Adevěrul, iunie 1907 (Anul 20, nr. 6383-6411)

1907-06-11 / nr. 6393

Luni în Iunie 1907 SUITORIUL GRIHKENSTEIM Casă de cură pentru boalele organelor respiratorii Edelitz-Grimmenstin­g:^S^06­ 2V’ore depărtare de ,i­io Administrator: TH. BACHRICH. — Medic-șef: Or. O.FRftHKFURTEH mim gutâ.reumat!sm\ âCIATICĂ.EXyDATE «i pi mii Hä ------» (­ ÎN UNGARIA ). I­ENII NATURALE CALDE DE NĂMOL SUNT ABSOLUT CELE MAI BUNE. «ECLADAREA PE 1907 A VECHILOR INSTR­U LAȚIUNI DE BAE ȘI A HOTELULUI. E13 INFORMAȚIU»­: LA DIRECȚIA BAILOR. SOCIETE NOUVELLÉ DES~ETABIÍSSE5M¥S' „DECAUVILLE” silii Us*nele s Petite-Bourg, Petite-Synthe, (France) Val-Saint-Lambert (Belgique) CALE FERATA „DECAUVILLE“ — Portativă sau Fixă și Vag șuete de ori­ce model — |ine și material ruant de TRAMVATE și CAIE FERATA LOCALA AUTOMOBILE 1. — Universal reputate — REPRESENTANT GENERAL PENTRU ROMÂNIA : urfinm» paul. e. focíeseanu BUCUREȘTI.—No. II, STRADA SOARELUI-COVACI BIRSEIM BORLELOR prin metoda naturalistă In institutul medico-naturalist,—mă­rit cu o nouă clădire—al sHrului Henry Grossman Str. Blincea Vodă 73 (tramvai la poartă] — Hidroterapia complectă — cuprinzînd cura Lahmann și Kuhno Băi saline și de plante aromatice I­WT al A'f'a de aparate speciale cu aer supraîncăl­zit, remediu contra rheumatismelor nevralgiilor și guttei — BAI DE SOARE — Suverane contra neurasteniei, bulelor ner­voase de stomac și anemiei MALAGIU și ELETRIOCITATE Consult. 2—4 și 6—7_______ Dr. Ioan Caliaciuc IKeric Român, Villa festeni MÁK Í BK­ W B* ASS» (Boemia) Nu comandați nici o haină pina nu veți vizita Uniti 1. II» Str. Smîrdan No. 4 [vis-a-vis de Collaro] unde a sosit un bogat asorti­ment de stofe engleze și fran­ceze pentru comenzi. — Croială Elegantă — PREȚURI POARTE REDUSE P. S. Au sosit vestitele stofe fante­zie pentru veste, cari se confecțio­nează după măsură cu prețul reclamă de Lei 10. Dr. H. Neumann fost asistent al Prof. Dr. Baginsky — din Berlin — Specialist în hol­ și operațiuni de :­­ HAS, GÂT și URECHI -Consultațiuni de la 1—5 p. m. Telefon 14/68 Ho. 18,—Strada Gabroveni,—No. 18 Dr. de la facultatea din Viena a început deja practica sa medicală în al 17-lea an ca — Medic curant — ța tie iMane Mestad­ Lessiva Salipurina SPALĂ și albește rufele admi­rabil, ușor și ln scurt timp. Face economie de lemne, lucru și săpun. Nu conține piclor, potasă sau sodă, garantat că nu tae rufele. Coreți la toate d­rogueriile și băcăniile Reprezentanți Generali.­­A. BLAU & Co. BUCUREȘTI­Calea Rahovei A­o. 5 —. (Telefon 3­2) Depozit de fîn Mare depozit de Fîn Presat de Cîmpu-Lung și ovăz. Prețuri mai­eftine ca ori­unde. Cîntărire garan­tată. Șoseaua Filantropiei No. 1. Hițescu Dr. L W. STEUER BEITIST AMERICAMI după o îndelungă practică la New-York s-a reîntors în Capitală și și-a reluat consultațiunile în Cabinetul seu­­dentar din Strada Clementei No. 3 (Piața Palatului Regal) DICMICOLIU medic de 7 ani al stațiunei balneare — Călimănești - Căciulata — s-a stabilit în localitate și se pune la dis­poziția clienților pe timpul sezonului. Studiul de sale asupra efectelor apei de Căciulata în diferite maladii artritice și diabet zaharat, medaliat la expo­ziția națională și Academia de științe din Palermo, se află de vînzare la librăriile din țară și în stațiune. fină la 1 Septembre ax. HOTEMHILE inși si mmm BUCUREȘTI oferă camere bine mobilate de la trei 1.50 în sus Serviciul conștiincios ■ -----■=­— —=.= Curățenie exemplară Antreprenor: Bernard Coenert Frimalfin­lrare la Specialitate de BATISTE M. M. IACOBSOHN , Co. București, str. Lipscani 78 Pentru sezonul actual de Primă­­vară, bogat asortiment de — CRACATE și BATISTE — Renovînd magasinul am introdus: Cămăși, gulere, M­­anșete, Ciorapi și mai multe alte articole bărbătești calități numai superioare cu PRE­ IURILE FABRICEI JIMC Vindecă sigur boalele de stomac, intestine, 11- cat, rinichi, beșica udu­lui, artritism,­­linte.sa­u-jfr. .­­. -V-.r­ | -Jp§i||M.Lj iich etc.