Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)
1907-01-15 / nr. 6248
Anal ni XrX-lea. xffwsagiwiiysjf No. 6248 FONDATOR Ales. Y. Boldim ana PÜSLICXTATEA: COSCUATA E.XCÎ.US2V Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER® Co. București, Str. KaragcorgevîeHS Teletem 3/4 I Pentru CapStaift So. 14110 iLwilf WH t * *'*a»zn«rl'r®«« «I «2 WT«. T**',*A mm® Ltmî 15 Ianuarie 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. musdBONArmm Dna 11 1 11 Lei 10.— 6 luni iuți « 8.— S luni si tii » ii „ 4— o lunii î * ii . f 1.50 In strMnsitate Îndoit Apare zilnie la ora & seara în ultimele știri ale zilei Bisrouriîs ziarului: Str. Sărindar* 11 b Hst sil in Irnna țara Elimini ® 1! silfii!li fii Isillissi — In cercurile guvernamantale ea comentează atitudinea organelor cantacuzinista față de vizita de la Berlin a d-luii Take Kassou — E adevărat că de când ministrul de finanțe s’a reîntors în țară, organele cari porniseră o vehementă campanie în contra vizitei dela Berlin, s’au mai potolit. Se știe că acel care a dat alarma cu d. Take Ionescu s’a dus la Berlin să vînză țara, a fost d. Nicu Filipescu. Dintre ziarele guvernamentale s'au secondat două și anume un ziar care s’a infeodat deunăzi la politica cantacuzinistă și însuși organul autorizat al cantacuziniștilor, ziarul „Patriotul”. In ajutorul acestei campanii, și din ordinul d-lul Nicu Filipescu, a venit si d. Iorga, profesor universitar. D. Iorga a scris un articol care trădează nota filipesciană: a lăudat cu o exagerație ridicolă vizita dela Viena a d-lui Mișu Cantacuzino și a criticat cu o patimă și o răutate fără de margini vizita dela Berlin a d-lui Take Ionescu. Imediat „Epoca“ a publicat articolul d-lui Iorga și a doua zi s’a grăbit „Patriotul” să reproducă numai elogiile adresate de d. Iorga d-lui Mișu Cantacuzino, dar pentru ca să se știe că ziarul cantacuzinist împărtășește și aprecierile injurioase asupra vizitei dela Berlin, a Însoțit acea reproducere cu declarația că e da acord cu d. Iorga asupra articolului care l’a scris. E de notat insă că de astădată nici un ziar oficios takist, fie din Capitală, fie din provincie, n’a ignorat sau criticat vizita de la Viena, ca să se poată invoca de către organele cantacuziniste că au fost provocate să adopte o atitudine contra vizitei de la Berlin. Natural că atitudinea aceasta a gazetelor cantacuziniste și în special a „Patriotului” a fost relevată cu o mare satisfacție de d. Nicu Filipescu și „Epoca“ a ținut chiar să Înregistreze ca ceva extraordinar faptul că „Patriotul* s’a declarat de acord cu d. Iorga care a înjurat nu numai pe d. Take Ionescu dar și finanța germană. Ziarul d-lui Virgil Arion ține să releveze, care a fost atitudinea presei ostile vizitei de la Berlin, dar ignorează, probabil in mod intenționat, nota „Patriotului“ în ce privește articolul d-lui Iorga. Iată ce zice „Patria“: „In timpul ce d. ministru al finanțelor se afla in străinătate, o anumită stresă se repezise cu fel de fel de faurii și întrebări calomnioase la adresa acestui principal factor al țarei: „Cei slabi da Înger și a toate crasători se alarmase și credeau că acela întrebări și injuriilor face ca d. Take Ionescu să nu se mai mapteze dela Berlin, ci să rătăcească prin străini sub greaua povară a acuzațiilor ce i s’au adus. „Dar iată că d. ministru al finanțelor s’a Înapoiat în țară, fără teamă da a fi ținut la oprobriu public, ba din contră, foarte bine dispus și a fost primit ia mod călduros de către amicii săi. „Mai în urmă a avut o lungă întrevedere cu colegii săi, in special cu d. președinte al consiliului, iar după aceea și-a reluat rodnica d-sale activitate. „Ceea ce înseamnă că nu i-a păsat măcar de acuzațiile și infamiile