Adevěrul, septembrie 1906 (Anul 19, nr. 6118-6146)
1906-09-15 / nr. 6132
Anul al XVIII-lea. —No. 6102 FONDATOR ilex. V. Beldimaan PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PÜBLICH ATE CAROL SCHULDER A Co București, Str. Karageorgevici to Telefon 34 EHTJU AUSTRU, UHSARii ilGEEXAIU An adresed les DikesiSSIM. Usi Augistilu A imerted Usenet. •— vie Na concesiune exclusivă TELEFOHR numită tara TTM------ Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei -Uiutoriile ziarului: Str. Sărindar. 11 va vorbi pentru că nu poate vorbi, pentru că este notoriu că gazeta aceasta a întreținut relațiuni cu legațiunea turcă și încă cu o altă legațiune, fiindcă este notoriu că notița despre accidentul care a fost întri adevăr supărător pentru Kiasim Bey dar care era de o natură atît de delicată încît numai niște mizerabili au putut să încerce a bate capital, ca să nu zicem lire, din el, na fost publicată de „Independența“ decît cu scopul de a exercita o dulce presiune asupra că Krasim Bey. Și pentru ca să fie mai evident aceasta, vom arăta mîine metamorfozele prin cari a trecut „Independența“ în ce privește atitudinea ei fap cu ministrul Turciei. Bj. VIITORUL CABINET STURDZA Ocultiștii spun că d. Sturdza mere un de clte orî se deschide vorba asupra viitorului minister liberal, ocultiștii nu se sfiesc să spună că vor pune toate piedicele d-lui Sturdza de a mai forma un guvern și mai ales dacă șeful liberalilor se va menține în atitudinea de azi și nu va primi să alcătuiască un guvern pur ocultist, atunci vor prefera menținerea actualului cabinet, sau vor înlesni alcătuirea unei alte formațiuni conservatoare. Dorința cea mare a ocultiștilor este ca să scape de pe acum de șefia d-lui Sturdza și la căderea conservatorilor să impună un guvern Ionel Brătianu. Dar se poate întîmpla ca evenimentele să grăbească retragerea cabinetului Cantacuzino și regele să cheme pe d. Sturdza. E gata d. Sturdza să ia răspunderea situației ! Sturdzeștii spun că da. Dacă d. Carp e gata să primească guvernul și să facă alegeri, cu atît mai multe șanse are d. Sturdza. Ocultiștii spun că vor proceda contra dlui Sturdza, de la început, prin grevă, adică vor face gol în jurul șefului liberalilor, vor refuza să intra în guvern, vor refuza orice demnitate, nu vor candida ca guvernamentali, etc. Dar cine cunoaște cadrele ocultiste nu se înfricoșează deloc de o asemenea grevă. Vor refuza poate doîtrel, dar nu ministere, ci alte demnități onorifice și cari nu rentează, dar onoruri rentabile nu va refuza absolut niciun ocultist. Dacă se va întîmpla ca guvernul Cantacuzino să se retragă mai curînd, d. Sturdza va primi cu un mare entuziasm formarea guvernului și va clarifica, în 24 de ore, situația sa în partid. Se poate ca un guvern Sturdza, fără concursul Ocultei, să nu fie un guvern durabil și să fie hărțuit. Aceasta se poate. Dar d. Sturdza a mai trecut, în partidul sau, prin hărțueli mari și na d-sa a cedat. E dar aproape sigur că nici de astădată d. Sturdza nu va ceda Ocultei, nu se va infeucta la politica ei. E aproape sigur că va forma un guvern așa cum va voi și cu elemente absolut devotate și cari nu urmăresc înlăturarea sa de la șefie.. . Cum va forma d. Sturdza viitorul guvern liberal. Deși nu e, pentru moment, vorba de o schimbare de regim, totuși liberatii discută cu animație aceasta chestie de cîte ori ea se pune pe tapet. Ocultiștii spun că numai în cazul cînd d. Sturdza ar forma un cabinet în care la interne să fie d. Ionel Brătianu, la externe d. Ferechide, la justiție d. Al. Pjuvara, la finanțe d. Anton