Adevěrul, iunie 1907 (Anul 20, nr. 6383-6411)

1907-06-11 / nr. 6393

Amil a! XíX-loa— No. 6393 fondator Ales. ¥. BeMimacq ^PUBLICITATEA: COSCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER $ Col Bucure?!!, 5tr. Karageorgerichi Telefon 3/4 DIR­ECTOR POLITIC O OH ST. MILLE ABONAMENT­ ®* 'v­ On an ; ; ; $ ; Le! |||| 6 luni­i ; ; î­­ . 8.­Sluni­i ; ; ; ; „ 4 o lună ; i i ; i , 1.50 In itri Un State Inealt Provincie și Străinătate No. lS.to Apare a zilnic la ora & seara ea ultimele știri ale silei Barourile ziarului: Str. Sărindar, tt TELSF01 Pestre Capitală No. UjlO Luni 11 Iunie 1907 Prime minn Ilire eiűrele nil și imul Atît la Cameră cît și la Senat s’a dat o luptă intre vechile cadre, generoși și ocultiști Noroc, pentru guvern, ca această seziune extraordinară nu va avea nimic de lucru, căci altfel s’ar în­cinge repede și dela început o luptă destul de aprigă pe de o parte între vechile cadre și generoșii, iar pe de alta între starziștii și ocultiștii din parlament. O primă ciocnire a avut loc a­tît la Cameră cît și la Senat. Din această primă ciocnire gene­roșii au­ reușit, în parte, la Cameră, iar ocultiștii s’au strecurat la Senat luptînd din resputeri. D. Sturdza nu a avut curajul să ia o pozițiune hotărîtă în aceste două lupte. La Cameră s’a desinte­­resat complect la alegerea chestori­lor și a lăsat pe d-nii A. Iliescu în luptă cu d. Iulian Vrăbiescu, iar la Senat, la alegerea vicepreședinților, șeful liberalilor a capitulat față de ocultiști. Să povestim ce s’a petrecut ora în ambele Corpuri legiuitoare.­­ Pe lîngă cei doi chestori vechi ai Camerei liberale, d-nii Moroianu și Horia Rosetti, generoșii au pus pe d-nii I. Procopiu și Iulian Vră­biescu. Atunci mai mulți deputați apar­­ținînd vechilor cadre, au încurajat pe d. Al. Iliescu să-și pună candida­tura și-l vor susține cu căldură. Intr’adevăr rezultatul scrutinului a fost că s’a declarat balotaj între d-nii Iliescu și Vrăbiescu. E de notat că frații Brătianu au făcut o vie propagandă pentru d. Vrăbiescu, iar d. Stoicescu, cu mai mulți deputați din vechile cadre, au­ susținut pe d. Iliescu. Eri, înainte de a se proceda la o nouă alegere, d. Ionel Brătianu, împreună cu d. Al. Djuvara, au pus mari inzistențe pe lîngă d. Iliescu ca să cruțe guvernul și majoritatea de un spectacol ca acesta menit a prezenta Camerele divizate, de la în­ceput, în două tabere. D. Iliescu a cedat,—spre marea părere de râu a multora, cari voiau să continue lupta. Pentru a pune însă în evidență a­­ceastă cedare a d-lui Iliescu, s’a ri­dicat dela locul sau d. Stoicescu și adresîndu-se d-lui Vintilă Brătia­­nu, înconjurat în mijlocul incintei de un numeros grup, i-a zis : „ Vede fi, d-le Brătianu, tot din rîndurile vechilor și statornicilor li­berali pornesc exmplele de disci­ C­H IhisifX r­nd­ uit c-cojxjpr­ix/L/i/ . Cu alte cuvinte d. Stoicescu a ți­nut să se știe că dela generoși por­nește indisciplina. Incidentul acesta, dela alegerea chestorilor, e considerat în Cameră ca o primă ciocnire între generoși și vechile cadre.­­­ La Senat a fost era o manifestație și mai semnificativă. Se hotărîse în ajun, în înțelegere cu d. Sturdza, ca d-nii Costescu-Co­­măneanu, Nicolaide, Al. Constanti­­nescu și Mateiu Corbescu să fie a­­leși vicepreședinți ai Senatului. Erî însă s’a schimbat această ho­tărî­re în niște împrejurări cari au pus în evidență că d. Sturdza a fost silit de ocultiști să revină asupra primelor candidaturi. Ocultiștii, prin d-nii Anton Carp, C. Nacu și dr. Rîmniceanu, au pre­venit pe d. Sturdza că se va face o vie propagandă în contra candida­turei d-lui Al.