Adevěrul, septembrie 1906 (Anul 19, nr. 6118-6146)

1906-09-15 / nr. 6132

Anul al XVIII-lea. —No. 6102 FONDATOR ilex. V. Beldimaan PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PÜBLICH ATE CAROL SCHULDER A Co București, Str. Karageorgevici to Telefon 3­4 EHTJU AUSTRU, UHSARii ilGEEXAIU A­n adrese­d­ les Dikes­iSSIM. Usi Augistilu A imerted Usenet. •— v­i­e N­a concesiune exclusivă TELEFOH­R nu­­mită tara T­TM------ Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei -Uiutoriile ziarului: Str. Sărindar. 11 va vorbi pentru că nu poate vorbi, pen­tru că este notoriu­ că gazeta aceasta a întreținut relațiuni cu legațiunea turcă și încă cu o altă legațiune, fiindcă este notoriu­ că notița despre accidentul care a fost întri adevăr supărător pentru Kiasim Bey dar care era de o natură atît de delicată în­cît numai niște mizera­bili au putut să încerce a bate capital, ca să nu zicem lire, din el, na fost pu­blicată de „Independența“ decît cu scopul de a exercita o dulce presiune asupra că Krasim Bey. Și pentru ca să fie mai evident a­­ceasta, vom arăta mîine metamorfozele prin cari a trecut „Independența“ în ce privește atitudinea ei fap cu ministrul Turciei. Bj­. VIITORUL CABINET STURDZA Ocultiștii spun că d. Sturdza mere un­ de clte orî se deschide vorba a­­supra viitorului minister liberal, o­­cultiștii nu se sfiesc să spună că vor pune toate piedicele d-lui Stur­dza de a mai forma un guvern și mai ales dacă șeful liberalilor se va menține în atitudinea de azi și nu va primi să alcătuiască un gu­vern pur ocultist, atunci vor pre­fera menținerea actualului cabinet, sau vor înlesni alcătuirea unei alte formațiuni conservatoare. Dorința cea mare a ocultiștilor este ca să scape de pe acum de șefia d-lui Sturdza­­ și la căderea conservatorilor să impună un gu­vern Ionel Brătia­nu. Dar se poate întîmpla ca eveni­mentele să grăbească retragerea ca­binetului Cantacuzino și regele să cheme pe d. Sturdza. E gata d. Sturdza să ia răspun­derea situației ! Sturdzeștii spun că da. Dacă d. Carp e gata să primească guvernul și să facă alegeri, cu atît mai multe șanse are d. Sturdza. Ocultiștii spun că vor proceda contra d­lui Sturdza, de la început, prin grevă, adică vor face gol în jurul șefului liberalilor, vor refuza­­ să intra în guvern, vor refuza orice demnitate, nu vor candida ca gu­vernamentali, etc. Dar cine cunoaște cadrele ocul­­tiste nu se înfricoșează deloc de o asemenea grevă. Vor refuza poate doî­trel, dar nu ministere, ci alte demnități onorifice și cari nu ren­tează, dar onoruri rentabile nu va refuza absolut niciun ocultist. Dacă se va întîmpla ca guvernul Cantacuzino să se retragă mai cu­­rînd, d. Sturdza va primi cu un mare entuziasm formarea gu­vernului și va clarifica, în 24 de ore, situația sa în partid. Se poate ca un guvern Sturdza, fără concursul Ocultei, să nu fie un guvern durabil și să fie hărțuit. Aceasta se poate. Dar d. Sturdza a mai trecut, în partidul sau, prin hărțueli mari și na d-sa a cedat. E dar aproape sigur că nici de astădată d. Sturdza nu va ceda Ocultei, nu se va infeucta la poli­tica ei. E aproape sigur că va forma un guvern așa cum va voi și cu elemente absolut devotate și cari nu urmăresc înlăturarea sa de la șefie.. . Cum va forma d. Sturdza viito­rul guvern liberal. Deși nu e, pentru moment, vorba de o schimbare de regim, totuși li­beratii discută cu animație aceasta chestie de cîte ori ea se pune pe tapet. Ocultiștii spun că numai în ca­zul cînd d. Sturdza ar forma un cabinet în care la interne să fie d. Ionel Brătianu, la externe d. Fere­­chide, la justiție d. Al. Pjuvara, la finanțe d. Anton