoziției, căci nici o schimbare nu s’a produs, pînă ce eu s’a închis parlamentul și s’a inaugurat expoziția. „Iată cari sînt motivele pe cari mă bazez eu cînd susțin că pînă la deschiderea parlamentului se va liniști furtuna ce s’a iscat în partidul conservator. * Convorbirea a continuat după aceia asupra viitorului partidului conservator. Observațiile distinsului guvernamental făcute asupra acestei chestiuni ne par deasemenea interesante și de aceea le vom expune cititorilor, într’un viitor articol. NAZCITII R. P. Romîni, bulgari și greci Iată extrase din câteva note diplomatice romîneștî, bulgărești și grecești: Grecii. — „Romînia ce persecută supușii. Expulzările sunt o măsură nedemnă de un stat civilizat Tot așa retragerea calităței de persoană morală ce s’a acordat comunităților noastre“. Romînii—„Suntem un stat de ordine noi în Orient. Noi vom duce lupta cu mijloace civilizate“. Bulgarii.—„Noi nu vom tolera ca grecii să se erijeze la noi ca stat în stat. Să sa ducă în Grecia dacă nu le place aci. Noi nu vom tolera măcelărirea fraților noștri din Macedonia. Noi înțelegem indignarea națiunei noastre“. Urmarea : noi avem laudele Europei; grecii măcelăresc pe aromînî; bulgarii pun pe greci la respect. Al cui va fi succesul ? Brat-Ivan O chestie gravă Am venit „Epoca“ să lămurească acuzarea ce a adus cabinetului Cantacuzino că face sau tolerează să se facă șantagii pa chestia expulzarea grecilor. „Epoca“ a răspuns: această acuzare a mai ridicat-o și alt ziar și citează apoi un caz, fără nume proprii, fără nimic. După aceasta însă exclamă triumfătoare : „Credem că acum „Adevărul“ va fi mulțumit și va tăcea!“ Apoi nu merge așa. Cînd ridici o acuzare, atît de gravă în aceste momente, mai ales ca aceea pe care a ridicat-o „Epoca“, nu ajunge să te repezi la faptul că alt ziar a ridicat aceeași acuzație fără se se precizeze nimic. Și situația devine mai penibilă pentru un ziar care ca .Epoca“ în chestia grecească se află într’o situație foarte delicată. Cît despre povestea de la hotel Splendid, de care „Epoca“ vorbește iarăși fără a cita nume și a preciza nimic—ea nu dovedește decît că ziarul acesta trebuie să știe ceva, și dacă știe e dator să vorbească. Sau poate nu știe nimic ? Posibil și aceasta. Atunci purtarea „Epocei“ care mai are și pretenția de a fi organul oficial al unui partid, este atît de neauzită, încît nu se găsesc cuvinte destul de tari pentru a o condamna. Ar fi un act de felonie, de oarece romîni ne este rușine. Allim II IH1IIII Ad‘ O chestie orává."J Exploatările ambițiile lor personali ăectt pe soarta unui popor care geme sub jugul chinuitor al indiferenței și inconștienței celora de la cîrmă, un popor care plătește zilnic cu vieți inocente și mai valoroase ca cele ale nevrednicilor conducători!!... Cuțitul a ajuns la os !... Deci cumpănească bine șefii, gravitatea impasului în care ați pus pe acest popor îndelung răbdător. E un moment psihologic de disperare în fața desnodămîntului fatal, de aceea d-nii Duma și Conțescu trebue să ia seamă la prăpastia ce cu nesocotință își sapă la picioarele lor. * Desigur acest conflict nu mai poate dăinui, d. general Lahovary trebue să intervie energic. Mă informez tocmai că soluția ce guvernui socotește să dea conflictului Duma Conțescu ar fi următoarea: Duma să rămîn tot locului, iar Conțescu să fie transferat la Salonic, aducînd în locul lui pe faimosul Pădeanu. Dacă această combinație este fapt împlinit, iminența catastrofei finale este efectul legitim și foarte natural. La Salonic, Conțescu va găsi pe revizorul facit care se știe că din cauza pasiunilor reciproce ce-șî hrănesc, acesta din urmă a fost permutat în circumscripția Salonicului. Lovitura mortală ce ar desăvîrși opera de distrucțiune ar sta mai cu deosebire în aducerea pentru a treia oară a lui Pădeanu, la Bitolia, centrul de acțiune al cauzei macedonene.. Această măsură va revolta spiritele și conștiințele cele mai calme, iar din partea guvernului ar denota o nepricepere vădită și o necunoștință absolută a lucrurilor macedonene. Un