Adevěrul, ianuarie 1908 (Anul 21, nr. 6591-6618)

1908-01-14 / nr. 6602

Amil al 2tÄ-»iea—No. 6602 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA 3 OONCEORTA EXCLUSIV­­ Agend­eT de Publicitas« CAROL SCHULDER & Co, BUC BEȘTI Stofe Kanseorce viei 16—Telelőm *;•* Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Strat 14 Ianuarie 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE. AROL ALCXTS: Un an.........................Lel 1( fi íant ........ . 8 S Inni ........ a fi o lună .............................„ 1.59 TELEFON: Pentru Direcțiune No. 14:99 „ Capitală * 14­0 , „ Provincie și Străinătate No. 12|40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Criza din partidul conservator O convorbire cu un personaj conservator asupra frăm&ntărilor din lagărul fuzionărilor Ceea ce sa petrecut în partidul conservator de la întrunirea comisiei parlamentare și pînă azi, pune în evidență că acest partid e cumplit frămîntat, că intrigile și patima a­­celor cari au fost politicește decapi­tați au ajuns la așa grad în cit în fie­care zi isbucnește cîte un scandal care face de ris întregul partid­ con­­servator. Dacă vom aminti, pe scurt, numai ceia ce s’a petrecut de cînd s’a a­­dunat comisia parlamentară și pînă azi, se va vedea că nu mai există, la conservatori, altă preocupare, cu toate chestiile importante la ordinea zilei, de­cît cum să se opereze între ele diferitele tabere conservatoare. Cantacuziniștii și d. Nicu Filipescu, caștigînd și adesiunea d-lui P. P. Carp, s’au opus din resputeri să lu­creze în comisia parlamentară. A­­ceasta însă nu i-a împedecat ca după ce s’a deschis parlamentul să trateze cu guvernul asupra celei mai im­portante reforme, să primească o bună parte din legea tocmelilor, să aprobe intrarea în consiliul superior al agriculturei a d-lor Theodor Ro­­setti și Barbu Știrbei ca aceștia să prezideze la aplicarea reformei și la sfirșit să trateze și alegerea d-lui Delavrancea în schimbul retragerea tuturor candidaților conservatori de la alegerile parțiale. O atitudine mai caraghioasă, mai umilitoare, din partea unei opozi­­țiuni, credem că nu s’a mai văzut la noi. De ce s’a procedat astfel? S’a procedat astfel fiind­că preo­cuparea cantacuziniștilor și a d-lui Nicu Filipescu n’a fost alta de­cît de a organiza demonstrațiuni contra d-lui Take Ionescu. S’a crezut că d. Take Ionescu va intra în comisia parlamentară. A­­tunci adversarii d-sale s’au coalizat și au declarat o luptă violentă con­tra reformelor guvernului. D. Take Ionescu n’a lucrat însă în comisia parlamentară, n’a făcut d-lui Carp nici o dificultate. Lovi­tura deci n’a reușit. S’au început tratări cu guvernul. Cantacuziniștii și d. Nicu Fili­pescu au crezut că de astă-dată d. Take Ionescu va refuza orice con­curs. Dar iar s’au înșelat. D. Take Ionescu n’a făcut nici o dificultate, din contră a înlesnit înțelegerea. In acest interval iată cîteva ale­geri parțiale. De teamă ca nu cumva să se mai aleagă vreun takist, în opoziție, fără nici un cartel, mai a­­les la Mehedinți, d. Filipescu începe cu d. Ionel Brătianu tratative pen­tru a obține un mandat și în schimb se angajează partidul ca să nu mai susțină nici o candidatură la cele­lalte alegeri. D. Take Ionescu văzînd cît e de ridicolă această goană, care trăda o teamă extraordinară la adversarii Săi de puterea takiștilor, n’a făcut nici un caz de pactul electoral atît de rușinos încheiat pentru dobîndi­­rea unui mandat. In aceasta se rezumă toată ac­țiunea politică a conservatorilor dela 15 Octombrie și pînă azi : o goană nebună și ridicată contra d-lui Take Ionescu. Se vede că cantacuziniștii și d. Filipescu, și-au dat seamă în cele din urmă că dacă nu vor da, cu concursul fățiș al d-lui Carp, o lo­vitura