­­ Constantinescu și dacă d-sa are să-l susțină și va fi a­­les, ocultiștii din Senat vor conside­ra aceasta ca un act de ostilitate în contra lor din partea șefului guver­nului și deci, în cea dintâia ocazie vor căuta să-l releveze. Oculta a pretins d-lui Sturdza ca să nu împingă prea departe prigo­nirea d-lui Take Protopopescu și să se mulțumească că fostul director al Creditului rural n’a intrat nici in comisia interimară a Capitalei, că n’a intrat în Cameră unde trebuia să fie ales vicepreședinte, că nu candidează la, vicepreșidenția Sena­tului, nici d-sa nici d. Nacu. Candidatura d-lui Al. Constanti­nescu a fost considerată de ocul­tiști ca o sfidare și de aceea s’au pus erî toți corifeii ocultismului în mișcare, împreună cu d. Anton Carp, ministrul domeniilor, și au combătut, pe față, alegerea senato­rului de Bacău, ca vicepreședinte. D. Sturdza vazînd că se poate în­­tîmpla o spărtură mare, a dat apro­barea sa tacită nouei liste, de pe care s’au scos d-nii Constantinescu și Corbescu și s’au înlocuit cu d-nii Foni și Climescu. Schimbarea aceasta s’a operat în ultimul moment și deși d. Al. Con­­stant­inescu a fost surprins de propa­ganda oculistă, totuși nu i-au lipsit decît două voturi pentru a învinge pe d. Climescu. Prin urmare aproape cincizeci se­natori s’au pronunțat era contra o­­cultei,­deși d. Sturdza a cedat și a fost silit să recomande lista cea modificată. Natural că cel mai radios a fost d. Take Protopopescu, care a plătit astfel o mică poliță d-lui Al. Con­stantinescu, pe care-l consideră ca adversar neîmpăcat și ca cel mai de­votat sturzist. , Senatorii conservatori văzînd că se încurcă ițele în majoritate, s’au grăbit să voteze pe d. Al. Constanti­nescu, dar nu erau la ședință decît vreo opt opozant! și astfel Oculta a triumfat! Ciocnirea aceasta dela Senat, ca și acea de la Cameră, a pus însă pe gînduri pe d. Sturdza și povestește că sînt în parlament elemente sufi­ciente pentru a se diviza repede majoritatea în două tabere. R. X. MAZBITII Manifestul in­ sín Stelian Se știe că amicul nostru de ilustră memorie, celebrul magistrat reformat și stilist de forță, sin Stelian Popescu a candidat la colegiul al treilea de Pra­hova. Ceea ce nu se știe e că s'a dedat și de astă-dată la stilistică și a făcut manifeste cu poză. „Cine-î Stelian Popescu?“ zic­e mani­festul și tot el răspunde : „Iată-i chipul „așa cum l’a făcut D-zeu“. (ceea­ ce do­vedește că sin Stelian e de origină di­vină !!) „Tînăr în floarea vîrstei, a învă­­­țat carte cu Zaharia Antinescu, de la „Ploești, e feciorul preotului Niculescu „(și­­ zice Popescu!) și nu-i rușine (obra­zului!) să umble cu frații și neamurile ,.lui îmbrăcați ca noi.“ In fața acestor titluri, chiar acela de „prens“ rămîne pe jos. Unde mai puneți că în manifest e mereu vorba de „Stelian". Stelian în sus, Stelian în jos — așa că ce mi-e Stelian Popescu ce mi-e Toma Stelian, uite însă că n’a fost luat drept mi­nistrul justiției și n’a fost aleși Ghinion, dom’lel Fac­ ­­............. AMNISTIE! D. Iarga a Interpelat pe d. mi­nistru de interne, dacă nu crede că este venit momentul ca să intervină pentru acordarea amnistiei tuturor celor implicați în mișcările de sate. În experiența parlamentară a d­lu­i Borga, l’a făcut să dea interpelare! sale o formă grație căreia, ușor va scăpa guvernul de această întreba­re. In adevăr, acordarea amnistiei în materie politică, find un drept exclusiv al regelui — e natural că d. I. Brătianu va răspunde că nu sa poate amesteca în prerogativele Coroanei. Totuși interpelarea d­lui Iorga va avea ca efect — acela da a de­­sch­ide în parlament discuția asu­pra răscoalelor, și anume asupra cui cade vina și va avea de­sigur și la palat cuvenitul ecou. Ea este posibil ca suveranul să nu’și dea seamă că în nenorocitele evenimente din primăvara anului acesta, prima vină este a clasai stăpînitoare. Nici măcar instiga­tori nu s’au găsit, de­oarece cine o să fie atît de copil, ca să creadă că o țară întreagă s’a revoltat,— după cum pretinde guvernul, — fiindcă a fost instigată de d­nii Ko­gâlniceanu și Valescu. Ar fi în adevăr trist dacă sigu­ranța particularilor și a statului ar depinde numai de doi oameni­ . Instigație a fost desigur, dar ea a venit de la clasa celor de sus, care nu a făcut și nu face nimic pentru țărănime, care deci a îm­pins o la acest