Adevěrul, noiembrie 1909 (Anul 22, nr. 7241-7269)
1909-11-25 / nr. 7264
Anul al XXI-lea No. 7264 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU BAUCITATEA concedata ESCLUSIV Agentiei de Publicitate A tr* tear n r w •nwr' n /wv ----------uu> v«um|«* BUCUREST1 Stradft Karageorgevicii 18* — Telefon 3/4 Birourile ziarului: Strada Sarindar No. 115 Banl eiemplansS Pentru strainatate pretul este indoit TELEFONi Directia si Administratii No. 14 IO Redactia cu Capitals .... ., 14/IO ProvisvsCn: ...„ 14/«J«J „ 12/40 Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice si telefonice de la corespondent nostri din tarii strainatate e=ii Un an . ■ . E lunl. ... Mercurii 25 Noembre 1909 DIRECTOR POLITIC CONST.UNIUL ABONAMENTEI . . Lei 10.— 3 luni. . . . _ 8.— Ioanna-Lei 1.— firifienistil si declarafiile d-lui Carp Campania de rasturnare anuntatA cu Utita vilva de carpigol sta pe loc. D. Carp : are se vede indicatiuni cA tot n’a sosit momentul sA dea lupta decisiv A. D. Bratian iu pare chiar incintate de atitudinea carpigtilor. Daca n’ar fi fost insA provocat d. Carpi& vorbeascA asupra impacarei conservatorilor, fireste cA ar fi convenit si mai mult brAtienigtilor. Delegatul ,,Independentei“, finul diplomat d. I. Procopiu, cauta sA justifice bulela, goptind in dreapta gi in stinga, c& in sugi d. Carp i-a oferit interviewului d-sa nu putea sA refuze gefului junimigiilor aceastA indatorire. Pe de alta parte bratienistil cautA sA explice interesul ce l’a avut d. Carp de a declara ca nu poate trata cu d. Take Ionescu decit daca geful conservatorilordemocrati primeste sa-si reia locul pe care l’a avut in partidul conservator inainte de ruptura. Declaratia aceasta, spun bratienigtil coincide cu audienta de la palat a d-lui Carp, din zilele trecute. Liberalii cred ca regele ar fi vorbit d-lui Carp de necesitatea impacarei conservatorilor, gi pentru a risipi zvonurile cari s’au acreditat in cercurile politice ca acel care nu vrea sa auda de nici un fel de impacare cu d. Take Ionescu este mai ales d. Carp, de aceia seful junimistilor a acordat interviewul publicat de „Independenta". Intru cit sint intemeiate aceste banuieli ale bratienistilor, nu putem sti. Bar ceep, ce stim este cA partizanii d-lui Nicu Pilipescu, spurgeau zilele acestea, pe cind se discuta asupra actiunei paralele a opozitiei, ce se ingeala toti acei cari cred ca d. Filigiescu ar fi piedica unei impacari cu takigtii gi ca se vor incredinta, mai curind sau mai tirziu, ca d. Carp nu vrea sa auda de impacare. Ce s’a intimplat insa ? : Se vede ca acestea,mici infamilii au arjuns la auzul d-lui Carp si cum geful junimistilor n’a tinut niciodata seama de combinatiile ingenioase ale politicianilor, a dat acest interview care a pus capat unei legende si a demascat pe acei cari pretindeau ca tocmai d. Carp nu vrea sa auda de impacare. # Daca in cercurile filipescane s’ar fi banuuit cA geful junimistilor e in stare sa faca declaratiuni de impacare, desigur, ca s’ar fi inzistat mult pe linga d. Carp ca, cel putin sa amine 0 asemenea declaration e. Asemenea daca bratienigtil ar fi aflat din vreme ca tocmai printr’un organ al lor se va anunta de catre d. Carp modul cum s’ar putea impaca cu d. Take Ionescu, desigur, ca ar fi evitat interviewul cu geful junimistilor. Si pentru a provoca presa carpista la oarecari lamuriri sale dezmintiri, unul din organele bratieniste crede ca e foarte abil sustinind acum ca acel care a facut primul pas pentru impacare e d. Carp, iata ce spune :,Viitorul“ : ... ,,In adevar, se constata mai intl.iti ca d. Carp nu contesta a priori si in principiu posibilitatea impacarei, saul deocamdata, ca tranzitie, posibilitatea unei actiuni paralele. Lucrul acesta