Adevěrul, octombrie 1908 (Anul 21, nr. 6856-6885)

1908-10-24 / nr. 6879

Anni fil XX lea—No. 6879 FONDATOR Alex. V. Beldimanui PUBLICITATEA, CONCEDRTA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER &. Co. JIL­CUI­EȘTI Str. Kara^corsini i­i IS- TI Sch­i« SA Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Vineri 24 Octombrie 1­9u8 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AISOSAMESXE : St ^ D n an . . .................l.el iS ti mST 6 toni..............................„ s N­ 3!u ° l.............................. 4­­\ mM o June ......... 1,50­­\ '«äesS? TE^1.FOM­­ N ' Pentru Direcțiune No. 14­99 » Capitola „ 14/10 . Provincie și Străinătate No. 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Interviewul „Adevărului“ cu prințul moștenitor al Serbiei Liga d-lni fi. Filipeseu Kostul Ligei.—Propaganda electorală și propaganda de idei.—R­ăscularea nemulțumiților.—Falimen­tul „proprietarilor de idei“. Iată -ne cu o nouă organizație politică, cu o Ligă de propagandă conservatoare, a­­vînd sediul la „Dacia“ și fiind pusă sub patronagiul partidului carpist. Botezul drapelului Ligei a avut loc Marți seara, d. Filipescu fiind naș. Liga aceasta are două rosturi: pentru intelectualii la cari se adresează carpiști, ea va fi liga de propagandă a marilor i­­dei conservatoare; pentru masele poporu­lui, pentru mahalale, ea va fi liga de pro­pagandă electorală menită a aduce la car­­piști pe plugari ca și pe cîrciumarî, pe pro­prietarii de la sate și de la orașe, pe co­mercianți, în fine toate victimile de la o­­rașe și de la țară ale liberalilor și takiș­­tilor. Se vede că d. Nicu Filipescu a fost silit de intelectualii din statul major carpist să mai dea luptei electorale un lustru ceva mai civilizat, să nu-și cheltuiască bărbă­ția și agerimea numai în alergături prin mahala, în combinațiune cu agenții electo­rali, in goana disperată de-a... fura vre-un Nae Basol de la liberali sau vreun agent al lui Nenea Iancu Brătescu. Cu aceasta s’a ocupat toată vacanța d. Nicu Filipescu crezînd că astfel va repurta victoria electorală în contra takiștilor și liberalilor, „furtați“ agenți de la liberali și de la takiștî. Probabil că d. Carp a atra­s atenția d-lui Filipescu că orîcît va alerga prin mahalale și oricu­­ agent­ va rupe de la takiștî, n’are să-l poată desființa pe d. Take Ionescu și apoi nu-i tocmai de demnitatea grupărei care propagă de atîta vreme asanarea mo­ravurilor să pornească o campanie electo­rală în condițiile în care a început-o d. Filipescu. Și pentru a­ se da acțiunei carpiste, un lustru mai modern, au căzut de acord să înființeze Liga pentu propaganda ideilor conservatoare,­ Juna Milie Dar d. la Țibănești, după ce a prezidat in Ștuția a comitetului exe­cutiv regulînd­­ politica europeană, și a lăsat tot d-lui Filipescu însărcinarea, de a se da o altă direcție campaniei electorale. „ Cum să împace , însă d. Filipescu propa­ganda de... idei cu propaganda d-sale elec­torală la mahala? Azi propaganda de idei, de pe tribuna de la „Dacia“, ajunge și la mahala, și se ciocnește cu propaganda de făgădueli și de corupțiune electorală pe care d. Filipescu n'a încetat s’o practice un singur moment. Pentru ca nu cumva să-și strice combi­națiile electorale, d. Filipescu a avut grija să-și scrie discursul inaugural, să-l citeas­că la constituirea Ligei, să-și cumpănească astfel bine toate declarațiile, așa ca să satisfacă întru­cîtva pe acei cari așteaptă de la junimiști o propagandă de idei și să satisfacă și garda d-sale electorală care o­­perează în mijlocul „victimelor“ de la sate și orașe. Dar cu toată truda d-lui Filipescu de­ a alcătui un astfel de discurs „inaugural“, cu toate că s’a hotărît să-l scrie din vre­me, nu să-l improvizeze, și să-l citească, nu să-l rostească, cu toate acestea mono­logul de la „Dacia“ a eșit desechilibrat, partea electorală preponderind și fiind așa de accentuată în cit, se termină cu un apel la răscularea tuturor nemulțumiților din această țară! Partea cea serioasă din discursul d-lui Filipescu privitoare la politica externă are și ea un cusur:­d. Take Ionescu a spus-o cu o lună înainte, iar ceea ce promit azi carpiștii meseriașilor o prevede de un an de zile programul­ conservatorilor demo­crați. Ca să nu fim acuzat­ că facem... takism vom reproduce ceea ce a zis d. Take Io­nescu