Carp, la domenii d. Stere, la lucrările publice d. V. G. Morțun și la instrucție d. Haret, adică un guvern în care șeful să nu aibă niciun portofoliu, numai în acest caz vor primi să dea concursul d-lui Sturdza. Natural că acest minister și cu asemenea condițiuni, a fost lansat pentru a se arăta cît de porniți sînt ocultiștii contra d-lui Sturdza. Sînt însă intre ocultiști și sturdziști cîteva personalități cari caută să se acrediteze că s’ar putea foarte lesne stabili o înțelegere asupra formărei cabinetului dacă toți vor primi ca d. Costinescu să treacă la interne, d. Sturdza la finanțe, d. Ionel Brătianu la externe și d. Vasile Lascar la... justiție. Mulți ocultiști spun că d. Lascar e indicat la justiție, față cu angajamentele ce le-a luat partidul liberal de a desființa tot ce au făcut conservatorii și de a înlocui pe magistrații numiți de d. Bădărău, numai d. Lascar ar putea să execute hotărîrile luate. Dar nici această combinație care ar conveni, fără discuție, ocultiștilor, nu se va putea realiza. D. Costinescu nu va primi internele, fiindcă știe prea bine că după două săptămîni va fi hărțuit tot așa de bine cum a pățit o și d. Lascar. Nu va lua apoi acest portofoliu fiindcă acest departament se cuvine tot d-lu. Lascar, tocmai fiindcă ocultiștii au provocat retragerea de la putere pe chestia portofoliului internelor. Și dacă nu se admite cu nicîun preț, de ocultiști, ca d. Lascar să revină la interne, atunci nu o altă soluție decît ca d. Sturdza să ia acest departament, căci nu se poate contesta șefului partidului și guvernului dreptul de a-șî păstra portofoliul care-1 vrea, an va fi în stare sa mai ferminister. Numai în asemenea condițiu n d. Lascar ar putea să intre în guvern, —aceasta e părerea multor liberali. * Precum se vede liberalii a fi multe combinațiuni, una mai fantastică decît alta. Cea mai sigură combinație este însă aceea pe care și-a făcut-o d. Sturdza și pe care n’a aflat-o, n’a ghicit-o, pîna acum, absolut nimeni. D. Sturdza s’a arătat, într’adevăr, tot ca șef autoritar, dar nu se poate încă spune că va face un guvern pur sturdzistc sau pur ocultist. In ultimul moment d. Sturdza are obiceiul de a oferi surprize sumei politice. NAZBIȚII R. X. BS. S. împăratul tuturor Rusiilor Iată omul cel mai puternic, cel mai temut, cel mai înfricoșător de pe suprafața mapamondului/ Un singur cusur are meseria lui: nu prea e sigură/ Bine plătită, dar nu prea e sigură , așa, de pildă, revoluționarii 11 condamnă la moarte, nihiliștii îi fac o temelie de bombe la palat, marii duci fac o conjurație ca să-l decapiteze și așa mai departe. Fină acum e un om condamnat de vreo zece ori la moarte. Cum vedeți e împăratul tuturor Rusiilor, slujbă care nu e rău plătită — dar, iarăși, cum vedeți nu prea e sigură. E capul statului, dar... statul capului nu e garantat! Așa, încît, parol, prefer meseria mea / Pls Cum e plătită banda Dacă pentru vînzutorul de hirtiuțe vechi, Sache Petreanu, s’a subscris plata într’o conferință intimă prezidată de d. Ionel Bratianu - probabil cu un mic comision pentru gravul bărbat de stat Manolache Culoglu!