Adevěrul, iunie 1911 (Anul 24, nr. 7802-7830)
1911-06-11 / nr. 7812
Anul X&lV-ea Ho. 7812 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU (PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: J» **» • .........................................................Lei 20.Vrei twat............................................................ c_ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătate „ 12/40 «"♦K Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi 6 Bani Exemplarul Sâmbătă 11 Iunie 1911 Junimiștii și politica de afaceri a liberalilor Cum se explică atitudinea guvernului — Dacă guvernul d-lui Carp venea în alte condițiuni la cîrmă, dacă făcea astfel de alegeri, dacă carpiștii n’ar avea la activul opozițiunei lor un cartel rușinos cu liberalii în scop de a distruge partidul conservator-democrat, dacă, în sfîrșit, am avea un guvern puternic cu autoritate morală neștirbită, popular și cu perspectiva de a guverna cel puțin o legislatură, firește că unui astfel de guvern iar fi foarte lesne să schimbe politica economică și financiară a liberalilor, adică să pună frig pe deoparte celor cari conduc azi partidul liberal împedecîndu-l de a mai acapara pentru o anumită grupare din partidul liberal, pentru o mină de oameni, toate întreprinderile publice, iar pe de altă parte foarte ușor ar fi partidului conservator să dea o nouă directivă în exploatarea avuției naționale care nu a încăput încă pe mîna liberalilor. Cum însă guvernul d-lui Carp și partidul care s’a înjghebat repede în jurul acestui cabinet, nu prezintă garanții de viață și nu au forța morală, nici chiar elementele de luptă ce se cer în asemenea împrejurări, nimeni nu se așteaptă la lovituri mari din partea carpiștilor. In afacerea tramvaiului, care este la ordinea zilei, ar fi într’adevăr extraordinar, ca guvernul să sufere un eșec. Nu un guvern, un singur om, dar un om de acțiune și hotărît, ar putea să triumfe cu sprijinul opiniei publice, denumind modul cum societatea comunală de tramvaie a spoliat primăria București. Prin urmare în ce privește această campanie, în chestia tramvaiului, nici nu se poate concepe o batere în retragere, cel mai mic eșec din partea guvernului. Nu numai d. Marghiloman ar cădea în luptă, dar întregul guvern are și ridiculizat dacă n’ar fi în stare să reziste liberalilor față de un asemenea jaf pe deplin dovedit, așa de edificată asupra politicei financiare și economice a liberalilor, în special a brătieniștilor, în ca gogorița aceasta cu străinii nu mai are absolut nici un efect. S’a deșteptat toată lumea și a înțeles manopera liberală. Azi se respinge cu dezgust învinuirea că toți acei cari critică afacerile national-liberale sunt în solda străinilor. Judecind după acest mod de apărare conservatorii, takiștii, toți acei cari nu fac politică și cari nu aprobă directiva liberală în chestiile financiare și economice, toți aceștia nu sînt romîni, sau ceva mai grav sînt romîni vînduți străinilor. Numai liberalii sînt romîni și numai afacerile lor sînt curat romînești. Platforma aceasta de luptă a dat faliment, învinuiri de asemenea calibru sînt azi primite cu zîmbete de compătimire. Cu asemenea gogorițe nu se mai pot mișca nici bătăușii partidului, necum massele. Azi toată lumea e pe deplin edificată asupra politicei plină de duplicitate a liberalilor cînd e vorba de acaparat afaceri. Azi lumea știe că majoritatea acțiunilor Băncei Naționale sînt în mîinile străinilor, ceea ce nu împiedecă pe liberalii cari conduc această instituție să speculeze în chipul cel mai nerușinat privilegiul dobîndit de la stat. Azi toată lumea știe că odinioară și tramvaiul vechi acel al străinilor, a fost o admirabilă afacere pentru comună câtă vreme au stat în consiliul de administrație alături de străini și cei