Adevěrul, iunie 1911 (Anul 24, nr. 7802-7830)

1911-06-11 / nr. 7812

Anul X&lV-ea Ho. 7812 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU (PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: J» **» • .........................................................Lei 20.­Vrei twat............................................................ c­_ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătate „ 12/40 «"♦K­ Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi 6 Bani Exemplarul Sâmbătă 11 Iunie 1911 Junimiștii și politica d­e afaceri a liberalilor Cum se explică atitudinea guvernului — Dacă guvernul d-lui Carp venea în alte condițiuni la cîrmă, dacă făcea astfel de alegeri, dacă carpiștii n’ar avea la activul opozițiunei lor un cartel rușinos cu libe­ralii în scop de a distruge partidul con­servator-democrat, dacă, în sfîrșit, am a­­vea un guvern puternic cu autoritate mo­rală neștirbită, popular și cu perspectiva de a guverna cel puțin o legislatură, fi­rește că unui astfel de guvern iar fi foar­te lesne să schimbe politica economică și financiară a liberalilor, adică să pună frig pe deoparte celor cari conduc azi partidul liberal împedecîndu-l de a mai acapara pentru o anumită grupare din partidul liberal, pentru o mină de oa­meni, toate întreprinderile publice, iar pe de altă parte foarte ușor ar fi partidului conservator să dea o nouă directivă în ex­ploatarea avuției naționale care nu a încă­put încă pe mîna liberalilor. Cum însă guvernul d-lui Carp și parti­dul care s’a înjghebat repede în jurul a­­cestui cabinet, nu prezintă garanții de viață și nu au forța morală, nici chiar elementele de luptă ce se cer în aseme­nea împrejurări, nimeni nu se așteaptă la lovituri mari din partea carpiștil­or. In afacerea tramvaiului, care este la ordinea zilei, ar fi într’adevăr extraordi­nar, ca guvernul să sufere un eșec. Nu un guvern, un singur om, dar un om de acțiune și hotărît, ar putea să triumfe cu sprijinul opiniei publice, de­­num­ind modul cum societatea comunală de tramvaie a spoliat primăria București. Prin urmare în ce privește această cam­panie, în chestia tramvaiului, nici nu se poate concepe o batere în retragere, cel mai mic eșec din partea guvernului. Nu numai d. Marghiloman ar cădea în luptă, dar întregul guvern ar­e și ridiculizat dacă n’ar fi în stare să reziste liberalilor față de un asemenea jaf pe deplin dovedit, așa de edificată asupra politicei financia­re și economice a liberalilor, în special a brătieniștilor, în ca­ gogorița aceasta cu străinii nu mai are absolut nici un efect. S’a deșteptat toată lumea și a înțeles manopera liberală. Azi se respinge cu dez­gust învinuirea că toți acei cari critică a­­facerile national-liberale sunt în solda străinilor. Judecind după acest mod de apărare conservatorii, takiștii, toți acei cari nu fac politică și cari nu aprobă directiva li­berală în chestiile financiare și economi­ce, toți aceștia nu sînt romîni, sau ceva mai grav sînt romîni vînd­uți străinilor. Numai liberalii sînt romîni și numai afa­cerile lor sînt curat romînești. Platforma aceasta de luptă a dat fali­ment, învinuiri de asemenea calibru sînt azi primite cu zîmbete de compăti­mire. Cu asemenea gogorițe nu se mai pot mișca nici bătăușii partidului, necum massele. Azi toată lumea e pe deplin edificată asupra politicei plină de duplicitate a li­beralilor cînd e vorba de acaparat afaceri. Azi lumea știe că majoritatea acțiunilor Băncei Naționale sînt în mîinile străinilor, ceea ce nu împiedecă pe liberalii cari con­duc