—escrocul Pokorny a fost păzit pe altă cale, pentru născocirile și banditismele sale contra Adevărului. Tribunalul de notariat dă răspuns precis la aceasta. La 31 August — adică după ce își îndeplinise rolul sau împreună cu Florică Pușcărie și în ceea ce povește atacul armat contra Adevărului—numitul Pokorny odată cu mandatul de înfățișare la judele de instrucție a primi și invitația de a ridica 16.000 de lei (adică: iei nou! șasesprezece mi!) de la Banca agricolă sub formă de... Împrumut pe gaj !! lată dar pe Nicu Filipescu operînd și pe la bănci în favoarea bandițlor săi și iată că o bancă creată de stat în favoarea agricultorilor plătește serviciile „politice”i ale unui escroc și bandit, pe care însuși subdirectorul ei l’a înfierat negru pe alb, cum am dovedit el! ! Așadar: plată lui Sache Petrearin și plată lui Pokorny pentru „campania“ contra „Adevărului“ ?! Să se fi mulțumit Manolache Culoglu numai cu micul „comision« ! Nn e de crezut ? ___— ■— — Deaoenția și războiul pot fi democrații partizanii războiului?— Războiul chestie de oportunitate. — „Adevărul“ mișcarea pacifistă și războiul. Presa democratică din Occident discută acum cu aprindere chestiunea atitudine ce trebue să aibă democrația față ca războiul Toată discuțiunea a fost provocată de ziarul social-democrat italian Avanti din Milano, care s-a ocupat de cestiunea apărăroa teritoriului italian înpotriva Austriei. Multe ziare democratice și mulți democrați au criticat aspru pe Avanti pentru că credau că orice întăriri și înarmări fiind o ascuțire a relațiunilor spre războiu,— nu se poate admite din punctul de vedere democratic ca să se ceară asemenea întăriri și înarmări. Avanti s-a înscris înpotriva acestei păreri, probabil pentru că crede că războiul este o cestiune de oportunitate, că trebue timp pentru desființarea lui, dar ca în anumite condițiuni ale societății omenești ar putea să devie necesar. Cu un cuvînt depinde de scopul pe care un războiu îl urmărește, dacă el poate fi sau nu aprobat din punctul de vedere democratic. De aceea un democrat nu va putea admite nici un rǎzboiu de cucerire, dar va înțlege și aproba războiele de apărare. Cine n’ar aproba azi un räzboiu pe care Anglia l-ar declara Rusiei pentru a pune capăt măcelului de acolo și a institui un regim european ? Cine însă ar putea aproba un räzboiu austriac pentru cucerirea unei părți din teritoriul actual al regatului italian ? Dorim cu toții pacea §î deci desfinn Grecii lui N. Filipescu Grecii din jurul lui N. Filipescu jubilează: Ei cred că de acum înainte ziarul care a demascat toate uneltirile lor și ale tovarășilor lor în potriva țărei, va fi redus la tăcere. Ce glorie pentru ei și cîta recunoștință din partea patriei ellene, dacă grație campaniei lor, chestia grecească ar lîncezi în Romînia și prin urmare el putînd să reînceapă cinstitele lor operațiuni și uneltiri contra țărei care i-a adăpostit și îl adăpostește ! Din nefericire pentru ei, Adecănul, care a trecut prin multe, care a putut rezista bandelor înarmate de Nicu Filipescu, cu concursul prefectului de poliție de pe atunci generalul Algiu. Adevărul îgî bate joc de zvîrcolirile micului dictator și ale antarților săi, uniți cu toate abjecțiunile lumei, ca Pokorny și Rubinstein—Petreanu, cel cu scrisorile și telegramele vîndute ! —Campania contra grecilor! esclamă levantinii lui Filipescu, dar aceasta pentru Adevărul este o chestie de speculă! Uitați-vă ce a făcut cu agitația contra bulgarilor. Adică înțelegeți perfect raționamentul grecesc: dacă slăbim încrederea în Adevărul, cade și chestia grecească, pe care acest ziar o agită cu atîta căldură și care ne face atîta râu. Să lovim dar în Adevărul să-l discredităm și astfel sîntem salvați. Și pentru a dovedi nesinceritatea noastră în agitația făcută cu ocaziunea conflictului romîno-bulgar, nenorocițiî se servesc de o scrisoare particulară, de un crimpeiu de frază, prin care directorul unui ziar informează pa administratorul sau, de faptul că ziarul merge mai bine, fiindcă