reală d-lui Take Ionescu, a­­tunci într’adevăr că vor pierde orice situație. Vom reproduce aci cîteva apre­cieri foarte interesante ale unui personaj conservator asupra celor petrecute zilele acestea în lagărul conservator. Acest personaj e cam retras din luptele politice, dar le urmărește de aproape. Iată ce a zis: — Fuziunea care s’a făcut a avut de scop, în primul loc, izgonirea „mitocanilor“ din rîndurile conser­vatorilor. In al doilea loc, reciști­garea situațiunelor perdute de can­tacuziniști și o nouă luptă pentru pregătirea șefiei d-lui Nicu Fili­pescu atît de grav compromisă. „Ca să se ajungă la izgonirea „mitocanilor“, s’a sacrificat Naba­bul, au îngenunchiat cantacuziniștii, a fusionat și d. Nicu Filipescu cu toți acei a căror sdrobire a jurat. „Pentru realizarea celui de al doilea plan, recîștigarea pentru cantacuziniști a preponderenței în­ partid și reînvierea speranțelor d-lui Filipescu la șefia partidului, s’a obținut dela d. Carp­acole inofensive demnități în partid: președenția la clubul central, dife­rite comitete, reorganizarea Capita­lei, sacrificarea unor anumite per­sonaje, acapararea presei, etc. „Și pentru a sa cîștiga în fa­voarea acestei acțiuni pe cei din statul-major junimist, cantacuziniș­­tii și d. Nicu Filipescu au renun­țat de pe acum, la ministere și o­­noruri. D. Nicu Filipescu a dăruit d-lui Al. Marghiloman ministerul de interne. Mai mult decît atît , s’a declarat pentru proclamarea ca sub-șef a d-lui Marghiloman! Can­tacuziniștii s’au mulțumit numai cu un minister pentru d. Mișa Canta­­cuzino. Restul s’a dat d-lui Carp. O situație grandioasă pentru șef și junimiști ! „Pină acum „politica“ aceasta a d-­ui Filipesou și a cantacuziniști­­lor n’a reușit în ce privește rup­tura cu takiștii, dar începe să dea roade în ce privește împresurarea șefului. Nu mai lipsește mult ca sâ-l declare de prizonier. „Aceasta depinde numai de d. Take Ionescu. Dacă d-se­­ în urma celor petrecute, va lua o atitudine ostilă d-lui Carp, atunci s’a terminat și cu șefia d-lui Carp, „boierii“­de­capitați vor da un nou asalt pute­re!, d. Al. Marghiloman va fi mul­țumit cu un modest portofoliu pe care-l va desemna subșeful, boierul Filipescu, vechea Oligarh­ie boie­rească va renaște și după oarecare sforțări de a-și prelungi viața parti­dul acesta conservator se va preface în țăndări,“—iată la ce rezultat ne-a descris acest personaj conservator că vor ajunge frământările de azi. SI IZBIȚII K&b;bocuia B. X­încă de pe cînd era ministru de in­terne în primele trei zile ale răscoalelor, Măria Sa Nababul a dat dovezi că știe să pun ordine în cele lăuntrice. Răspunsurile telefonice date prin gla­sul lui Tănase și mormanele de rapoarte și petițiuni găsite rezolvate la zi după plecarea Măriei Sale de la minister, au stabilit faima de administrator vigilent a augustului stăpîn al lui Tănase! Era deci natural ca la cele lăuntrice din partidul fuzionat să fie readus vi­gilentul și neadormitul ex-ministru de interne. De acum înainte, trebile din lăuntru ale partidului fuzionat o să meargă i­­brișim ! Tănase și-a reluat ocupațiunile! D’aia, în sînul fuziunei, a și început : Nababilonia I Pao --------------------------------------------------------------------— --------- «a » an. iam. Criza din paris conservator.­Declararea iorei avocaților face să ne gîndim la cele ce se spun la ureche, ba și la altele multe și la rolul jalnic de stat umilit pe care ni-l face să-l avem in sp­ecial d. Sturdza de cîte ori deține pu­terea.