despre bulgari și în chestia Dunărei și ceea ce spune azi d. Filipescu: Am­ reprodus textual, după notele steno­grafiei D. Take Ionescu a vorbit la V Octombrie d. Nicu Filipescu a cetit declarațiile d-sale la 27 Octombrie. Constatăm apoi aceiași potrivire între solicitudinea de azi a d-lui Filipescu pen­tru meseriași și între ceia ce glăsuește pro­gramul conservator-democrat: „Ca și țăranul, me­seriașul român, în greaua sa muncă, cată a fi săltat­­.El trebue să afle în regimul corporativ un interes mai viu ca cel de azi. „Invățămîntul pro­fesional, țintind la naționalizarea mese­riilor, trebue cu aju­torul statului, să de­vie una din îndatori­rile corporațiunilor. „Ajutorul mutual trebue dezvoltat. Ca­sele de ajutor ale corporațiunilor pot deveni o unealtă pre­țioasă pentru orga­nizarea cu contribu­ția Statului, a asigu­rărilor pentru bătrî­­nețe“. Ne amintim însă că atunci cînd s’a­ lan­sat programul conservatorilor democrați, d. Filipescu a ridiculizat asigurarea pentru r­ob­înețe a meseriașilor, •* Iată clar ca junimiștii văzînd azi că cu toate apelurile ce se fac la proprietari ei nu se mai mișcă, nu mai vorbesc de sus, nu ma­i ridiculizează „pe proprietarii de idei“, ci se scoboară ceva mai jos, deve­nind chiar arendași ai ideilor altora, cum reiese din citatele de mai sus, că însuși d. Nicu Filipescu a devenit un fel de arendaș al ideilor d-lui Take Ionescu, dar un aren­daș cu moravuri stricate fiindcă exploa­tează aceste idei fără nici un scrupul. R. X. Din discursul d-lui Take­ Ionescu: „Vorbesc de reu­șita Bulgariei, d-lor, fără nici o grijă, pen­tru că ști ü că în at­mosfera cam grea din zilele din urmă, nu a fost nici un sentiment de gelozie pentru suc­cesele unei țări ve­cine, căci noi nu în­țelegem să fim tari prin slăbiciunea al­tora, dar tari prin tă­ria noastră. Din discursul d-ln­ N. Filipescu: „Față de grijile situațiunei externe, ținem să spunem că Romînia nu poate fi vătămată nici prin în­călcarea drepturilor sale, nici prin prefa­ceri teritoriale, cari ne-ar micșora pe noi prin acea că ar mări pe alții. „S’a vorbit de ii­ Asupra fortificațiilor: „Or, d-lor, pare ho­­tărît că chestiunea Dunărei în întregi­mea ei are să se pună la viitorul congres, și chestiunea Dunărei are mai multe fete. Iată una: chestiunea fortificațiilor pe ma­lurile Dunărei. Știți că tratatul din Berlin a dispus raderea for­tificațiilor cari se a­­flau pe malurile Du­nărei și în consecință oprirea de a se ridica altele. „Fortărețele nu au fost rase și ași voi să văd cum ați să fie des­ființate de aci înainte. Dacă nu au fost des­ființate cînd aparți­­neau unui principat vasal, cum au să fie desființate acum cînd Bulgaria devine in­dependentă ? „O altă chestiune este aceea a Comisiu­­nei Dunărene. „Comsiunea Dună­reană, neavînd atri­­buțiuni de­cit de la Brăila pînă la Mare, nu este cu putință să figureze altcineva în­­tr­insa de­cit repre­zentanții celor șapte mari puteri și repre­zentantul Romîniei care este stat riveran la gurile Dunărei..... „Aci nu este chess­tiune de ambițiune că vrem să fim mai mari de­cit cei mai mici, ci este chestiu­ne de drept, și drep­tul nu este mă­car discutabil. Prin urmare suges­­tiunea de a veni și alții este inadmi­sibilă din punctul nostru de vedere.“ (Din programul inovator­­democrat:) „Muncitorii din o­­rașe, meseriașii și lu­crătorii au și ei ne­voile lor, asigurarea în caz de accidente ș­i pentru bătrînețe este cea d­intîî nevoe a muncitorimei. Par­tidul conservator-de­mocrat e dator s­ă re­zolve. Pe l­î­n­g­ă a­­ceastă reformă, orga­nizarea legală a case­lor de ajutor, regle­mentarea răspunderea patronilor în caz de accidente, inființarea creditului meseriași­lor, sunt numai unele măsuri la care parti­dul conservator-de­mocrat e dator să cugete“n­trarea Bulgariei și a Serbiei în Comi­sia Dunăreană. „Cred că nu­ e de­cât o vorbă aruncată și fără urmări. Nici Serbia, nici Bulgaria nu au aci vreun in­teres, precum nu au dreptul,—nefiind ri­verani pe acea parte a Dunărei.