pus fiind fata in fata cu declaratia facuta de d. Marghiloman a doua zi dupa ruptura ca cu d. Take Ionescu impacatie nu va mai fi nici odata, isi are desigur insemnatatea sa, si nu este ceva iertat cind i se atribue un caracter simptomatic. *Se constata, in al doilea rind, ca d. Carp nu admite numai ca sa trateze cu d. Take Ionescu ca de la putere la putere, dar ca ad:nxSte ca ceva de la sine inteles ca seful partidului conservator democrat a a-51 reia eventual locul dinainte in partidul conservator, loc care, evident, nu era cel din urma“. Bratienistii dau aceasta interpretare cuvintelor d-lui Carp numai pentru a provoca noui declaratiuni daca nu din partea d-lui Al. Marghiloman, cel putin din partea d-lui Filipescu. Dar „Viitorul“ mai observa urmatoarele: ... „Precum se vede, cu toata, limpezimea lor pfravezie, declaratiile d-lui Carp n’au putut sa inlature de la ordinea zilei chestiunea impacarei. Era si de diez a simtit doua lucruri deosebite: Intti si, daca se urmeaza tratative; al doilea, daca 0 Impacare e posibila In sine. TS. Carp n’a dezmintit decit partea Infina. §1 anume, sub forma aceasta: Sa mai luam dreptul sa sta si de vorba 5! ea doia rasa in asemenea lucruri. Or, eu n’’,m intervenit in privinta asta. Prin urmare tratative nu exista. In orice caz, nu existi, pentru mine. Si daca, nu existi, pentru mine, ..n^existi, nici pentru partid... „Cu despre partea a doua, ea nu e atinsa, nici de am in de amintirea d-lui Carp „seful partidului conservator nu exclude de loc posibilitatea impacarei, vorbeste despre ea cu o vadita libertate de spirit, si daca, se indoeste de ceva, este numai das sid. Take Ionescu va con® 8Ki si psRMnri la organissm sa sa da partid In interesul unei fuziuni*. "La declaratiile d-lui Carp se pot opune acum si declaratiile d-lui Take Ionescu, foarte precis expuse prin interviewul acordat „Adeverului“. Asupra acestor declaratiuni ale sefului conservatorilor democrati vom vorbi mai pe larg. K. X. NAZBITI Vinatoare a lui oonu Petracha Obosit de declaratiile facute ›i de „campania de ‚edieti ale comitetului executiv pe care a fost nevoit sa le prezideze, conu Petrache s'a decis sa plece la Tif>ane§ti spre a organiza o mara vanatoare-Era §i timpul! Campania de rasturnare e lermilis.ta, lupta a fost grea s i a venit vremea sportuml. De altfel, e mai lesne sS, impu?!.! ]20 de epuri de cit sa, umbli dupa doi epuri §i sS, nu prinzi nici unul. Vinatorile de la Tibamegd au fost intotdeauna incoronate de succes si cunosc barbati cari vineaza de 20 de ani de zile cu d- Carp, fara sa fie dat de pielea ursului Cu toate astea, vine aizi mereu! Pan Birun nou! Un moment liberalii au raspindit zvonul ca proecteaza o reforma a impozitelor. Zvonul acesta a ramas neconfirmat, in schimb proectul de lege sanitara, pe care guvernul s’a grabit sa-l depue in Senat, a adus printre alte surprize s i una d-lui Emil Costinescu. D-sa a putut afla ca impozitele nu se mai propun de catre ministrul de finante, ci de doctorul Sion. Intr’adevar, acesta, pentru a asigura serviciului sanitar venituri mai considerabile, a gasit cu cale sa creeze un intreg sir de biruri. Astfel, propune o suprataxa de 5 la sutS pe tutunul de lux, 3 la sutS pe tutunul de calitatea intiia, 1 resp. jumatate la sutS pe cel de calitatea a doua Si a treia. In afara de motivele de ordin financiar ce se opun acestei suprataxe, mai e unul de ordine practicS. Cum 0 sa percepi o jumatate la suta la un pachet de tutun de 15 bani? E evident deci ca tocmai tutuurile de calitate inferioara consumate de popor, se vor scumpi si ca aci birul nu va fi de jumatate la suta, ci de cel putin 30 la suta, pe cind la o cutie de tutun de lux cel 5 la suta se pot percepe