mai de seamă fruntași ai liberalilor. In sfîrșit, azi se cunosc toate trucurile la cari recurg liberalii ca să nu lipsească din nici o întreprindere de la noi. Au criticat brătieniștii, în cap cu d. Vintilă Brătianu, participarea romînilor în consiliile de administrație ale societăților cu capital străin, dar nu au venit cm și au adoptat vechea tactică de opoziție național-liberală cînd e atacată o fortăreață liberală, tactica de a denunța... națiune! că guvernul e în solda străinilor cari vor să pună mîna și pe tramvaie. Tactica aceasta nu mai prinde, a fost definitiv dejucată și opinia publică e azi de slab ar fi guvernul și oricu altă timiditate ar proceda față fie liberali, nu se poate să nu triumfe interesele comunei București față de cel mai nerușinat gheșefi care s’a văzut la noi. a. w. n azbitii Traiul și Tramwayul In urlătorile „Dinastiei“ tramwayane, printre urletele ce scot în afacerea electrică a tramwayelor, am găsit și un argument: — Tramwayul va osteni traiul! M’am întrebat, dacă nu cumva an rezon cel ce urlă astfel în jurul emisiunilor Tramwayului și am ajuns la concluzia că argumentul e decisiv. Nu căutați că pentru îmbunătățirea traiului, „Dinastia“, cînd era la putere, nu se dădea jos din automobilele statului. De îndată însă ce s’a dat jos de la putere, s’a urcat în tramway — și acum urlă, că dacă o dă jos și din tramway, se scumpește traiul! — Incontestabil ! Pentru „Dinastie“ tramwayul va osteni traiul. Vorba aia. — Traiu, neică, cu banii tramwayului! Pac. Consecințele alegerilor din Austria Cîteva reflexii și cu privire la politica țarei noastre Rezultatele alegerilor pentru Camera austriacă, au de data aceasta o semnificație deosebită. Partidul creștin-social a cosl zdrobit dintr’însele, iar majoritatea în Parlament o vor avea partidele democratice și liberale. Pe noi rezultatul acesta nu ne-a Surinam Democrați convinși, partizani convinși ai ideilor liberale, noi știm că resuscitarea unor idei și apucături medievale, poate avea un succes momentan, dar că focul acesta se stinge repede pentru a lăsa cale deschisă progresului, pe care l-a oprit o clipă în loc. Era natural ca creștinii sociali din Vienna, ca reacționarismul, clericalismul și antisemitismul lor să nu poată supraviețui doctorului Lueger. At Dar succesul democrației și liberalismului din Austria, nu e un fenomen izolat. Vre-o două decenii reacționarismul se manifestase în toate țările Occidentului și se erijase în stăpîn. Acum i-a sunat însă ora sfîrșitului. La Viena a fost zdrobit. La apropiatele alegeri germane se va întîmpla la fel. Tot așa în Belgia. In Italia liberalismul și democrația au ajuns la cîrmă. Portugalia s’a proclamat republică. Spania a chemat pe liberali în fruntea trebilor statului. Oare acest mare triumf al ideilor democratice și liberale poate fi trecut cu vederea ? Și oare noi romînii nu trebue să tragem nici o învățătură dintr’însul? * ... * * Noi de mult am criticat pe politicianii noștri cari credeau că pot baza politica noastră externă pe partidul creștin social austriac. Baza aceasta era o bază de nisip. Sintern un stat care datorește existența sa ideilor democratice și liberale, cari au biruit cu vărsarea a mult singe generos Sintern un stat tînăr și relativ mic, un popor cu idealul politic încă nerealizat! Avem deci nevoie de simpatiile Europei. Avem nevoie nu de simpatiile agitatorilor cari afită instinctele unite, ci de ale reprezentanților progresului, căci al acestora este viitorul. Politica noastră și internă și externă, trebuie să fie stăpînită de acel spirit de liberalism și de progres, fără de care însuși statul nostru nu s’ar fi putut închega și fără de care nici idealul nostru național nu se va putea realiza. Rezultatul alegerilor din Viena are deci și pentru țara noastră