act de disperare, care se chiamă răzvrătire. Cei ce stau în pușcărie, sunt vic­­tetiele noastre ale tuturora și dator­ește regele, ca după ce oștirea de sub comanda lui a stins atîtea viați romînești să aministieze pe cei rămași încă la viață și pe cari judecătorii îi osindesc la pedepse grele. Amnistia, se impune și ea trebue dată cu un ceas mai înainte și a­­ceas­ta și în interesul țărei și al tronului chiar. Sfinx. Miss familiei Caion E momentul să examinăm puțin­tel politica familiei Cantacuzino, — nu a d-lui George Cantacuzino, ci a familiei sale, căci e evident că în timpul din urmă d-sa n’a mai făcut politică, ci au făcut-o fii și nepoții d-sale influenței cărora n’a știut sau n’a vrut, sau n’a putut, aceasta­, in­diferent, să se sustragă. O să vedem ce rezultat a dat a­­ceastă politică a familiei. Fii d-lui Cantacuzino n'au nici un fel de calitate cari să le asigure un rol preponderent în politică. In­tru­cît nu sînt cu totul inferiori ca prensul Griguță, nu trec de loc de mediocritate. De vreme ce sînt ti­neri, nicî trecutul lor politic nu le poate da încă nicî un drept. Cu toată averea de care dispune, s'au arătat hrăpăreți sau îngîmfațî, și n’au știut nicî printr’o filantropie măreață să și cîștige simpatii. Ba prin îndrăzneala cu care’șî permi­teau totul, bătînd­ cu palma ca par­veniții pe buzunarul cu bani, — au știut chiar să se facă antipatici. Așa fiind, care era singura cali­tate de QMW neutru a pretinde la, Attendons qu'ces messieurs et ces damei (sóiéul assis Qu’ils soient Ies bienvenus â, la Boite â (Fursy. Mai e și mica Marie St­elly, care zice delicios cîntecele sale și care se plînge că nu va fi nici­odată caricaturizată de Léandre, fiindcă Léandre, e ...pas­ stel­­lyste!... Tot la Fursy apare Emile De­­frace, improvizatorul „electric" al cînte­­celor pe rime date din public și care ca și Fursy, m’au rugat să transmit salu­tări tuturor amicilor lor din București, pe care îl au în vedere pentru un apro­piat „turneu“. Defrance a fost la noi cu Eugénie Buffet. ...Și așa se explică existența acestor „petites boîtes“: pe unele le susțin fe­meile, pe altele hazul și satira cea să­nătoasă. Emil D. Fagure ți­nul nu­ mt 4# #ff Prima ciocnire Intre cadre e vechi si pe nS locuri de frunte în partidul conser­vator ? Era calitatea lor de fii ai șefului partidului, de fii ai primului ministru,—aveau cu alte cuvinte ca­litatea de moștenitori născuți pentru demnități. Se știe că sunt asemenea moștenitori peste tot locul, în toate casele domnitoare de pildă, cari nu au nici o calitate, ba chiar defecte, și ocupă totuși cele mai înalte demni­tăți. Asemenea moștenitori știu însă că interesul lor cel mai mare este ca șe­ful familiei să rămîe la locul de frunte ce ocupă, fiindcă odată cu căderea lui pierd singura calitate care-î ține în demnitățile ce ocupă. Iată ce n’au știut însă fii d-lui Can­­tacusino. Ei l’au dat jos pe tatăl lor de la șefia partidului conserva­tor și acum perzînd singura calitate ce aveau, nu mai pot juca de­cît un rol neînsemnat sau, dacă mai pre­tind la locurile ce ocupau pe cînd tatăl lor era șef,—un rol ridicol. De aceea e locul ca fii d-lui Ge­orge Cantacuzino să spue: Pater pec­­cavi, sau mai bine: „Papa peccavi !* Ep. Proces delra mi­nistral După cum s’a anunțat, d. Toma Stelian, ministrul de justiție, a dat în judecata Curței de apel din Ga­lați pe d. Bălășescu președintele tribunalului Tutova. E un caz de cea mai mare gravi­tate acesta. Nu e lucru de nimic să dai în judecată pe un magistrat inamovibil și trebuie să ai motive extrem de serioase pentru ca să re­curgi la o asemenea măsură. Nu te joci în acest caz numai cu cinstea și soarta unui om, ci te joci cu dem­nitatea între­gei magistraturi. Așa fiind, motivele, cel puțin cele cari s’au publicat, ni se par absolut insuficiente pentru a explica și scuza darea în judecată a d-lui Bălășescu. Aceste motive sunt trei și anume : „1) Că n'a asistat la obișnuitul Te- Deum de 10 Mai­. „2) Că