“ Și ca închcere în ches­tia Dunărei: „Oricum, nu vom da pas pretențiuni­­lor nelegitime și îm­potrivirea noastră va trece, cînd va fi vreun prilegiu, de la vorbe la fapte. „Ospitalitatea pe care o dăm azi Co­­misiunei Dunărene va înceta și autori­tățile noastre vor zădărnici împlinirea hotărîrilor nouei co­­misiuni“. Apoi în chestia con­ferinței puterilor, cu privirea la cetățile de pe marginea Dunărei face următoarea de­clarație : „Dar starea de drept, sau starea de fapt, care se va con­sfinți, va alcătui dreptul nostru. „De se vor îngă­dui cetăți pe Dunăre vom avea dreptul de a ne întări și sperăm că îndată și fără nici o învoire, vom ridica fățiș fortificațiile de cari avem nevoe.“ (se zice d nul Bisu Fi­lipESCU:) intceva amîi 1 D. ministru al justiției manifestă frumoase scrupule de conștiință— cam tardiv, dar le manifestă. U­șa ar dori mult să se poată distruge dovezile făcute de noî că a proce­dat cu două măsuri, cînd la Iași a imputat Curiei de apel indulgența, iar la Călărași a lovit cu transfera­rea într'o comună rurală pe un jude de pace care a întrebuințat severitatea, într'o împrejurare în care însuși d. ministru al justiției nu cutează a aprecia că ar fi fost rău­ plasată. Regretăm că nu putem ușura conștiința d-lui ministru al justi­ției. „Viitorul", al cărui rol în pre­zent este să încerce asemenea con­­solațiuni pentru d-nii miniștri, re­vine mereu cu încercările sale. Cel mai puternic argument la care s'a oprit e informatiunea pe care a descoperit-o în ,,Adevărul" din Iunie. A fost lesne să dovedim că ea a fost o notă redactată în ca­binetul ministerial și strecurată cum se strecoară zilnic atîtea altele în toate ziarele. De altfel oficiosul guvernului are prudența de a nu vorbi despre a­­ceasta. Cînd vrea să glumească însă spunînd că acea notă era un „ne­adevăr", o nimerește. A fost în a­­devăr un ne­adevăr, ca mai toate dezmințirile ce se dau în asemenea ocazii și a căror valoare o cu­noaște și lumea și... presa ofi­cioasă. Așa­dar, altceva aveți de spus pentru ușurarea conștiinței d-lui ministru al justiției? Dacă nu—condoleanțele noastre. S. Y. R. N­A­Z­B­I­T­I­S­I, „Liga" Cunoașteți pe „naționalistul“ Boureanu care apare în costum național și strigă pe toate străzile: Liga—liga—liga— Liga— liga—ligia?! „Ei bine, nu trebue să confundați „Liga­liga“ cu Liga conservatoare a d-lui Fili­­pescu. Nu trebue s’o confundați nici­­ cu „Liga de rezistență“ a proprietarilor, în­ființată tot de d. Filipescu la hotel Splen­did, în urma răscoalelor, nici cu faimoa­sa Liga­ Langa de la Iași, nici, c­u alte ligi de conservare, rezistență și apărare. Liga d-lui Filipescu nu e nici defensi­vă, nici ofensivă, ci mai mult inofensivă. E o ligă de propagandă, care n’are nimic a face cu Liga...... negustorilor de băuturi spirtoase! Nu se știe dacă d. Iorga va anunța în­să în revista d-sale că cetățenii trebue să se ferească a confunda Liga d-lui Filipescu cu Liga condusă de d-sal ■w t m t amu.'--------­ Fac. Situația crizei balcanice — Co span telegramele — Ultimele telegrame arată că pentru mo­ment toate tratativele stagnează. In con­secință toată chestiunea balcanică stag­nează. Turcia ar înclina iarăși pentru tra­tative directe cu Austro-Ungaria și plat­forma pentru o înțelegere pare a fi gă­sită. Turcia recunoaște anexarea, iar Austro-Ungaria va da o compensație fi­nanciară. Tratativele dintre delegații Porțe\ și delegatul bulgar Liappceff nu au ajuns în­că departe. Dar corespondentul „Dimi­­nețeu" din Constantinopole a transmis a­­cestui ziar o convorbire cu Liappceff, în care acesta a declarat că Bulgaria e ga­ta să satisfacă toate cerințele Porței, dacă nu vor trece de margine rezonabile. Din această parte o înțelegere pare deci pro­babilă. Conflictul sîrbo-austriac pare a lua o întorsătură mai favorabilă. Atacul zi­arului „Nevoie Vreme” contra înarmă­rilor Austro-Ungariei va aduce desigur și pe aceasta la realitate. De altfel Austro- Ungaria știe azi că Rusia susține pe sîrbî, — a declarat-o președintele Dumei ambasadorului austriac din Petersburg și a declarat-o și prințul moștenitor al Ser­biei trimisului nostru special, care l-a intervievat între Ungheni și Iași. Importantă e și declarația lui „Daily Telegraph“ care spune că dacă Austria va rămîne intretabilă, Serbia și Munte­­negrul, cari trebue să se prepare pentru orice eventualitate, vor avea sprijinul Angliei și Rusiei. Act. Așa­dar, dacă am fi văzut la d. ministru de război și cel puțin ten­dința de a introduce în consiliile de războiu și judecători civili, sau de a suprima consiliile de razboiu, dînd atribuțiile lor justiției civile, cu condiția de a i se adăuga și un judecător