Carp, la domenii d. Stere, la lucrările publice d. V. G. Morțun și la instrucție d. Haret, adică un guvern în care șeful să nu aibă niciun portofoliu, num­ai în acest caz vor primi să dea con­cursul d-lui Sturdza. Natural că acest minister și cu a­­semenea condițiuni, a fost lansat pentru a se arăta cît de porniți sînt ocultiștii contra d-lui Sturdza. Sînt însă intre ocultiști și sturd­­ziști cîteva personalități cari caută să se acrediteze că s’ar putea foarte lesne stabili o înțelegere asupra formărei cabinetului dacă toți vor primi ca d. Costinescu să treacă la interne, d. Sturdza la finanțe, d. Ionel Brătianu la externe și d. Va­­sile Lascar la... justiție. Mulți ocultiști spun că d. Lascar e indicat la justiție, față cu anga­jamentele ce le-a luat partidul li­beral de a desființa tot ce au făcut conservatorii și de a înlocui pe magistrații numiți de d. Bădărău­,­­ numai d. Lascar ar putea să exe­cute hotărîrile luate. Dar nici această combinație care ar conveni, fără discuție, ocultiștilor, nu se va putea realiza. D. Costinescu nu va primi in­­ternele, fiindcă știe prea bine că după două săptămîni va fi hărțuit tot așa de bine cum a pățit o și d. Lascar. Nu va lua apoi acest por­tofoliu fiindcă acest departament se cuvine tot d-lu. Lascar, tocmai fiindcă ocultiștii au provocat retra­gerea de la putere pe chestia porto­foliului internelor. Și dacă nu se admite cu nicîun preț, de ocultiști, ca d. Lascar să revină la interne, atunci nu o altă soluție decît ca d. Sturdza să ia acest departament, căci nu se poate contesta șefului partidului și guver­nului dreptul de a-șî păstra porto­foliul care-1 vrea, an va fi în stare sa mai fer­­minister. Numai în asemenea condițiu n­ d. Lascar ar putea să intre în guvern, —aceasta e părerea multor liberali. * Precum se vede liberalii a fi multe combinațiuni, una mai fantastică decît alta. Cea mai sigură combinație este însă aceea pe care și-a făcut-o d. Sturdza și pe care n’a aflat-o, n’a ghicit-o, pîna acum, absolut nimeni. D. Sturdza s’a arătat, într’adevăr, tot ca șef autoritar, dar nu se poate încă spune că va face un gu­vern pur sturdzistc sau pur ocultist. In ultimul moment d. Sturdza are obiceiul de a oferi surprize su­­mei politice. NA­Z­BIȚII R. X. BS. S. împăratul tuturor Rusiilor Iată omul cel mai puternic, cel mai temut, cel mai înfricoșător de pe supra­fața mapamondului/ Un singur cusur are meseria lui: nu prea e sigură/ Bine plătită, dar nu prea e sigură­ , așa, de pildă, revoluționarii 11 con­damnă la moarte, nihiliștii îi fac o te­melie de bombe la palat, marii duci fac o conjurație ca să-l decapiteze și așa mai departe. Fină acum e un om condamnat de vre­o zece ori la moarte. Cum vedeți e împăratul tuturor Rusii­lor, slujbă care nu e rău plătită — dar, iarăși, cum vedeți nu prea e sigură. E capul statului, dar... statul capului nu e garantat! Așa, în­cît, parol, prefer meseria mea / Pls Cum e plătită banda Dacă pentru vînzu­torul de hir­­tiuțe vechi, Sache Petreanu, s’a subscris plata într’o conferință intimă prezidată de d. Ionel Bra­tianu - probabil cu un mic comi­sion pentru gravul bărbat de stat Manolache Culoglu!