ca i s’a fi aruncat în lipsa d-sare din țară. „Dar acuzatorii și calomniatorii d-lui Take Ionoson ce fac ? Mai continuă eî să susțină aceea ce susțineați cinoi d-aa lipsea din țară? Numai cei cari nu-î cunosc pot crede că acei calomniatori mai au acum curajul infamiilor lor. „Eî s’au dat atunci și nu mai indrăsnesc să articuleze nici un cuvînt. Această atitudine a lor să servească de explicație acelor cari nu-1 cunosc și cari le am putut da cîndva crezare“. Probabil că în urma buletei „Patriotului“ organele cantacuziniste nu vor mai sufla nici un cuvînt asupra vizitei de la Berlin și e posibil chiar să fie siliți a se explica asupra atitudinei ca ati avut. * Ce reese însă din acea... .ă atitudine a ziarelor cantacuziniste față de d. Take Ionescu ‘îneese în mod clar că față de ministrul de finanțe politica cantacuzinistă este identic aceeași pa oara o are de șase ani d. Nicu Filipescu. Cantacuziniștii sunt deci de acord, în mod fățiș, cu acțiunea d-lui Filipescu contra d-lui Take Ionescu. Și e de notat că chiar atunci cînd se prezintă un eveniment important ca acel al vizitei da la Berlin, a ministrului de finanțe, chiar atunci se manifestă acțiunea comună a d-lur Filipescu-Iorga cu cantacuziniștii. Ceea ce se petrece în lăuntrul taberei guvernamentale, hărțuielile și intrigile dintre takiști și cantacuziniști, aceasta privește în definitiv partidul. Dar alianța fățișă a unei grupări guvernamentale cu un grup de opoziție în contraxmxxi ministru, cum s alianța cantacuziniștilor cu d. Filipescu, în contra d-lui Take Ionescu, — aceasta natural că ese din cadrul obicinuit al luptelor și moravurilor noastre politici, e ceva nou.♦ Dacă acest cartel, care sa manifestă cu atîta duioșie în presa cantacuzinistă și în organul d lui Filipescu, se va menține, atunci e de prevăzut cum sa va respecta acel statu quo asupra căru:a sa afirmă că s’ar fi înțeles președintele consiliului și ministrul de finanțe. E de prevăzut că ziarele takiste, mai ales acele cari afi apărut provocate de atitudinea organelor cantacuziniste, nu vor lăsa ca acțiunea cartelului contra d-lui Take Ionescu să continue fără ca năiar să fie bine demascată. Și polemica aceasta fără îndoială că va zdruncina acel statu-quo declarat de primul-ministru, iar răspunderea scandalului final de sigur că azi s’o aibă acel care s’au unit cu d. Filipescu ca să dea la cap d-nul Take Ionescu. R. X. Situațiunea aceasta și-a găsit o soluțiune în non poaaumus-v opus de primul-ministru condițiilor d-nului Carp și urmarea e că blocul guvernamental a rechemat la statu quo ante bellura. Războiul, sau mai bine șis luptele de hărțueli ce s’au dat între taberele blocului ci a lăsat răni, au atins susceptibilități, au răscolit colțuri sufletești ce nu trebuiau turburate și e lesne de venit cu formula statu quo ante, dar e greu de realizat, după asemenea întîmplări. E greu de restabilit coheaimnea, e greu de restabilit încrederea reciprocă în sînul unui bloc dezagregat prin evenimente denatura lor ce se petrec de atîtea luni de zile in partidul de la putere. Cum am mai spus , acesta e singurul rezultat apreciabil obținut de tribulațiile politicianului care a venit cu magnifica ideea unei concentrări... în contra d-lui Tales Ionescu. B. Y. R. NAZBXTXX Toată nenorociră»! Toată nenorocirea blocului guvernamental a fost dată pe față la Cameră de primul-ministru intr’o convorbire particulară. Nenorocirea e că membrii majorităților fac politica de la Capșa. Față de această descoperire, se lucrează actualmente la un regulament al blocului, care in primul loc va interzice membrilor majorităței să se ducă pa la Capsa, unde se știe că d. Filipescu are obiceiul de a dejuna. Se vor organiza fie’o’dok-tea