militar—am fi putut sa­luta începutul unei reale reforme Ceea ce proed­ează însă d. mini­stru de razboiu nu va opri neutre­derea crescîndă în consiliile de răz­boiu. Saturn D. Bl. Him șnUMă Brătianu D. Alexandru Djuvara enunțînd la Ga­­lați cîteva elementare adevăruri economi­ce, a dat peste cap tot programul pe care îl ad­roiase partidului liberal gruparea a­­totputernică a tinerilor liberali sub inspi­rația teoretică a d-lui Vintilă Brătianu. D. Al. Djuvara a făcut însă mai mult decit atîta. D-sa a spus că partidul liberal trebue să fie liberal în fapte, nu în vorbe. Și acesta un adevăr banal. Diai îl înțele­gem pe d. Djuvara, dacă îl auzim spunând: „ca liberali, orice capital, orice muncă străină, cînd ea este cinstită, ne este bine venită în țara noastră“, iar mai departe: „In comerț nu există deosebire de neam. Nu există In Romînia două feluri de co­merțuri și de industrie­: romina și străină. Tot comerțul care se face în Romînia este românesc. Toată industria din Romînia este romînească". Din aceste declarații ale d-lui Djuvara se poate trage o încheiere, anume că și d-sa condamnă acea nenorocită politică, a­­tît de mult practicată acum, care in loc de a căuta să naționalizeze tot ce-î existent, prin ură și persecution­ caută să înstrăi­neze totul, mai mult în paguba țărei decit a acelora în contra cărora se îndreptează. Și punctul de vedere al d-lui Djuvara e diametralmente opus aceluia al d-lua Vin­­tilă Brătianu, exprimat între altele, în șe­dința Camerei de la 6 Februarie, căruia a doua zi, oficiosul Viitorul entuziasmat, în ciuta laude, accentuînd asupra teoriilor xe­nofobe. Cînd deci o asemenea flagrantă contra­zicere se constată intre ministrul de co­­­merț liberal și cel ce pretinde a fi econo­mistul partidului, unic și infailibil,—e fatal ca adevărurile exprimate de miniștri, să producă surprinderea ce au produs. C. F. Consiliile de războiu­ E vorba ca d. ministru de răz­boiu­ să vie cu un proect modifica­tor al legei asupra consiliilor de războiu­ și parchetelor militare. Una din dispozițiile noului pro­­ect ar fi ca pe viitor membrii con­siliilor de războiu să fie desemnați exclusiv din ofițeri cu titluri aca­demice. Continuele încercări de reformă asupra consiliilor de războiu arată cât de puțin corespund cele actuale nevoilor de azi și spiritului de dreptate. Ele sunt și rămîn un stat în stat față de justiția țarei și un­ izvor per­manent de conflicte în timp de pace. Nenumăratele cazuri în care sentințele consiliilor de războiu au revoltat societatea civilă și nu pu­țini dintre militarii crescuți la școala modernă, au dovedit în­de­­ajuns că consiliile de războiu au ajuns un anachronism și, departe de a fi o instituție de garantare a justiției, sunt o instituție de pertur­bare a societăței. Dispoziția d-lui ministru de raz­boiu de a nu admite pe viitor ca membri ai consiliilor de razboiu decit ofițeri cu titluri academice a­­rată cel mult și mai lămurit că chiar în convingerea ministrului a­­ceastă instituție nu mai prezintă garanțiile necesare, fără a fi însă o soluțiune serioasă. Ceea ce lovește dreptatea înaintea consiliilor de război, nu este lipsa de titluri academice ale membrilor consiliului, cu­ spiritul de corp, care crede și impune un caracter special justiției militare, neputînd să înțeleagă că justiția nu poate fi decit una, fie ea dată pentru mili­tari sau civili.­ ­­3«Adevĕruri ____Oțelirea.... In vederea declarației d-lui Filipescu că este „pentru oțelirea mădularelor“, cetățe­nii chemați a participa la alegerile din Capitală au început să se preocupe de.... și la spinăreul impus D-nu Vintilă Brătianu a fost nevoit să dea o diurnă de 350 de lei d-lui Ciocanelli din partea primăriei. Alegerile se apropie și d. Vintilă Brătianu era pus între... Ciocanelli și nicovală! ”Replică . „Violența" spune că Ioină­ publică arti­cole „fară replică“! D’aia n’a replicat nici o vorbă în ches­tia publicărei articolului lui Durnovo în chestia retrocedărei Bassarabiei. Cît despre replică din partea altora, să nu se aștepte, c’o să îmbătrînească aștep­­tînd. Presa umoristică e „fără replică“! Rigoletto Noul împrumut rusesc Cheltuelile extraordinare ale Ru­siei.