foarte bine, asa ca legea sanitara introduce principiul proportional, dar pe dos, saracul sS plateasca mai mult, bogatul mai putin. Mai propune legea sanitara 0 taxa de 10 la suta ad valorem asupra bauturilor alcoolice, — taxa irealizabila, desi mai dreapta, din cauza conventiilor comerciale. Mai propune o taxa de 10 la suta asupra cartilor de joc, pe care o credem admirabila, cum credem admirabile si taxele asupra cluburilor in cari se joaca la hazard. In schimb e nedreapta si stupids taxa uniforms ce propune proectul, asupra biletelor de drum de fer si anume: 30 resp. 15 resp. 5 bani pentru cl. I resp., a Il-a, resp. a Ill-a. Uniformitatea aceasta a taxei, este dovada cea mai buna a faptului ca in alcatuirea intregei legi n’a predominat decit spiritul arbitrariului. Adica e indiferent o distanta pe care 0 parcurge cineva? E indiferent ca in clasa a Ill-a calatoresc tiranul, cu destula greutate si ca deci biletele nu trebue scumpite? Intelegem taxa de 10 la suta asupra pariurilor la curse ca un impozit democrat, — dar acest impozit e nimic pe linga impozitele indirecte asupra tutunului si biletelor de drum de fer, care lovesc mai ales populatiunea saraca si care arata in mod evident mentalitatea reactionara a autorilor legei. Daca e vorba ca saracimea sa plateasca intreg serviciul sanitar. — si propue un impozit direct si pe fata autorilo,liberali“ cji pretentie de ..democratism11 al legei. ”P. Pimr EMCIMTEEA Un conflict istoric Camere mare! iispre polisice si urmarire ei Dupa cum se stie din relatiunile telegrafice, Camera lorzilor, cu majoritatea conservatoare obicinuita, a votat motiunea Lansdowne, care implica respingerea legei financiare a d-lui Lloyd George. Lucrul era prevazut. Discutia care a durat cincisprezece zile de-a rindul, oricit a fost de instructiva si pasionanta, a fost numai de forma. ..Senioriile lor— cum li se spune lorzilor in Englitera — au comis insa o fapta, grava si care va avea rasunet in toata lumea. Urmarile ei, mai cu seama asupra viiitorului politicei engleze, sunt incalculabile. Intr’o deflinta recenta a Camerei comunelor, d. Asquith, seful guvernului, a mentinut intr’o declaratie solemnis teza liberala, care, in numele Constitutiei, contesta lorzilor dreptul de control in materiile financiare care intereseaza tara, caci acest drept apartine exclusiv Camerei comunelor. Alegerile viitoare vor dovedi ce gindeste tara despre respectarea acestui drept. * Azistam la un formidabil conflict intre Camera ereditara si democratia liberala si muncitoare a Marei Britanii. Importanta lui e extrema. Toata lumea urmareste cu nerabdare marea lupta politice din Englitera, care, dupa chiar lordul Rosebery, n’are alt precedent de la miscarea constitutionala din 1832. O expunere sumara a cauzelor acestui conflict i I are valoarea ei netagaduit. In primul rind, sta chestia fiscala. Guvernul ca sa-si poata procura sumele trebuincioase pentru cheltuielile navale si pentru operele de asistenta sociali pe cari le-a planuit, trebuia sa creeze impozite noui. De unde sa le ia ? Fireste, de la acei Cirf au prisos si a zis d. Lloyd George, de la acei cari au pus stapinire pe monopoluri bogate in paguba comunitatei. 