a făcut un raport contra unui ajutor de grefier numit direct de mi­nister. „3) Că întreține relații intime cu avo­cații cari fac politică militantă". Să le examinăm pe rînd. N’a participat la obicinuitul Te- Deum de 10 Maî. Motivul acesta e pur și simplu ridicol. Cunoaștem miniștri cari în opoziție fiind n’au asistat la Te-Deumul de 10 Mai și totuși au mai ajuns miniștrii,­chiar de justiție. Poate chiar d. Stelian cunoaște vreun asemenea ministru. Apoi nu credem că sentimentele dinastice se manifestă prin partici­parea la asemenea Te-Daumuri, după cum nu credem că chiar re­gele ar fi mulțumit ca devotamen­tul magistraților către dînsul să fie prefăcut în fățărnicie, silindu-i prin dare în judecată ca să participe la părăsile oficiale. A făcut un raport contra tinut a­jutcor de grefier numit direct­ de mi­nister. Dacă cumva acest cap de a­­cuzare nu e redactat greșit,—atunci noi nu’i putem înțelege ? Oare pre­ședintele n’are dreptul să facă ra­port contra unui ajutor de grefier numit direct de minister ? Oare prin faptul ca ajutorul de grefier e numit direct de minister el nu mai e inferiorul președintelui și nu mai e supus autoritatei acestuia ? Dacă acest principiu s’ar admite, discipli­na ar dispare și funcționarii infe­riori numai dacă ar fi numiți di­rect de ministru ’și-ar putea face de cap, ar putea să-și rîdă de superio­rii lor cari s’ar­ expune a fi dați ju­­decăței dacă ar îndrăzni să atace funcționarul numit direct. In sfîrșit al treilea punct: că în­trețină relații intime cu advocații politiciani din localitate. Acest punct, are nevoie de lămuriri. Cu sistemul nostru politic și electoral, mar­că nu e avocat de oarecare valoare care să nu facă politică, ceea ca la noi însemnează­­ să nu fie politician. Or­intrucît avocatul este și el un magistrat, un factor al justiției care nu e în antagonism cu magistratul pe care la nevoie îl înlocuește,—nu vedem întrucît re­ațiunile dintre un magistrat și unul sau mai mulți ad­vocați, fie ele cît de intime, pot de­veni motive de dare în judecată. Dar cu ce advocați politicianî a fost în relații intime d. Bălășescu ? Nu­mai cu advocați conservatori ? Nu :vedem, căci dacă așa ar fi, proce­sul ar căpăta un utît caracter de persecuție politică. Cu advocați liberali ? Iarăși nu credem, fiindcă nu dă un ministru iberal în judecată pe magistrații lari întrețin relații intime cu avo­cați liberali, căci ar trebui să dea in judecată mulți prieteni. Atunci întreține relații intime și cu advo­cați liberali și cu conservatori ? Aceasta iarăși nu poate fi un mo­­tiv de dare în judecată. R­ămîns nu­mai presupunerea că relațiile „nu­ ” au fost necorecte. Dacă așa­ este, darea în judecată e întemeiată, dar ministrul trebue să aibă așa dovezi, să fie atît de convins de incorectitudinile magistratului în­cit să le poată spune pe față, supune și judecăței opiniei publice. Altfel se expune la diferite in­terpretări nu tocmai agreabile. In tot cazul dacă motivele ce au determinat pe d. Stelian să dea în judecată pe d. Bălășescu ar fi soco­tite de Curtea de apel ca neînte­meiate,—situația ministrului de jus­tiție ar fi foarte delicată și el nu s’ar putea spăla de imputarea că a procedat, cel puțin, cu ușurință. De aceia ce va decide Curtea de apel din Galați, are mai mult de­cît o importanță pur juridică.­­ Act. —«« A­dever­uri — Vechile cadre Era la Senat vechile cadre și-au­ a­­rătat colții. Candidatului lor la vice­­preșidenție, d. Al. Constantinescu, i-a lipsit doar un vot ca să fie ales! E speranță ca d. Sturdza să aibă cel puțin unul din corpurile legiuitoare cu el! O idee In vedere că nici unul din organele conservatoare nu exprimă părerile șe­fului partidului, d. Carp are de gînd să instaleze un gramofon pa Calea Vic­toriei unde să se poată asculta și gla­sul d-sale! Disciplină Cn toate apelurile lui const­titu­ă ca deputații și senatorii să-și dea pă­rerile asupra chestiei agrare, nici unul n’a răspuns la aceste apeluri. O dovadă de admirabilă disciplină din partid: toți sînt de părere că n’au nici o părere în această chestie!! Rigoletto ► [UNK]»gaar—. —....