macedonean vea altă însemnătate, și era interesant să vezi ce atitudine va lua presa. Ei bine, presa a fost unanimă în a respinge afirmațiunile împăratului și chiar și ziarele oficioase, cari niciodată nu critică declarațiuni împărătești, au derogat de data aceasta de la regulă Presa franceză serioasă, pe care împăratul a exceptat-o ca și pe cea americană, cu ocazia acuzărilor ce a adus ziariștilor, a luat ca cea de întîi apărarea colegilor germani. Și în ce privește regretul împăratului că ziariștii nu sunt ținuți să depue nici un examen și să posedă nici o diplomă, un ziar francez a găsit răspunsul foarte reușit care credem că va rămîne clasic : »mai există și o altă categorie de oameni, cu o misiune foarte grea, cărora nu li se cere nici diplomă, nici examen de capacitate : Suveranii". Noi gazetarii sîntem condamnați, sau datori, după cum vroiți, să ne ocupăm de toate, numai de propriile noastre interese nu. Cu toate acestea am făcut azi o excepție și am povestit cele de mai sus despre ale noastre. Le-am povestit pentru că ele sunt cu deosebire instructive. Gazetarul este un om care muncește din greu și la posturi foarte expuse. Cei cari îl invidiază nu’și dau seamă de răspunderea ce apasă asupra lui. N’am povestit însă cele de mai sus numai pentru public, ci și pentru colegii aceia sinceri, cari sînt victima unei școli nenorocite. Și noi putem să ne permitem a scrie astfel, pentru că nu putem fi bănuiți că vroim să ne ferim de atacuri. Din cîte atacuri ni s’au dat pînă acum, în toate noi am rămas victorioși, noi am luptat deci mai cu succes, dar, nu putem spune că aceasta ne-a făcut plăcere. Luptăm cu drag pentru o cauză, dar numai cu grea inimă ne decidem a răspunde cu personalități la personalități. De altfel credem că cearta între gazetari, pornită adesea și din invidie profesională, nici nu are rost. Dacă nu se sus menționata polemică dintre împărat și gazetari—examene de capacifcate celor cari intră în presă, cei intrați depun zilnic examen înaintea publicului. Și examinatorul acesta imparțial și incoruptibil ne consacră sau ne condamnă. Zadarnic ne certăm între noi,—publicul e suveran în aprecierea sa și aprecierea aceasta face succesul unui ziar, pe care nu atacuri „colegiale” și personale îl pot zdruncina. Tot ce știm In privința jafului care domnește în regiunile muntoase de cîțiva ani, am aflat din anchete particulare și locale, din plîngeri individuale și din procesele pendinte înaintea justiției. Un raport general, complect și întemeiat, ne avem asupra exploatărilor forestiere. Aceasta este foarte regretabil și pune în evidență că serviciul nostru silvic fie că n’a fost autorizat să facă un asemenea raport, fie că a fost chiar oprit să-l facă, în fine dovedește că statul nu știe, nu vrea sau nu este lăsat să exercite un control asupra întreprinderilor din munții noștri. Asupra interesului ce-l are statui de-a exercita cea mai riguroasă supraveghere la tăierea pădurilor, nu mai încape discuție. Ceea ce a făcut guvernul la Lotru, e cu totul în altă direcție. La Lotru s’a venit în ajutorul concurenților firmei Groedl care vrea să rămînă singură în munții Vîlcei, fără concurenți. Dar prin faptul că se declară Lotrul de domeniul public, nu se rezolvă întru nimic chestiunea cea mare a modului cum se taie pădurile noastre de către toate societățile forestiere. Chestia trebue car pusă pe acest teren, absolut obiectiv și în această direcție se impun grabnice măsuri din partea guvernului. Deocamdată ar trebui ca ministerul domeniilor, în resortul căruia cade chestiunea pădurilor, să ordone o mare și nepărtinitoare anchetă generală și să pună astfel în lumină, pentru toată lumea, cum se exploatează azi pădurile din țara romînească. R. X. In cauza macedoneană Părerea unui macedonean asupra conflictului dintre inspectorul general al școlilor din Macedonia și reprezentantul Romîniei la Bitolia. Primim spre publicare următorul articol : Cauza națională a fraților din Pind trece printr’o fază de foarte grea cumpănă care în mod imperios trebue să hotărască