— Cu aceste ape se SSjjpIM.] poate face cura la domiciliu tot ----&șa 10 ca ?i la isvor. __ Isvorul No. 1 este apa cea mai higienică și digestivă, bău­tă la masă cu vin său simplă. Pentru comande a se adresa farmacistulu IOAN WERNER, Furnisorii Curțel Re­?areSa?i Domnii agricultori sunt rugați să citească viu ne iu .SARAMURA VICTORIA* publicat in pagina IV-a a numărului de axt HO Boaooo Esoaiaoa o Ho a i Scindări de Mali­t­­ 3? de orî­ pe dimensiuni, prima­­ calitate, precum și ori­ce fel de lemn de construcție reco­mandă Fabrica de Cherestea ș­ Moară de artă GEORGE PAUL KRISTEN — BACĂU — OBoa oiofstioBoa obo Intíin lucrurile ca poporul român să a­­jungă pe cel german. Prin acest punct de vedere sunt de a­­cord și cu dreptatea, și cu programul național al socialiștilor și cu necesi­tățile poporului nostru. — Prin urmare deși nu veți face parte din clubul român, veți lucra alăturea cu elî — Câtă vreme va avea cereri drepte, da. Vom­ sprijini toate cererile culturale pe cari le va face clubul. Ba chiar așa avea unele cereri imediate, pe care, cred, că clubul nu le are. Astfel este înființarea unei universi­tăți române la Cernăuți. Această cerere nu o fac pentru satisfacerea unei ambi­ții naționale, ci pentru ca profesorii și docenții rom­înî să poată ține cursuri populare în limba română. Astăzi, pen­tru a se păstra caracterul german al universității, acest lucru nu e admis. In general, ca reprezentant al popo­rului, cererile cari mă vor interesa mai mult, sunt cele pentru popor, cum este cea pe care am­ anunțat’o. In această privință sper să pot chiar aduce mai multe foloase poporului ro­mân, căci îmi voi­ da toată osteneala să atrag întreg clubul nostru pentru ce­rerile drepte ale Romînilor. Cum clubul socialist are 87 membrii se înțe­lege că ar putea folosi mai mult de­cît cei 5 romini din clubul român. Dar aceste cereri n’am să le sprijinesc numai în ce privește pe romîni, ci și pentru celelalte popoare, căci toate au dreptul la cultură. Astfel și rutenii au dreptul la o universitate și anume la Lemberg. După cum am spus în prima linie mă vom­ interesa de poporul de jos. După cîte știu partidul național român vrea să ceară mai multe­­ gimnazii pen­tru romîni. Ori, eu cred că nu asta tre­ime să fie cererea principală, ci trebue să ne interesăm de cultura poporului. Țăranul român din Bucovina nu urmează la școală, și dacă urmează nu folosește nimic, pentru că imediat ce părăsește școala uită totul, el n'are cărți de citit în limba română. In privința aceasta noi socialiștii sun­tem­ aceia cari aducem adevărate fo­loase, din punct de vedere național, po­poarelor noastre. Nu prin faptul că pe fiece an încă 30 40 elevi vor fi sfîrșit cu gimnaziil romî­­nesc se aduce folos culturel romíne, ci noi atrăgînd poporul de jos, prin partea socială a­ programului nostru, de partea noastră, îl ținem discursuri in limba romină, îi dăm ziare romíne și-i facem și serbări la cari aude vorbindu-se ro­­mînește. In așa fel capătă el dragoste pentru limba lui. Prima mișcare socialistă din Romînia, atît de hulită de prieteni și dușmani pentru că, după o existență de 20 ani, n a adus nici un rezultat, de fapt a adus mari foloase culturale. Sînt nenumărați muncitorii cari la clubul socialist au Învățat a scrie, a ceti, a gîndi. Și acest lucru se petrece pretutindeni. Internaționalizmul In sens de națio­­nalizm­­e autopie pe care nu o ia ni­meni în serios. Noi socialiștii suntem­ in­ternaționaliști în sensul că vrem ca toate popoarele să trăiască bine lingă­olaltă; noi nu crem însă ca un popor să dispară ca atare. Fiecare are dreptul să se ocupe de e­­ducație a lor săi. De aceea noi, romînii din Bucovina, nu trebue să luptăm pentru a romaniza pe ruteni; noi trebue să ne întrebuin­țăm forțele pentru a cultiva pe romîni. Rutenii trebue să se ocupe și el de po­porul lor. Acesta este programul socialist și cum se vede el a fost admis în Austria—țara care are cea mai mare împerechere de popoare—ce pe baza lui au fost aleși 87 deputați. Am vorbit apoi de șansele socialiștilor la viitoarele alegeri. D. Grigorovici, crede că în Bucovina s’ar putea înmulți numărul mandatelor socialiste la 2—3’. Chiar d-sa a candidat în cercul Storocinăț-Boian și fără să facă cea mai mică propagandă, căci a fost ocupat în Cernăuți a avut peste 800 de voturi. Dacă făcea propagandă ar fi putut reuși. Chiar și în al II-lea cerc al Cernăuțului ar fi putut reuși socia­liștii dacă puneau de candidat pe un creștin. Dar aceasta ar fi fost nedemn, căci el n’ar fi reușit ca socialist, ci pen­tru că l-ar fi votat