—Cum se jefuesc fondurile Se pare că șederea la Paris a d-lui Is­­volski, ministru­ de externe al Rusiei, a a­­vut și un alt scop de­cît o înțelegere diplo­matică în vederea unei conferințe interna­ționale. Cel puțin așa afirmă unele ziare, exprimând teama că guvernul francez va trebui să servească în curînd Rusiei un împrumut însemnat. Că Rusia are nevoie de bani, e nein­­doelnic. Numai cheltuelile extraordinare pe 1909, depuse Dumei în extract de minis­terul de războiu, se ridică la 88.184.000 de ruble. De ce ministerul de räzboiu are nevoe de atîția bani? Iată de ce, după extract: Adiția generală a intendenței cere 29.688.000 de ruble, a artileriei 24.061.000 ruble. Administrația statului major cere 681 mii ruble, a sănătate! 104.0CKL iar cance­laria ministerului de räzboiu 8.325.000 ru­ble, destinate mai cu deosebire construirea de cazărmi. Serviciile de räzboiu solicită un credit de 3.500.000 de ruble în vederea rambur­­sărei către administrația estului chinez, pentru lucrările făcute după cererea minis­terului de räzboiu. Costul acestor lucrări s’a ridicat la 8 și jumătate milioane ru­ble. Totalul despăgubirilor ce trebuesc plă­țile particularilor lezați de operațiile mili­tare e evaluat de minister la 25.000 de ru­ble. Să notăm că totalul despăgubirilor ce­rute e de 2.250.000 ruble. Statul major mai cere niște credite menite să răsplătească pe foștii milițieni de la Port-Arthur și pe alte persoane care au făcut servicii în a­­părarea Portului­ Arthur. 4.000.000 ruble sunt afectate despăgubi­rea companiilor de căi ferate, pentru trans­portarea trupelor cu prilejul războiului. Totalul despăgubirilor pe care ministerul le datorește companiilor e de 45.000.000 ru­ble. Din cele 88.484.000 de ruble de credite extraordinare pe cari le solicită ministerul de războiu, 71.169.000 de ruble depind de discuția adunărilor legislative, iar 17.315000 ruble sunt „cuirasate“, adică obligato­rii, sfinte, indispensabile. * Dar să vedem cum se întrebuințează fondurile de cari dispune guvernul rusesc. D. Stolypin, primul ministru, primește 26.000 de ruble pe an. D. Schwartz, minis­trul instrucției publice ,22.000 ruble, cei­lalți miniștri, cîte 18.000 ruble. Cei mai mulți dintre miniștri ajutători între 10.000 și 13.000 ruble. Apoi, guvernatorul Moscovei Herschel­­mann, 36.000 ruble; al Finlandei și al re­giunei Amurului, cîte 30.000 de ruble. Cei­lalți, în ordine descrescîndă: 24.000, 22.000 18.000, 15.000 și 12.000. Foarte elocvent! CHESTIA ZILEI Conferințele „Ligai conservatoare” Intre doi cetățeni, la o conferință a Ligei conservatoare, la „23 — Ce bate cîmpiî, nenișorule ? Mai bine ne-ar spune, cînd la putere ? Dacia­ veni Salonul de toamnă din Paris Artiștii romîni — De la o vreme, tinerii artiști de valoare, dezgustați de supunerea oarbă ce trebuiau să arate membrilor diriguitori ai celor două Saloane,­ au simțit, trebuința să afirme în mod imperios un spirit larg de libertate, creînd „Salonul de toamnă“, încercarea lor a izbutit. Azi, „Salonul de toamnă" . Salonul cel mai viu și toa­te sincerile talente pot să găsească în el un loc și de multe ori un loc de frunte. Dintre cele două mii de pînze și sculp­turi cari sunt expuse în acest Salon, mă voiü mărgini a vorbi numai de operile ar­tiștilor romîni, de­oarece aceștia ne inte­resează mai direct. Ei sînt în număr de cinci: patru pic­tori și un sculptor. Gănescu.­ Sculptorul Gănescu, de care presa franceză a avut ocaziunea să se o­­cupe în mai multe rînduri, expune două vitrine cu sculpturi, care demonstra că un sculptor inteligent poate nu numai să ex­prime prin sculptură forma plastică, ci să și pună această formă în serviciul unei idei. Cîtă observațiune în figurinele sale. „Le malade“, „Le­ queteur“! Un mic bust intitulat: „Portrait“, atrage atenția publicului. Acest bust nu repro­duce numai trăsăturile personagiului, ci e în același timp un studiu de psih­ologie, redat cu mult succes în sculptură. Bustul reprezintă un mare artist francez, care e tot atît de îngîmfat pe cît e de mare sculp­tor.­ Gropeanu.