și pentru cauza romînească o semnificație, de care oamenii noștri politici responsabili vor, ști desigur să-și dea seamă. Să ne raliăm la politica largă, democratică, de progres, care își reia acum cursul, un moment oprit, în Europa! E. Repaosul și falimentele Ia congresul Camerelor de comerț ce s’a ținut la Ploești, d-1 ministru Nenițescu, în susținerea tezei pentru desființarea repaosului duminical a spus că, repaosul duminical complect este o cauză a înmulțirei falimentelor. Frauduloșii, car^ stau la Văcărești sau aiurea și acei cari sînt pe cale de a înceta plățile, desigur au surîs mefistofelic, cînd au citit.... apărarea ce le-o face ministrul comerțului. Ce va fi mai ușor, pentru avocații în cauză, decit, în pledoariile lor, să adauge cam următoarele: „Domnilor judecători! Clientul meu nu ar fi ajuns pe banca acuzaților, dacă n’ar fi existat repaosul duminical! El nu e victima concurenței, nici a capitalului mare; el e victima... funcționarilor comerciali, a legei repaosului”. Serios să fie? Oare înainte de a fi repaosul duminical complect, nu existau falimente? A dispărut concurența? Negustorul mare trăește într’o bună armonie cu cel mic? Crizele economice, au dispărut? Banul s’a eftinit și este la îndemîna tuturor comercianților? etc. etc. Evident că nimic din toate acestea nu s’a întîmplat. Atunci? N’ar fi mai bine ca să se studieze chestia chiriilor enorme și a dărilor și patentelor în legătură cu falimentele? N. B. Log. tramwaelor comunale I. OE AL. GIURGU Cuvintele bombastice de „concesiune la străini“, „comuna robită lui Allard „ Cie” și altele de acestea sunt destinate, să producă un efect respingător asupra vulgului, asupra oamenilor nepricepuți în chestii economice și chiar comerciale, precum cuvintele ademenitoare de „societate românească”, „regie proprie”, „societate romînească cu participarea comunei sînt întrebuințate cu o tendință contrarie, de simpatizare a întreprinderii. Cu cete dinții, șarlatanii politico-gheșeftar! caută să înfățișeze pe partizanii unei concesiuni ca pe niște anti-romîni, antipatrioțî, vînduțî străinilor, pe cînd adepții societăților „romînești” și a altor combinațiunî cu firme patriotico-liberale urmează să treacă în ochii vulgului ca singurii patrioți și iubitori de neam în țara asta. Dar toate astea nu sunt, cum zice Hamlet, de ci cuvinte și iar cuvinte, cuvinte goale, adesea cuvinte reci și nu trebuie să impresioneze, necum să sperie pe oamenii cari raționează. Țara asta a făcut progrese, cel puțin printre păturile chemate să judeca discusiunile de felul acesta și au trecut vremurile cînd puteai să sperii pe cetățeni cu fraze ca : „Romînia aruncată cu lanțurile de mîini la picioarele lui Andrasy”. Numai liberalii se pare că mi-și dau seama de evoluțiunea ce s’a produs în societatea noastră și se cred tot la 58. A susține că numai ei sînt parioțî, că numai ei voesc binele tărei, cit numai ei ștm cum se poate dobîndi a... t bine, pe cînd bărbații de frunte ai celorlalte partide sînt în slujba străinilor sau că n’au nici o ideie de legile econmice și comerciale, e o prea mare îndrozneală pentru zilele în cari trăim. X. E mai mult decit îndrăznir*A e o nesimtinț ă * liniilor de tramvai pe o perioadă de 40 de ani, fără ca comuna să deburseze un ban ? Lucrul acesta îl știm din propunerile ce s’au făcut comunei în anii precedenți. Există un proces-verbal al unei sub-comisiuni tehnice din 1904, compusă din d-nii : ingineri Th. Dragu, M. Zahariad- Olmazu și D. Poenaru, sub-comisiune care era o emanațiune a comisiunei comunale din care făceau parte d-nii : I. Saita, G. Costescu-Comăneanu, D. Malac Dr. I. Radovici și G. Brătianu. Există apoi un caet de sarcini pentru construirea și exploatarea de tramvaie electrice în București, și există în fine un foarte