există acest conflict care pasionează spiritele. Nu este imposibil ca în imaginațiunea lor grecii lui N. Filipescu să insineze că tot Advărul a pus la cale uciderea lui Filuwski și Mihăileanu pntru ca tirajul să H să se urce și cine știe dacă nu vor g s; și vreo scrisoare furată ori plastografiată din care să facă să reiasă această mare descoperire. Eî bine, Adevĕrm orîcît va fi atacat, oricît grecii vor încerca să o mbă socoteală — sau de os a turbat dictator — ex-mioul După owni a iupt cititorii noștri politicianul Nicu Filipescu, se află acum în faza acută a turbare!. După ce și ultimele sale tratative de a intra în mizerabilul de guvern susținut de parlamentul „Pungaschengarten“ au eșuat, și a făcut o mică socoteală și a văzut că: E în opoziție de. . . .0 an!; mai poate sta în opoziție cît va mai dura acest guvern, adică cel puțin . 1 an . Va mai sta apoi în opoziție, atît cît va dura guvernul liberal, adică probabil.......................... . . 4 an! In total va mai sta deci "~ în opoziție:....................0 an! , adică unsprezece an! și după acești unsprezece ani va fi abia discutată dacă intră sau nu în guvern! Și cînd așa se prezintă socotelile politice ale et micului dictator,vroiți să nu fie turbat ? Compt 0 ani, 1 an. 4 ani Destăinuirile d-lui Nacu Gemetele ocultiste nu suptă un cuvint cu privire la destăinuirile d-lui C. Nacu care a redeschis afacerea fraudelor. Nu mai rămâne dar nici o îndoială că în oficiiile ocultiste s’a pus la cale lansarea acestor destăinuiri și în scopul de a lovi în d-nii Sturdza și Costinescu. D. Vintilă Brătianu, care conduce ziarele ocultiste, suntem siguri că nu va sufla un cuvînt fiindcă știe bine că s’ar mai putea întimpla, dacă s'ar încinge o discuție mai largă, ca vreun ocultist să cadă din tren și un altul să fugă la ,America. Adt. Aecszatul „Independenței“ Am lăsat „Independenței“ timp destul ca să-și adune amintirile și să lămurească cititorilor săi chestia „suparătorim“ accident de trăsură al ministrului Turciei, Krssim Bey. „Independența“ nu suflat insă nici o vorbă, pentru că era ocupată cu defăimarea Expoziției. Acum însă că o vedem revenită la sentimente mai bune în ce privește Expoziția, că o vedem că are răgaz un moment, că respir, — ne permitem, a-i aduce aminte că datorește cititorilor săi un articol de reportaj ff senzațional, poate chiar o cronică mondenă ff. picântă. Pentru că nu ne putem închipui că „Independența“ cu grija ei mare de moralitate, va lăsa prima ei informațiune nedezvoltată, pentru că altfel ar putea, Doamne ferește, spune că relațiunile dintre dînsa și legațiunea turcă, întrerupte un moment, dă fost reluate m și mai multă căldură. Să vorbească deci despre supinatorul accidat de trăsură al ministrului Turciei :î noi și wide și în ce îmnejurări s’a itiuidat și mai ales ce nbres avea recțiune scurtă și vagă despre dinsul. pubuicatu cu 'Uite luni dina' ce se in Umpluse Am zis ce interes avea această notiță și am vroit să înțelegem, pentru cititori, ca pentru „Independența“ știm că a avut un deosebit interes, căci ea era direct interesată cu casă. Știm însă bine că „ Independența'1 nu ^ Adevĕruri*- Nemernicie Un mic amănunt care ar*fi In adevărata lor lumină pe tipii de la „Independența“. In numărul de aseară înjură și batjocoresc pe maiorul Mărgăritescu, inspectorul general al muzicilor, care ani de-a rindul a fost colaboratorul lor la partea muzicală. Ce poți aștepta deja niște indivizi o»ri la 1897 infierati ca asasin al lui G. Emil Lahovary pe Nicu Filipescu și azi prin zannt nef beitanul Labovety îi ling tălpile, ca mîine să reia firul de la 1897 ! Un titlu Celebrul ziarist, d. Iancu Nădejde, directorul „Violențe!