­­ In sala No. 12, pictorul Gropeanu ocupă tot peretele de răsărit cu­­ opt tablouri, patru picturi și patru pas­teluri. Fidel intenției ce de trei ani urmărește de a face cunoscute în străinătate fru­moasele legende ale țărei, el expune de data aceasta un important tablou în pic­tură: „Moș Sorin“, lăutarul zînelor,­­ bă­­trîn legendar pe care zînele îl învățase misterile cîntecului, dar pe care îl despo­­iaseră de farmecul vederea, ca să nu mai poată pleca de ln ele. Gropeanu reprezintă pe acest bătrin șezînd pe o stîncă; corpul îi e pe jumă­tate gol, iar restul îi e acoperit cu o bla­nă de oaie. Cu mina stîngă stringe vechea vioară cu ș­ase coarde, iar cu cea dreaptă își reazămă corpul pe genunchi. E de prisos de a vorbi mai pe larg de acest artist, care a cucerit favoarea criticei mondiale, dar nu pot să trec mai departe fără a cita No. 849: „La­ leșon de la grande mère“, No. 850: „Dans le jardin“, No. 851- „A Tombre“, No. 852: „En plain air“. . Gropeanu expune de asemenea două ma­rine : „Effet de mer­a Carantec", o dul­ce armonie de gri și roz, de un farmec pătrunzător și de o justă observație a na­turei și „La pecheuse de crevettes“, în care soarele se scaldă pe algul ce marea depune pe stînci, armonizînd cu incarna­­ția vie a pescărițelor. Camille le Senne, președintele cercului de critică, în articolul sau magistral asu­pra „Salonului de toamnă“, după ce cri­tică cu asprime libertatea prea­ mare ce-și iau unii societari de a expune lucrări cu­ totul de concertate și laudă pe acei cari, deși originali, păstrează însă o formă es­tetică a figurilor ce reprezintă, vorbind de Gropeanu se exprimă astfel: „Gropeanu rămîne de asemenea unul din expozanții cari trimit la „Salonul de toamnă“ operaie ,cele mai stilizate. Violoni­stul cu bustul nud, parte Homer, parte King Lear, vederile sale de parcuri și gră­dini publice populate de doici cu rochile deschise, de mame și copii ale căror cos­tume cată vesel la soare, dovedesc o si­guranță și o autoritate fără pereche." Macedonsky expune două aqua­forte de o factură încă timidă. In No. 1281 ajunge să exprime, prin mijloace simple, toată poezia stradelor solitare, îmi place mai puțin No. 1280 intitulat: „Golful de Co­rinth“ unde tînărul artist nu a putut să se degajeze de oarecari influențe străine temperamentului sau. Foimîine, Sîmbăta 25 Oct., Se pune în vânzare = 1 Letopisiți = de CONST. MILLE Copertă în culori de N. Trantci. 1 vol. în 8 de 260 pag. 1 leu 50 b. exemp* iiss CTrelt Cînd apar aceste rînduri, Vo'al cetă­țenilor Statelor­ Unite ale Am­ercei a d*­.­» cine va avea să conducă de acum încolo politica acestui Stat. Tot de odată­­ a fi ho­­tărît că Theodor Roosevelt, al cărui nume e azi mai popular dorit al celor mai popu­lari prezidenti ai Statelor­ Unite, redevine un simplu particular. Politica pe­ care el a făcut-o Insa, va fi neapărat continuată de succesorul său­, căci ceea ce a deosebit lup­ta electorală pentru prezidenție din zilele trecute, este faptul că toți candidații mai de seamă îîi au crezut că pot afișă un pro­gram mai favorabil lor, un program care să le asigure mai m­ult reușita, decît de­clarația că vor continua politica lui Roo­sevelt. Aceasta dovedește mai mult decît orice că politica lui Roosevelt a fost în spiritul tuturor americanilor, o politică cu adevărat națională și pe deasupra partide­lor, deși în America nu domnește prejude­cata că președintele republicei nu trebue să se amestece în luptele de partid și deși Roosevelt, prin temperamen­tul sau, nu o dată a­ luat pe față o atitudine de partid. Retrâgindu-se, Roosevelt nu va mai con­duce personal politica americană, dar spi­­r­tul său va continua încă multă vreme să o redemimească și el însuși, desigur, că, sim­­ț­­u cetățean, nu odată se va ridica spre a-și spune cuvîntul de critică unde va tre­bui, de laudă și aprobație unde se va cu­veni. Cred că cititorii vor urmări cu interes amănuntele ce vroia să dau la acest arti­col și cari sunt menite să lumineze perso­nalitatea lui Roosevelt. Nu personalitatea lui fizică, de vreme ce biografii de ale lui s’au publicat și la noi, ci personalitatea lui morală, intelectuală, așa cum rezultă din scrierile și discursurile lui. Cred că aceste amănunte nu vor interesa numai pentru că ne vor apropia pe un mare om de pe continentul nou, dar și pentru că putem trage și noi ceva foloar­e din afirmațiunile acestui bărbat eminamente practic și rea­list, și totuși atît de idealist ~ . În genere pentru a pricepe bine persona­litatea unui mare american, trebue să ne dăm seamă de condițiunile speciale ale A­­mericei. Mai bine, cu o sută de ani în ur­mă, marele Goethe cu geniala sa intuiție a scris faimoasele versuri care sintetizează perfect deosebirea dintre vechiul și noul continent. Amerika, du