antisemiții. Socia­liștii au pus acolo contra lui Straucher un candidat evreu, care a obținut un număr destul de respectabil de voturi, și Straucher avea puterea în mină și deși a întrebuințat cele mai nepermise mij­loace. Astfel partizanii lui au denunțat procurorului pe soția d-lui Grigorovici că ar fi comis o crimă de les­ majestate într-un discurs pe care l-a ținut înainte de alegeri! D. Grigorovici are mari speranțe în vi­itorul socializmului în Bucovina, și a socializmului român în general. In țară, mișcarea dela Romînia Muncitoare o consideră ca foarte serioasă și cu viitor. Dar acolo unde socializmul român e cel mai tare e Ungaria, unde el prezintă o forță colosală, în ce privește numărul. Se simte însă acolo mult lipsa de condu­cători intelectuali care să cunoască bine teoriile socialiste. Explicația acestui fapt se găsește în radicalismul celor mai de seamăn ele­mente române naționaliste din Ungaria. De altfel acest lucru se vede la toate po­poarele apăsate din lume, la ele lupta pentru egalitatea socială se confundă cu lupta pentru egalitatea națională, așa că e greu de făcut dinstincția între una și alta. Cu aceste idei d. Grigorovici își începe cariera parlamentară. Viena, 7 iunie 19)7. Coresp. A apărut No. 22 din revista V­IAȚA LITERARA ȘI ARTISTICA Cu următorul sumar : Preludii . Un condamnat de V. Cio­­flec­; Cei doi fărtați (poezie) de Ion Bîrseanul; Mortul ambulant (poveste) de Vasile Pop ; Sonete de D. Teleor ; Cronică filosofică de E. P.; Sonet de V. Bîrtenoiul­, Pentru bol (proză) de 11 Cristescu ; Cronici de vară de Fantasio; Carnetul unui poet de Belalîrsa; și SOLEMNITATEA punerei pietrei fundametale a pavilionului .,Maternitatea“ Eil Simbrit”, la ora 5 după amiază în frumosul parc după bu­levardul Inde­pendenței, peste drum de facultatea de medicină, a avut loc cu multă pompă așezarea pietrei fundamentale a primu­lui pavilion aparținind societatei „Ma­terna“. Scopul atît de nobil al persoanelor ce compun această societate e în destul de cunoscut. A strin­s din colțurile dru­mului unde pu­t­g păcate neștiute, pe bi­țil copilași pierduți, a primi copiii săracelor, copii fără de mamă și adă­post, iuta linia de conduită urmată fără de încetare de „Materna“ dela anul fon­­dărei sale și pină astăzi. Sub înalta protecțiune a reginei noas­tre, care niciodată nu uită a lua parte la orice alinare de dureri, și a grațioa­sei noastre prințese, societatea a pros­perat și ori putu să stringă in jurul pri­mei pietre a viitorului ei pavilion, un număr de persoane din cea mai aleasă lume. La ora 5, sosi regina noastră într’o splendidă toaletă de elipe de b­ine și dantele albe. Fu primită in sunetul mu­­zicei militare și la intrarea parcului d-na dr. Cutzarida Orătunescu îi oferi un splendid buchet de flori. Peste cî­­teva minute sosi și grațioasa noastră prințesă, de asem­eni In toaletă albă cu o super­bă pălărie ce purta drept garni­tură o pasăre aji paradisului, galbenă. O jerbă de crini albi, floarea favorită a prințesei noastre, îî fu oferită și d-na dr. Cutzarida Cratunescu deschise ser­barea, pronunțînd o mică cuvintare. Dinsa reaminti pe scurt scopul socie­­tăței „Materna“ și citi actul comemora­tiv care trebuia să fie zidit la temelie. In urmă întreaga asistență ce luase foc sub un mic umbrar, se îndreptă spre îngrădirea unde urma să fie zidit pergamentul semnat de regină, prințesă și d-nele membre ale comitetului. Preo­ții începură slujba sfințire­ și două fru­moase șorțuri naț­onale se oferiră suve­ranei și princenel care cu o mistrie ten­cuiră cîteva spibtre ale fundamentului. D­ocamdată nu se construește decit pavilionul administrativ, care e pus sub supravegherea d-lor arebitele Mandred și Schmidinger, va fi gata la toamnă. In curînd insă și grație donațiunilor care de pe acum au început să curgă, „Materna“ își va avea toate pavilioa­nele ei construite și micii copilași săr­mani vor dormi in casa lor. Generoasele persoana cari au binevoit a dărui d-nei Cutzarida Cratunescu ac­tiva prezidentă a „Maternei“, însemnate sume de bi­ne pentru clădirea începută, sunt următoarele : D-nele Bib­escu 1000 Iei, general Can­­diano 100 1/I, Grădișteanu­ 100 Iei, E­­conomu 300, Capitanovici 100, iar d-na Tom­a Stelian, soția ministrului nostru de justiție a