“ lui Frostilă are specialitatea titlurilor sugestive. Aseară, de pildă, are pe următorul: „D. Mike trece la atac“! Nici Rochefort nu era așa de tare! Ițio poreclește Mult simpaticul negustor de vechituri, Ițic Rubinstein face pe colaboratul cotidia la gazeta grecilor d-lui Filipescu și pe ziția de el a găsit o nouă și teribilă poreclă la adresa d-lui Miile! Știți cum îî zice? „Sinistra cucuvea“! Brrr! Mare tăbăroi și mar e și „Demonul cu ochelari"! E teribil și la stil Ü ______________iigoletto PĂRERI ȘI IMPRESII „Moșul Cîopîrlan“ La noi, unii critici cu nimeni nu sînt mai severi decit ca autorii și compozitorii români Astfel și de astă dată am văzut exercitîndu-se față de opera cavalerului de Flondor, „critici‘, cari la rindul lor s’afi bucurat în deajuns de indulgența presei și a publicului. Din fericire însă publicul a avut bunul sau simț obicinuit și a primit reprezentarea operei „Moșul Ciocîrlan* (no* î-am zice ,,Moș’ Ciocârlan“), cu simpatia firească pe care trebue s’o arăte unei manifestațiuni naționale de o deosebită însemnătate cum e aceea a romînilor din monarhia austro-ungară. Căci dacă îmbucurător este ca un român cum e cavalerul de Flondor să aibă știința și talentul de a alcătui o operă ocunind o seară întreagă—neasemuit mai important pentru puterea sentimentului național la romînii din afară de regat, este faptul că un compozitor român al lor a găsit un mediut atît de favorabil punerea în valoare a lucrărei sale. Ceea ce a făcut Reuniunea romînă de liunba din Sibiu este o faptă minunată, vrednică de ovațiunile cari au salutat o și în Teatrul Național din București Și Eduard Caudella a compus opera „Petru Rareș“— o lucrare de seamă — găsim-se a Ină la noi o „Reuniune" ca acea din Sibiu, care să creeze în jurul ei atmosfera pe care a avut-o„ Moș’ Ciocîrlan“ ? „Reuniunea“ din Sibiu nu ’a pus să critice“ opera cavalerului de Flondor, cum se critics* la noi sau mai bine zis cum se vorbește de r&u la noi orice încercare literară sau muzicală : ea a întimpinat-o cu entuziasm și entuziasmul acesta și l’a comunicat și nouă ca datorii fiind unei inițiative naționale. Ce bias ar fi să dăm și noi așa exemple ! E. ». F* Un an 8 Inni S Inni O hmâ Ti ti cil 15 Septembrie ISC® DIRECTOR POLITIC COK«T. MIL LE _ ABONAMENTE ün an . . . . .le! 15.— 5 Inn! 8 Song o îtmă In ft täte tntfolt S.mm 4.— 1.50 ftBONAMENTE COMBINATE (Adecărul Politia și Dimineața) le! 32.— • l«— 6.— 3.— In «triumftrate îndoit "Viitorul cabinet !Sturdza.Grecii Iuli ^ilipescu țarpa oștirilor, dar cîtă vreme oștirile există vom trebui sa de gîntîim și la eventualitatea anal războiă. August Bebel — desigur un partizan al păcei, același care la 1871 în mijlocul dezlănțuirei șovinismului german beat de victorie protestase contra anexare! Alsacieî-Lorencî, — a declarat maî anul trecut ca dacă cineva s’ar atinge de un centimetru pătrat de pămînt nemțesc, nici un socialist n’ar trebui să ezite a pune mina pe armă pentru a lupta contra acestui dușman. Acesta e unicul punct de vedere sănătos și pe el se reazămă Avanii. Tocmai pentru că vroește pacea, cere întăriri a frontierei austriace dinspre Austria. Gaura face hoțul și un teritoriu puțin apărat va tenta în totdeauna pe vecinul înarmat. Exact în aceeașî situație s’a găsit și Adeverul în diferite ocaziuni, așa în conflictul cu Bulgaria și în cel cu Grecia. Adevărul •■sta unicul ziar poate din România, care e un fervent partizan și propagator al ideilor