hast es besser Als unser Kontinent, das alte, Hasi keine verfallene Schloesser Und keine Basalte. Dich sioert nicht im Innern , Zu lebendiger Zeit Unnuelzes Erinnern Und vergeblicher Streit..., sau pe romînește: „America, tu ești mai fericită decit vechiul nostru continent. Tu n'au palate dărîmate, nici bazalte. Pe tine nu te deranjează in interior în timpuri vii,­­amintiri inutile și certuri zadarnice“. Necontestat că tradiția are și ea impor­tanța ei, dar dacă s’ar cîntări foloasele ce aduce și pagubele ce cauzează prin preju­decățile ce crează, poate s’ar vedea că ace­stea din urmă precumpănesc. Progresele e­­norme ce le-a făcut America, repeziciuirea cu care își asimilează toate elementele străine, libertățile ce domnesc acolo,—toa­te dovedesc aceasta, Roosevelt este prin complecta lipsă de prejudecată care pre­­domnește la dînsul, tipul americanului. De altfel idealul lui este americanismul. In­­tr'însul vede el soarta Americei, care poate fi mare sau nenorocită, care însă va­ in­fringe toate dificultățile ce­ i s’ar pune în cale, dacă locuitorii ei vor ști să fie ame­ricani, înainte de a fi președinte și ca pre­ședinte a luptat de aceea cu cuvîntul și cu fapta pentru americanism. El se adresa tuturor cetățenilor, fără deosebire de ori­gină, de religie, de virstă. Pînă și copiilor se adresa. Intr’un articol din Mai 1900 în­titulat „Băiatul american“, el scria: „Dela fiecare băiat am­erican trebue să aștept­ ca să devie un bun Cetățean american. El are puțină nădejde să devie un bun cetă­țean, daca nu e un băiat cum se cade. El nu trebue să fie laș, nici slab, nici încă­pățînat, nici ursuz, nici pedant. El trebue să aibă un cap limpede și o purtare curată, trebue să poată face față oricăror și tutu­ror condițiunilor. Numai atunci poate să devie un bun cetățean, de care America să fie cu drept cuvînt mîndră“. Și Roosevelt dă sfaturi frumoase și utile asupra modu­lui cum trebue să se poarte un băiat asu­pra utili­taței sportului, dar și a părței sale primejdioase,­toate pentru ca băiatul să devie un bun american. Roosevelt e un adversar al patriotismu­lui local, de parochie, al bisericuțelor. Dar el e pentru patriotismul mare și larg con­ceput. Acesta va mai dăinui multă vreme. Oamenii de știință discută asupra lui, cei mai imiBi i­rea că el nu va fi etern. Dar în condițiunile reale date, două cuvinte au de mii de ani o mare însemnătate. Aceste două cuvinte sunt: vatră proprie și patrie. Patriotism însemnează dragostea și devo­tamentul pentru statul­ sub ocrotirea că­ruia trăește. E o mîndrie să fii american. „Germanul, irlandezul care vrea să devie american,­a spus Roosevelt într’un dis­curs rostit la 1894—ne este binevenit, dar nu ne trebue un străin care nu voește să se lase de naționalitatea sa.... Noi nu pu­tem accepta decît americani, și ne este ab­solut indiferent dacă sunt de origine ger­mană sau irlandeză.... Nu admitem oameni cari nu lucrează s­i votează ca americani. De asemenea nu avem nevoe de oameni cari manifestează în politică prejudecățile lor religioase sau cari se uită la starea și naționalitatea cuiva. Sîntem adepți înfo­cați ai in­văță­mntului public. In limba en­gleză și nu i alta trebue să se predea... De asemenea condamnăm pe acei cari pun în cumpînă ..redința unui om. Noi cerem ca toți cetățeii, protestanți și catolici, is­­raeliți și necredincioși, să fie tratați în chip egal și protejați în drepturile lor, îm­potrivirea noastră contra școalelor speciale subvenționate de stat, ne impune datoria să avem grije ca în școlile publice sa nu se facă nici un fel de deosebire de credin­ță. Inspectorii școlari, institutorii, școlarii, toți trebue să fie tratați la fel, fără a se avea în vedere credința lor. E o rușine ca la votarea pentru un funcționar comunal sau al statului să întrebi de religia lui“. Și fără dezitare, limpede, Roosevelt spu­­­ne: „Vroiu să fiu bine înțeles. Americanis­mul e o chestiune de entuziasm, de con­vingere și de tendințe și nu are nimic de a face cu credința și originea“. Ce caracterizează însă pe american, pe a­mericanul bun? Roosevelt răspunde: O viață deplină. Ce înțelege însă printr’o viață deplină vred­nică de un american? Intr’un discurs ros­tit la Chicago Roosevelt răspunde: O via­ță d­eplină este „o viață plină de încordare și­­ muncă, plină de osteneală și