—escrocul Po­­korny a fost p­ăzit pe altă cale, pentru născocirile și banditismele sale contra Adevărului. Tribunalul de notariat dă răs­puns precis la aceasta. La 31 August — adică după ce își îndeplinise rolul sau împre­ună cu Florică Pușcărie și în ceea ce povește atacul armat contra Adevărului—numitul Pokorny odată cu mandatul de înfățișare la ju­dele de instrucție a prim­i și in­vitația de a ridica 16.000 de lei (adică: iei nou! șase­spre­zece mi!) de la Banca agricolă sub formă de... Împrumut pe gaj !! lată dar pe Nicu Filipescu ope­­rînd și pe la bănci în favoarea bandiț­lor săi și iată că o bancă creată de stat în favoarea agricul­torilor plătește serviciile „poli­tice”i ale unui escroc și bandit, pe care însuși subdirectorul ei l’a înfierat negru pe alb, cum am do­vedit el! ! Așa­dar: plată lui Sache Pe­tre­arin și plată lui Pokorny pen­tru „campania“ contra „Adevă­rul­ui“ ?! Să se fi mulțumit Manolache Culoglu numai cu micul „comi­sion« ! Nn e de crezut ? ___— ■— — Deaoenția și războiul pot fi democrații partizanii războ­iului?— Războiul chestie de opor­tunitate. — „Adevărul“ mișcarea pacifistă și războiul. Presa democratică din Occident dis­­cută acum cu aprindere chestiunea ati­tudine­ ce trebue să aibă democrația față ca războiul Toată discuți­unea a fost provoc­ată de ziarul social-democrat italian Avanti din Milano, care s-a ocu­pat de cestiunea apărăroa teritoriului italian înpotriva Austriei.­­ Multe ziare democratice și mulți de­mocrați au criticat aspru pe Avanti pentru că cred­­au că orice întăriri și înarmări fiind o ascuțire a relațiunilor spre războiu,— nu se poate admite din punctul de vedere democratic ca să se ceară asemenea întăriri și înarmări. A­­vanti s-a înscris în­potriva acestei păreri, probabil pentru că crede că războ­iul este o cestiune de oportunitate, că trebue timp pentru desființarea lui, dar ca în anumite condițiuni ale societății omenești ar putea să devie necesar. Cu un cuvînt depinde de scopul pe care un r­ăzboiu îl urmărește, dacă el poate fi sau­ nu aprobat din punctul de vedere democratic. De aceea un democrat nu va putea admite nici un rǎzboiu de cucerire,­­ dar va înț­­­lege și aproba războiele de apărare. Cine n’ar aproba azi un räzboiu pe care Anglia l-ar declara Rusiei pentru a pune capăt măcelului de acolo și a ins­­titui un regim european ? Cine însă ar putea aproba un räzboiu austriac pen­tru cucerirea unei părți din teritoriul actual al regatului italian ? Dorim cu toții pacea §î deci desfinn­ Grecii lui N. Filipescu Grecii din jurul lui N. Filipescu jubilează: Ei cred că de acum îna­inte ziarul care a demascat toate uneltirile lor și ale tovarășilor lor în potriva țărei, va fi redus la tă­cere. Ce glorie pentru ei și cîta recunoștință din partea patriei el­lene, dacă grație campaniei lor, chestia grecească ar lîncezi în Ro­mînia și prin urmare el putînd să reînceapă cinstitele lor operațiuni și uneltiri contra țărei care i-a a­dăpostit și îl adăpostește ! Din nefericire pentru ei, Adecă­nul, care a trecut prin multe, care a putut rezista bandelor înarmate de Nicu Filipescu, cu concursul pre­fectului de poliție de pe atunci ge­neralul Algiu. Adevărul îgî bate joc de zvîrcolirile micului dictator și ale antarților săi, uniți cu toate ab­­jecțiunile lumei, ca Pokorny și Ru­­binstein—Petreanu, cel cu scrisorile și telegramele vîndute ! —Campania contra grecilor! escla­­mă levantinii lui Filipescu, dar a­ceasta pentru Adevărul este o che­stie de speculă! Uitați-vă ce a fă­cut cu agitația contra bulgarilor. Adică înțelegeți perfect raționamen­tul grecesc: dacă slăbim încrederea în Adevărul, cade și chestia gre­cească, pe care acest ziar o agită cu atîta căldură și care ne face a­tîta râu. Să lovim dar în Adevărul să-l discredităm și astfel sîntem sal­vați. Și pentru a dovedi nesincerita­­tea noastră în agitația făcută cu o­­caziunea conflictului rom­îno-bulgar, neno­rocițiî se servesc de o scri­soare particulară, de un crimpeiu de frază, prin care directorul unui ziar informează pa administratorul sau, de faptul că ziarul merge mai bine, fiindcă