promis fondul necesar construi­­rei unui pavilion, faptă ce vorbește de la sine prin nobleță oi. In urma terminărei solemnitații s’a servit șampanie, pișcoturi și limonăzi, iar suverana și prințesa au făcut cerc, convorbind in sunetele muzicei militare ce alterna cu o orchestră de lăutari, cu toate doamnele prezente pe cari le notez și ea in fugă : D-na Zoe Stu­rza în splendidă toa­letă albă, d-na Elena Fenchide, d-na Toma Stelian, d-na general Alexandrina Boerescu, născută Socec, membră fon­datoare în comitetul „Maternei“, d na colonel Socec, născută Mavrocordat, d-na Albert Ghica, d-na Alimănișteanu, d-na Căpitanovici, d-na pictor Eugen Voi­­nescu vice-prezidenta „Materia­“, d-na colonel Cristescu, d-na Bengescu, damă de onoare a reginei, d-na general Ma­vrocordat, d-na general Poenaru, d na Aslan, d-na Rimniceanu, d-na Zoe Pău­­cescu, d-na Algiu, d-na Sihleanu, d-na dr. Leonte, d na Zoe Mandrea, d-na Pa­ulina Arion, d-na Iacobsohn, d-na Do­­brescu, d-na Butculescu, d-na Saba Ște­­fănescu, d-na Zigura, d-na dr. Tomescu, d ra dr. Alexandrescu, d-na Schmidin­ger, d-ra Fichler, etc. Iar printre d­na: D. general Robescu șeful casei mili­tare princiare, d. dr. Leonte, d. pictor Voinescu, d. architect Mandrea, d. dr. Zigura, d. dr. Tomescu, d. Nicu Cuța­­rida, etc Farmen. Guvernul si am­estiarea țăranilor . 9 Interpelarea d lui Iorga.— Amestecai d-lui Filipescu. — Atitudinea ti­nerilor deputați. — Intervenirea guvernului — Grațiare in amnes­tiere.—Consfătuirea majorităților. Interpelarea anunțată de d. Iorga, asupra amnestierei țăranilor dați ju­­decăței în urma răscoalelor, a pus în oarecare încurcătură pe membii guvernului. Acea interpelare corespunde sim­­țimentului general al acelor cari văd cu durere cum țăranii sunt făcuți victime responsabile de o stare de lucruri pregătită de clasele condu­cătoare. Putem afirma că dacă d. Iorga n'ar fi intervenit cu interpelarea d sale, o seamă de tineri deputați, cunoscuți prin ideile și sentimentele lor democratice, ar fi cerut în Ca­meră amnestia, cu ocazia discuției creditelor pentru acoperirea cheltue­­lilor incesităte cu potolirea răscoa­lelor. D. Iorga făcînd insă interpelarea, a obținut și asentimentul acelor ti­neri deputați. * Dorința tinerilor deputați de a cere amnestia și de a se asocia la interpelarea d-lui Iorga a fost cu­­n­scută însă repede de guvern și atunci unii miniștri au căutat să oprească avîntul acelor deputați. In acest scop, li s’a spus că d. Iorga, dacă e sincer în manifesta­rea sa pentru țărani, atunci lucrează in mod inconștient după îndemnu­rile d-lui Filipescu. Un d. deputat, în strînse legă­turi cu d. Brătianu, a spus tinerilor săi colegi că d. Filipescu urmărește planul acesta. D. Iorga să ceară amnestierea ță­ranilor, la această cerere să se aso­cieze deputații democrați,­­ ca apoi d. Filipescu să poată spune guver­nului în parlament și prin ziarele ce-i stau la dispoziție, că actuala Cameră e compusă din anarh­iști, care vor să amnestieze pe țăranii incendiatori și devastatori ai averilor proprietărești. In urma acestor lămuriri, unii din tinerii deputați au întrebat pe d. Iorga ce rezultat așteaptă de pe urma interpelărei sale. D. Iorga le-a răspuns că e sigur de obținerea amnestiei, căci a ob­servat în majoritate un curent fa­vorabil, precum a observat acelaș lucru și la unii membrii ai minori­­tăței din Cameră. — La cine anume din minoritate au întrebat deputații tineri liberali ? — La d. Filipescu, pe concursul căruia contez mult, — a răspuns d. Iorga. Cu chipul acesta tinerii deputați s'au convins că guvernul avea drep­tate să bănuiască amestecul d-lui Filipescu în interpelarea d-lui Iorga. Rezultatul a fost că acei depu­tați nu se vor mai asocia la inter­pelarea d-lui Iorga. Alesul Iașilor văzînd că s’a în­curcat, arătînd cine-i inspiră, a pro­mis tinerilor deputați că va renunța să vorbească asupra ingerințelor din alegeri, precum și să tragă la răs­pundere guvernul pentru ororile să­­vîrșite la reprimarea răscoalelor, în schimb a cerut acelor deputați să se asocieze cu d-sa la cererea am­nestiei. Și această cerere a fost respinsă de tinerii liberali din Cameră. Guvernul trebue însă să dea un răspuns la interpelarea d-lui Iorga, care probabil va fi dezvoltată Marți. Guvernul