pe la domiciliile miniștrilor, se va instala un vast bufet la clubul conservator, numai sa se lase blocul ds Capșa că e cu ghinion ! Fac chestii de persoane, intrigi da culise și lupte meschineze preponderență ori lupta de la șefie prezentă ori viitoare. Politica de la Capșa! Perfect—dar pentru a spulbera acest chip stricit și mahalagese de a regula afacerile publice, de ea nu sa aduce în discuțiune chestiuni mari și de principii, de ce persoanele nu dispar pentru a da loc ideilor, de ce azi toată lupta celor două partida se învîrtește în jurul faptului de a se ști daca d. Take Ionescu este desemnat pentru șefia viitoare a partidului conservator, ori această demnitate esta rezervată vreunui mangol cu blazon uzurpat ori de operă bufă și cu nume așa zis celebru. Dar în partidul liberal, nu se feea tot politica dela Capșa, cînd în loc de lupta de principii, sutreaga organizația liberală sa căznește să rezolve problema da a se ști cum să se întoarcă la putere, cu d. Sturdza în frunte fiindcă palatul, pentru partidul liberal, nu tratează decît cu d-sa, dar fără ca șeful să aibă altă putere decît ccaea ce î-ar îngădui-o Oculta și brătieniștii? Politica de la Capșa! dar pînă astăzi ea este politica țărei romînești, ea este și politica d-lui Cantacuzino, ca și politica d-lor Sturdza și Ionel Brătianu și fără drept șeful partidului conservator se ridică contra unei politici care n’a încetat un singur moment să fie fi a sa și a tuturor partidelor, grupurilor și personalităților politice !... donat, smia —£«®Intrunirea de azi Be ori comitetul de o sută al partidului liberal e mobilizat în Capitală și ași împreună cu delegați! din țară și cu „poporul* din Capitală vor ține o mare întrunire publică la Saci ®, Mister complecta,supra rostite! și celor ce sa vor agita în această întrunire. Nici o indicație, nie! © Mar în ultimul moment. Foile liberale de aseară păstrează cea mai complectă tăcere ».Dupa aceste întruniri. Mo! nu se ocupă fie ea—fiecît anunțînd-o. Treime să fie ceva grav la mijloc dacă se păstrează atîta mister. Comitetul fin e «stă și delegații fila țară cum cunosc situația politică și nu se arată tocmai încîntați fie ea. „Poporul“ cum aude fii „Bacla“, li miroase a putere și a „rusu flare“, după o veche vorbă a d-lui Sturfian, care aflî ați de niște ciomăgeli operata de „ai noștri“, a doua zi după venirea la putere, a exclamat : — Ce voiți ? „Răsuflă“ poporul . Nu știm fiacă după întrunirea de azi dela „Badla“ răsufla poporul, fiar In urma decepției pa care produs’o congresul și programul liberal, nu ne așteptăm la mare lucru fie la întrunirea de azi. Partidul liberal, care a promis atîta și atîtea a încetat da mult de a fi un partid care... promite S Saturn făcută de primul ministru, care ar fi atras după sine o circulară tot aici de frumoasă ca an Clemenceau, s'a dovedit că cele mai luxoase tripouri din București, cele mai frementate și cele unde jocul este mai puțin reglementat și intrarea aproape fără control, funcționează sub patronagiul unor membrii din majoritatea parlamentară. Ca să nu cităm deci un caz, vom spune că primului ministru îî s'a raportat că un elegant tripou din București deschis de curînd, are ca președinte pe senator, și ca antreprenor pe un deputat și că această vastă și mănoasă întreprindere de spoliere de naivi este făcută de acești două membrii ai parlamentului în tovărășie cu douî chelcieri. Și tot in această ordine de idol, primul ministru a maî constatat că o societate înființată de curînd in scopul de a face binefaceri, n'a ami altceva in vedere dscit a descinde ușile cartoforilor de meserie și a naivilor, fie zice că ă. Cantacusino a rămas uimit de toate aceste descoperiri și că ar