există acest conflict care pasionează spiritele. Nu este imposibil ca în imagina­­țiunea lor grecii lui N. Filipescu să insine­­ze că tot Ad­vărul a pus la cale uciderea lui Filuws­ki și Mihăileanu p­ntru ca tirajul să H să se urce și cine știe dacă nu vor g s; și vreo scrisoare furată ori plasto­­grafiată din care să facă să reiasă această mare descoperire. Eî bine, Adevĕrm orîcît va fi a­­tacat, oricît grecii vor încerca să o mb­ă socoteală — sau de os a turbat dictator — ex-mioul După owni a iu­pt cititorii noștri politicianul Nicu Filipescu, se află acum în faza acută a turbare!. După ce și ultimele sale trata­tive de a intra în mizerabilul de guvern susținut de parlamentul „Pung­ascheng­arten“ au eșuat, și a făcut o mică socoteală și a vă­zut că: E în opoziție de. . . .0 an!; mai poate sta în opoziție cît va mai dura acest gu­vern, adică cel puțin . 1 an . Va mai sta apoi în opozi­ție, atît cît va dura gu­vernul liberal, adică pro­babil.......................... . . 4 an!­ In total va mai sta deci "~ în opoziție:....................0 an! , adică unsprezece an! și după acești unsprezece ani va fi abia discutată dacă intră sau nu în guvern! Și cînd așa se prezintă socotelile politice ale et­ micului dictator,vroiți să nu fie turbat ? Compt 0 ani, 1 an. 4 ani Destăinuirile d-lui Nacu Gemetele ocultiste nu suptă un cu­vin­t cu privire la des­tăinuirile d-lui C. Nacu care a redeschis afacerea frau­delor.­­ Nu mai răm­âne dar nici o îndoială că în oficiiile ocul­tiste s’a pus la cale lansarea acestor destăinuiri și în scopul de­ a lovi în d-nii Sturdza și Costinescu. D. Vintilă Brătianu, care conduce ziarele ocultiste, sun­tem siguri că nu va sufla un cuvînt fiindcă știe bine că s’ar mai putea întimpla, dacă s'ar încinge o discuție mai largă, ca vreun ocultist să cadă din tren și un altul să fugă la ,A­­merica. Adt. Aecszatul „Independenței“ Am lăsat „Independenței“ timp destul ca să-și adune amintirile și să lămu­rească cititorilor săi­ chestia „suparăto­rim“ accident de trăsură al ministrului Turciei, Kr­ssim Bey. „Independența“ nu suflat insă nici o vorbă, pentru că era ocupată cu defăimarea Expoziției. Acum însă că o vedem revenită la sen­timente mai bune în­­ ce privește Expozi­ția, că o vedem că are răgaz un mo­ment, că respi­r, — ne permitem, a-i a­­duce aminte că datorește cititorilor săi un articol de reportaj ff senzațional, poate chiar o cronică mondenă ff. pi­cântă. Pentru că nu ne putem închipui că „Independența“ cu grija ei mare de mo­ralitate, va lăsa prima ei informațiune nedezvoltată, pentru că altfel­­ ar putea, Doamne ferește, spune că relațiunile dintre dînsa și lega­țiunea turcă, întrerupte un moment, dă fost reluate m și mai multă căldură. Să vorbească deci despre supin­atorul ac­cid­at de trăsură al ministrului Turciei :î­ noi și wide și în ce îm­nej­urări s’a itiui­dat și mai ales ce n­­bres avea re­cțiun­e scurtă și vagă despre dinsul. pubuicatu cu 'U­ite luni dina' ce se in Umpluse Am zis ce interes avea această notiță și am vroit să înțelegem, pentru cititori, ca pentru „Independența“ știm că a avut un deosebit interes, căci ea era direct interesată cu ca­să. Știm însă bine că „ Independența'1 nu ^ Adevĕruri*-­ Nemernicie Un mic amănunt care ar*fi In ade­vărata lor lumină pe tipii de la „Inde­pendența“. In numărul de aseară înjură și bat­jocoresc pe maiorul Mărgăritescu, ins­pectorul general al muzicilor, care ani de-a rindul a fost colaboratorul lor la partea muzicală. Ce poți aștepta deja niște indivizi o»ri la 1897 infierati ca asasin al lui G. Emil Lahovary pe Nicu Filipescu și azi prin z­annt nef b­eitanul Labo­­vety îi ling tălpile, ca mîine să reia firul de la 1897 ! Un titlu Celebrul ziarist, d. Iancu Nădejde, directorul „Violențe!