5i in budgetul sau, el nu s’a multumit numai sa incarce pe cel bogat, cu sarcini noui sub forma de sporire a taxelor de mostenire, de impozit asupra venitului, de taxe funciare, ci a introdus si principiul participarei statului la plus valoarea mosiilor, cu alte cuvinte, a cautat sa nimiceasca regimul pe care sunt interpretate colosalele averi ale aristocratiei engleze. Conservatorii nu tagaduesc ca reformele care s’au propus sunt urgente, dar ei cer ca sumele trebuincioase sa fie luate din alta parte, din produsele straine, de pilda, in baza cunoscutului Tariff-Reform al lui Chamberlain. Oraci e punctul in care conflictul dintre cele doua Camere engleze intereseaza de-a dreptul celelalte tari, pentru care un razboiu pe tema traifelor ar putea sa aiba urmari dezastruoase. Aceasta explica de ce ziarele germane cele mai conservatoare doresc ca izbinda sa fie de partea partidului liberal. In al doilea rind, avem un conflict constitutional. Evenimentele din anii din urma il facusera inevitabil si liberalii englezi socot ca a venit vremea sa-1 reguleze definitiv. De altfel, nici nu puteau sa alea,gS un mai bun teren de lupta decit acela al reformelor sociale. Dar cari sint sansele de succes ale celor doua beligeranti ? Daca consideram compozitia actuala a Camerei comunelor, nu pare de loc probabil ca corpul electoral sa trimita in parlament o majoritate conservatoare. Iata, in adevar, care e acum situatia partidelor : liberal, 373 de deputati ; partidul muncel, 48 de deputati; nationalist irlandezi, 83 de deputati; conservatorii, 166 de deputati. Trebue sa remarcam ca printre cei 48 de deputati al partidului muncel sunt vre-o douazeci de reprezentant al minerilor si al grade-Uniunilor, dintre care cel mai multi au fost sau sint inca pe bancile liberalilor. Asadar, partidul liberal dispune de o majoritate de peste 0 suta de voturi fata de toate celelalte grupuri unite. Conservatorii ar trebui sa cistige cel putin o suta de locuri ca sa poata ameninta un partid, care beneficiaza mai intotdeauna de sprijinul irlandezilor si al socialistilor. Apoi, aceste o suta de locuri ar trebui cucerite in cele 465 de circumscripii engleze unde liberalii si socialisti detin 327 de mandate. Nu incape insa indoiala cS Scotia si tara Galilor e de o credinta catre partidele inaintate, pe care nimic nu o poate clinti. De altfel, liberalii, astazi, nu numai cS sint uniti, dar au cucerit la politica lor si majoritatea din Labour Party. In asemenea conditiuni, insa, conservatorii nu se pot gindi sa rastoarne aceasta majoritate formidabilS. * Totusi crizele politice dau loc adesea la surprize. Pentru a intelege pe cele ce ar putea provoca criza din Englitera, vom face o analiza de amanunt a situatiei politice a tarei. Daca ne punem din punctul de vedere al numarului voturilor, majoritatea liberali obtinute in 1906 n’a fost asa de mare cum ar putea face sa se creada numarul scaunelor cucerite : 2.580.166 de voturi liberate fata de 2.385.318 voturi obtinute de conservatori. In unele circumscriptii, candidate liberale n’au izbindit decit cu majoritati slabe. Pe de alta parte, se asigura ca un element, deocamdata nu prea numeros, s’a deslipit de partidul guvernamental din pricina ca s’a ingrozit de indraznelile ce cuprinde budgetul d-lui Lloyd George si ca tinde sa se apropie de conservatori. Unele alegeri partiale, mai cu seama cea din urmS din Birmondsey, par a da o oarecare adeverire afirmatiunilor acelora cari pretind ca poporul englez nu-i «stil unei reforme a tarifelor vamale. De la 1906, partidul liberal a pierdut 14 scaune. Daca protectionistii fac in adevar progrese, nu se poate spune. Poate ca fSgaduielile lor de a realiza reforme sociale prin noui tarife vamale sa fi inselat vre-o citeva mii de oameni din patura cea mai saraca si ignoranta a poporului englez. Toate aceste fapte la un loc pot fi de naturS sa contrabalanseze pozitia sigura a liberalilor. Max e insa ceva. Socialisti intrasigenti au manifestat intentia sa cistige cit mai multe scaune si sa opue cam peste tot candidati candidatilor liberali. In Englitera insa nu exista balotaje si candidatul declarat ales e acela care la primul scrutin obtine mai multe voturi. In acest caz, daca partidele de