va trebui să răspundă categoric dacă va cere sau nu rege­lui să amnestieze pe țăranii dați ju­­decăței în urma răscoalelor. După informațiile pozitive ce a­­vem­ guvernul va răspunde că nu se vor amnestia țăranii aceia. C. Brătianu, care va răspunde d-lui Iorga, va declara însă că pentru țăranii cari vor fi condam­nați, guvernul va cere regelui grațiare. In adevăr, C. Brătianu a declarat solemn mai multor deputați, că re­gele era pregătit de guvern ca să grațieze în masă pe toți țăranii cari vor fi condamnați de pe urma răs­coalelor. Dacă guvernul se opune la acord­darea amnestiei și preferă grațiarea pentru țărani, motivul ar fi că voește să menajeze pe proprietari cari sunt întru-un oarecare număr în Cameră și mai numeroși la Senat. Spre a comunica părerile sale în chestia de care ne ocupăm, guvernul a convocat majoritățile parlamentare pentru Marți la orele 11 dimineața, la clubul liberal. Înainte de întrunirea majorităților, se va întruni comitetul executiv cen­tral în acelaș scop. Comunicările guvernului vor servi de normă majorităței din Cameră, față de interpelarea d-lui Iorga. R. P. Abuzurile unui jandarm rural R.­Sărat, 6 iunie 1907.— Am semnalat de mai multe ori abuzurile și ilegalitățile ce comit jandarmii rurali față de victi­mele ce le cad în mină și cu delicvenții a căror instrucție le e încredințată. Ceea ce e mai revoltător, e că pe simple bă­­nueli sau mai bine zis pe bănueli si­mulate, se arestează și se torturează oameni pașnici și nevinovați in sco­pul de a li se stoarce bani. In județul nostru s’au pripășit mai mulți jandarmi de felul­ acesta, care-și consideră cariera ca un mijloc de a strînge avere prin mij­loace ticăloase și după doi-trei ani se retrag cu un mic capitalaș și se apucă de alte afaceri. Cazul ce ni se aduce la cunoștință acum, este de natură a arăta modul cum se operează în acest sens. Iată despre ce e vorba: Lui Ion Ilie Mălăia, zis Nicolae, un cunoscut mic proprietar din S.­Sărat, i s’a furat un cal. In căutarea calului, a plecat omul, călare pe un alt cal, din co­mună în comună, intrebînd dacă nu cumva a fost văzut pe undeva. Mălăia, trectn­ I pi­ în cătunul Tătaru, se intilnește cu o căruță în care se afla sergentul de jandarmi Ciupercă Ene, șeful secției din Măicănești. După ce-l lasă să treacă o distanță, jandarmul oprește pe călăreț și-l întreabă de unde e și unde se duce. Păgubașul calului îi arată scopul și ac­tele ce poseda, atît ale sale personale, cît și ale calului pierdut. Ciupercă Ene, care e tipul jandarmului ce umblă după jupuială și care are la activul sau mai multe abuzuri și sălbătăcit, își ia aere de zapciu și sub pretext că celalt cal pe care călărea Mălăia era de furat îl ia cu sine la secția din Măicănești, și-l ia la cerce­tare invinuindu-l și căutînd să-l silească a se da autorul tuturor furturilor comise pe acolo și a se face că cunoaște pe toți hoții de cai urmăriți de jandarmi. Zadarnic protestează victima, că e nevi­novată ; jandarmul, care vedea că i-a că­zut un gheșeft la mină, rămîne neîndu­­plecat și Ion Ilie Mălăia, a fost băgat la închisoare. Aci i s’a făcut percheziție și găsindu­­se la el suma de 436 lei, speranțele jan­darmului de a face o bună afacere, s’au întărit. S’a legat la urmă cu lanțul de o mină și de piciorul patului și a început a 1 Înjura și a-I pălmui, forțându-i să măr­turisească lucruri de cari bietul om nici habar nu avea. Peste noapte, jandarmul Ciupercă Ene, însoțit de un altul Nae Ștefănescu, vine la victimă în arest și-î zice : — Mă, eu sunt apostolul lui Christos ; cunosc pe toți hoții, și știu bine că tu ești un tîlhar. Dar dacă vrei să scapi și să nu mai te trimet parchetului, dă-mi 200 de franci, căci văd că ai parale, și eu îți dau drumul. — Tocmai doresc să fiți trimes parche titlul de Stimnic, fiind persoană cunos­­cută și se va constata nevinovăția mea , iar banii mei munciți nu-i dau nimănui și vomu reclama și cere darea în judecată a d-voastră. Văzînd că n'au încotro, Ciupercă Ene i-a mai dat citeva palme și l-a lăsat tot în arest, legat. Acestea s’au petrecut în ziua de 30 Maiü a. c. A doua zi, jandarmul, fără a avea vreun indiciu de vinovăția victimei, a te­lefonat poliției din Stimnic, să-i facă per­cheziție la domiciliu, sub pretext de a