“ lui Frostilă are specialitatea titlurilor sugestive. Aseară, de pildă, are pe următorul: „D. Mike trece la atac“! Nici Rochefort nu era așa de tare! Ițio poreclește Mult simpaticul negustor de vechi­turi, Ițic Rubinstein face pe colabora­­tul cotidi­a la gazeta grecilor d-lui Filipescu și pe ziția de e­l a găsit o nouă și teribilă poreclă la adresa d-lui Miile! Știți cum îî zice? „Sinistra cucuvea“! Brrr! Mare tăb­ăroi și mar e și „Demonul cu ochelari"! E teribil și la stil Ü ______________i­igoletto PĂRERI ȘI IMPRESII „Moșul Cîopîrlan“ La noi, unii critici cu nimeni nu sînt mai severi decit ca autorii și compozi­torii români Astfel și de astă dată am văzut exercitîndu-se față de opera cava­lerului de Flondor, „critici‘, cari la rin­dul lor s’afi bucurat în deajuns de in­dulgența presei și a publicului. Din fericire însă publicul a avut bunul sau simț obicinuit și a primit reprezen­tarea operei „Moșul Ciocîrlan­* (no* î-am zice ,,M­oș’ Ciocârlan“), cu simpatia fi­rească pe care trebue s’o arăte unei ma­­nifestațiuni naționale de o deosebită în­semnătate cum e aceea a romînilor din monarhia austro-ungară. Căci dacă îmbucurător este ca un ro­mân cum e cavalerul de Flondor să aibă știința și talentul de a alcătui o operă o­­cunind o seară întreagă—neasemuit mai important pentru puterea sentimentului național la romînii din afară de regat, este faptul că un compozitor român al lor a găsit un mediut atît de favorabil punerea în valoare a lucrărei sale. Ceea ce a făcut Reuniunea romînă de liunba din Sibiu este o faptă minunată, vrednică de ovațiunile cari au­ salutat o și în Teatrul Național din București Și Eduard Caudella a compus opera „Petru Rareș“— o lucrare de seamă — găsim­-se a In­ă la noi o „Reuniune" ca acea din Si­­biu, care să creeze în jurul ei atmosfera pe care a avut-o„ Moș’ Ciocîrlan“ ? „Reuniunea“ din Sibiu nu ’a pus să critice“ opera cavalerului de Flondor, cu­m se­­ critics* la noi sau mai bine zis cum se vorbește de r&u la noi orice încercare literară sau muzicală : ea a întimpinat-o cu entuziasm și entuziasmul acesta și l’a comunicat și nouă ca datorii fiind unei inițiative naționale. Ce bias ar fi să dăm și noi așa exemple ! E. ». F* Un an 8 Inni S Inni O hmâ Ti ti cil 15 Septembrie ISC® DIRECTOR POLITIC COK«T. MIL LE _ ABONAMENTE ün an . . . . .le! 15.— 5 Inn! 8 Song o îtmă In ft täte tntfolt S.mm 4.— 1.50 ftBONAMENTE COMBINATE (Adecărul Politia și Dimineața) le! 32.— • l«— 6.— 3.— In «trium­ftrate îndoit "Viitorul cabinet !Sturdza.­Grecii Iul­­i ^ilipescu țarpa oștirilor, dar cîtă vreme oștirile există vom trebui sa de gîntîim și la eventualitatea anal războiă. August Bebel —­ desigur un partizan al păcei, același care la 1871 în mijlocul dezlăn­țuire­i șovinismului german beat de victorie protestase contra anexare! Al­­sacieî-Lorencî, — a declarat maî anul trecut ca dacă cineva s’ar atinge de un centimetru pătrat de pămînt nemțesc, nici un socialist n’ar trebui să ezite a pune mina pe armă pentru a lupta con­tra acestui dușman. Acesta e unicul punct de vedere să­nătos și pe el se reazămă Avanii. Toc­mai pentru că vroește pacea, cere în­tăriri a frontierei austriace din­spre Austria. Gaura face hoțul și un teri­­toriu puțin apărat va tenta în totdea­una pe vecinul înarmat. Exact în a­­ceeașî situație s’a găsit și Adeveru­l în diferite ocaziuni, așa în conflictul cu Bulgaria și în cel cu Grecia. Adevărul •■sta unicul ziar poate din Român­ia, care e un fervent partizan și propa­gator al