între viață și moarte. Cauzele esențiale ale acestei nenorocite stări de lucruri nu vin numai din afară cum s'ar crede poate în general. Nici indiferența premeditată a guvernului turc, nici complicitatea sa în mîrșeviile și vandalismele medievale ale grecilor; nici cruzimea și iezuitizmul șefului religios pretins ecumenic ; nici revolverele ori pumnalele bandiților operatori de prin răspîntie sau de prin codru; nici discursurile șoviniste și anachronice al incendiarului Casasis, nimic din toate astea nu demoralizează pe năpăstuiții frațî macedoneni hotărîțî a atinge ținta lor [UNK] ideală. Sînt și alte cauze ale dezastrului fatal care-î amețește și-î surprinde ahtiați în drumul lor evolutiv, sînt cele de proveniență intimă și cu totul organice. Certe și dihonii la Salonic; discordii și scandaluri grave la Bitolia. In lanina intervenirea providențială a d-lui, fost consul numai pe 7 luni aci. Brăileanu, a pus capăt tuturor animozităților, personale, așa că pe vremurile astea de restriște, cercul romînesc de aci deși restrîns se înfățișază însă unit și neatacabil. Dar ceea ce a pus vîrf mizeriei din Bitolia, este conflictul de principiu (?) ce s’a iscat între d. inspector general al școlilor și d. consul al Romîniei. Șirenele de sînge scump și nevinovat ce curge zilnic cald în fața ochilor lor nu îi impresionează oare, nu mișcă conștiința acestor rămîni ? ! Mare mare preț pun acești domni în ■* Adevĕrul! Două tactici Noi ezităm să-i expulzăm pe greci în detaliu Bulgarii !! expulzează cu harta. Contra noastră grecii se pling că sînt persecutați. Cu privire la bulgari tac! O grevă Fetele de la regie s’au pus în grevă. Iată Ceva care a surprins pe șefii lor, cari știau că femeile la noi nu au alt drept decit acela de a fi.... brutalizate. O părere Conu Iancu Nădejde, fostul „șef al comitetului executiv al partidului socialist al muncitorilor din Rominia" e acum de părere că o grevă trebue să se anunțe patronilor cu 15 zile mai înainte. Această schimbare de păreri este urmarea faptului că și cei cinci cititori ai Violenței s’au pus în grevă fără a vesti cu 15 zile înainte pe patronii acelei gazete. int. împărat și gazetari Moravurile noastre politice sînt încă destul de înapoiate și cum presa este oglinda vieței politice, nici moravurile din presa noastră nu sînt tocmai fără de cusur. Cine se îndoește de aceasta—și nu sînt tocmai mulți—să se uite numai la solidaritatea ce domnește între gazetari. Ea nu ne dă tocmai un tablou înălțător. In loc de a se ocupa de lucrurile publice, ziariștii noștri se ceartă între dînșii, nu poți emite o idee, nu poți apăra o cauză, fără ca să nu te expui a fi atacat în mod personal. Așa e la noi, aiurea însă nu. Deși nu sunt un partizan al anonimatului ce domnește în presa germană, dar totuși trebuie admirat la această presă, obiectivitatea absolută ce o stăpînește, și colegialitatea cu care se tratează ziariștii între dînșii. Oricît de opuse ar fi ideile ce ei reprezintă, ca ziariști ei sînt prieteni, colegi, cu interese profesionale comune. Căci la urma urmelor noi gazetarii sîntem niște meseriași, cărora li se cer oarecare aptitudini speciale, dar cari lucrează în genere pentru un patron și contra plată. Ca meseriași însă avem neapărat interese comune și avem o onoare comună de aparat, onoarea profesională. Cînd această onoare e atacată de cineva, trebue să se manifesteze solidaritatea ziariștilor. Și ea s’a manifestat zilele acestea în Germania, și s’a manifestat contra împăratului Wilhelm II care s’a pronunțat în termeni aspri contra gazetarilor nemți, acuzîndu-i pe dînșii de faptul că din cauza Marocului un războiu franco-german era aproape să izbucnească, împăratul s’a exprimat și în sensul că în presa se află oameni cari n’au destulă competență și nici sentimentul de răspundere destul de dezvoltat, — pentru că în presă pot pătrunde oameni fără a fi supuși la vreun examen și fără a poseda vreun titlu. Trebuie recunoscut că împăratul nu a fost original în această perorație a sa. Ceea ce a spus el despre răspunderea și