căuta biletul calului pe care călăria Mă­lăia și negăsindu-l, deoarece soția nu știa unde se afla, a fost ținut cinci zile la secție și supus la cele mai grele munci și corvezi. Pînă cînd în urmă, Luni a fost înaintat parchetului, unde recunos­­cîndu­i-se identitatea și onestitatea—fiind persoană cunoscută — azi a fost pus în libertate. După cum se vede în țara românească cetățeanul nu mai este sigur a umbla prin sate, nici chiar spre a-și căuta vi­tele ce i se fură. Pe cînd ma î nainte că­lătorii se temeau de tîlharî, astăzi trebue să ne temem de jandarmi, cari în sco­puri vădite de a jefui, ne arestează pe drum și ne torturează pe la secții. Cerem să se facă o severă anchetă și să se dea exemple, pentru ca jandarmii de speța lui Ciupercă Ene să nu se mai pripășească iu corpul jandarmeresc și să se curețe satele noastre de așa bandiți. Victima a reclamat parchetului general. P. Grigorescu GRATIS participă toți napii abonații ai zia­rului „DIMINEAȚA“ la CLASA I“ a------— Loteriei Regatului Român a cărei tragere va avea loc la 6 iulie cit., avind afară de MULTE ALTE CÂȘTIGURI și un câștig­­ principal cv. de Lei 60.800 In dorința de a fi cît mai plăcuți abonaților noștrii am h­otărît afară de marile premii ce acordam abonaților ziarului „Dimineața“ ca total gratuit ! Un sfert las clasa I-a a Loteriei Regatului Român tuturor ace­lora ce vor trimite valoarea a­­bonamentului pe UN AN și I de los clasa I-a tuturor acelora O ce vor trimite valoarea abona­ți­mentului de 6 LUNI. Loturile sunt cumpărate de la cunos­cuta colectură principală Felix Grun și Comp. București str. Academiei No. 1, recunoscută ca cea mai norocoasă. Acest premiu unic se acordă în mod suplimentar abonaților ziarului „Dimineața“ și participă la el numai abonații noul sau cei ce vor reînoi abona­mentul, pînă­­ la 1 IULIE a. c. — (inclusiv) In afara de aceasta, toți abonații fără deosebire, (vechi și noui)parti­cipă la: ’ URILE PREMII —=^-rr,-------ale Ziarului ===== „Dimineața“ compuse din: 1. Casa din str. Popa Nan No. 33, liberă de orice sarcină, complect renovată și mobilată. 2. Un trusou complect de damă, în valoare de 800 lei. 3. O mașină de scris Yost No. IO în va­loare de 700 lei. 4. O călătorie la Paris dus și întâi­a clasa II și lol 250 chel­tuieli de întreținere (biletul valabil 90 de zile). 5. Un ceas și un lanț de aur, pentru bărbat, și a căror tragere se va face la 15 Septeânu­ fie a. c. de reprezentanții Camerilor de Co­­===== merciu din. ===== BUCUREȘTI, IAȘI, CRAIOVA — BRAILA și CONSTANȚA — Prețul abonamentului: Un an L ®i 20 avînd dreptul la 15 cupoane și 1/4 Los.­­Aceasta numai pînă la 1 Iulie c.­ 6 luni f­iei 1 avi­nd dreptul la 7 cupoane și 1/S Lo­s.­ Aceasta numai pină la 1 Iulie c.­ 3 luni Lei 6 avînd dreptul la 2 cupoane. INFORMAȚIUNI Dacă se va accepta demisia d-lui Atanasiu din postul de prefect, d-sa va candida la colegiul al III de Co­­vurlui, în locul d-lui Thenea, care va demisiona și va trece ca prefect de Tecuci. Ni se atrage atențiunea, ca la pepi­niera statului din Drăgășani, se gă­­sește ca pîndar, un turc, care este înarmat cu armă model 1897 și care se poartă intr’un mod foarte brutal cu să­tenii, ale căror vite pătrund pe pro­prietatea statului. De multe ori, acest pindar a și bă­­tut pe săteni. Atragem atențiunea mi­nisterului de Domenii asupra acestui pîndar. Societatea studenților in teologie și a constituit comitetul diriguitor pentru 1907—1908 astfel: Președinte : Const. Chifu, vice-preșe­­dinte : Stoian Popescu, casier: V. Slio­­veanu, secretar general: Popescu Gr. Prahova, bibliotecar : Radu Cristesc, secretari de ședințe: Margheteu Victor și Popescu G. Teodor, comisia de con­trol : Gh. Gheoldum­­ Onești-Bacău­- Const. Cernaianu, Ion Popescu (Mălu­­reni-Argeș. Un portret șarjă de o asemănare per­fectă a d-lui general Averescu, minis­tru de rezbel, și datorit d-lui Iser, ca­ricaturistul nostru, se află expus in vi­trina magazinului Feder. E o autotipie în 3 culori și se vinde cu l leu exem­plarul. Proprietarii din str. Ghioc-Vodă ne roagă să atragem atenția primăriei Ca­­pitalei ca să se închidă ulicioarele de pe acea stradă, deoarece prin acele uli­cioare trec o mulțime de indivizi, de pe urma cărora proprietarii și chiriașii de pe acolo întîmpină