pacifiste. Dar oare aceasta trebue să împedice a vedea realitatea ? * Dacă în Occidentul european frontierele statelor și formațiunile lor par a fi mai mult sau mai puțin consolidate, nici în Orient suntem încă în plină evoluțiune. La sudul nostru vedem un stat, pe Bulgaria, care nu și-a găsit încă forma definitivă. Nu e destul de liber pentru a fi independent, și totuși se bucură de destulă independență pentru a nu putea fi considerat ca vasal— aceasta este situațiunea fîcărului stat bulgar. Și el se înarmează și se mișcă pentru că crede că are dreptul să lărgească cercul frontierelor sale, odată cu cucerirea independenței depline. Putem noi sta oare nepăsător! față de acest eveniment? Putem noi fi atît da naivi încît să închidem ochi! la acest război și ca se pregătește și trebue să izbucnească odată ? Poate oare o democrație rațională să ceară așa ceva ? * Și nouă ca și In! Avantini n’a imputat de mi!că de ce am cerut pregătiri militare și am dat alarma asupra celor ce se petrec în Bulgaria. Noi credem că mai surind sau mai tîrziu acest principat va porni un război și în care nu se va putea, nu trebue ca noi să nu jucăm un rol. Și nu-i mai bine să alegem noi momentul cînd să dictăm condițiunile în cari să jucăm acest rol, decît să fim surprinși de eveniment’ ? La acuzările ce i s’a fi adus Avanti a răspuns organizînd un plebiscit asupra marei chestiuni a atitudine| democrației față cu mișcarea antimilitaristă, mai bine asupra atitudine! democrației față cu războiul. Vom urmări rezultatul acestui plebiscit care nu poate fi decit favorabil confratelui italian și care în tot cazul dovdește că dacă atitudinea noastră în chestia cu Bulgaria a putut fi greșită din punctul de vedere democratic, în aciași greșala cad acum social-democrațiî italicul de la Avanti. East, facă o diversiune, nu-șî va înceta campania începută demascînd pe aceia cari uneltesc contra țărei și în același timp și pe micul dictator, cel cu cele două politica și care și de agitația antigrecească s’a încercat să se folosească pentru a-șî pune la cale planurile sale asasine. Și astfel orbite campanii și conspirații vor înjgheba grecii uniți cu adversarii noștri politici, și cu pungașii de profesiune, noi nu-i vom slăbi pînă cînd guvernul nu-șî va face complect datoria și țara va fi readusă în stare de liniște și de siguranță. Bineînțeles că noi nu mergem cu orbirea atît de departe încît să combatem tot ce este grec. Există în Romînia o întreagă populațiune de origină elină, care-șî caută de treabă și care înțelege perfect datoriile de ospitalitate ce îe are către țara romînească. E vorba în lupta noastră numai de acea pleavă scîrboasă da grecii cari în loc să aibă recunoștință față de țara care ia primit cu brațele deschise, conspiră contra ei. Ișî bat joc de dinsa și de poporul român pe care-l jupune în chip sălbatic, iar cu banii string din munca mi, plătesc bandele de antarți ca să ucidă pe frații noștri din Macedonia. Pe aceștia noi îi combatem, pe aceștia noi demascam și vom continua lupta noastră și le vom urmări faptele—oricîte campanii vor pune la cale Nicu Filipescu și antarții săi,— ajutați de toate lepădăturile lumei. CONST. MINE Frații Brătianu și Expoziția., Răsplata pentru campania contra Expoziției, înscenată de frații Brătianu cu concursul politicianului de stradă Nicu Filipescu, începe schi vie. Acum dnâ sunt atâvi străini de seamă în capitala țărei, politicianii fără scupele și fără pic de grijă pentru urmările campaniilor lor nemernice contra Expoziției, au prilejul să audă de la acești