­­ Este adevărat că suntem­ aliații Ger­maniei și ai Austriei, că politica noas­tră este indicată de la Berlin și Viena, știm că împăratul Germaniei ține să protejeze industria germană și în special marile uzine Krupp, știm că legăturile sale cu marele fabri­cant. Kaiserul nu s’a sfiit să le a­­rate în public cînd a fost de față la nunta fiicei comanditat­ului sau, care însă se sinucisese cu un an mai înainte, fiind implicat în afacerea scandaloasă de homosexualitate de la Kapri, știm toate acestea și tocmai fiindcă le știm, tăcerea voită a d-lui prim-ministru ne a strîns inima și ne-a făcut să ne gîndim că cine știe, sub această tăcere ofensatoare pen­tru Senatul român, clocește o nouă umilință pentru orgoliul nostru de stat așa zis independent... șită serie de interese, evocații, ființ, în condițiunile legale de la noi, auxiliari in­dispensabili ai justiției. La o grevă generală a avocaților, spun doctrinarii de azi, statul ar fi în drept să răspundă cu o ridicare a privilegiului acordat și declararea libertății absolute a dreptului de apărare, în toate instan­țele, pentru orice cetățean. Cum se vede, chestia acestor greve nu e de rezolvit numai prin pro sau contra, ci pune probleme cari, cum am spus, ar merita o largă discuțiune, înainte de toate, pentru interesul chestiunei în sine. Silex CONST. MILLE ------------- «La*—-------------------------­ |Adevĕruri Grevele privilegiaților Curentul manifestat pentru o grevă a avocaților a fost combătut în chiar sînul lor, cu motive de ordin mai mult prac­tic, fără ca nici în sînul avocaților, nici în parlament, chestiunea să fi fost pusă pe adevăratul ei teren și tratată cu înăl­țimea ce comportă importanța problemei. Este vorba de a se fixa odată o normă și în țara noastră cu privire la asemenea probleme. Au sau nu au dreptul membrii unui corp de privilegiație ai unui corp consti­tuit în barouri ca avocații, sau a unui ------ .9.1 Wl W. I W.PVfl VI.MI l V—.l. ..... profesorii, sau magistrații — au acești membrii dreptul la grevă ? Socialiștii recunosc dreptul tuturor a­­cestor muncitori intelectuali de a se sin­­dica și de a refuza munca lor, atunci cînd li se refuză satisfacerea unor inte­rese sau drepturi legitime ale lor. Statul modern se opune în mod ex­pres, oricărei greve de asemenea natură, pe motivul că avocații, profesorii, ma­gistrații, nu numai fiindcă sunt plătiți de stat și au anumite privilegii de la el, dar fiindcă ei , exercită o funcțiune în organismul social și încetarea unei func­țiuni într'un organism, îl primejduește. O grevă a avocaților, în speță, ame­nință cur­sul justiției, tulburînd o nesfîr­­ ­uptura pe cînd partidul conservator, gra­ție inteligenței active a elemente­lor din burghezie, a reluat în țară rolul de partid de guvernămint pe care’l pierduse prin reacționarismul și inactivitatea boerimei, elementele boerești au crezut că, odată cazul partidului conservator scos la mal, acei cari s’au opintit să’l scoată trebue reduși la rolul de mantale de vremea rea, de avocați cari să apere și să dreagă toate prostiile boerești, primind pentru aceasta o... „remunerație“ oarecare. E vechea concepție a boerimei, care avea nevoe de grămătici, cînd mergea cam slab cu scrisul și care are nevoe azi de „băeți burai", cînd merge cam slab cu gînditul și cu munca. „Grămăticii“ să răsare grămătici , să nu se amestece în trebile statu­lui, să nu pue în umbră fețele boe­rești și mai ales să nu dispute aces­tora demnitățile cele grase și ono­rurile prea mari. Mentalitatea aceasta împinge fie ani și avai de zile la ruptură inte­ligența din partidul conservator, și greșala mare a boalilor e că fac so­coteala pe numărul de nume boe­rești ce vor rămîne să reprezinte „adevăratul partid conservator“. „Adevărat“ partid conservator era și acela care era prea mic pentru a umplea locurile în jurul unei mese, dar a stat 12 arai în opoziție, fiindcă se făcuse gol în jurul lui. Și golul alorta va fi urmarea și azi, cînd tot ce dă