această instituție să speculeze în chipul cel mai nerușinat privilegiul do­­bîndit de la stat. Azi toată lumea știe că odinioară și tramvaiul vechi acel al străinilor, a fost o admirabilă afacere pen­tru comună câtă vreme au stat în consi­liul de administrație alături de străini și cei mai de seamă fruntași ai liberalilor. In sfîrșit, azi se cunosc toate trucurile la cari recurg liberalii ca să nu lipsească din nici o întreprindere de la noi. Au criticat brătieniștii, în cap cu d. Vintilă Brătianu, participarea romînilor în consiliile de administrație ale societăți­lor cu capital străin, dar nu au venit cm și au adoptat vechea tactică de opoziție național-liberală cînd e atacată o fortă­reață liberală, tactica de a denunța... na­țiune! că guvernul e în solda străinilor cari vor să pună mîna și­ pe tramvaie. Tactica aceasta nu mai prinde, a fost definitiv dejucată și opinia publică e azi de slab ar fi guvernul și ori­cu altă timi­ditate ar proceda față fie liberali, nu se poate să­ nu triumfe interesele comunei București față de cel mai nerușinat ghe­­șefi care s’a văzut la noi. a. w. n azbitii Traiul și Tramwayul In urlătorile „Dinastiei“ tramwayane, prin­tre urletele ce scot în afacerea electrică a tramwayelor, am găsit și un argument: — Tramwayul va osteni traiul! M’am întrebat, dacă nu cum­va an rezon cel ce urlă astfel în jurul emisiunilor Tram­­wayului și am ajuns la concluzia că argu­mentul e decisiv. Nu căutați că pentru îmbunătățirea traiu­lui, „Dinastia“, cînd era la putere, nu se dă­dea jos din automobilele statului. De îndată însă ce s’a dat jos de la putere, s’a urcat în tramway — și acum urlă, că dacă o dă jos și din tramway, se scumpește traiul! — Incontestabil ! Pentru „Dinastie“ tram­­wayul va osteni traiul. Vorba aia. — Traiu, neică, cu banii tramwayului! Pac. Consecințele alegerilor din Austria Cîteva reflexii și cu privire la politica țarei noastre Rezultatele alegerilor pentru Camera a­­ustriacă, au de data aceasta o semnifica­ție­ deosebită. Partidul creștin-social a c­osl zdrobit dintr’însele, iar majoritatea în Parlament o vor avea partidele demo­cratice și liberale. Pe noi rezultatul acesta nu ne-a Sur­inam Democrați convinși, partizani con­vinși ai ideilor liberale,­­ noi știm că resuscitarea unor idei și apucături medie­vale, poate avea un succes momentan, dar că focul acesta se stinge repede pen­tru a lăsa cale deschisă progresului, pe care l-a oprit o clipă în loc. Era natural ca creștinii­ sociali din Vie­nn­a, ca reacționarismul, clericalismul și an­­tisemitismul lor să nu poată supraviețui doctorului Lueger. At Dar succesul democrației și liberalis­mului din Austria, nu e un fenomen izo­lat. Vre-o două decenii reacționarismul se manifestase în toate țările Occidentu­lui și se erijase în stăpîn. Acum i-a sunat însă ora sfîrșitului. La Viena a fost zdrobit. La apropiate­le alegeri germane se va întîmpla la fel. Tot așa în Belgia. In Italia liberalismul și democrația au ajuns la cîrmă. Portuga­lia s’a proclamat republică. Spania a che­mat pe liberali în fruntea trebilor statu­lui. Oare acest mare triumf al ideilor democratice și liberale poate fi trecut cu vederea ? Și oare noi romînii nu trebue s­ă tragem nici o învățătură dintr’însul? * ... * * Noi de mult am criticat pe politicianii noștri cari credeau că pot baza politica noastră externă pe partidul creștin social­­ austriac. Baza aceasta era o bază de­­ nisip. Sintern un stat care datorește existența sa ideilor democratice și liberale, cari au biruit cu vărsarea a mult singe