ideilor pacifiste. Dar oare a­­ceasta trebue să­ împedice a vedea realitatea ? * Dacă în Occidentul european frontie­rele statelor și formațiunile lor par a fi mai mult sau mai puțin consolidate, nici în Orient suntem­ încă în plină e­­voluțiune. La sudul nostru vedem un stat, pe Bulgaria, care nu și-a găsit încă forma definitivă. Nu e destul de liber pentru a fi independent, și totuși se bucură de destulă independență pen­tru a nu putea fi considerat ca vasal— aceasta este situațiunea fîcărului stat bulgar. Și el se înarmează și se mișcă pentru că crede că are dreptul să lăr­gească cercul frontierelor sale, odată cu cucerirea independenței depline. Putem noi sta oare nepăsător! față de acest eveniment? Putem noi fi atît da naivi încît să închidem ochi! la acest război și ca se pregătește și trebue să izbuc­nească odată ? Poate oare o democrație rațională să ceară așa ceva ? * Și nouă ca și In! Avanti­ni n’a im­putat de m­i!­că de ce am cerut pre­gătiri militare și am dat alarma asupra celor ce se petrec în Bulgaria. Noi cre­dem că mai surind sau mai tîrziu a­­cest principat va porni un război și în care nu se va putea, nu trebue ca noi să nu jucăm un rol. Și nu-i mai bine să al­egem noi momentul cînd să dictăm condițiunile în cari să jucăm acest rol, decît să fim surprinși de eveniment­’ ? La acuzările ce i s’a fi adus Avanti a răspuns organizînd un plebiscit asu­pra marei chestiuni a atitudine| de­mocrației față cu mișcarea antimilita­­ristă, mai bine asupra atitudine! demo­crației față cu războiul. Vom urmări rezultatul acestui plebiscit care nu poa­te fi decit favorabil confratelui italian și care în tot cazul dov­dește că dacă atitudinea noastră în chestia cu Bulga­ria a putut fi greșită din punctul de vedere democratic, în aciași greșala cad acum social-democrațiî italicul de la Avanti. East, facă o diversiune, nu-șî va înceta campania începută demascînd pe a­­ceia cari uneltesc contra țărei și în același timp și pe micul dictator, cel cu cele două politica și care și de agitația anti­grecească s’a încer­cat să se folosească pentru a-șî pune la cale planurile sale asasine. Și astfel orb­ite campanii și conspi­rații vor înjgheba grecii uniți cu adversarii noștri politici, și cu pun­gașii de profesiune, noi nu-i vom slăbi pînă cînd guvernul nu-șî va face complect datoria și țara va fi readusă în stare de liniște și de siguranță. Bineînțeles că noi nu mergem cu orbirea atît de departe încît să com­batem tot ce este grec. Există în Romînia o întreagă populațiune de origină elină, care-șî caută de treabă și care înțelege perfect datoriile de ospitalitate ce îe are către țara ro­­mînească. E vorba în lupta noastră numai de acea pleavă scîrboasă da grecii cari în loc să aibă recunoș­tință față de țara care i­a primit cu brațele deschise, conspiră con­tra ei. Ișî bat joc de dinsa și de poporul român pe care-l jupune în chip sălbatic, iar cu banii string­ din munca mi, plătesc bandele de antarți ca să ucidă pe frații noștri din Macedonia. Pe aceștia noi îi combatem, pe aceștia no­­i­ demascam și vom con­tinua lupta noastră și le vom urmări faptele—oricîte campanii vor pune la cale Nicu Filipescu și antarții săi,— ajutați de toate lepădăturile lu­mei. CONST. MIN­E Frații Brătianu și Expoziția., Răsplata pentru campania contra Expoziției, înscenată de frații Bră­­tianu cu concursul politicianului de stradă Nicu Filipescu, începe schi vie. Acum dnâ sunt at­â­vi străini de seamă în capitala țărei, politicianii fără scupele și fără pic de grijă pen­tru urmările campaniilor lor nemer­nice contra Expoziției, au prilejul să audă de la acești străini