­ZILE DE ODIHNA LES BOÎTES Teatreie rrtâri­­ n­u mai sînt sufi­ciente parizienilor și străinilor, deși sînt peste treizeci în capitala Franței. Nu numai însă că nu sînt suficiente, dar lî și plictisesc pe domnii și doamnele din înalta societate și din ,,demi-monde“, care devine tot mai mult de... ambe­ sexe. Lumea aceasta nu mai poate înghiți, nu mai poate urmări nici chiar farsele în trei sau­ patru acte, fie ele chiar de lipsa de­ spirit și abundența de porno­grafie al unor fabricate ca „Vous n­avez rien­t declarer?“ unde duhul și situa­țiile comice sînt înlocuite prin strașnica invenție că un bărbat nu-și poate face nevasta fericită, obsedat fiind de faptul că in călătoria de nuntă, tocmai la mo­mentul oportun, agentul de la graniță a deschis ușa compartimentului la va­gonul cu paturi și l’a întrebat: „aveți ceva de văm­uit?“ Lumea blazată se retrage tot mai mult din teatrele mari, din­ sălile unde se a­­dună. mulțimea, în teatrele mici, în a­­cele „boîtes", unde scumpetea locurilor și numărul lor restrîns îl ferește de a-și da coatele cu „oricine“ și nu-i face să se piardă, cî și eleganța lor, în haosul a o mie sau două de spectatori, așteptîn­­du-î tot odată cu începerea spectacolului pînă la 9 și jumătate seara. „Cutiile“ acestea, în care intră 80, 100 sau cel mult două sute de persoane au, cu toate acestea artiști de mina întâia. La „Théatre des Capucines“, joacă Mar­­gueritte Duval și Palin, fără să mai a­­daug pe Henri Defreyn, Berthez, Co­quet, elemente remarcabile, la „Tré­­taux royal joacă Charlotte Wifène, Thé­­rèse Cernay, Fernand Frey, la „Comédie royale“—concurentul de peste drum gă­siți pe Arlette Dorgère, Alice Bonheur, Suzanne Demay, Léonie Yahne, Valen­tine Petit—care a fost la noi ca imita­toare a Loel Fuller și care e acum cotată ca una din­ actrițele care posedă... cele mai frumoase bijuterii!—pe Gal­peaux și Tauffenberger, o veche cunoștință de operetă de pe vremea turneului Mont­­bazon-Méaly. Te întrebi cum există aceste teatre cari sînt departe de a fi pline în fie­care seară, chiria find destul de scumpă și primii artiști de asemenea. Misterul îi explică debutantele care protejate de milionari vor să sume frumusele directo­rilor spre a fi lansate; misterul îi mai explică unii milionari cari vor să-și plă­tească luxul de a figura ca „autori dra­matici“ și cari pentru a se vedea „ju­cați" înaintează, odată cu piesa, cîteva bilete de o mie direcțiune­, oprind tot o­­dată trei sferturi din locuri pentru a­­micii și amicele lor . In afară de aceste resurse, teatrele a­­ceste fiind locul de întîlnire al obici­nuiților de la cercurile de joc, ele sînt și teatrele amantelor măritate sau ne­măritate ale domnilor club­manî și ca atare directorii au în permanență posi­bilitatea de a găsi resurse, mai mult sau mai puțin amitabile, pentru mersul în­treprinderilor lor. Una din aceste cutii, care se bazează mai mult pe talentul artiștilor e „La boite à Fursy“. Cu 7—8 artiști Fursy o­­feră un program de două ore, care e și azi unul din cele mai gustata. Partea întîia e consacrată genului special al Montmartrului, cîntecului politic și de actualitate. Fursy, Robert Casa, revista aine sînt inepuisabile în astă privință. In Jules Moyan un conferențiar, care sub pretextul de a trata subiecte științi­fice, e de o vervă satirică și comică de cea mai bună stofă. Partea a doua e o revistă în care apare Arma Thibaud și în care un tînăr artist de la „Vaude­ville“ Victor Boucher crea tipuri de un admirabil realism. Despre Fursy se spune că nu numai că face cîntece cu evenimentele, dar reușește să creeze și evenimente cu cîn­­tecele sale. Revista ainé se intitulează „president des Folies—Bourbon“ și fie el, fie Fursy sînt toată seara la ușa de intrare a „Cutiei“ și de clte ori sosesc noul spectatori. Ie întîmpină cu acest refren­ . " LUK