viață acestui par­tid n’ar mai putea sta alături de a­cei cari fac viața cu neputință. Saturn Chestia arsenalului — Interesele apărărei naționale — D. Dim. Sturdza—la interpelarea d-lui senator general Budișteanu— a refuzat să răspundă sub cuvînt că de cîte ori va fi in joc chestia de apărare națională, d-sa nu va vorbi. Treaba d-lui general Budișteanu, dacă s’a mulțumit cu acest răspuns, necuviincios și nemotivat cu ni­mica . Treaba întregului Senat, dacă a plecat fruntea și a tăcut sub palma ce i a dat primul ministru al țarei care l’a nesocotit într’atît, nicit i-a refuzat un drept constituțional. Noi însă ne permitem a inzista și a întreba pe d. prim­-ministru ce se ascunde sub tăcerea d sale și în­tru cît s’ar compromite apărarea ță­­rei, dacă d-sa ar fi răspuns, ori: „da, vom vinde ori concesiona ger­manilor dela Krupp, arsena­lul și piroteh­nia armatei“, ori: „nu, nu este exact că se va face această v­insare­­“ N’o fi însă sub tăcerea primului ministru o altă chestiune mult mai gravă? Nu s’o fi temut de prim ministru că vorbind în parlament ar zădăr­nici tratativele „afacere­“ înce­pute, care dacă, poate, să fie pentru Romînia o bună afacere, este cu siguranță, una exce­lentă pentru uzinele Krupp și pentru acționarii săi, dintre cari cel mai important este însuși Kai­­serul german ? Tăcerea d-lui prim-ministru nu este de natură să ne dea de gîndit, că d-sa se preocupă mai mult de executarea ordinelor primite d­in Berlin, executîndu-le, și de astă­­dată, cu supunere și preciziune, întocmai cum s­-a executat altă­dată, cînd fabrica Krupp și-a im­pus tunurile sale refuzîndu-se celor­lalte fabrici străine pînă și ex­periențele comparative? Tocmai fiindcă aceste lucruri se șoptesc in lumea militară și în cea politică, d. prim­-ministru ar fi tre­buit să vorbească, să se explice, să spună ce știe și ceea ce este în a­­devăr, să ne convingă chiar că ceea ce s’a pus la cale este în interesul nostru și al apărărei noastre na­ționale... Dar d. prim­-ministru a tăcut—și tăcerea aceasta ne este penibilă, ne Opoziție miluită Am atras atențiunea cetitorilor a­­supra articolului fostului deputat de Iași d. Lascar Antoniu. Era un strigăt sincer și la vreme venit îm­potriva „comodului sistem de repre­zentare a minorit&ței cu voia și „concursul partidului de la guvern“ cum numește d-sa sistemul „acor­durilor electorale“ practicat de cîtva timp. După ce viața politică se reduce, în actualul regim electoral, la cole­gii cu cîte 50 și 60 de votanți, apoi și această viață politică este de fapt suprimată, grație sistemului interve­nit , ca reciproc. Cele două partide, venind rînd pe rămi la guvern, să aleagă pe adversarii fruntași, prin faptul că nu le opun candidați. Este întrou^crrm mare sistem dr­­ghizat de numire a unui număr de deputați — fără ca prin aceasta să voim să spunem că restul deputați­lor ar fi aleși­, chi­rili­ce de cînd cu sistemul candidaturilor oficiale, alegerile sînt cazuri cu totul excep­ționale. Sistemul acesta al „opoziției miluite“ face din chiar reprezentații opozițiu­­nei parlamentari fără curaj și fără energie. Cît privește selecțiunea prin luptă a unor elemente noul și vigu­roase nici nu mai poate fi vorba. O reacțiune e natural să vie, mai cu seamă din partea elementelor tinere și de aceea trebue salutat stri­gâtul fostului deputat de Iași, d. Lascar Antoniu, care ar trebui să devie un strigat de mixare al ele­mentelor tinere din ambele partide. S. U. B. FfIPTE ȘI OBSERBilul Util /?