generos Sintern un stat tînăr și relativ mic, un popor cu idealul politic încă nerealizat! Avem deci nevoie de simpatiile Europei. Avem nevoie nu de simpatiile agitatori­lor cari afită instinctele unite, ci de ale reprezentanților progresului, căci al aces­tora este viitorul. Politica noastră și internă și externă, trebuie să fie stăpînită de acel spirit de liberalism și de progres, fără de care în­suși statul nostru nu s’ar fi putut înche­ga și fără de care nici idealul nostru na­țional nu se va putea realiza. Rezultatul alegerilor din Viena are deci și pentru țara noastră și pentru cauza romînească o semnificație, de care oame­nii noștri politici responsabili vor, ști de­sigur să-și dea seamă. Să ne raliăm­ la po­litica largă, democratică, de progres, care își reia acum cursul, un moment oprit, în Europa! E. Repaosul și falimentele Ia congresul Camerelor de comerț ce s’a ținut la Ploești, d-1 ministru Nenițescu, în susținerea tezei pentru desființarea re­­paosului duminical a spus că, repaosul duminical complect este o cauză a înmul­­țirei falimentelor. Frauduloșii, car­^ stau la Văcărești sau aiurea și acei cari sînt pe cale de a înceta plățile, desigur au su­­rîs mefistofelic, cînd au citit.... apărarea ce le-o face ministrul comerțului. Ce va fi mai ușor, pentru avocații în cauză, de­cit, în pledoariile lor, să adauge cam următoarele: „Domnilor judecători! Clientul meu nu ar fi ajuns pe banca a­­cuzaților, dacă n’ar fi existat repaosul duminical! El nu e victima concurenței, nici a capitalului mare; el e victima... funcționarilor comerciali, a legei repao­­sului”. Serios să fie? Oare înainte de a fi repaosul duminical complect, nu existau falimente? A dispărut concurența? Negus­torul mare trăește într’o bună armonie cu cel mic? Crizele economice, au dispă­rut? Banul s’a eftinit și este la îndemîna tuturor comercianților? etc. etc. Evident că nimic din toate acestea nu s’a întîmplat. Atunci? N’ar fi mai bine ca să se studieze ches­tia chiriilor enorme și a dărilor și paten­telor în legătură cu falimentele? N. B. Log. tramwaelor comunale I. OE AL. GIURGU Cuvintele bombastice de „concesiune la străini“, „comuna robită lui Allard „ C­ie” și altele de acestea sunt destinate, să producă un efect respingător asupra vul­gului,­ asupra oamenilor nepricepuți în chestii economice și chiar comerciale, precum cuvintele ademenitoare de „so­cietate românească”, „regie proprie”, „so­­cietate romînească cu participarea comu­nei sînt întrebuințate cu o tendință con­trarie, de simpatizare a întreprinderii. Cu cete dinții, șarlatanii politico-gheșef­­tar! caută­ să înfățișeze pe partizanii unei concesiuni ca pe niște anti-romîni, anti­­patrioțî, vînduțî străinilor, pe cînd adep­ții societăților „romînești” și a altor com­­binațiunî cu firme patriotico-libe­rale ur­mează să treacă în ochii vulgului ca sin­gurii patrioți și iubitori de neam în țara asta. Dar toate astea nu sunt, cum zice Ham­let, de ci­ cuvinte și iar cuvinte, cuvinte goale, adesea cuvinte reci și nu trebuie să impresioneze, necum să sperie pe oa­menii cari raționează. Țara asta a făcut progrese, cel puțin printre păturile chemate să judeca discu­­siunile de felul acesta și au trecut vremu­rile cînd puteai să sperii pe cetățeni cu fraze ca : „Romînia aruncată cu lanțurile de mîini la picioarele lui Andrasy”. Numai liberalii se pare că mi-și dau seama de evoluțiunea ce s’a produs în so­cietatea noastră și se cred tot la 58. A susține că numai ei sînt pa­rioțî, că numai ei voesc binele tărei, cit numai ei ștm cum se poate dobîndi a­.