străini impresia ce au făcut aceste campanii mizerabile. Zilnic primesc palme, și bice de foc pentru chipul murdar și neauzit cum au dus în scopuri politice lupta de denigrare a Expoziției naționale. Pierzîndu-șî cu desăvârșire capul sub oprobiul general al oamenilor de elită, văsînd că suveranii vin din nou să-și arate marea lor mulțumire pentru frumoasa și patriotica operă a Expoziției, frații Brătianu fac spume la gură și imploră de la adversari tăcere asupra nemerniciei contra Expoziției . Se înșală beizadelele de la Florica, dacă cred că se poate închide discuția asupra abominabilei lor campanii înpotriva Expozițiunei naționale. Discuția abea începe și colecțiuma presei brătieniste, cu toate articolele înpotriva Expoziției va trebui să fie adusă la tribuna Camerei. P. Q. CHESTIA ZILEI Zito Kir Filipescu! Tîiuoleon Pissamus și cîteva capre simpatriote ridică în triumf pe Kir Nicu Filipescu și strigă „Zito* că face campania ca să se uite de te Tate Grechia și antarțil // glitele și meseriile la ^romîni Iată cuvintele unui om de stat, grăite la o ocazie solemnă—oficială—iată vorbele d-lui comisar general al Expoziției rostite cu ocazia inaugurărei casei din Macedonia — cuvinte din carteese, recunoașterea talentului artistic de care este înzestrat armînul,—din care reese abilitatea, energia și ințelepciunea lui în comerț, artă ca și în toate celelalte. Cum însă lumea e sătulă de vorbe și cum iarăși sunt mulți dar foarte mulți din frații noștri din regat cari nu șuji ce poate armînul, de aceea m’am hotărî? ca să dați lume curioase, exemple vizibile—spre Încrederea desăvîrșită a celor ce eu vom spune în cele ce vor urma. Rog dar pe d. director al ziarului „Adevărul“ -care nu s’a dat înlături un moment de a pune ziarul d-sale în apărarea drepturilor nu numai ale noastre, ale macedonenilor, ci și a intereselor tuturor romînilor năpăstuiți, dar mai ales nouă—ca și de data aceasta să’mi permită a face cunoscut lumea—talentul ascuns al fraților mei din Macedonia. Asigurat de buna voința și dragostea d-lui director—precum și îndemnat de frumosul discurs al d lui comisar general al Expoziției—care este plin de sinceritate—nu am simțit dator a umple aceste coloane nu cu producția fantasiei mele, ci cu descrierea artei armînilor noștri. Să vază oamenii zile!—ce a eșit, ce ese și ce poate eși din mina acelui pe care natura l’a înzestrat cu talente, și așa să se intereseze, încurajindu-i zidi cîndu-i cît de multe altare de cultură. O importanță mare pentru noî aromînîi de a se da avint cit se poate de mult meseriei—este faptul bine motivat că nu avem în orașele mari din imperiul turcesc viața de funcționari, ci ducem o viață de meseriași, deci numai ea este motorul principal care ne susține. Și cum aceasta este ocupația noastră principală, ne întrebăm: cum putem să o cultivăm, noi cari nu avem instrumentele perfecționate, ci acele medievale ? Cum vom putea opune o resistență în fața produselor fabricilor moderne—care inundă lumea întreagă, prezentînd enorme avantagii consumatorilor? Desigur că rezistența noastră va fi de scurtă durată! Breslele noastre, sau cum se mai numesc ele dincolo, isnafuri, care acum »bia se mai țin—trebue să depună arma în fața paterei, și așa micile lor producții—mici în volum și cantitate, dar mari in valoare artistică, vor fi date uitării, iar magazinele lor, modestele lor magazine închise și apoi sărăcia îii va face cuibul în casele lor. Iată pericolul mare ce amenință arta națională, iată viitorul ce se pregătește meseriașului armîn dacă oamenii interesați n’or