circumstanțial și foarte documentat raport al d-lui Al. Davidescu, directorul serviciilor tehnice ale comunei București, asupra propunerilor făcute Primăriei pentru concesiunea exploatării de tramvai electrice pe o perioadă de 38 de ani de către diferite societăți, printre care și actualele societăți de tramvai. Din acest raport se vede că aceste societăți ofereau comunei, fără ca aceasta să risce măcar un ban, ci numai în schimbul concesiunii dreptului regalian pe 38 de ani, o redevență fixă anuală și pe deasupra o participare largă la beneficiile nete. Redevențele fixe variau între 3 și 6 sute de mii de lei anual, iar totalul redevențelor fixe adunate cu produsul participării la beneficiile nete, reprezintau pentru comună, in perioada acestor 38 de ani suma respectabilă de 105.961.500 lei. (Ultima ofertă). Să zicem că veniturile comunei din aceasta concesiune ar fi fost în mijlocie numai de 2 milioane și jumătate pe an, fără ca ea să depună o paza. Aceasta ar reprezintă un capital de 50 milioane. Cînd e vorba "de un serviciu "cununar, cum e bunăoară acela al luminatului sau al transportului în comun pe străzile orașului, trebue să se aibă în vedere înainte de toate interesele comunei și interesele publicului. In chestia transportului în comun, care ne preocupă, trebe să avem în vedere nu numai cîștigul cel mai mare pe care-1 poate realiza comuna, respectînd în acelaș timp intersele publicului călător, ci și influența traseurilor asupra dezvoltării orașului, estetica și în fine interesul obștesc din punctul de vedere al circulației pe strade. Căci stridile sunt făcute ca să umble pe ele toată lumea, și echipagiul boemlui și automobilul parvenitului și carul cu boi al țăranului, și pedestrașii din toate clasele. Votul cerceta dacă prin soluția pe care a dat-o consiliul comunal liberal acestei chestiuni s’au respectat aceste interese și dacă nu s’ar fi putut găsi o soluțiune mai bună din toate punctele de vedere. Să începem cu partea financiară. Noua societate a tramvaelor comunale pe care o voi fi întitula de aci înainte S. T. B., se constituie cu um capital de 12 milioane, din care jumătate vărsat de comuna București, pentru exploatari atît a nouilor rețele de tramvai din București cit și a liniilor vechi, după expirarea concesiunii actualelor societăți, întrebuințînd numai tracțiunea mecanică. In trei ani de la formarea societăței că va fi obligată a pune în exploatare cel puțin 10 km., de linii noui, și tot în trei ani de la expirarea vechilor concesiuni va trebui să aplice tracțiunea mecanică și liniilor vechi. Durata societății e de 40 de ani. Beneficiile vor fi împărțite în chipul următor: 3 la sută pentru membrii consiliului de administrație,1 la sută censort și 2 la sută pentru casa de pensiune a personalului. Beneficiile exploatării, după ce se vor deduce toate cheltuielile, tantiemele de mai sus, amortizările și dobînda de 5 la sută atribuite capitalului, se vor repartiza în modul următor: 10 la sută pentru formarea unui fond de rezervă, iar din sold un sfert comune! trei sferturi acționarilor pînă la 8 la sută, în care intră și dobînda sus menționată. Prisosul de 8 la sută se va împărți: O jumătate comune și o jumătate acționarilor, de la 8 la sută în sus pînă la 12 la sută, iar prisosul de la 12 la sută în sus, trei sferturi comune! și un sfert S. T. B. Iată cum sînt trăsurile principale. Care este acum aportul fiecărei părți, adică al comune! și al acționarilor? Ca numerar, atît comuna, cit și acționarii depun un capital egal (în prevederea că comuna va participa cu jumătate capitalul). Insă comuna mai aduce un aport considerabil, pe care nu-l aduc ceilalți acționari : dreptul regalian, monopolul așezării liniilor pe strade, care reprezintă un capital mult mai mare decât întregul