opozitie, nu se inteleg, daca isi impart voturile, conservatorii vor putea invinge acolo unde ar fi botul daca s’ar gasi numai in fata unui singur candidat, socialist sau liberal. Asa s’a intimplat la Birmondsey. Opozitia se bizue mult pe aceasta rivalitate de tactica pentru a lua partidului guvernamental un numar oarecare de locuri. Intelegerea dintr’e liberal si socialist se face greu, caci in partidul muncel sint unii cari vor cu orice pret sa aiba locuri in parlament. In acest moment se fac tratative intre §efii celor doua partide pentru o actiune comuna ; unele intelegeri partiale s’au realizat. Liberalii, sperS, in orice caz, cS vor putea sa pastreze o majoritate destul de mare ca sa poata rezolvi criza actuala RSmine si asteptam evenimentele ce se vor desfasura. S. Wideveruri. Alegerea Un cetatean are gentileza de a ne atrage atentia asupra unei afirmatiMn adevar riscate pe care am facut-o In acest loc, spunind ca guvernul va avea In Capitala o alegere partial.Alegerea nu va fi pentru guvern partial — ci maitista, fiind d o sa-l cam faca mart pe onorabilul guvernl Greva. La Camera s’a proclamat greva secretarilor Pe cind greva.•••■ sectarilor?! Sesinlatico Directorul Teatrului National dezminte asertiunea d-lui Polizu ca ar fi unit D-sa va prezenta chiar un certificat ca e barbat frumos! Rigoletto CHESTIA ZILEI Guvernul Industria Fabricantul: Ce pazesti aici ca gardist, d-le prim-ministru ? Gardistul: Pazesc industria, care va fi politista si bratienista, ori nu vc fi Cinstea,Dinastiei‘( Din dosarul d-lui Ion I. C. Bratianu In anul 1902, d. Ion I. C. Bratianu era ministiu. D-sa rivnea la mosia Eforiei Spitalelor civile, numita Ratesti din judetul Arges, si voia sa o ia cu arenda. Natural — ii era rusine — ca in calitatea sa de ministru sS ia cu arenda o mosie a Eforiei, pe care tot d-sa ca ministru avea sa o supravegheze. S i atunci d. Bratianu nu s’a dat in 1Sturl sS comite o adevarat necinstita boscarie. A gasit un om de pae, anume Gh. T. Dumitriu si l’a pus pe dinsul sS ln mosia de la Eforie, insa pe sub mina pentru actualul prir xx. ministro ■ Aceasta personna ihtei’pusa a si luat mosia cu ai’endS de la Eforie, pe pretul ridicol de 12 lei pogonul si a depus drept garantie 4 actiuni ale Bancei Nationale. In realitate insa arendas a fost d. loan I. C. Br’atianu, care s’a iScomit astfel in paguba bolnavilor. Acest fapt, care acum ni s’a adus la cunostinta, arunca 0 foarte urita lumina asupra procedeurilor primului ministru. Il desfidem sa ne dea vreo dezmintire. Indiscret PARERI SI IMPRESH (C ■ ' — ® In Cijinigitt o [SiiMitaa din Cismigia.— - 'rrr-'-------- ^ O tate de spirt de naturat amestecat cu acid fenic ?i-a fost dusa la Spitalul Coltea „In stare desperata". Povestea acestei sinucideri, e banala-A trait femeia cu um barbat, care, dupa ce a avut cu d'insa ,patru copii, a plecat in lume. Aproape zilnic se intimpla asemenea „indiderte" §1 nu exista lege care sa poata readuce pe barbatul mizerabil la simtul datoriei sale de tata.. Femeia Insa nu se porneste intotdeauna pe munca pentru a cauta In. Ingrijirea copiilor sai, uitarea propriilor suferinti, ci uneori mai simtitoare, statornica in dragostea ei, se porneste pe urma barbatului §i ca posedata colinda ora<?e .51 tilei. Impinsa si stapinita de o putere supra-lireasesi, puterea atavica ramasa din timpurile uitate, cind in padurile primitive femeia si misculul se cautau pentru a se intilni intru realizarea scopului suprem al creatiunei. Iar simtul acesta atavic este atit de puternic incit intrece chiar cel mai puternic instinct, instinctul de viata- Asa ca nenorocita femeie din cazul nostru special, prefera sa moara, sa-si lase, ca mama iubitoare, copiii in voia