­.. t bine, pe cînd bărbații de frunte ai celorlalte partide sînt în slujba străinilor sau că n’au nici o ideie de legile econ­mice și comerciale, e o prea mare îndrozneală pentru zilele în cari trăim. X. E mai mult de­cit îndrăznir*A­ e o nesimtinț ă * liniilor de tramvai pe o perioadă de 40 de ani, fără ca comuna să deburseze un ban ? Lucrul acesta îl știm din propunerile ce s’au făcut comunei în anii precedenți. Există un proces-verbal al unei sub-comi­­siuni teh­nice din 1904, compusă din d-nii : ingineri Th. Dragu, M. Zahariad- Olmazu și D. Poenaru, sub-comisiune care era o emanațiune a comisiunei co­munale din care făceau parte d-nii : I. Saita, G. Costescu-Comăneanu, D. Ma­lac Dr. I. Radovici și G. Brătianu. E­­xistă apoi un caet de sarcini pentru con­struirea și exploatarea de tramvaie elec­trice în București, și există în fine un foarte circumstanțial și foarte documen­tat raport al d-lui Al. Davidescu, directo­rul serviciilor teh­nice ale comunei Bu­curești, asupra propunerilor făcute Pri­măriei pentru concesiunea exploatării de tramvai electrice pe o perioadă de 38 de ani de către diferite societăți, printre care și actualele societăți de tramvai. Din acest raport se vede că aceste so­cietăți ofereau comunei, fără ca aceasta să risce măcar un ban, ci numai în schim­bul concesiunii dreptului regalian pe 38 de ani, o redevență fixă anuală și pe de­a­­supra o participare largă la beneficiile nete. Redevențele fixe variau între 3 și 6 sute de mii de lei anual, iar totalul rede­­vențelor fixe adunate cu produsul parti­cipării la beneficiile nete, reprezintau pentru comună, in perioada acestor 38 de ani suma respectabilă de 105.961.500 lei. (Ultima ofertă). Să zicem că veniturile comunei din a­ceasta concesiune ar fi fost în mijlocie numai de 2 milioane și jumătate pe an, fără ca ea să depună o paza. Aceasta ar reprezintă un capital de 50 milioane. Cînd e vorba "de un serviciu "cununar, cum e bună­oară acela al­ luminatului sau al transportului în comun pe străzile o­­rașului, trebue să se aibă în vedere înain­te de toate interesele comunei și­ intere­sele publicului. In chestia transportului în comun, care ne preocupă, treb­e să avem în vedere nu numai cîștigul cel mai mare pe care-1 poate realiza comuna, res­­pectînd în acelaș timp intersele publicu­lui călător, ci și influența traseurilor asu­pra dezvoltării orașului, estetica și în fine interesul obștesc din punctul de­ vedere al circulației pe strade. Căci stridile sunt făcute ca să umble pe ele toată lumea, și echipagiul boem­lui și automobilul parve­nitului și carul cu boi al țăranului, și pe­­destrașii din toate clasele. Votul cerceta dacă prin soluția p­e care a dat-o consiliul comunal liberal­­ acestei chestiuni s’au­ respectat aceste interese și dacă nu s’ar­ fi putut găsi o soluțiune mai bună din toate punctele de vedere. Să începem cu partea financiară. Noua societate a tramvaelor comunale pe care o voi fi întitula de aci înainte S. T. B., se constituie cu um capital de 12­ mi­lioane, din care jumătate vărsat de co­muna București, pentru exploatari atît a nouilor rețele de tramvai din București cit și a liniilor vechi, după expirarea con­cesiunii actualelor societăți, întrebuințînd numai tracțiunea mecanică. In trei ani de la formarea societăței că va fi obligată a pune în exploatare cel puțin 10 km., de linii noui, și tot în trei ani de la expirarea vechilor conce­siuni va trebui să aplice tracțiunea me­canică și liniilor vechi. Durata societății e de 40 de