=------------------Concurența N­ tell matte To»cL“”i“­­ d", ale cărei strălucite roade, ca izvor de emulație, energie și selecțiune naturală este atît de cîntată de economia politică clasică —a mers tot ascuțindu-se, pînă a ajuns la manifestațiunea sălbatică a mat­­chul­ui. Match-u­l, sau întrecerea, a trecut din domeniul sportiv în domeniul econo­mic și de aci în domeniul artei, co­mercializat prin necesitatea de mari capitaluri și trusturi pentru exploata­rea, punerea in valoare a produselor artistice. De la întrecerea între doi gimnastici, sau doi luptători de arenă, am trecut în zilele noastre la întrecerea între fa­bricanți, cari supraproduc pînă la cra­­d­urî formidabile, am avut ap­oi între­cerile pline de primejdii ale automo­bilelor, spre a crea, cu prețul multor vieți omenești, preponderența cutărei asupra cutărei societăți anonime pen­tru fabricarea de automobile — și, în fine, cum era firesc, America, țara trus­turilor și matc­hurilor per excellentians, a făcut să se vorbească de un match care caracterizează întreaga mentalitate a noului continent, chiar dacă, în rea­litate, ar fi o născocire, nu o realitate. E vorba de un match anunțat din New­ York între un tenor Constantino care sosind acolo ar fi pus pe masă 50 000 de franci provocînd, ca un La­rich oarecare, pe Caruso, la un match. Așa­dar , cine țipă mai bine, mai straș­nic, cine are m­ai multă forță și mai multă rezistență în voce și deci cine are mai mult drept la onorariul de 12 mii de franci pe seară pe care-l pri­mește Caruso . Căci o întrecere în fi­­nețe de a cînta nu se poate decide prin provocări, „defi-uri“ și „matchuri“ . Coborîrea aceasta a artei la specta­colele de arenă și a artiștilor la rolul de luptători de circ, este cu totul par­ticulară mentalităței yankeilor. Emil D. Fasure Pomană.... Conu Miti­S pentru a face să se vo­teze cu trenul fulger proectere guver­nului a amintit la consfătuirea majori­tăților dictonul : bis dat qui cito dat! Adecă , dă de două ori, cine dă repede. De­ obicei, dictonul acesta se aplică la..., pomană !,... !•» ce n'a renunțat Conu Petrachhe a admis o serie de condiții cantacuziniștilor, ca să i-se dea șefia. O singură condiție a pus și d-sa : să nu renunțe la zeflemele pe socoteala Nababului! In ce calitate? O foaie a cantacuziniștilor ne întreabă, foarte inteligent, în ce calitate ne o­­cupăm de cele ce se petrec la clubul lui Nae Purcăruș.... In calitate de amatori de.... lovituri de teatru ! E carnaval și petreceri, aplaudînd Vicleimul ! Rigoletto r­­epărut de sub tipar, fi Sowa Iepe a tocisistilor agra— a 4-a ediție—25 bani exem­plarul. Hussa la§a a rsidecătorilor (I ® ocoale—25 bani exemplarul. De vînzare la editura noastră și la toți chioșcarii și depozitarii noș­tri din Capitală și provincie: aplicarea legei învoelilor agricole • Merge greu de tot cu aplicarea le­gei învoelilor agricole. Consiliul supe­rior al agriculturei, secondat de d. Sturdza, lucrează zilnic și caută mijloa­cele cele mai potrivite pentru aplica­rea dispozițiilor din lege, — dar munca e zadarnică. In lege sunt atîtea nepo­triviri și contraziceri, în­cît unul dintre membrii consiliului a spus: — E inaplicabilă legea! Cînd consiliul obosește cu căutarea modului potrivit de aplicare a legei, în­cepe a se ghici să facă muniii în pos­turile de inspectori agricoli. Dar și în această privință lucrarea merge greu­. E drept că nu lipsesc candidații pen­tru acela locuri bine plătite. Simt agro corii cari n’au găsit încă un bun pla­sament pe la școale, ministere sau pro­prietăți particulare. Sunt magistrați cari nu prevăd un viitor bun. Sunt avocați cărora clientela nu le prea rentează și în sfirșit sunt și mulți oameni politici. Aceștia sunt de mai multe categorii. Unii au fost funcționari superiori și acum sînt disponibili, alții au fost de­putați sau senatori și sînt de asemenea disponibili, iar alții sînt senatori sau deputați și caută a se aranja de pe a­­cum­ pentru vremea de opoziție. Pe cine să aleagă consiliul