fi avut o întrevedere cu președinții Corpurilor legiuitoare pentru a vedea în ce mod s’ar putea atrage atențiunea celor vinovați asupra delicatei situațiunî in care s’au pus. Credem că â. Cinîaeuaine nu se va opri numai la simple constatări și va imita pe Clemenceau pînă la capăt. «Adevăruri a» A(L Blocul ■WttA CitiBrA sKrea MatEaiei O dovadă că blocul s'a restabilit ® c5 La ședința de azi s’a rotat indigenatul pînă acum de 7 ori nul al d-îu! Berc © vici Era se vede rezervat acestui candidat la cetățenie sa reafișeze restabilirea blocului gurarasmontat!! Manșonul d tel Car» BS*«xy«a!rsaîffi^am5»avî’ntsîBSÂ'iibiTeaws*».maf fona Es ățile în trecuta, cînd era gerul mara, d. Carp a eșit ca un manșon pe calea Victoriei. Șeful junimiștilor ținta mîinile ța sunt șocul lipit «pe piept — ca să arate că privește situația poliției cu miîșna pe piept! Transformisa» „Violența* numește pe ministrul de finanțe: NrizKq î’regon. I-iÂra |î noi num» dacă ar izbuti să transforme la oameni deștepți pe cel dala „Violența“. Știți că ăsta ar fi transporakm — na glumă ! Riffelotto PĂRERI ȘI IMPRESII Coaonrstil nostra de poc-sil Ia acest moment cînd scriem—exact prezent d. a. Sâmbătă,— pentru concursul nostru de versuri politice de actualitate ne-au sosit... 40 de bucăți. £ 1 ® stai! la teanc pe biroul direcțiune! așfceptînd ziua de Duminică, cînd la tovărășia d-lor Giscinat Pavelencu și Radu Ifosetti, vom începe despucarea colosalului curier și alege caca ea va fi dem ori deosebit de bun. 13 chestia în prima linie de cum ați înțeles concurenții concursei, cum vor exploata eî actualitatea politică și întrucit satira va mușca, va înțepa, ori va biciui. Romanul este născut poet— știm ca toții, dar poet satiric pînă acuma nu s’a prea manifestat romanul, afară dein genul epigramtic la care avem cîteva succese remarcabile. A fi poet însă și chiar poet satiric, nu va să zică numai decît a fi cîntătreț al actualităței. Pentru aceasta trecu © st fii și puțin ziarist, să știi ce subiegi din actualitate și anume ca fapte, ce vorbe, ce oameni să caricaturizezi cu pana ta. Pa lângă aceasta tot meșteșugului gazetăresc se datoresște și alegerea subiectelor în vederea liniei politice a ziarului tomii de întrebuințat, nuanțele de colorat și altele multe insesizabile lucruri pentru acela străin presei.... Să nu anticipăm însă. In momentul cind vor apare aceste linii, cele patruzeci și nouă bucăți supuse concursului, vor fi putut să fie judecate și vom vedea dacă concurenții, ori unii din ei, au înțeles ceea ce voim și cum voim. Ori despre noi, cari socotim că genul ziarului trebue sa nu fie nici plicticos și nici dogmatic, socotim că facem o Îmbunătățire introduc noi pe lingă Chestia silei, o satiră cu creionul, o altă gătiră cu condeiul,—satira în versuri. O. V. Primi ministru și tricourile.-Demisia ministrului Polony! Statu quo ante... In urma experimentelor politice propuse de ă. Filipescu, primul ministru pare a se fi convins că, în împrejurarea de față, concentrarea... în contra ă-lui Taka Ionescu adeverea vorba populară : în loc să ti dregi, mai fău te rupi, în adevăr, rezultatul tratativelor a fost: prima, o atingere a prestigiului primului - ministru ; secunda o zdruncinare a blocului guvernamental. Acum starea de înainte de aceste tratative este regretată și formula silei este statu quo ante bellum. Cel puțin, atunci miniștrii își puteau vedea de lucru; nu se î ngrijea fiecare în parte de ceea ce ar putea păți din causa diferitelor curente din sînul majorității. De la deschiderea actualei sesiuni, relațiile încordate dintre „boeri“ și „mitocani“, create de tratativele clandestine ale ă-lui Filipescu au paralizat orice acțiune legislativă. Politica de