SIMM­­OS" —Un articol al ziarului „Le Temps“— Am inormat, nu de mult, un articol din „Le Temps“ In care se discută chestiunea zisă a garanțiilor constituțio­nale și faptul ca coaliția, de la venirea ei la putere, n’a făcut nimic folositor și serios. Asupra acestor două puncte, „Le Temps“ revine într’un nou articol, ară­­tînd, în primul rînd, că chestiunea zisă a garanțiilor constituționale n'a fost re­zolvată. Suveranul persistă în hotărîrea sa de a nu sancționa textul prezentat de contele Andraasy și cere o altă re­dactare. Cît privește lucrările coaliției gu­vernului, „Le Temps“, raspunzînd unei întîmpinări a consilierului ministerial ungar Ábrányi, care susține că afirma­rea ziarului „Le Temp“ nu-i conformă cu adevărul, arată că faptele pe cari i le prezintă d. Ábrányi ca constituind lucrări de a­le guvernului, nu sînt de vreo importanță deosebită, că ele sînt mai mult măsuri administrative, cari ar fi fost executate de orice minister și nu aduc ministerului Wekerle nici o distincțiune. In adevăr, cari sunt legile de cari s’a ocupat ministerul Wekerle? E legea asupra inspecțiunei școlare, asupra sa­lariilor institutorilor, asupra numărului școalelor, proectele pentru prevenirea grevelor secerătorilor, legea precizînd relațiile dintre muncitori și patroni, le­gea asupra inspectărei măcelăriilor, pre­mii acordate industriei, credite pentru căile ferate ale statului, etc. „Le Temps” remarcă eufemismul în care Ábrányi îmbracă inerția guvernului cu privire la reforma electorală. „Lucrările preparatoare — întîmpină d. Ábrányi— pentru reforma legei alegerilor n’au putut de­cît să epuizeze pe rînd toate elementele statistice“. „E imposibil de a recunoaște mai discret că nu s’a fă­cut nimic“, adaogă cu o politicoasă malițiozitate „Le Temps“. Ziarul francez continuă arătînd că re­cunoaște calitățile ungurilor, dar că lupta lor contra coroanei e paradoxală, căci în cazul cînd nu vor separația, deci independența absolută, trebue să se mulțumească cu o jumătate de sa­tisfacție. A apărut fascicole No. 4 din ro­manul : Milioanele Ucigașe sau Amor și Sînge — & bani în toată țara, 5 — PĂRERI ȘI IMPRESII O trag­emi­e Cele ce povestesc aci sînt absolut a­­devărate. Ele arată că în viață se petrec tragedii mai mari și mai zguduitoare de­cît le-a imaginat vre-odată vre-un nou­ autor dramatic. Ele se petrec zilnic, pe dium­, alături de mine, de d-ta,—fără ca să le bănuim, fără ca să le dăm atențiune. l-am cunoscut într’o seară, cînd i-am găsit intr’un restaurant în cea mai bună dispoziție posibilă. El era un arhhitect de talent și destul de bine situat; ea era o femee modestă, simpatică,—după toate aparențele o bună soție și mamă, o bună gospodină, care mai găsește și vreme pentru a se cultiva, citind pe marii scriitori ce au fermecat, farmecă și vor fermeca omenirea. Da cîte ori poate soarta unui persona­giu creat de fantazia autorului nu i s’a părut prea crudă, prea tragică ? Și nu știa sărmana că această soartă o pîndește și pe dinsa. Intr’o zi auzi că lui, arh­itectului i-a slăbit vederea și că a plecat în străină­tate pentru a se căuta, dar că o slabă speranță. Omul n’avea avere , era mun­citor și mama lui era temelia fericirei și existenței familiei sale, ochii săi temelia acestei munci. Acești ochi refuzau acum serviciul. Lumina lor se stingea cu înce­tul pînă cînd bietul om nu mai vedea ni­mic. Nu i-ar mai fi rămas decît să cer­șească sau—pentru că, era prea mîndru ca să facă aceasta, să'șî curme viața... Dar soția credincioasă nu’i lasă. Ea a­­dună toată energia de care era capa­bilă—și de cîtă energie nu-i capabilă o femee —deschise un atelier de croitorie de dame și începu să muncească din zorii zilei pînă după miezul nopței Să nu su­fere bărbatul și copil și mai presus de toate—un gînd care poate o susținea în g­reaua luptă ce pornise—să stringă atîția bani ca să poată cumpăra în străinătate lumina ochilor bărbatului de două ori iubit, acum că era atît de nenorocit. Puterile ei însă