impresia ce au­ făcut aceste campanii mizerabile. Zilnic primesc palme, și bice de foc pentru chipul murdar și neauzit cum au­ dus în scopuri politice lupta de denigrare a Expoziției naționale. Pierzîndu-șî cu desăvârșire capul sub oprobiul general al oamenilor de elită, văsînd că suveranii vin din nou­ să-și arate marea lor mulțumire pentru frumoasa și patriotica operă a Expoziției, frații Brătianu fac spume la gură și imploră de la ad­versari tăcere asupra nemerniciei contra Expoziției . Se înșală beizadelele de la Florica, dacă cred că se poate închide dis­cuția asupra abominabilei lor cam­panii în­potriva Expozițiunei națio­nale. Discuția abea începe și colecțiuma presei brătieniste, cu toate articolele în­potriva Expoziției va trebui să fie adusă la tribuna Camerei. P. Q. CHESTIA ZILEI Zito Kir Filipescu! Tîiuoleon Pissamus și cîte­va capre simpatriote ridică în triumf pe Kir Nicu Filipescu și strigă „Zito* că face campania ca să se uite de te Tate Grechia și antarțil // glitele și meseriile la ^romîni Iată cuvintele unui om de stat, gră­ite la o ocazie solemnă—oficială—iată vorbele d-lui comisar general al Expo­ziției rostite cu ocazia inaugurărei ca­sei din Macedonia — cuvinte din car­­teese, recunoașterea talentului artistic de care este înzestrat armînul,—din care reese abilitatea, energia și ințelep­ciunea lui în comerț, artă ca și în toate celelalte. Cum însă lumea e sătulă de vorbe și cum iarăși sunt mulți dar foarte mulți din frații noștri din regat cari nu șu­ji ce poate armînul, de aceea m­’am hotă­rî? ca să dați lume­ curioase, exemple vizibile—spre Încrederea desăvîrșită a celor ce eu vom­ spune în cele ce vor urma. Rog dar pe d. director al ziarului „Adevărul“ -care nu s’a dat înlături un moment de a pune ziarul d-sale în apărarea drepturilor nu numai ale noas­tre, ale macedonenilor, ci și a intereselor tuturor romînilor năpăstuiți, dar mai ales nouă—ca și de data aceasta să’mi pe­rmită a face cunoscut lumea—talen­tul ascuns al fraților mei din Macedo­nia. Asigurat de buna voința și dragos­tea d-lui director—precum și îndemnat de frumosul discurs al d lui comisar general al Expoziției—care este plin de sinceritate—nu am simțit dator a umple aceste coloane nu cu producția fanta­siei mele, ci cu descrierea artei armî­­ni­lor noștri. Să vază oamenii zile!—ce a eșit, ce ese și ce poate eși din mina acelui pe care natura l’a înzestrat cu talente, și așa să se intereseze, încurajindu-i zidi­ cîndu-i cît de multe altare de cultură. O importanță mare pentru noî aro­­mînîi de a se da avint cit se poate de mult meseriei—este faptul bine motivat că nu avem în orașele mari din impe­riul turcesc viața de funcționari, ci du­cem o viață de meseriași, deci numai ea este motorul principal care ne sus­ține. Și cum aceasta este ocupația noa­stră principală, ne întrebăm: cum pu­tem să o cultivăm, noi cari nu avem instrumentele perfecționate, ci acele medievale ? Cum vom putea opune o resistență în fața produselor fabricilor moderne—care inundă lumea întreagă, prezentînd enorme avantagii consuma­torilor? De­sigur că rezistența noastră va fi de scurtă durată! Breslele noastre, sau cum se mai nu­mesc ele dincolo, isnafuri, care acum »bia se mai țin—trebue să depună arma în fața paterei, și așa micile lor pro­ducții—mici în volum și cantitate, dar mari in valoare artistică, vor fi date ui­­tării, iar magazinele lor, modestele lor magazine închise și apoi sărăcia îii va fa­ce cuibul în casele lor. Iată pericolul mare ce amenință arta națională, iată viitorul ce se pregătește meseriașului ar­­mîn dacă oamenii interesați n’or căuta să vindice