soartei, caci fanii el nu poate triii si peste el nu trece nimic in mintea ei si pe cind fac aceasta analiza psihica, ii gindesc, ca sufletul omenesc e atit de variat,ca pcare femeia nu s’a pornit sa caute pe barbatul ei, ci pe tatal copiilor abatuionati, pe barbatul care cine she unde petrece fara a se gindi macar la o femeie nenorocita pe care a lasat-o in voia soartei, la o femeie slaba asupra careia apasa raspunderea de a creste patru copii cari nu sint numai al ei- B. iSI- SCRISORI DIN VIENA Cine-i vinovatul? Acum vre-o doua saptamini capitalmul Mather. Inaintat anea de cite-va zile la acest grad si trecut tot odata la attntul major, este gasit mort In locaia sa. Lucrul paru suspect — Mader era tiner si sinatos si n’avea nici un motiv de isimucidere. I se facu, autopsia, si examenul schimic al organelor interne s i se constata ca moartea a provenit din otravirea cu cianura de potisuil, avea groaznica otnava care-ti stinge viata In cite-va clipe, f Era crima, sinucidere ? Cercetarile s’au inceput imediat, si imediat s’a aflat ca imntea capitanului Minder nu era un simplu fapt divers, ci era rezultatul uneia din cele mai diafcolice combinatii pe care o minte bolnaviti, a poaite imagina pentru a-§I face drumul emit odata, fie chiar pe cadavrele a ori §4 chora. * Se stie ce s’a Intimplat: un numar de motuS capitani §i un locotenent, toti absolventi al Scoalei superioare de razboiu, comtingental 1905, afi primiti prin poista cite o circulara hectografiata Intsotflta de cite o cutiuta cu doua capsule continuind cite 0 pilula. In scrisoarea conceputa In termeni exact comerciall se spunea ca pilulele servesc pentru ridicarea fortei virile. , . ,,Incercati si va veti convinge. Rezultatul va fi cea mai buna reclama a noastra. Efect miraculos m momentan“. §i din cel care afi primit pilulele, unul singur a vrut sa incerce spre a se convinge ?i efectul a fost un adevar miraculos §i momentan. . CIteva minute dupa aceasta experienta, facuta poate in gluma, capitanul Mader II cazuse victima; si O doamna venita un stfert de ora dupa aceea sa-I faca o vizita, l’a gisit mort, Iritins pe paminti. O singura victima a avut acest atentat perifid; ■ contra a zece persoane se indreptase mina criminalului, care din umbra, nevazut si nestiut de nimeni, s§! propuse se sa reinvie sistemele uitate ale evului mediu.Cine-I vinovatul ! Acesta, este strigatul izvorit din pieptul publicului, aceasta este Intrebarea pe care sta pusi-o cu §in ge rece siguranta. §i ca sa poata raspunde la Intrebarea aceasta, siguranta §S-a pus si o. a doua intrebare: „Cui prodest Cul foloiseste disiparitia din viata a acestor zece tineri, floarea armatei unei puternice manarhii. ’i raspunsul ce s’a dat a fost ca numal unuia, care n’a ptut patrunda In statul major. A intra in statul major este visul de aur al oricarui final ofiter austriac. Inaintarile la trupa se fac cu grefl ani numerosi trebue sA treacA prinA ajunge cineva la gradul de capitan; iar de aici mai departe Inaintarea e aproape imposibila. Diar odata patruns In stratul major, ofiterull are toate sansele sa ajungA odatA si ia galonul de general. Dar ©lte greutati se pun patrunderii In statul major! Promotiunea anualA a ofiterilor este cam de o mie; dintre acestia de obiceiu vre-o 500 nici nn IncearCA sA intre in stratul major; ceilalt! 