căuta să vindice rana pînă nu la proporții mari, prin înființări de școale de meserii cît de multe în Macedonia pentru arminî. Ce! care am avut dorința de a face cunoștință cu noi ca popor mai de aproape și te-a fi visitat, n’ați putut să nu’și exprime admirațiunea lor, cum a fi fost de pildă: Kanitz, Ami Bono, Ghejan, William Martin Leake, și mai cu seamă răposatul Nenițescu—inimosul mare antignatist român, care ne-asta« „Noi ne-am dezvoltat mai mult pe terenul agricol iar voi pe acel al artei și al comerțului—noi dar avem nevoe de voi", chiar cu pătrundere—care ne-a făcut cea mai conștiincioasă numărătoare, și care ne-a dat ideea cea mai complectă de întinderea și repartizarea noastră a armînilor—in Turcia Europeană—mărindu-ne cu aceasta mai mult încrederea în resursele noastre vitale ca națiune în milocul celorl’alte națiuni, de cari suntem înconjurați. Vom lăsa pe Kanitz, care a văzut nenumărate opere de ale arhitecturii armănești, să vorbească de înzestrarea această firească a romînilor de Sud pe cari-o numește țînțari. Iată ce zice el: „Deosebit că a fi aproape monopolul construcțiunilor în Constantinopol, Athena— Belgrad, țînțari sunt singurii arhitecți al Turciei și al Greciei. Ei execută cu mare ușurință, grație inteligențelor naturale, lucrările cele mai grele, punți cu mai multe arcuri, cupole și bolte. Lucrările lor de arhitectură întrec cu mult pe acele ale arhitecților eșiți din școli, căci dacă am compara numai biserica din Semendria, cu cere mai multe din monumente sârbe și germane, n’am putea decis să admirăm abilitatea lor. Altul nu este în același timp arhitect, zidar, ferar sau lăcătuș, timplar, argintar, cismar. Liniiar. Abilitatea lui în artă este de admirat“. Afară de aceasta, apoi toți cercetătorii Peninsulei Balcanice au mărturii demne despre abilitatea industrială a arminilor. In urma tabloului de mai sus asupra tuturor meseriilor mai ’nsemnate, descris nu de mine ci de oameni superiori, de oamenii științei, voifi ruga splendoarea Veneției să spună cine a fost susținătorul ei ? Hainele maestoase ale dogilor venețieni să spună cine este ornamentatorul lor? Să spună luxul Constantinopolului cine îl întreține ? Iar fanfara pașilor cine o îndeplinește ? Și aceste toate vor răspunde: Arminul!! Să spue brăile în pierite din argint—cu capace de argint în formă de scoică— ale femeilor armîne și bulgare, din mina cu! au eșit ? Să spună tunicile pașilor papucii cadînelor—mintenele demnitarilor cine le ’mpodobește '! Toate, toate vor răspunde: armînul prin abilitatea artei sale.n Argîntăriat este meseria în care în afară de arhitectură — au excelat mai ales armînii, prin deasa eî întrebuințare și marea favoare la bogații turci. Ea se împarte în două ramuri și anume : f» fire sau filigram, adică argintăria subțire și argintăria groasă. Spre a ne face o idee mai clară de ce este argintăria subțire, precum și ce obiecte pot să iasă din mâinile lucrătorilor ei, vom cita aici două obiecte însemnate, cari prin frumusețea și artistica lor, au pus medalii pe pepturile producătorilor lor. Voiți să spun întîi și despre un sfeșnic dăruit anul sultan, precum și despre o ramă dăruită regelui și reginei Rossiniei. Dar înainte de a descrie modelul lor precum și modul cum sunt executați, să arăt cine a fi fost executorii. Sunt doi aromâni: Gh. Fila, On^ur din Groșova și Nicole Pantazi din Bitolia elevul lui Gh. Fila care e stabilit în Bitolia—faima despre arta lui (căci era cel dintîia dintre armîni care perfecționase argintăria în filigram) a’a dus grffiȘ la Constantinopole. Í,