o mulțime de dificultăți. să trimitem Lucrări de la Nicolae Golescu, ministrul „celor de năuntru“ al revoluției de la 48, trimete în August acel an o circulară către ad­ministratorii districtelor în care cere­ ca toți sub-administratorii să fie revo­luționari și oameni bine formați. Prin publicității, prin subadministra­­tori și comisari, prin candidați (învă­țători N.R.) și preoți să facă pe sătean să înțeleagă că este liber,­ să-I explice ce­va să zică acest cuvînt ,,foarte greu de înțeles“. Buletinul (Monitorul Oficial N.R.) și Foaia Sătească să se citească sărbători­le la ușa Bisericilor. Să-I facă să simtă dignitatea de om, Naționala. Să i facă să simtă dignitatea de om, foloasele ce va avea muncind. Ca cel ce nu se va supune la pravili este înmiit mai vinovat ca înainte. Să îngrijească a stîrpi reacțiile atît prin sate cit și prin oraș, iar pe instiga­torii să-I dojenească in public, și mai apoi să-I arestuiască. Dorobanții să nu mai fie întrebuințat­ ca slugi de nici un foncționar. Să facă cunoscut care sunt aceia ce sunt adevărații romîni și cu meritele ce­rute a fi deputați la Constituanta Adu­nare, etc., etc. Tot în acel an C. A. Rosetti ca direc­tor al ministerului din­năuntru, publică licitație pentru facerea unui pod peste apa Jiului și termină înștiințarea ofi­cială cu vorbele: Salutare și frăție! D. T. A­DEVERUL ! FOIȚA ZIARULUI „ADEVARUL“ 93 Crimele AMORULUI ■ MARE ROMAN DRAMATIC — Í PARTEA A TREIA. — UN CAP. VIN­ Regele zilei _ Ziceai că dorești să te retragi? — Da, cu plăcere. Ea se sculă, strânse mina lui Fonta­nes, privi pe Jean de Guerra, care-și po­vestea aventurile unei bătrâne finan­ciare. — Cum d-le, v’ați dus atîta de departe pentru a face avere, zicea bătrina. Să mă credeți cea mai bună mină de ex­ploatare numai Parisul, însoțită de soțul ei foarte amabil, ba chiar afectuos. Valentina urcă scările de marmoră intrînd în apartamentul ei. Acolo după ce o îmbrățișă, N­ ceru voe­a se retrage. îndată ce fu în apartamentul sau, își schimbă costumul și coborî încet trep­tele ofiind ușurat. — In sfirșit sunt liber. Un cupeu îl aștepta, în citeva minute ■tu departe de cartel * Jivin-I. Ui-­'*-“-*“-'-1­. BANDIT GENTILOM D. Zim, vorbind cu colegul sau Pic, zise: — Mari canalii sunt stăpînii noștrii. Telegrama dată de stăpîn și-a făcut e­­fectul. Iată-1 că pleacă părăsindu-și soția. De astă dată servitorul avea dreptate. Dar cea mai mare canalie era tot -­­­ațe­le Rochenoire. CAP­­IX Planul baronului Schultz , D-șoara Justina, camerista contesei de Rochenoire, era de­sigur o persoană că­ruia îi placeau petrecerile,—cu ceilalți servitori,—dar care nu avea nici o in­­tențiune rea față de stăpîna­ sa. Ar fi fost chiar dezolată dacă stăpînei sale i s’ar fi intîmplat ceva rau, de pil­dă un accident de trăsură, o febră, sau o altă boală care ar fi făcut’o să-șî piar­dă locul. Pa V» »casa in Tu&tina era pe cale de a explica servitorilor de la Chanteloup situația stăpinilor săi. Ea zicea: — Ah! Domnul poate să risipească cît va vrea banii! Doamna va fi așa de bogată! Auzi clopoțelul, tocmai, cînd un valet galant îl oferea un pahar de vin vechi­. Ea se sculă mormăind ceva, și zise ca­marazilor săi: — Deja! Este doamna care nu mai stă la serbare! De ce nu i-o fi plăcînd să stea la serbarea, care e așa de fru­moasă? Totuși, mai găsi timp, înainte de a pleca, să spună celorlalți servitori că doamna avea o scuză, că de cîtva timp sănătatea i se deranjase puțin, și că asta nu avea nimic surprinzător, de vreme ce era măritată de doi ani. In același timp d-șoara Justina clipea din ochi în chip semnificativ. Știa îi ei ce vroia să zică. Și cum unul din servitori o grăbea să plece, ea răspunse: — Oh! doamna e foarte răbdătoare, nu e ca domnul! In sfîrșit se hotărî. Luă drumul cel mai lung, aruncînd o privire și prin saloane, și ajunse la ca­mera stăpînei sale. — Cum, doamna s’a și urcat în camera d-sale? zise cu un ton de imputare. Doamna contesă face rău... Am trecut pe lingă salo»no . Este splendid! D. Fontanes cîntă la unan o polcă îndrăcită! Nu înțeleg cum poate să cînte așa de frumos cu degetele groase și noduroase pe cari le are! Este extraordinar acest domn Fonta­nes! Nici odată n’ar putea crede cineva că are un talent așa de mare! Pe urmă e așa