ani. Beneficiile vor fi împărțite în chipul următor: 3 la sută pentru membrii consiliului de administrație,­­1 la sută censort și 2 la sută pentru ca­sa de pensiune a perso­nalului. Beneficiile exploatării, după ce se vor deduce toate cheltuielile, tantiemele de mai sus, amortizările și dobînda de 5 la sută atribuite capitalului, se vor repartiza în modul următor: 10 la sută pentru formarea unui fond de rezervă, iar din sold un sfert comune! trei sferturi acționarilor pînă la 8 la sută, în care intră și dobînda sus menționată. Prisosul de 8 la sută se va împărți: O jumătate comune­ și o jumătate ac­ționarilor, de la 8 la sută în sus pînă la 12 la sută, iar prisosul de la 12 la sută în sus, trei sferturi comune! și un sfert S. T. B. Iată cum­ sînt trăsurile principale. Care este acum aportul fiecărei părți, adică al comune! și al acționarilor? Ca numerar, atît comuna, cit și acțio­narii depun un capital egal (în prevede­rea că comuna va participa cu jumătate capitalul). Insă comuna mai aduce un a­­port considerabil, pe care nu-l aduc ceilalți acționari : dreptul regalian, monopolul a­­șezării liniilor pe strade, care reprezintă un capital mul­t mai mare de­cât întregul capital numerar. La cit se poate evalua a­­cest capital, acest drept regalian, pe care comuna îl aduce ca aport în această în­treprindere, peste capitalul bănesc ? Ca să-l putem prețui, trebue să ne întrebăm ,e redevente ar fi dat comunei o societa­te căreia i s’ar fi concesionat exploatarea —3(< i­ f­a­ce ver un­ „Poporul“ Dlui Vintilă și rația mi vede că ..Poporul român se ridică“... pentru tramwaiele „Di­nastiei“. Inclusiv , poporu­l ucis de guvernul „Di­nastiei în 1907! Alterd­e furios rău­ fratele Vintilă contra lui.... Allard! Se vede c’All­arde rău­! Deviza! De cînd e încolțită cu gheșeftul tmmwa­­yului, „Dinastia“ jonglează iar pe tema de­vizei „Romînia a Romînilor“ Negreșit că ..Romînia a Romînilor“ și nici­de­cum: „Romînia a gheș­etarilor“i­ ­­ar­ui­ Rigoletto Urlă „Dinastia” Rău știe să-și ascundă Dinastia usturi­mea, cînd „Adevărul” o atinge unde o doare — și nicăirî nu o doare mai cum­plit decit la capitolul întreprinderilor, ca să nu zicem al gheșefturilor. E un urlet ca , din gură de șarpe, cu spume la gură, cu gesturi dezordonate; toate nepu­tiuiri­le au­­ fost coalizate ; insultele personale curg, toate conturziunile stilistice ale ra­taților din pressa brătienistă sunt puse la contribuție — și asta pentru un singur motiv — ce e drept, foarte serios! In ade­văr, în loc să urle, Adevărul discută foar­te calm, dar foarte documentat splendi­dul gheșefi al Dinastiei Brătianu în ches­tia societate­ de Tramwaye. Și cu cit va urla Dinastia mai cumplit și prin maî multe guri, cu atîta no! vom fi tot mai calm! și mai documentat!. In locul fra­zeologie! șarlatănești și a scremăturilor h­umoristice de dinnainte de Nae Orășa­nu, vom pune sub ochi!, și a oamenilor competent! și a masselor populațiune! fapte și cifre cari vor dovedi cum se în­tinde peste tot ce e avere­a statului, jude­țelor și comunelor, caracatița brătienistă și cum afacerea tramvaielor este un jaf fără seamăn în averea Comunei Bucu­rești. „Dinastia” va urla și nu o vor auzi nici ce­ o sută de abonat! cu de-a sila al „presei partidului”. Adevărul va vorbi și toată lumea îl va citi și asculta. Fiind­că, precum prea bine îi spune d-nu Vin­tilă Brătianu, el e „cunoscutul ziar Ade­vărul" și nu necunoscutele foi care se căznesc și se zbat cu atîta neputință în atmosfera de impopularitate și antipatie ce crește zi cu zi în jurul „Dinastiei” de zărafi și speculatori, care a acaparat par­tidul liberal și-l duce la perre. ---------------------------------­ p. 0. CERE! la toți librarii si de 9­9­1 positarii de ziare Revista Miod­es cea mai bogată și elegantă publicațiune a Wladeî. CHESTIA ZILEI Par nobile fratrum ! Ionel (către Primat): In brațele mele, frate, ți jos ea cei ce-ți bagă nasul în afacerile particulare ți private !! G­ rîul romînesc — O lucrare importantă — „Gni! romînesc.