capital numerar. La cit se poate evalua acest capital, acest drept regalian, pe care comuna îl aduce ca aport în această întreprindere, peste capitalul bănesc ? Ca să-l putem prețui, trebue să ne întrebăm ,e redevente ar fi dat comunei o societate căreia i s’ar fi concesionat exploatarea —3(< i face ver un „Poporul“ Dlui Vintilă și rația mi vede că ..Poporul român se ridică“... pentru tramwaiele „Dinastiei“. Inclusiv , poporul ucis de guvernul „Dinastiei în 1907! Alterde furios rău fratele Vintilă contra lui.... Allard! Se vede c’Allarde rău! Deviza! De cînd e încolțită cu gheșeftul tmmwayului, „Dinastia“ jonglează iar pe tema devizei „Romînia a Romînilor“ Negreșit că ..Romînia a Romînilor“ și nicidecum: „Romînia a gheșetarilor“i arui Rigoletto Urlă „Dinastia” Rău știe să-și ascundă Dinastia usturimea, cînd „Adevărul” o atinge unde o doare — și nicăirî nu o doare mai cumplit decit la capitolul întreprinderilor, ca să nu zicem al gheșefturilor. E un urlet ca , din gură de șarpe, cu spume la gură, cu gesturi dezordonate; toate neputiuirile au fost coalizate ; insultele personale curg, toate conturziunile stilistice ale rataților din pressa brătienistă sunt puse la contribuție — și asta pentru un singur motiv — ce e drept, foarte serios! In adevăr, în loc să urle, Adevărul discută foarte calm, dar foarte documentat splendidul gheșefi al Dinastiei Brătianu în chestia societate de Tramwaye. Și cu cit va urla Dinastia mai cumplit și prin maî multe guri, cu atîta no! vom fi tot mai calm! și mai documentat!. In locul frazeologie! șarlatănești și a scremăturilor humoristice de dinnainte de Nae Orășanu, vom pune sub ochi!, și a oamenilor competent! și a masselor populațiune! fapte și cifre cari vor dovedi cum se întinde peste tot ce e averea statului, județelor și comunelor, caracatița brătienistă și cum afacerea tramvaielor este un jaf fără seamăn în averea Comunei București. „Dinastia” va urla și nu o vor auzi nici ce o sută de abonat! cu de-a sila al „presei partidului”. Adevărul va vorbi și toată lumea îl va citi și asculta. Fiindcă, precum prea bine îi spune d-nu Vintilă Brătianu, el e „cunoscutul ziar Adevărul" și nu necunoscutele foi care se căznesc și se zbat cu atîta neputință în atmosfera de impopularitate și antipatie ce crește zi cu zi în jurul „Dinastiei” de zărafi și speculatori, care a acaparat partidul liberal și-l duce la perre. --------------------------------- p. 0. CERE! la toți librarii si de 991 positarii de ziare Revista Miodes cea mai bogată și elegantă publicațiune a Wladeî. CHESTIA ZILEI Par nobile fratrum ! Ionel (către Primat): In brațele mele, frate, ți jos ea cei ce-ți bagă nasul în afacerile particulare ți private !! G rîul romînesc — O lucrare importantă — „Gni! romînesc.—Răspuns d-luî prof Dr. Th. Kosutany, do dr Al. Zaharia: mosesor de chimie agricolă la Unversitatea din București“ — un excelent recoltele antiuniversitar, rezultatele arobe de griü, dela mari cit și aeia mici cultivatori. Acest studiu a fost premiat anul trecut de Academia romnină cu premiul Lazăr. In ultimul capitol al voluminoasei sale lucrări, d. dr. Zaharia se ocupa și de vecinii noștri, ungurii, arătînd cum la expoziția Mileniului, aceștia au înfățișat drept imagină a griului romînesc, o probă de griu inferior sub toate privințele griului mediu romînesc. Apoi d. dr. Zaharia se ocupă și de lucrarea d-rului Th. Kosutăny, directorul institutului de chimie ungar, despre „Grîul și făina ungurească”, arătînd totala lipsă de obiectivitate științifică a acestuia, atunci cînd afirmă cum că grîul romînesc este în trecut, sub toate privințele de cel unguresc. De altfel aceiași părere o aveai și străini despre lucrarea d-rului Kosutăny. Astfel, referentul revistei „Zeitschrift für angewandte Chemie”, organul