de bun așa de vesel! Tot vorbind, Justina nu-și uita treaba. In fond, era o persoană foarte iscusită Justina. Se apropie de stăpîna sa, care stătea întinsă pe o canapea. — D-na contesă nu este suferindă? în­trebă ea cu interes. — Nu... de loc. — Doamna este obosită, fără îndo­ială... Fapt este că tot zgomotul acesta nu e suportabil... Ce deosebire între Chante­loup și castelul Montbelin, unde e o li­niște binefăcătoare... Ce multă lume e aci, și ce lux! Ei bine între toate doamnele de aici, nu e nici una așa de frumoasa ca Doamna! Și, ca și cînd și-ar fi adus aminte de ceva, zise: — Ce mulțumită ar fi d-șoara Suzana dacă ar vedea o asemenea serbare! — Săraca Suzana­ murmură Valen­tina. Ea e mai fericită acasă... Justina făcuse patul. Apoi reveni lingă stăpîna sa. — Sunt sigură, zise ea, că doamnei i-ar plăcea mai bine să fie la Rousseliè­­re, în casa cea mică a doctorului Jarry, de­cît în castelul acesta mare. — Desigur. — Dacă ași îndrăsni, ași spune doam­nei o idee care mi-a venit acuma. — Spune. — Doamna nu o să se supere? — Nu. — Uite. Pentru ca lucrurile să meargă bine, ar fi fost bine ca doamna, și cu d-șoara Suzana să fi schimbat locurile. — Cum? — Dacă ar fi fost cu putință, d-na să fi luat pe doctorul jarry, iar d. conte pe d-șoara Suzana! Caracterele s’ar fi potrivit mai bine! Contesa surise cu amărăciune. — Te-ai gîndit, tu la asta, Justine? — Nu numai odată... Doamna este așa de blindă, bună, în­cît viața de la Croisilles i s'ar potrivi de minune... — Crezi? — Și doctorul de asemenea... Valentina tresări. — E așa de serios... Ca și doamna, pe cînd d-șoara Suzana... — Să nu zici nimic räu de ea... E așa de bună, sărmana mea Suzana! — Da negreșit. Nimeni nu zice altfel. Dar îî place zgomotul, plăcerile. Ea, de pildă, acuma, n’ar fi venit în camera sa, ci ar fi dansat, ar fi cântat la pian alăturea de d. Fontanes!... Asta e în firea ei! Sunt sigură că la Rousseline ne plictisește dl . D-șoara Justina începu să râdă. — Dar nu știui de ce plictisesc eu pe doamna cu toate prostiile aste,și — Nu mă plictisești. — Doamna dorește foc? Nu trebue de fii să pun chibritul. — Dacă vrei... Seara e cam răcoroasă. Justina ingenuchie, puse un chibrit sub lemnele așezate mai dinainte, și focul începe să pâlpâie. y . O Întrebă sculindu-se de Jos­­­­ — D-na dorește să se culce? — încă nu. — Trebue să aștept d-nă? — Nu e nevoe ăs te ostenești. Du-te și te distrează Justine, căci mi se pare că-ți plac și ție petrecerile. — Nu zic nu, din contra... Mai aveți nevoe de mine d-nă? — Nu mulțumesc! — Noapte bună d-nă! Justina ca să-și mai facă de lucru a­­șeză pe o mobilă niște rufe, împinse spre masă un fotoliu și dispăru ușoară ca o păsărică. Apartamentul dat de baronul Schultze amicului său Rochenoire și contesei pen­tru cît vor sta la Chanteloup, era într’a­­devăr măreț. Era într’o aripă a castelului cu fațada spre mează-zi. Cu toate că oaspeții baronului erau foarte numeroși, ei nu ocupau mai mult de­cît o jumătate din castel. ntrui dintre viitatori fiind moșieri de prin vecinătate, aveau să se reîntoarcă seara pe la casele lor. Apartamentul contesei se compunea dintr’un salon, două camere mari și un frumos cabinet de toaletă între ele. După plecarea cameristei sale, Valen­tina începu a-șî face toaleta de noapte. Rochia de bal ce purtase era foarte simplă din stofă ușoară roz-pal, aproa­pe albă, dar foarte elegant croită. Avea ea nevoe de haine elegante pen­tru a fi cochetă. Acea simplicitate era un motiv mai mult ca să apară in toată strălucitoarea ei frumuseță. Croitorul ei era un adevărat artist care știa cam ce se potrivea frumuseței sale. In timpul mupeului, baronul Schultze ca și toți ceilalți admirase brațele ei albe, gîtul ca de marmoră și a trebuit să se sforțeze ca să nu-și exprime cu glas tare admirația sa. Privirile îndrăznețe au rușinat-o, f­­cest fel de admirație o umilea, ar fi vrut să fie frumoasă dar numai pentru soțul ei, pentru cel de care se credea iubită cu sinceritate. De cînd însă îndoiala II cuprinsese sufletul, nu mai ținea la nimic, se lăsa în voia curentului de care se simțea transportată, dar nu mai avea nici spe­ranță, nici credință Intr’un viitor feri­cit; nu sim­tea de­cît o oboseală sdrobi­­toare.. .­­ - - - • , A (Va urma) >

Next