capacitatea ziariștilor sunt fraze vechi din arsenalul acelor reacționari cărora presa le-a fost întotdeauna antipatică, cum îi este bufniței nesuferită lumina. Dar acuzarea din asemenea gură augustă a Greva de la regre iată la scurt timp a doua grevă pe care o avem intr’o întreprindere a statului. Aceasta nu dovedește decît că la stat lucrătorii sînt tot atît de răui exploatați, dacă nu chiar mai răui, decît la cei mai fără de scrupul patroni particulari. După greva factorilor poștali, avem acum pe aceea a fetelor dela regie. Mai întSI au încetat lucrul colo dela fabrica de tutunuri, acum s’au asociat și cele de la fabrica de chibrituri. In ambele aceste ocupațiuni, lucrul se face în condițiunî neigenice —și orî cite măsuri s’ar lua —în condițiuni dăunătoare pentru sănătate. Și din datele ce s’au publicat în ziarul nostru, cetitorii au putut vedea că salariul ce cîștigă bietele femei și fete de la regie, sînt atît de mici, încît li se poate aplica zicala muncitorească, sînt prea mari pentru a muri, prea mici pentru a trăi. Oricine a studiat puțin chestia muncitorească știe că între cele mai rele condițiuni de muncă, cea mai rea este munca în acord, adică munca cu bucata. Se întimplă să se cîștige cu acest sistem mai bine, dar ca sănătate muncitorul perde necontestat mai multă, de cît la munca cu ziua. Ei bine, la regie se face munca in acord. Și totuși, cînd lucrătoarele a'au pus în grevă, s’a recurs la paturile poștelor pentru a le forța să lucreze. Aceste maltratări sînt atît de revoltătoare, încit se impune cel mai energic protest din partea publicului. Statul cîștigă atît de mult de la regie, încît e pur și simplu o rușine ca să rupă mereu din mizerabilul salariu al acestor lucrătoare. Greva aceasta trebue să se termine cu acordarea cererilor muncitoarelor. Pol. BMW DE PUN Ziarele continuă să releveze măsura luată de guvern, pe Lotru, contra firmei Groeul și cu această ocazie, s’a pus, din nou, în discuție modul sălbatic cum se exploatează la noi pădurile. De ani de zile se duce o campanie pentru a se pune ordine în exploatările forestiere și cu toate acestea nu sa semnalat pînă acum absolut nici o anchetă din partea guvernului pentru a se constata, cu fapte și date precise, cum, cine și ce întindere de păduri sa exploatează în țara aceasta. 8»O GiKr BBl și măsurile Epiirapeeilor Aâează romîni macedoneni din Capitală au ținut o consfătuire, căreia, din surse pozitive o putem afirma, însuși guvernul îi atribue o importanță deosebită. Din cele petrecute la această întrunire reese că spiritele romînilor macedoneni sînt foarte agitate. Ei amenință guvernul că’șî vor face singuri dreptate dacă nu se vor aplica măsurile proectate contra grecilor dîndu-se astfel satisfacție întregul opinii publice. In adevăr, dezitatea și lipsa denergie de care dă dovadă guvernul față de grecii din țară în aceste momente cînd aromînii continuă a fi măcelăriți de bandele grecești, sînt mai mult decit condamnabile. Revolta romînilor macedoneni e justificată și la ea se va asocia, desigur, tot ce simte romînește. Slăbiciunea guvernului față de grecii dela noi produce o impresiune cu atît mai penibilă, cu cît chiar măsurile proectate, slabe prin ele înșile, contrastează în mod viu cu modul de procedare al bulgarilor. Dacă era de șovăelt inaugurată în ultimul timp va persista, nu e exclus să avem de înregistrat și la noi turburări și excese cari nu vor fi decît consecințe regretabile ale tacticei guvernului. Ignotul PĂRERI ȘI IMPRESII Oameni »întem eind noi redactorii „Adevărului” am citit primele amănunte asupra tragicului sfîrșit al conductorului I. B. Georgescu și cînd un coleg care fusese la domiciliul victimei ne-a informat asupra stărei în care rămîne familia, — primul nostru gînd a fost: societatea trebuie să vie aci în ajutor nenorociților rămași pe urma lui Georgescu. Statul va face, va trebui să facă și el tot ce-i posibil,—dar societatea e datoare să aducă un omagiu aceluia care și-a dat viața în serviciul ei. Am făcut apel la mărinimia cititorilor noștri, și sîntem