la Capșa! D. Grh. Gr. Cantacuzino a avut alaltăsrî Vineri în Cameră, o eșire. D-sa de felul d-sale este foartee rezervat, foarte impenetrabil și cele declarate d-lui deputat Gherghel din Dorohoi, au fost da natură să descrețească frunțile — și ceva mai mult — sa dea partizanilor săi o indicațiune. Primul-ministru a declarat că guvernul va merge înainte astfel cum este constituit și că guvernul va propune diferite legi, iar deputații își vor face datoria, de a le vota. A mai adăugat că ar fi bine ca parlamentarii să nu se mai ia după politica de la Capșa. Prin aceasta primul-ministru a voit să sa ridice contra politicei de intrigi, de cancanuri, de combination, sari ce fac și ei desfac în această cafenea per excellentiam politică și mult mai interesantă da altfel, din punctul de vedere al discuțiunilor, decît însuși parlamentul. Politica de la Capșa, desigur că nu-î idealul unei politici serioase. Ea reducă totul la palavra și taifasuri, la lupta da culise și la prepararea lor. A uitat însă șeful partidului de la guvern că la nou îa țară și în parlament nu se face altă politică decît tot acea de la Capșa. Deputații și senatorii, politicianii în general —dacă se agită este în jurul celor ca a zis X, celor ce pretinde Y. Cu gest al lui Z dă de lucru șezătorilor politice trei săptămîni, o vorbă a unul ministru este colportată de amici la ureche și în chip misterios, ca ceva foarte semnificativ și chiar decisiv — pînă cînd acest secret ajunge la mîna presei care și ea la rîndul eî încearcă a găsi o soluționa unei situațiunî și fără da aceasta destul de încurcată... politica, de la Capșa . Dar ea ar dispare ca prin farmec dacă politica țarei nu s’ar inca numai în familie, între cîteva sute de inși, și dacă în această politică ar mai fi și altceva mai substanțial, decît PM-rtMiairafripefffiv Ni se comunică o știre foarte ciudată dar parte caracteristică pentru vremurile în cari trăim. D. G. Gr. Cantacuzino, prim ministru și ministru de externe, foarte bine impresionat de circulara dată, acum de curînd, de către colegul său din Franța, d. Clemenceau contra funcționări tripmzilor, s’a țfindit să ia și d-la o măsură analoaga, dacă nu pentru întreaga țară, cel puțin pentru capitala regatului. Primul ministru, animat de această dorință de a pune un capăt jocului de cărți care ia proporturi îngrijitoare din cauza prea multei toleranțe de care se bucură din partea autorităților administrative, s’a lovit deodată de o dificultate neașteptată. In urma unei anchete foarte discrete CHESTIA ZILEI Convorbire telefonică Nicu Filipescu: (către Gh. Cantacuzino) Intoarce-ne urgent, se’mpacă lucrurile!! că iar Scrisori din Paris Pestra repaosul s>minâl — Paris, 21 Ianuarie 1907 Intr’unul din articolele precedente am arătat starea absurdă pe care o preia jîi puterea administrativă la Franța, naapiîefad sai neputînd aă aplica legea reapauzului săptămfanî votată da către parlament anul trecut. Legea prevede, fără îndoială, o zi pa săptămîni de niberc, de odihnă, pentru lucrători și alujbașiîns tot soiul, însă ea lasă două căi.-cea disduse« car» duce la închiderea stabilimentelor Duminica și cna îngăduitoare, prin care se admit… Închiderea în orice și a săptâmlnei sstinsînchiderea, 5« cerc cai personalei a pca cu schimbai. Din nenorocire sistemul capitalist modern, ajuns la cea mai înaltă formă da dezvoltare, în statele din Apus, nu maiugüduo, în lupta de cîrfcig și de concurență, nici o putință da răgaz, de repaos, ci cată și se urmeau regulat zi cu zi, să producă neînnecat și din sa înca mai asalt, fără oprire. Micul negustor, antiindustriaș, ca și șî rasați starea, « nevoit sftranacioscă ori să producă neîncetat, precum fac cei mari cari ii aii