nu erau atît de mari cum socotim. Supărarea și munca o do­­borîră, și după patru luni­ de suferințe, o boală cere nu iartă puse, capăt pentru totdauna și durerea și suferințelor... Iar bărbatul a perdut pentru a doua oară lumina ochilor săi... B. Br. teasát ■HIN C­HESTIA ZILEI Ce trage mai mult — Conu Iorga 'e cu pa­ralela gr­ea cu ideile I (P. P. Carp) ■4 [UNK]1 ’4 Nahabul: Chestia t ce trage mai mult la cîntarul politic II Scrisori din Viena (Dela corespondentul nostru) „ Convorbire cu deputatul român socialist Grigoro Vici Dintre deputații romîni din Austria, acela care atrage mai mult atenția este d. Grigorovici, fie numai pentru poli­tica pe care o urmează. D-sa este socia­list și în această calitate n’are nici un tovarăș în celelalte parlamente în cari se găsesc romîni. In Romînia, de la intrarea d-lui Mor­­țun în partidul liberal a mai fost nu­mai d. Miile timp de o legislatură mem­bru al parlamentului. Acum nu­ e nici un socialist. In Budapesta și în Peter­sburg se află romînî, dar nu socialiști. Numai In parlamentul austriac se gă­+ n 11« nAn.­n1i/d­ «„­«C« ___ Ja OCrbO UU OUl/i U/l­OO 1 Uli.n­.b­. L­UO UU Cu­biol n’a fost ales într’un cerc curat romînesc, ci într'unul amestecat. Era deci natural, că în ancheta ce mi-am propus s’o fac asupra tendințe­lor ce vor urma ca mandatari ai națiu­nii deputații romînî austriaci, să încep cu d. Grigorovici. L’am căutat așa­dar la parlament și am avut cu d-sa o lungă convorbire a­­supra politicei generale austriace, asu­pra politicei socialiste și a d-sale perso­nale. — Cum vă explicam succesul d-voastră ? In ziarele burgheze se spunea in­totdea­una înainte de alegeri că n’aveți nici o șansă? — Lucrul e foarte simplu, prin agita­ția pe care am dus-o. Eu am trăit multă vreme în Viena, am luat parte la mai toate campaniile electorale ale partidu­lui socialist din ultimii ani. Am introdus deci acelaș sistem și la Cernăuți și avînd experiența necesară. Tam­ introdus des­tul de bine. Mi-am împărțit­ întreaga circonscrip­­ție în nenumărate grupulețe de către 3—5 case și am dat fiecăruia dintre par­tizanii noștri devotați cîte un asemenea grup. El avea datoria ca zilnic să vie în contact cu oamenii lui și mereu să le vorbească despre importanta alegere­, despre enorma deosebire dintre alegerea actuală și cele trecute și despre necesi­tatea de a avea ca reprezentant un parla­ment pe un om al poporului. Adversarii noștri au făcut cu totul alt­fel: la dînșii fiecare agitator a căpătat cîte o mie de coroane cu care a pornit la tîrg, întrunirile lor erau mari, zgo­motoase. De fapt venea multă lume la ele, dar mai totdeauna aceiași oameni și anume numai partizanii lor, întrunirile mele, eu le-am ținut la case particulare, cu cîte 15—20 inși a­­dunați, de prin vecini. La ele veneau toți vecinii, fără deosebire de culoare politică și îi puteam convinge foarte u­­șor, căci nu țineam discursuri ci con­vorbiri. Unde mai pui că am ținut sea­mă de­­ limba fiecărui popor și că am ți­nut întrunirile pentru fiecare în limba lui, și nu ca adversarii cari țineau în­trunirile numai în o limbă ? Considerînd toate aceste momente eu nu m’am îndoit de succes. Adversarii mei nu vedeau enorma agitație pe care o fac și spuneau mereu că eu nu mă mișc de­loc; afară de asta au și exagerat în ziarele lor, crezînd că anunțînd că n’am șanse de reușită, îmi vor rupe vo­turi. Eu însă mă așteptam chiar să am mai multe voituri de­cît am avut. Am fost acuzat de adversarul meu Wender care candida pe baza progra­mului național-clerical evreesc că la ba­lotaj am avut voturile antisemiților ceia ce nu se potrivește pentru un socia­list. Dar eu n’am cerut voturile acestora și era natural ca antisemiții, de la sine, să dea voturile unui socialist, care vrea egalitatea tuturor naționalităților și nu unui naționalist evreu, care se înțelege că nu se poate ocupa de­cît de nația lui. Unde mai pul că Wender însuși a cerut voturile antisemiților, pe motiv că toate partidele „de ordine“ trebue să se u­­nească contra socialiștilor și chiar a căpătat voturile naționalistului român Voitec? * La întrebarea mea, care va fi atitu­dinea sa în parlament, d. Grigorovici mi-a răspuns "* — Eu sînt membru al clubului social*­­ democrat. După cum se știe clubul no­stru va fi condus de un comitet din cari vor face parte reprezentanți al tuturor­ naționalităților, afară fie romînî. Asta i pentru că eu nu sînt ales intr’un cerc romînesc, ci într’unul amestecat, care e oficial e considerat ca cerc german i­ast,român socialist nu e. ] In interiorul clubului socialist sînt mai multe cercuri, pe naționalități, cari au cîte un președinte. Toți membrii clu­­­­bului vor fi solidari în toate actele lor;­­ numai în revendicările pur naționale, cercurile vor avea deplină libertate fie acțiune, trebuind însă totuși să urmeze­­ programul național al partidului. Acest program prevede, ca scop înde­­­­părtat, transformarea Austriei într’o confederație de popoare egal îndreptă­­țite. In privința Ungariei cere separarea complectă. Această ideie care Înainte era predominantă, a început acum să aibă mulți adversari în partid. Cea mai nouă ideie este că Ungaria și Austria trebue să formeze un singur stat, com­­pus din mai multe popoare confederate, în așa fel ca germanii din Austria cu cei din Ungaria, ceh­ii cu slovacii, românii, din ambele țări să formeze cite o unitate aparte, indiferent de teritoriu.­­ După noi, în aceasta constă­ salvarea Austro-Ungariei. Fiecare din aceste po­poare să aibă dreptul să-și decidă sin­­gur, după voie chestiile culturale. As­tăzi cînd ceh­ii cer o universitate la Brünn, germanii protestează că o parte din dările lor se întrebuințează pentru scopuri culturale ceh­e. Pe cînd, dacă popoarele ar fi independente, cehii și-ar stringe dări între ei și din aceste dări și-ar forma instituțiile culturale pe cari le-ar crede necesare. Singurul popor care s’ar opune acestei stări de lucruri ar fi ungurii, care ar rămînea astfel numai proprii lor stă­­pînî, și n’ar mai putea stăpîni pe ro­míni, sîrbî, slovaci etc. Dar cine-i va în­treba pe ei, dacă sînt pentru ori contrar Cînd se va introduce și în Ungaria vo­tul universal, ceia ce va aduce naționa­litățile la o adevărată deșteptare, ar fi de ajuns ca naționalitățile din Ungaria și Austria să accepte această radicală transformare pentru ca ungurii să nu poată sufla nici un cuvint și să se su­­puie. Ideia aceasta este veche. In partidul socialist, cel mai autorizat partizan al ei este deputatul Renner, unul dintre cei mai distinși membrii al clubului no­stru, care a scris numeroase opere In cari propagează aceste idei. Eu, perso­nal, sînt de asemenea de mult de acea­­stă părere. .­­ De aceia am zimbit cînd am văzut că d. Iorga, citind programul meu socialist național, a spus că­ a copiat din cartea d-lui Aurel Popovici. Cartea d-lui Popo­­vici a apărut atunci ,cînd în partidul socialist exista de mult ideea și după ce d. Renner își scrisese unele din cărțile sale. Prin urmare nu pot fi acuzat de a fi plagiat pe d. Popovici, căruia, de alt­minteri, nu-i neg meritul de a fi găsit unele puncte de vedere noul și mai ales de a fi știut să desfășure o mare propa­­gandă în acest sens. Acesta este programul nostru, din punct de vedere național, în ce privește viitorul. Pentru moment, cîtă vreme nu putem încă spera în îndeplinirea lui, trebue să ne mulțumim cu mai puțin. Noi cerem acuma respectarea dreptu­rilor tuturor popoarelor, mai ales în ce privește cultura. Orice cetățean să aibă dreptul și putința de a se instrui în lim­­ba lui. Pentru aceasta trebue să căutăm ca sume cît mai mari să fie întrebuința­te pentru scopuri culturale. In ce privește Bucovina, ea este locui­tă de mai multe popoare, neegale in cul­tură. Nu vreau să susțin că poporul ger­man a atins culmea culturel, și el are nevoe să progreseze; dar câtă vreme po­porul român este mult, mult inferior ce­lui german șocat că trebue forțate mai

Next