mîndri că primele ceasuri după apariția ziarului ne-au dovedit că nu ne-am înșelat în speranțele noastre. Bunătatea tradițională a romînului, nu s’a dezmințit nici de astă dată și sperăm să adunăm o sumă frumușică pentru mama, soția și copiii răposatului, sumă ce nu va putea niciodată să ni-i înlocuiască, dar cel puțin o va feri întră cifva de lipsă. Dar iată că abia începusem să înregistrăm cu satisfacție sumele ce primiam, că ne și aflam în fața unei groaznice probleme. Asasinul mizerabil și îndrăzneț lăsase și el acasă o femee și trei copii, care duc și el cea mai mare lipsă. Ce sînt de vină aceste ființe nenorocite, dacă acel care ar fi trebuit să îngrijească de ele, de mult un rătăcit de la calea binelui, a sfirșit ca ucigaș și se va sfîrși în ocnă? Ce e de vină această femee care plîngea zmugîndu-și părul din cap și acești copilași nenorociți, cari plîngea și simțind instinctiv că ceva grozav trebuie să se fi întîmplat pentru dînșii, de vreme ce „mămița“ lor plînge astfel . Legea creștinească, legea omenească spune că și în acest caz trebue intervenit. Ba ne învață să ajutăm chiar și pe ucigaș.—cu atît mai vîrtos pe nevinovații ttrici de dinsul în prăpastia mizeriei! Dar noi făcusem apelul la public pentru cei rămași de pe urma victimei și n’avem nici un drept să împărtășim pe soția și copiii celuia care l-a nenorocit din sumele ce compătimirea și recunoștința au trimes în amintirea faptei eroice a lui Georgescu. Iată un problem greu pentru noi. Oameni sîntem. B. Br. CHESTIA ZIS Brat-Iwan. M. cZkbf *me fu9? grecule ? In Grecia ? Grecul. Nu frațicuie, ma duce în Romania,—acolo este Eldorado al nostru, al grecilor... Autocratismul și revoluția AnpUcar Cipriani dovedește intr’un articol ‘ apropiata prăbușiră a monarciei ruse, și iminenta victorie a revoluție! Reproducem în extenso un articol al distinsului publicist și revoluționar Amilcar Cipriani, cu privire la situația actuală din Rusia, articol publicat în ultimul număr al ziarului francez, „La Petit République“ sub titlu de „Opinii republicane“. Autocratul Nicolae a evîrlist masca de fals constituțional și printr-o lovitură brutală, îndelung meditată, a înăbușit embrionul libertăței acordate, pentru a relua cu mina tremurătoare puterea tiranică și sângeroasă. Prin glasul ministrului sau Stroypin, el voia să ne facă a crede că va urma, ci nulitatea și sclavul călăilor libertățea „o politică de reforme viguroase“. Și primul sau act a fost să organizeze prin zbirii săi, masacrele care au inundat Rusia cu siegele proletarilor. Istoria, această grandioasă stăpînă a vieței, ne-a învățat că acei cari se pun orbește și nebunește în fața progresului popoarelor, sînt mai curînd sau mai tirziu pedepsiți fără milă, căci o nouă eră istorică trebue cu orice preț să se desăvîrșească. Toți acești oameni încoronați cred, pentru că pot asasina nepedepsiți mase dezarmate, că vor putea opri pentru totdeauna destinele popoarelor. Văzîndu-I lucrînd astfel îți fac impresia acelora cari, pentru ca un torent să nu ducă cu dînsuletteva bucăți din pămîntul lor, ridică zăgazuri pentru a’l împiedeca să facă pagube neînsemnate și să curgă liber spre mare. Pentru clipa în care au oprit cursul apelor, ei se cred victorioși fără a prevedea groaznica și inevitabila inundație care va distruge cîmpiile, recoltele, va trînti la pămînt arborii, fermele, satele va îneca oamenii, femeile, copiii, animalele, totul și în mijlocul distrugerei și dezolăre! apele vor ajunge totuși în mare. * Țarismul perfid și laș crede că, pentru că revoluția n’a izbucnit în tot imperiul chiar a doua zi după suprimarea Dumei, totul este salvat, că poporul este supus, că revoluționarii se ascund, că socialiștii se ghemuesc, că toată lumea se teme și că victoria definitivă este a autocrației și a zbirilor săi, fără a vedea cît este de înșelător acest calm aparent. Apele se ridică, inundația se aproprie, vizibilă pentru întreaga omenire, și, cînd ne vom aștepta mai puțin ea va lua cu sine ca pe un fir de pap, tronul Romanovilor. Da, știți, că înainte de