măsura. Și această întrecere »estifcîd plăciul ales intre Industriile miei și negustoriile seoiindare, 4is oare pricină închiderea odată pe săptămînă. Duminica sufi altfi zi, «pare ca o primejdie financiară pentru acesta întreprinderi comerciale. La Paris Dumirit» e o zi de mare cîștig. De aceea, împotrivirea »täpfailor, muri și Haki, cu privire la legea rapaaankiî, a ți mai îndujitfi. ..... .Nu se petrece același lucru ți de partea lucrătorilor și a slujbașilor particulari, cari socotesc că gaseaia de muncă pasSotăraînă o da ajuns și câ e una&n ca să aibă a șaptea zi de odihnă. O parte din muncitorime,a întreprinderii generale și cari nu cer © producție permanentă, a căpătat această dreaptă și meritată facultate , din contră celelaita întreprinderi: brutăriile, măcelăriile, cafenelele, restaurantele, femiiriile, lemnăriile, etc., nu se b»«o,ră de această dispoziți» a Iri eî și nu se bucură, pentru că stăpiaiî nu vor. Aceștia se împotrivesc autorităților, plătesc amendă, îndură condamnări, dar nu închid. Cei mai mulți ați cerut „abaterea* data prescripțiuni la legal și eui căpătat-o, astfel incît s’a stabilit la fel da anomalia permanentă, care s’ar traduce prin expresia următoarei legea repausului săptămînal a pentra ani mumă șî pentru alții dam Spiritul eî este diapotrivă să fia mumă pentru toți. Și spre acest scop mincîtorii produc mișcarea și caută să silească autorității, ca să s plisc legea după spiritul in care e scrisă. * ■ [UNK] 1 Intr’adevăr, mișcarea începu din clipa tund Brîpîțai nu voiră să primească dispoziția mîn legel. Sindicafefa © yg„m7.,fi -a fiocere Duminica, La timp da două luni, Noembro și Decembrie, manifestații parțiale, cari aveau drept scop să silească stabilimentele nefachiao Duminica să închidă nume, decit. Și sa născării multa neorîndneli, multe pierderi, dar nu sa ajunse în noî un rezultat praotic. Atunci, s’a constituit un comitat intervindical care trebuia să organizeze o «mișcare generală și cu folos, el trebuia să stabilească mijloace!» prin cari să se ajungă la căpătarea „săptăminei englezești“, h închiderea săptămînală absolută. Astfel, ea hotărî facerea unei manifestări importante, la f*1 ® 8a ia parte toate sindicatele, toate breslei ® organizat ®, toți muncitorii ceri nu se bucură de bonurile prevăzute da lege, «circ» de odihna săptămînală. Sa hotărî o manifestlo »normă p ® ziua da 20 Ianuarie, adică erî. In*® ma 2ter*a ei părea tot «șa d ® mare ea șî la 1 Mai trecut, cînd sa organizase o altă manifestație. Zaci da mii da oameni trabnnati să se întrunească pe piața zisă „Plase de la Ropabîlqne*, da nuda avea să purceadă corpul cel lanț și îngroșat a manifestație în Comitetul intersindia al dicuas lămuririle da intranire și plaant p»care trebuiaui să’i urmSreasca manifestanții margindi impreună cîntînd și protestând. Desigur, că mișcarea ar fi avut para atarul cilelor de luptă gî de zgomot, ar fi aprisa în suflet rm dor și o speranță de dezrobire. Ar fi fost o protestare uriașă. Ea ar fi fost ea aviat și fără îndoială că din npfi am fi văzut gestul larg descris de o lume aprigă și hotărâtă. Dacă n’ar fi avut caracterul pașnic al mulțimei muncitoare din 1900, «î«d trsî sute de mii de inși, in grupuri mari, sărbătoriră ,pa piața zisă „Plftfa dê k Nation“ triumful Republicei, ea ar fi prezentat aceeași putere, aceeași credință înrădăcinată în izbind» idel umane și socialiste. Și la gladul că vom vedea un spectacol rar, un tablou înălțător, o priveliște ademenitoare și Vi ®, E»*» dar In central manifestați«!, pe piața Republicei, unde trebuia fi EXPOZIȚIA BALTAZAR Palatul Ateneului Cochetul catalog al expoziției Baltazar începe cu următorul motto dintr’o nuvelă a celui mai de seamă nuvelist ce lam avut pînă acum: C. Negruzzi: „Luminărică nu mai este / Dar cine era „eu, și care fu solia lui si ca jos? Singur „nu o știa. De îl întrebai de unde este ? „Nu știi, răspundea,știi!numai că mama „cindi m’a luat, mi-a zis: Niță, dragul „teti! să cumperi luminările, și că le „împărți pe la bisericele. Atîta știa, atîta „fac”.Desculț, cu capul gol, încins cu o fume și cu traista în șold. Luminarica: „pînă în ziuă colindă toate bisericile, impărțind luminări, și cerșetorind, nu pentru dînsul—lul nu-î trebue—ci pentru „alții.