—Răspuns d-luî prof Dr. Th. Kosutany, do dr Al. Zaharia: m­osesor de chimie agricolă la Un­versitatea din București“ —­­ un excelent­­ recoltele ant­i­universitar, rezultatele a­­robe de griü, dela mari cit și aeia mici cultivatori. Acest studiu a fost premiat anul trecut de Academia ro­­mnină cu premiul Lazăr. In ultimul capi­tol al voluminoasei sale lucrări, d. dr. Zaharia se ocupa și de vecinii noștri, un­gurii, arătînd cum la expoziția Mileniu­lui, aceștia au înfățișat drept imagină a griului romînesc, o probă de griu inferi­or sub toate privințele griului mediu ro­mînesc. Apoi d. dr. Zaharia se ocupă și de lucrarea d-rului Th. Kosutăny, direc­torul institutului de chimie ungar, despre „Grîul și făina ungurească”, arătînd to­tala lipsă de obiectivitate științifică a a­­cestuia, atunci cînd afirmă cum că grîul romînesc este în trecut, sub toate privin­țele de cel unguresc. De altfel aceiași părere o aveai­ și stră­ini­ despre lucrarea d-rului Kosutăny. Astfel, referentul revistei „Zeitschrift für angewandte Chemie”, organul societății chimiștilor germani, arată că lucrarea d-rului Kosutăny are la bază o tendință șovinistă, iar nici de­cum nepărtinirea cerută în scrierile științifice.­­ " La critica științifică obiectivă făcută de d. dr. Zaharia, lucrărei chimistului un­gur, acesta răspunse prin ziarele specia­liste ungare și germane cu atîta șovinism și într’un mod atît de puțin obicinuit în lumea științifică, în cit d. dr. Zaharia se văzu nevoit să dea la lumină răspunsul de care ne vom ocupa în recenzia de față. Pe lângă articolele d-rului Kosutăny, pe care d. dr. Zaharia le analizează în răspunsul sau, mai t­reime să atragem lu­area aminte a cititorilor și asupra celor scrise de ziarele ungurești în această chestie. Astfel, în „Molnărok-Lapja” citim : ,,Neastîmpăr romînesc. Se pare că am reușit de astă dată să lovim temeinic pes­te degete pe d-nii romîni. Ziarul „Mol­­nărok-Lapja” a fost cel dintiiű care a de­mascat înșelătoria și scamatoria șireată pe care Zaharia, profesorul de la univer­sitatea din București, a săvîrșit-o, de­si­gur însărcinat de guvernul român, într’o lucrare a sa prin care ocărăște în terme­ni! ce! mai batjocoritor! grîul maghiar și glorifică pînă la cer chimionul din Ro­mînia botezat griu”. Iar mai departe, ci­tim : ,,In coloanele ziarului nostru însă, învățatul griului și făinei maghiare, ves­tit în toată lumea, profesorul Kosutăny, a demascat temeinic scamatoria romî­nească, așa că chiar guvernul român a căpătat de astă-dată dureri de cap”. Toate aceste „perle de stil”, d. dr. Za­haria le-a strîns într’un capitol special din răspunsul sau, acel „al insolenței ungurești”. De altfel nici polemica „științifică” a d-rului Kosutăny nu este mai prejos, iată cari sînt principalele sale abona­ți­uni : 1. In Romînia se întrebuințează sămîn­­ță de gria care se importă din Ungaria. 2. Romînia nu produce griu atît de bun ca Ungaria, de­oarece grîul romînesc crește sub o temperatură mai scăzută de­cit cel unguresc. 