spre a face dune numiri ? Toți vin cu reco­­mandații, toți stările și consiliul le pro­mite că-l va numi. In special d. Teodor Rosetti e de o rară gentilețe cu cai cari îi solicită posturi de inspectori a­­gricoli. Pînă acum însă nu s’au putut face decit foarte puține numiri-Deși membrii consiliului superior nu f­ac politică, totuși se observă că fie­care are inclinațiuni pentru solicitatorii cari ie au fost cotelegionari politiei. Astfel junimiștii sînt bine văzuți de d-nii Rosetti și Știrbei, iar solicitatorii liberali sînt agreați de ceilalți membrii al consiliului și recomandați cu stăruință­ chiar de unii miniștrii. Gâsindu-sa în gre­utatea de a alega consiliul superior întîrzie cu numirea inspectorilor agricoli, deși se apropie tot mai mult 1 Februarie cînd va tre­bui să înceapă efectiv aplicarea legei învoelilor agricole. Spre a putea să împace și pe solici­tatorii politici și în același timp și ne­voia da a se aplica legea cu pricepere, un membru al consiliului superior a propus să se numească și subinspectori agricoli. Adică posturile de inspectori s’ar da oamenilor politici cari afi nevoe de slujba grase, iar ca subinspectori ar fi numiți agronomii cari ar avea da fapt sarcina să aplice legea, în timp ce acestas se petrec la r­pin, tun, în țară a o mare enervare. Ță­ranii și proprietarii voesc sâ știa cum­ trebue să închee nouila contracte agri­­cole, căci a’aă formularele im­puse de lege. Pe de altă parte neștiindu-se ce izlazuri se vor forma, țăranii nu știu dacă trebue săă nu­că angaja­mente cu proprietarii și arendașii pen­tru serbării. Un singur om e mulțumit: d. Ionel Brătianu, care a reușit să facă legea și să scape de ea, dînd-o spre aplicare în sarcina consiliului superior și a minis­trului agriculturei. CHESTIA ZILEI Aprés l’assemblée généraleí. Alexandrul Marghiloman i (animînd ca rîșînă, în urma a­­dunărei generale de la dale) Qa sent terriblement mauvais, mon cher ! CĂRȚI ȘI REVISTE Cum se scrie pentru presă ? — F­erIata „Amicul Tinerimea“ — Sînt uni! cari se nasc ziariști, mai cu seamă în țările apusene, majoritatea însă "învață această meserie ș­i s’au gă­sit mulți, cari să scrie voluminoase cărți asupra modului cum se poate scri pentru presă. Am mai vorbit altădată în acest ziar despre unele scrieri In această privință. Francezii și Germanii au numai cîteva asemenea manuale. Englezii însă, a căror presă a ajuns apogeul, au o li­teratură foarte bogată în această pri­vință. Manuale care îți indică modul cum să poți ajunge bun ziarist, cum și me­morii de ale ziariștilor englezi apă pe fiecare zi. Unul dintre cele mai nouă manuale de acest gen, este, intitulat „How to write for the press“ (cum să scrii pen­tru presă). Scrierea în chestiune este aproape di­dactică, și face impresiunea unui tra­tat de stilistică ceea ce poate e cam e­­xagerat pentru un ziarist modern. Stilul gazetăresc Autorul, care semnează simplu ,,An Editor“ (un director), începe prin a spune, că un viitor ziarist—vorbește despre englezi, bine­înțeles—trebuie să citească pe Shakespeare, Addison, Ste­ele, Johnson, Thackeray etc., ba chiar nu ar strica să cunoască în original pe principalii autori greci și latini. Să nu imiți însă stilul nimănui . Au­torul spune că a cunoscut pe un ziarist, care ajunsese să fie refuzat pe la toate ziarele din Londra, de­oarece admirase atît de mult pe Carlyle, în­cît nu știa să­­ scrie decît cu stilul acestuia, stil presus, care numai gazetăresc nu poate­­ să fie. Ziaristul George Macdonald e de pă­rere, că un stil poate oricine să aibă, dacă în descrierile pe cari se face va fi condus de bunul simț. Cum sa alegi subiec­tele ? Principala greutate pentru debutan­tul în ziaristică constă însă în alegerea subiectului; e o