“ #»•••■*• •••**«*• „Intr’o dimineață, o damă văduvă, găsi „la poarta casei sale trupul lui Lumîn&rică „și văduva îngropd pe sărac !“ Nuvela aceaa’a, și in special ultimele rîndurî, au servit pictorului, de motiv pentru opera capitală a acestei expoziții. Nu însă de obiceii opera preferată a artistului este și cea mai reușită din toate punctule de vedere ala puterilor sale artistice. Negreșit, simt în acest tablou duse la apogeu, calitățile de te clinică, atmosfera psihică a tabloului, salcia plîngătoare săracă și pustie, ca și viața umilă a unui cerșetor. Dar cerșetorul acesta mort, este un cerșetor ca oricare altul, nu o Luminărică. Nu mă lași să văd, și cred că ar fi fost foarte greu sa mă lași să văd după figura desfigurată fi moriei, cine a fost Luminărică în viață. Cum să dai ceva caracteristic unui suflet, cînd tocorai acel suflet este absent« A. nu vreai să-mi dai pe Lintifa frică, ci numai moartea lui, apropierea Văduvei, dar aceasta este un fapt divers, cu care n’are a se ocupa pictură, și pe care nici nu i’ași putem bănui, dacii nu mi l’i I spune pe hîrtîe. Să ni înțelegem însă, tabloul trăește totuși, dar nu ca intenție a autorului, ci ca o priveliște tristă a vieței. Iaci scoatem chiar semnificarea ce-a ars în nuvelă, văduva cara trece,—atunci s’ar putea chiar intitula tabloul „Prea tîrziu“—și am înțelege numai din titlu, —că aceia care i-ar fi făcut binele, trece pe acolo,—cînd nu mai era de nici un folos cici binele ! Ziceam mai sus, că nu se poate, după figura desfigurată a morței, să arăți «urnetofistica sufletească a celui ce a încetat da a mai trăi. Regula asta nu-î absolută; tocmai excepția ei, ar da o confirmare mai mult și a îndrăznelii, dar și a geniului artistic. Astfel în tabloul moartea lui Walenstein,—figura eroului nu-i plecată asupra pieptului prea mult, emne la Lumiatrie, ci pusă în lumină, e ca cea mai însemnată parte din tablou, etc.ținta fi motivul însăși al tabloului: ce-a mai rămas din acela care a fost odată Walenstein ? Trăsurile energiei pe care nici moartea n’a putut să le clintească din severitatea mîndriei lor. Alături— consternarea și pietatea în care stă rivalul său de urme care a voit să-l vada, fixează și mai mult sentimentul —și simți că te fură maestatea morței, cu liniștea ei impunătoare de respect. Problema aceasta însă, numai prin faptul că a fost abordată de pictorul Boltazar, o un indiciu lăudabil al curajului șuti, văzî că e un artist care vrea să apuce cum sa zice taurul de coarne, aripile talentului «Să nu se mulțumesc să fiiî în mujaî la obișnuită înălțime de la pamint,ca aceie păsări domestice, la cari energia sălbatică s’a stins de mult, pentru a le mai putea abate din drumul comun. Și în drumul său Baltazar are netăgăduit acea energia sălbaticii, latentă încă, dar care va putea foca odată minuni dacă va ști însă să-i monție ardoarea nu în anarhia «1, ci în regulele stricte ale artei picturale, așa cum se desprind ele din capo d’operile marilor pictori universali. Intre acestea, cea mai de căpetenie dintre toate, pe cara ni sa para ea ar trebui s’o păstreze artistul faltaza? teza, cultul formez... Ea poate să fie mai puțin îngrijită decît i cel vechi, cari atașau prea multe sute de amănunt,—dar în care cîteva pa cari ie-am dat, să simți că trăește corpul, să alegî acele linii, cu ajutorul cărora imaginațiunea noastră poate reconstitui singură și restul. Ca «ei, —■ puterea poetică a tabloului, e»te trezește la nai, pe pictorul în germen, care doarme în fiecare amator de pictură. Caracteristice, și foarfe reușite în aceastcă privință sînt tablourile: Igneasia și „Pină la M-109 Popescu“. Să luăm de pildă calitățile primului „Ioneasca“. Ce are ma? atrăgător modulul ? 