500 fac <0 Incercare. Penrtru aceasta trebue, dupa ce ajung locotenent, sA intre in scoala de rAzboi. In Martie se face un fel de examen pregatitor (Vorsprüfung), la care de obiceiu cam vre-o 200 sint Cronica teatrala face resile66 Surprinderea mea n’a fost mica Simbata trecuta, cind deschizind „Adeverul“ am dat de declaratiunile d-lui Polizu- Mic§une§ti, autorul piesei „Pamint“, despre care am vorbit la timp cititorilor. Cunosc de aproape doisprezece ani pe d. Polizu, d-sa a avut relatiuni cu diferii conducatori al Teatrului National; a fost si d-sa unul dintr’acestia si presa n’a avut de inregistrat cel mai mic incident provoin d-sa. de aceea m’am intrebat:^ cum se poate ca un om cu purtarea blinds., ingaduitoare, tin om cumpanit si delicat ca d-nul Polizu sa ajunga la impresii si expresii atit de opuse firei sale, la calificative atit fie violente? Si atunci mi-am dat seama de vivacitatea conflictului ce trebue sa fi avut cu directorul Teatrulul. Dar oare ajunge ca si ai 1111 conflict oricit devin cu conducatorul unei institutii, pentru ca, desi om, pacifiic si foarte putin dispus a face farm,si in jurul tau, sa te deci si totm,sa califica in publicul acum l’a calificat d-nul Polizu pe d-nul Eliade? Fireste ca fiu. Asa ceva se poate intimpla numai atunci cind provocatorul e un om ca actualul director al Teatrului. Cita vreme un om nepregatit, neapt, si neehhemat pentru o misiune oarecare—mai ales artistica.—se margineste a considera misiunea sa ca un post si il cumuleaza. ca pe multe altele, el se bucura, mai cu seama in blinda si indelung rabdatoarea noastra tare, de acea toleranta orientala, care dar ca in consecintile el e destul de fatala institutiilor si mersului nostru innainte, totusi e insotita de acea ironie pasiva, care impiedica revolta, dar nu mai putin judeca pe asemenea oameni. Cind insa unul dintre acesti nechiemati, dar impugi de nepotismul care roade alcatuirea noastra politico-sociala, in loc sa-gi simta neputinta si lipsa de autoritate, incepe sa jigneasca cu stinguiciile si necuviintele sale pe toti acei cari au tolerat in tacere bombardarea sa in capul unei institutiuni careea din sil i-au adus reale servicii, apoi negresit ca naturile cele mai blinde isi iesa din obiceiu. Asa se explicit acele drastice epitete aruncate de d. Polizu actualului conducator al Teatrului National. Atunci cind d. Polizu scria §i se pasiona pentru propasirea Teatrului National, actualul director nu-I consacra nici pretul unui fotoliu spre a veni si vaza ce este acest teatru, cine sint si ce fel sint artistil lui, pe care azi a fost trimis sa-l dirige contra unei diurne de lei noui geapte sute lunar, plus cheltuieli de . . . ,,reprezentare“. De aceea azi d. Polizu, dupa cum ne aratA in declaratiunile sale, a trebuit sA se convingA ,,din capul locului“ de ,,incapacitatea s1 actualului conducator al Teatrului National, care pentru rolul principal din piesa — acela al unui degenerat bolnav, prapadit, istovit, purtind toate semnele boalei sale, il recomandase un artist — foarte talentat — dar ,,care are o infatisare robusta, plina de sanatate si cintAresie, desigur, mai mult de o suta de chilograme". Pentru un om de teatru, ca d. Polizu, o asemenea recomandare, recomanda pe . . . recomandator ! Dar, eu fac abstractie la actualul director de totala necunoastere nu numai a puterilor, dar pina si a celor mai cunoscute aptitudini ale artistilor si nu vomii lua in seama de cit ca explicatiune, violenta calificativelor intrebuintate la adresa acestuia de catre d. Polizu. Ceea ce retin din toata povestirea facuta de d. Polizu asupra conflictulul, este declaratiunea d-lui director al Teatrului National ca n’a mai pus pe afis piesa ,, Pamint" — dupa immal trei reprezentatil in zile de lucru— ,fiindca nu face parale“. Cum aceia care relateaza cuvintele este d. Polizu si cum n’au fost dezmintite nici prin vre un comunicat, nici prin punerea piesei pe afiș, ele trebuesc considerate ca purul adevar. Si atunci intreb : ,,ce nu face parale“ ? Piesa , ori teatrul nu face parale cu ea ? De boare ce intru citva e logic