luptă". „Să-mi fie permis, continuă el apoi, a atra­ge atențiunea asupra celui mai înalt grad al succesului pe care nu-l atinge nici­odată omul care caută numai liniște și pace,­ci care e splendida răsplată pentru bărbatul care nu se lasă intimidat, cînd dă greș, de primejdii sau de muncă grea“. Și mai de­parte: „Noi nu admirăm omul fricos și pacinic. Admirăm omul care e simbolul riscului și ciștigului, omul care nu î­nșală pe vecinul său, care e credincios amicilor săi, dar care posedă virtuțile bărbătești ne­cesare pentru ca să iasă în cele din urmă Biruitor din serioasa luptă a vieței. E trist cînd vezi că sforțările tale dau greș,. Dar mai trist este să nu fi făcut nici odată sforțări serioase. Fără muncă nu poți ob­ține nimic pe pămînt“» ae­ Roosevelt e un optimist. De altfel nota fundamentală a caracterului american în genere, e optimismul, întreprinderile ame­ricanilor o dovedesc. . Imensa dezvoltare teh­nică, clădirile lor fenomenale, casele lor cu 40 de etaje—o dovedesc. De altfel chiar noi ne-am obicinuit­ să numim fie­­car­e proiect mai măreț, mai îndrăzneț—a­­merican.. Și acest optimism dovedește că pesimismul și scepticismul european sunt rezultatul prejudiciilor și deziluziilor ce ne-au dăruit o cultură seculară, o tradiție culturală. Fiind optimist, Roosevelt mal .. . i___muu în cal n­­ici + ni* r1.r4itir>în rl­n P.aTt.ft a lui Pearson National life and Charakter, Roosevelt spune: „Nici­odată viața n’a fost atît de interesantă și de variată ca a noa­stră și nu numai pentru clasa muncitoare ci și pentru bogați. Nici­odată nu au fost mai bune ocaziuni pentru a întemeia noul comunități, pentru a cultiva țări, a cuceri regate sau a adapta principiile d­e guverna­re ale popoarelor bătrîne, nouilor și necu­noscutelor împrejurări. Ultima jumătate de secol a­­ distribuit mari lauri istorici. Lin­coln și Bismark șî-au luat rolul lor între oamenii renumiți din lume. Maeștrii ai artei războiului s-au ivit în America, Ger­mania și Rusia: Lee și Grant, Jackson și Farragut, Moltke și Skobeleff. Iar descope­ririle în domeniul mecanicei și electricita­te­ sunt fără precedent". Unde vezi aci mă­car o urmă din scepticismul vechiului con­tinent? Iar mai departe plin de optimism Roosevelt scrie: „Afirmația lui Pearson că tot ce-i mare s’a îndeplinit, e vrednică de discuție. El crede că toate poeziile frumoase s’au scris, și că zilele dramei și ale epo­peei au trecut. Abstracție făcînd însă de piesele lui Shakespeare, cea mai bună piesă ce s-a scris a apărut în secolul a­­cesta. După autorii dramatici atenieni lu­mea a trebuit să aștepte două mii de ani înainte ca Shakespeare să se fi născut și apoi iarăși două secole pînă cînd Goethe și-a scris capo d’opera sa. N’­ar fi deci mai bine să așteptăm cu judecata noastră încă vreo cîteva secole, înainte de­ a afirma că în nici o țară și în nici o limbă nu se va mai scrie vreodată o dramă? Și același lucru e și cu epopeea. Milton care a trăit trei mii de ani după Homer, nu e încă de destulă vreme îngropat, pentru ca să se justifice afirmațiunea că în secolele vii­toare nu se va mai crea o epopee. A fo*>t o vreme în care scriitorii greci și latini credeau și ei că nu mai au nimic de spus. Un critic din aceste două națiuni ar fi pu­tut clătina din cap și zice că toate temele mari au fost uzate, toate ideile mari e­­nunțate. Și totuși Dante, Cervantes, Mo­ Ilière, Goethe, Schiler, Chaucer și Scott zăi­ceau în viitor". Cred că cele de mai sus vor da o idea de modul cum cugetă Roosevelt, de cum cugetă un adevărat american. Lipsă de pre­judecată, dragoste de țară, dar și de uma­nitate, speranță mare în viitor, dor de muncă, iată trăsăturile esențiale ale carac­terului american. In plus — pregătirea per­manentă de a spune și susține adevărul,, căci — spune Roosevelt — „o ființă mai detestabilă de­cît lașdl este acela, care nu apără în toate împrejurările ceia ce crede că-î drept și adevărat...." Și Roosevelt a dovedit în chestia negrilor de ex. că știe să apere ce-î drept împotriva opiniei pu­blice a Americei întregi. Și în America opinia publică e altă ceva de­cît la noi sau chiar într'o țară din Occidentul Europei- E lesne să plutești cu cursul apei, să fie mare, lingușind patimile publicului mare. Greu însă să întreprinzi lupta contra aces­­tora. Și totuși asta-î datoria. , , B. Brănișteanu

Next