rana pînă nu la proporții mari, prin înființări de școale de me­serii cît de multe în Macedonia pentru arminî. Ce! care am avut dorința de a face cunoștință cu noi ca popor mai de a­­proape și t­e-a fi visitat, n’ați putut să nu’și exprime ad­mirațiunea lor, cum a fi fost de pildă: Kanitz, Ami Bono, Gh­­ejan, William Martin Leake, și mai cu seamă răposatul Nenițescu—inimosul mare antignatist român, care ne-a­sta« „Noi ne-am dezvoltat mai mult pe terenul agricol iar voi pe acel al artei și al comerțului—noi dar avem nevoe de voi", chiar cu pătrundere—care ne-a făcut cea mai conștiincioasă numărătoare, și care ne-a dat ideea cea mai­­ complectă de întinderea și repartizarea noastră­ a ar­­m­înilor—in Turcia Europeană—mărin­­du-ne cu aceasta mai mult încrederea în resursele noastre vitale ca națiune în m­ilocul celor­l’alte națiuni, de cari sun­tem înconjurați. Vom­ lăsa pe Kanitz, care a văzut ne­numărate opere de ale arhitecturii ar­­mănești, să vorbească de înzestrarea a­­ceastă firească a romînilor de Sud pe cari-o numește țînțari. Iată ce zice el: „Deosebit că a fi aproape monopolul construcțiunilor în Constantinopol­, At­hena— Belgrad, țînțari­ sunt singurii arhitecți al Turciei și al Greciei. Ei execută cu mare ușurință, grație inte­ligențe­­lor naturale, lucrările cele mai grele, punți cu mai multe arcuri, cu­­­pole și bolte. Lucrările lor de arhitec­tură întrec cu mult pe acele ale arhi­tecților eșiți din școli, căci dacă am compara numai biserica din Semendria, cu cere mai multe din monumente sârbe și germane, n’am­ putea de­cis să ad­mirăm abilitatea lor. Altul nu­ este în același timp arhitect, zidar, ferar sau lăcătuș, timpl­ar, argintar, cismar. Lin­ii­ar. Abilitatea lui în artă este de ad­mirat“. Afară de aceasta, apoi toți cercetă­torii Peninsulei Balcanice au­ mărturii demne despre abilitatea industrială a arminilor. In urma tabloului de mai sus asupra tuturor meseriilor mai ’nsemnate, descris nu de mine ci de oameni superiori, de oamenii științei, voifi ruga splendoarea Veneției să spună cine a fost susținăto­rul ei ? Hainele maestoase ale dogilor venețieni să spună cine este ornamenta­­torul lor? Să spună luxul Constantinopo­­lului cine îl întreține ? Iar fanfara pa­șilor cine o îndeplinește ? Și aceste toate vor răspunde: Arminul!! Să spue brăile în pierite din argint—cu capace de argint în formă de scoică— ale femeilor armîne și bulgare, din mina cu! au eșit ? Să spună tunicile pașilor papucii cadînelor—mintenele demni­tarilor cine le ’mpodobește '! Toate, t­oate vor răspunde: armînul prin abilitatea artei sale.n Argîntăriat este meseria în care în afară de arhitectură — au excelat mai ales armînii, prin deasa eî întrebuințare și marea favoare la bogații turci. Ea se împarte în două ramuri și anume : f» fire sau filigram, adică argintăria sub­țire și argintăria groasă. Spre a­ ne face o idee mai clară de ce este argintăria subțire, precum și ce obiecte pot să iasă din mâinile lucrătorilor ei, vom­ cita aici două obiecte însemnate, cari prin frumusețea și artistica lor, au pus me­dalii pe pepturile producătorilor lor. Voiți să spun întîi și despre un sfeșnic dăruit anul sultan, precum și despre o ramă dăruită regelui și reginei Rossi­ni­ei. Dar înainte de a descrie modelul lor precum și modul cum sunt e­xecuta­ți, să arăt cine a fi fost executorii. Sunt doi aromâni: Gh. Fila, On­^­u­r din Gro­­șova și Nicole Pantazi din Bitolia ele­vul lui Gh. Fila care e stabilit în Bi­tolia—faima despre arta lui (căci era cel dintîia dintre armîni care perfecțio­nase argintăria în filigram) a’a dus grffiȘ la Constantinopole. Í,

Next