ca cu 0 mesA care .,nu face parale" Teatrul sa nu faca nici el parale, desi s’a vazut adesea ca cu piese, cari nu fac nici o para, teatrele sa faca multe parale, iar cu altele cari pretuiesc mult, teatrele sa faca proaste incasari. Daca d. director, spunind ca ,,nu face parale", a voit sa inteleaga ca piesa e fara valoare — atunci toata lumea e in drept sa se intrebe : ce pazeste d-sa la teatru ? Cum de n’a avut, daca nu autoritatea postului, cel putin acea competinta literara cu care se crede armatei acea ,,energie“ de care . . . n’a abuzat pina azi, pentru a face pe d. Polizu sA renunte la reprezentarea piesei sale, mai cu seama ca e o piesa ,,originala“, la al caror bun renume e dator sa vegheze indoit? SA nu ni se spue ca tot presa ar fi facut larma daca se puneau piedici reprezentarii unei lucrari a unui autor consacrat ca d. Polizu ! Chiar de ar fi fost asa, sint cel dintriu a recunoaste foloasele ce ar avea competinta si autoritatea unei directiuni de a decide pe un autor, oricit de ,.consacrat," ar fi el, sa renunte de buna voie la reprezentarea unei lucrari a carei slabiciune numai el n’ar vedea-o. Caci a reprezentat piesa slaba a unui necunoscut sau a unui incepator, nu inseamna a-I face atita rau , pe cind a reprezenta o piesa slaba sau numai mediocrA a unul autor ,,consacrat" inseamna a-1 deservi cu stiinta s i a fi astfel nesincer nu numai fata de el, dar si fata de institutia pe care o conduct Si fata de public. E o neonestitate si literara si comerciala. Asta trebue sa intre in mintea tuturor celor ce conduc teatre, si cind va fi intrat bine in mintea tuturor, va inceta si fatarnicia gi lagitatea exprimarea parerilor gi se va aduce o reala asanare moravurilor literare. Daca, insa din contra, d. director al Teatrului National, spunind despre piesa d-lui Polizu ca „nu face parale", a inteles ca nu aduce incasari, atunci fara a discuta amanuntele si promisiunea facuta autorulul de a-I juca piesa intr’o seara de Duminica, intreb: Are dreptul actualul — apus asupra acestui cuvint — are dreptul actualul d. director sa scoata de pe afis, dupa trei reprezentatiuni. 0 ’piesa originala a unul autor ca d. Polizu, pe care a primit-o dupa matura chibzuinta si in special a unei piese cu subiectul si tendinta piesei ,.PAminte ? Sa examinam: . Eu nu cunosc alta motivare publica a prezentei in capul Teatrului a actualului director de cit declaratia din Camera a Onorabilului d. ministru al instructiunei cum ca „prefera deficitul material, cel in moral" si ca intelege sA ajute din toate puterile lucrarile autorilor nationali. Pe cit sustine insagi directa, Teatrul National n’ar fi actualmente un deficit material, ba ar fi chiar in stare financiara prospera. Cu atit mai mult, deci, trebue sa ne intrebam ce rost poate avea observatia cA piesa d-lui Polizu n’ar aduce parale Teatrului ? Dar jucind-o, poate ca ar impune-o directia, caci si aceasta se poate in anumite imprejurari. Si atunci ma intreb : este aceasta o piesa pe care datoare chiar era directia sa faca tot posibilul ca s’o impue ? Si raspund : desigur ca da. Piesa aceasta ataca problema pamintului de la noi, cu totul in directia si tendinta pe care, publicamente, actualii guvernanti ai statului au declarat ca inteleg s’o indrumeze. Este o piesA care face apologia ebginilor satesti, a activitatei extragcolare a invatatorilor, a bancilor populare, a suprimarei arendusiei, idei conducatoare ale guvernantilor si ale aceluiasi parlament care a cerut si obtinut plecarea fostului director al Teatrului. E tot ce poate fi mai firesc ca succesorul sau, fost el insuisi membru al Camerei si avind indicatiuni clare atit din partea ei cit si din aceea a ministrului, sa lucreze potri-