1. O calitate "subiectivă» frăgezimea, culoarea obrazului, care e a eî, și nu al alteia. Tot acest farmec e redat da artist, cu singură pată roză de paletă, dar combinația de culoare e așa de bine găsită, încît simți că madama lo<nescu, trebua să fi avut nu numai prin mahalaua ei, dar pină și prin cele mai depărtate mahalalele, mulți rîvaitari, la on obraz «șa de gingaș. II) O calitate obiectivă: linia trupului cars o au ninsa a sa, dar și a altor cochete discrete ca diesa. Dar, din combinarea acestor două note prima subiectivă, cea de-a doua obiectivă, s’a și fixat portretul «ufletos» al cocoanei acesteia căreia multe păcate i s’or fi îngăduit de ei dragostea de fiori, acalmia înprejmuitoare din fața casei, toata formează un cadru strins legat de gusturile stăpioel, îi compl%iega& sufletul. Iată un tabu fi, din cele reușite așa d-ui Baltazar, eare are un efect pregnant și permanent asupra ochiului unul cunoscător. Cel de al doilea , „Pînă la madam Popescu*, aci răzbat mai mult calitățile obiective ale modelului; grația pasului, gestul coiului care a ® si revede aib broboadă ! Iar calitățile aubiective, răsar mai ales din culorii ® v[eu care-î plase cucoanei să sa Imbrae ® ,* șalul verde, foi ® roz pal;—îndemînatecă redare « pelei da a două părți ce-mi place bS găsesc în schițarea unei siluete t ceva di de mic, dar cît de caracteristic din viața intimă a ființei ce-o zugrăvește—în cazul de față gustul îmbrăcămintei, e raza prin care pătrundem la ea fierul «celei grăbite cocoane, foarte mobile, care-și cântă totdeauna protestul unei eșiri prin vecini, „Popeasca“ ar fi interesantă, dacă i-ar fi găsit o clipă care să mi-o facă mai simpatică. Grăsimea și nepăsarea sa mă respinge și greu 11 pot găsi situația în care chipul acesta m’ar interna. Bâtrîna împletind ciorap,—e admirabilă. Gusturile liniștite ale noastei bătrine, care nu-e nici arțăgoasă, nici plictisitoare prin bătrînețea ei, îți fac o deosebită plăcere să ji ie ghicești după zîmbetul ei, singura rază care mai răspate din focul depărtatei tinereți,— pe cara ca și-a risipit’o ca altele ; — și Bambetul acesta, i-a rămas ea o cantina, și o răsplată a celui de sus. Ci ți a ar dori o bătrâneța cț a eî! Mai ale» gonească“! Un tip pețijur, nn ceț faslțftui ® gș tehnică ale pictorului, apar este tabloul tu No. 82 i Un g&im. Gestul plin de duioșie cu care-ți introduce mtna prin plasa în care-gî ține marfa Iui iubită „puicile și cocoșii * ale căror cresta singur« se străvăd prin plasă,—și privirea plină de tristețe cu care ea deaparte da ele, ta pune imediat în cunoștință că n’a? de a face cu un găinar de piei de cloșcă,—ei au un biet negustor cinstit, megieș al capitalei, care singur îșî hrănește și-și crește marfa,—altminteri n’ar avea vrica tragere de inimă și atîta atenție pentru ea. " ! Grija asta pe care -L Balfasor © pune ca să ne dea caractere, e semnul unui real talent,— și cauza pentru care odată plecînd din expoziția sa,—o parte din tablouri stirâmt» în memorie, și figurile caracteristica ce se prifi&cjiS în viață,—Vom mai reveni l apărut la, 44 B. ». din Benzaționalul roman Caseta i mae murit" C fc&ai fmobil& îxk țara ***. .---— wg «ps