3. Cum că grîul romînesc este inferior celui unguresc, — scrie dr. Kosutăny — rezultă din compararea rezultatului ana­lizei griului unguresc, cu rezultatele a­­nalizelor griului romînesc, analize făcute de d. dr. Zaharia. D. dr. Zaharia răspunde în mod foarte afirmațiuni­c secundar amănunți :■*: aces celorlalte — de or cari chimist"D ■”«. sale. Vom rezuma foarte pe scurt, răspunsul strălucit pe care *i. ur. Zaharia ( Ráá­lini) afiu mior reproduse mai sus. *• 1. Spre a dovedi că în Romînia se în­trebuințează griu unguresc pentru să­­mință, chimistul ungur citează denumi­rile a două varietăți de griu : cel bălan de toamnă, zis și de Banat și cel zis de Tisa. Această afirmațiune este neserioasă, de­oarece aceste denumiri nu arată alt­ceva de­cit că origina acestor două vari­etăți de griü ar fi fost cînd­va Banatul sau ținuturile Tisei. De altfel acest prim argument al d-ru­­lui Kosutăny, i s’a părut lui­ însuși așa de slab, în­cit pentru a aduce unul mai puternic nu s’a sfiit să comită un fals. Intr’adevăr, d-rul Kosutăny scrie în zia­rele specialiste germane și ungurești cum că Romînia importă din Ungaria 100.000 pînă la 800.000 chintale de grin anual. D. dr. Zaharia arată, după statistica un­gară, că maximul importat din Ungaria a fost de 830 chintale (în 1905), în alți ani importîndu-se cantități derizorii ca 6, 7, 9 chintale, etc. După părerea d-lui Morandini, directorul statisticei comerci­ale din ministerul de finanțe, aci nu poate fi vorba de import propriu zis ci de un simplu trafic între localitățile de gra­niță. De altfel, chiar cu cele 830 chintale s’ar fi putut semăna de-abia vre-o 550 hectare din cele 1.837.000 cultivate, în mediu, în ultimii ani. Dar d. dr. Zaharia nu se mulțumește să arate falsul comis de chimistul ungur, ci arată și cantități­le de griü romînesc importate de morile ungurești. Aceste cantități se urcă pînă la 2.760.000 chintale (in 1009). Privind această cifră, nu te poți opri să nu te întrebi: dacă grîul romînesc nu este de­cit un „chimion”, de ce îl îndră­gesc morarii unguri într’atîta ? !... * 2. Spre a susține că grîul romînesc crește în împrejurări de climă neprielni­ce, d-rul Kosutăny susține că lanțul Gar­­pafilor răcește ținuturile Romîniei pe cari se cultivă griü. D. dr. Zaharia arată lipsa de bază a acestei afirmațiuni, com­­parînd datele Observatoarelor meteorolo­gice, român și ungar. Din tabelele date de d. dr. Zaharia, oricine poate vedea că clima cîmpiilor producătoare de griu ale Romîniei este mai continentală de­cît a­­ceia a Alföld-ului ungar, așa­dar, grîul romînesc crește în condiții mai prielnice de­cît cel unguresc. 3. D-rul Koșutăny vrînd să arate supe­rioritatea griului unguresc, compară a­­nalizele ce le-a făcut, în număr foarte mic de altfel (53 anual), cu cele făcute de d. dr. Zaharia. Dar și aci face un lucru cu totul necorect și anume: compară re­zultatele analizei a cîtor­va probe ungu­rești, excepționale, — de pe moșiile con­­ților Chotek și Esterházy și ale școalei de agricultură, — cu mediile făcute de d. dr. Zaharia pe județe, adică cu griul ro­mînesc mijlociu. Acestea sînt, pe scurt, punctele princi­pale ale interesantului răspuns al d-lui dr. Zaharia. Cititorul n’are de­cît să răs­foiască acest răspuns și va vedea din fac­similele și clișeele reproduse acolo, probe de polemică „științifică” ungurească, fal­­sificări de citații, calcule greșite, etc. etc. Este foarte bine că acest răspuns, scris într-un stil foarte vioiu, a fost publicat și în limbile franceză și germană, pentru ca să se vadă și în străinătate cum se face polemica „științifică” ungurească. Sold«

Next