greutate care nu dis­pare decît cu experiența. Debutantul va­­ observa că cititorul de ziare nu­ e atras niciodată de eleganța stilului, și de cele mai multe ori nici de logică și raționament, ci de natura subiectului și articolele cari se citesc sînt cele ca să­­ se preocupă de chestiunile ce sînt la ordinea zilei. Să ne închipuim că are loc un război între Marea Britanie și mica republică Liberia din vestul Africei; un articol relativ la tot ce privește acest micros­copic stat va interesa pe cititor mai mult decit orice articol. In timpul războiului greco-turc, un corespondent al unul ziar englez, cînd nu avea știri noul despre mersul răz­boiului, trimitea ziarului sau articole de felul acestora: „Byron și Grecia“; La morm­întul lui Byron“ etc. In timpul războiului a­nglo-bur, zia­­rștii cari studiau Transvaalul din scri­­sî speciale erau cei mai bine plătiți, ce privește tratarea subiectului, a­utorul e de părere că cine cunoaște bine algebra și geometria va fi cei dinții, care să știe să trateze perfect un su­biect pentru ziarul la care colaborează. Un asemenea ziarist „știe de unde pleacă și are în vedere unde are să ajungă“. „El va trata subiectul cu Ordine, în« tr’un mod inteligent și aceasta este to­­tul“. Intre alte meșteșuguri „directorul“­ învață să tai de prin ziare tot ceea ca ți se pare mai curios, să clasezi în re­gulii tot materialul, care mai tîrziu­ îți va sluji să-țî ilustrezi cu exemple di­­feritele articole ce vei feri. Bine­înțeles, are grijă să recomande dicționare și enciclopedii și în urmă da indicații pentru articolele de reportaj, polemică, biografii etc­ Arta interviewr.iii „Nu e o artă­ înaltă“, dar este în­ orice caz o artă și d. de Blowitz, fai­mosul corespondent parizian al ziarului Times își cîștigase o frumoasă reputa­­țiune numai cu interviewuilie sale ca­­lebre. Interviewul poate fi conversațional, argumentativ, interogativ, sau simplu descriptiv. Cel conversațional e cel mai greu, de­oarece un dialog nu se scrie ușor. Printre alte indicații autorul spune ca totdeauna întrebările sa fie scurte și să­ se dea importantă răspunsurilor, ceea ce probează că mai sînt și în presa engleză încă mulți ziariști, cari ca și unii din ziariștii noștri­, vorbesc el în locul celui intervievat. Pentru fiecare fel de interview sal dă apoi lungi explicațiuni. Cum să capeți însă interviewul ? Mai intîi scrii o scrisoare celui că­ruia vrei să-i iei interviewul și cauți să strecori ceva, care să-l intereseze, cîștigîndu-ți astfel simpatia lui mai dinainte. E bine însă să cunoști viața și mo­dul de a gîndi al interviewatului; no­­tează-țî pe hîrtie, ceea ce ți se pare că ai să uiți. Greul este să dai conversațiunea to­nul natural, să nu fie încurcat, căci în­curci și pe interviewat. Trebuie reporterul să ia note pe loc? Părerile sunt împărțite; cei mai mulți spun că, reporterul trebue să-și noteze în minte punctele prin­cipale. Cînd cele ce spune interviewatul au o importanță capitală, ele trebuesc notate imediat, aceasta face, plăcere și persoa­nei interviewate, care e sigură, că ceia ce a spus va­ fi bine înțeles. negura generala, înainte de a publica un interview, arată interviewatului o corectură. Un interview interesant este plătit de ziarele engleze cu­­ S50—300 lei“. Alta infiioațiunîi . In Anglia sunt puțini cei cari sunt ■stabili la un ziar, majoritatea ziariști­lor sunt „lineri“, cei cari sunt plătiți cu rîndul și bine înțeles, autorul cărței sus citate indică și modul cum se poate Citifi în Dimineața de astăzi 66 s­arafoffi HABE REGE­LE MACEDONIEI R­OMÂN DE ACTUALITATE DIH ITALIENEȘTE LA TEATRUL LYRIC Cititori! OlfsitȚEI azi cu preț redus CimaSopîu! OESEE Patru reprezentații de la orele 2—10 seara ’ ♦ f­i . * § & i

Next