sosirea acestor evenimente, vor fi multe victime, căci acești oameni nu se prăvălesc de pe tronurile lor, decit pentru a se îneca in valuri de sînge. Dar e ușor de văzut, că victimile vorbi din două părți, căci este un războiu fără de margini acela pe care l-a dezlănțuit țarul, o adevărata revoluție care va începe și care poate dura timp de ani. Și nu e vorba de revoluția în Rusia ci de revoluția rusească, pentru că Rusia întreagă se mișcă, se zdruncină. Ea nu trebue să izbucnească, eu, ea există și a zguduit deja in mod groaznic și formidabil nu numai țarismul, ci și pe țarul însăși ridicîndu-i singurile două lucruri ca-i susțineau, disciplina și sinceritatea armatei,fară de cari nu există asupritori, * începutul grevei generale care a izbucnit zilele acestea, a izbucnit în contra voinței socialiștilor revoluționari, și dacă astăzi muncitorii își reiau lucrul, o fac din poruncă. Nu e decît o suspendare momentană a ostilităților, căci după atîtea lecții sîngeroase ei au ajuns la convingerea că nu au desperat un succes decit în revelația armată. Erenborg nu s-a predat, dar ostilitățile au încetat din comun acord intra artilieriști și ofițeri, că ei e! știa că armata numără un milion și jumătate de soldați, cea mai mare parte fidel revoluției, în vreme ce țarismul nu are pentru apărare decît 350.000 polițiști și cazaci, și pe lingă această cazacii încep a nu mai voia să fie veciniei asasini și poporulul rus. Duma care a fost dizolvată un chip mișelesc—nu și-a spus încă ultimul cuvînt. Dînsa a arătat în scurtul timp adaptivităței sale că e la înălțimea mandatului pe care l-a primit din partea Rusiei nou! și azi mai rauit ca ori cînd toate privirele sînt îndreptate spre Ea de ea și-a legat întregul popor împilat speranțele sale. Și Duma știe că se bucură de simpatia ocrotitoare a lumei civilizate iac sir Henry Campbell Bannerman a dovedit-o cu prisosință. Dar țarismul criminal, nefiind în stare nici să îmblînzească și nici să corupă pe membrii săi, îl asasinează ; și aceste crime precum și dizolvarea Dumei sînt fapte rele dar rodnice, căci ele au ca rezultat gruparea Intr’un singur mănunchi a tuturor vrăjmașilor țarismului. * E de regretat că Republica franceză rezultată din numeroase revoluțiuni s’a purtat față de un astfel de mare eveniment, mai rău decît o monarhie oarecare. Ea n’a îndrăznit să pronunțe un singur cuvînt de simpatie pentru un popor care luptă pentru aceeași cauză mare pentru care a luptat Franța cu atita însuflețire. E adevărat că zilele astea cîteva personalități politice au făcut aceea ce n’a voit să facă guvernul; e însă prea tîrziu; monarhiștii englezi au întrecut pe republicanii francezi. Această manifestare platonică și particulară nu va avea nici o întîlrire deoarece țarismul nebun și amețit de lovitura sa de forță, continuă să aresteze deputați, profesori, literați, ziariști, revoluționari, socialișt, evrei, muncitori, restabilește cenzura, suprimă toate ziarele, zădărnicește orice soiü de întruniri, organizează masacre criminale. Pentru exterminarea nenorociților evrei și pentru a face să se accepte toate crimele și infamiile sale promite că va distribui pământurile sale țăranilor înfometați și sărăciți. Revoluționarii însă își string rîndurile, își adună puterile și pregătesc un chip inteligent revoluția, hotăriți ca atunci cînd momentul va fi venit să lupte cu toată tăria unor ființe disperate. Și pînă atunci, provinciile Baltice sînt în flăcări. Finlanda e în foc și sînga, Crimeia e din cale afară de agitată, in Caucaz două rase se războesc mereu, iar țarul Nicolae îngrozit, se pregătește de fugă. La aceste zguduituri teribile, Rusia toată tresare, și pretutindeni bubuie amenințătoarea revoluție răzbunătoare și liberatoare. Tot ce s’a întîmplat pînă acum nu a decit prologul unei mari drame sîngeroase care se va juca între autocrațî și revoluționari, adică între trecutul mohorît care se surpă, se prăbușește și viitorul strălucit în plină floare. Cel dinții va fi ucis de cel din urmă, fără îndoială, fiindcă toți acei cari au voit