societății chimiștilor germani, arată că lucrarea d-rului Kosutăny are la bază o tendință șovinistă, iar nici decum nepărtinirea cerută în scrierile științifice. " La critica științifică obiectivă făcută de d. dr. Zaharia, lucrărei chimistului ungur, acesta răspunse prin ziarele specialiste ungare și germane cu atîta șovinism și într’un mod atît de puțin obicinuit în lumea științifică, în cit d. dr. Zaharia se văzu nevoit să dea la lumină răspunsul de care ne vom ocupa în recenzia de față. Pe lângă articolele d-rului Kosutăny, pe care d. dr. Zaharia le analizează în răspunsul sau, mai treime să atragem luarea aminte a cititorilor și asupra celor scrise de ziarele ungurești în această chestie. Astfel, în „Molnărok-Lapja” citim : ,,Neastîmpăr romînesc. Se pare că am reușit de astă dată să lovim temeinic peste degete pe d-nii romîni. Ziarul „Molnărok-Lapja” a fost cel dintiiű care a demascat înșelătoria și scamatoria șireată pe care Zaharia, profesorul de la universitatea din București, a săvîrșit-o, desigur însărcinat de guvernul român, într’o lucrare a sa prin care ocărăște în termeni! ce! mai batjocoritor! grîul maghiar și glorifică pînă la cer chimionul din Romînia botezat griu”. Iar mai departe, citim : ,,In coloanele ziarului nostru însă, învățatul griului și făinei maghiare, vestit în toată lumea, profesorul Kosutăny, a demascat temeinic scamatoria romînească, așa că chiar guvernul român a căpătat de astă-dată dureri de cap”. Toate aceste „perle de stil”, d. dr. Zaharia le-a strîns într’un capitol special din răspunsul sau, acel „al insolenței ungurești”. De altfel nici polemica „științifică” a d-rului Kosutăny nu este mai prejos, iată cari sînt principalele sale abonațiuni : 1. In Romînia se întrebuințează sămînță de gria care se importă din Ungaria. 2. Romînia nu produce griu atît de bun ca Ungaria, deoarece grîul romînesc crește sub o temperatură mai scăzută decit cel unguresc. 3. Cum că grîul romînesc este inferior celui unguresc, — scrie dr. Kosutăny — rezultă din compararea rezultatului analizei griului unguresc, cu rezultatele analizelor griului romînesc, analize făcute de d. dr. Zaharia. D. dr. Zaharia răspunde în mod foarte afirmațiunic secundar amănunți :■*: aces celorlalte — de or cari chimist"D ■”«. sale. Vom rezuma foarte pe scurt, răspunsul strălucit pe care *i. ur. Zaharia ( Ráálini) afiu mior reproduse mai sus. *• 1. Spre a dovedi că în Romînia se întrebuințează griu unguresc pentru sămință, chimistul ungur citează denumirile a două varietăți de griu : cel bălan de toamnă, zis și de Banat și cel zis de Tisa. Această afirmațiune este neserioasă, deoarece aceste denumiri nu arată altceva decit că origina acestor două varietăți de griü ar fi fost cîndva Banatul sau ținuturile Tisei. De altfel acest prim argument al d-rului Kosutăny, i s’a părut lui însuși așa de slab, încit pentru a aduce unul mai puternic nu s’a sfiit să comită un fals. Intr’adevăr, d-rul Kosutăny scrie în ziarele specialiste germane și ungurești cum că Romînia importă din Ungaria 100.000 pînă la 800.000 chintale de grin anual. D. dr. Zaharia arată, după statistica ungară, că maximul importat din Ungaria a fost de 830 chintale (în 1905), în alți ani importîndu-se cantități derizorii ca 6, 7, 9 chintale, etc. După părerea d-lui Morandini, directorul statisticei comerciale din ministerul de finanțe, aci nu poate fi vorba de import propriu zis ci de un simplu trafic între localitățile de graniță. De altfel, chiar cu cele 830 chintale s’ar fi putut semăna de-abia vre-o 550 hectare din cele 1.837.000 cultivate, în mediu, în ultimii ani. Dar d. dr. Zaharia nu se mulțumește să arate falsul comis de chimistul ungur, ci arată și cantitățile de griü romînesc importate de morile ungurești. Aceste cantități se urcă pînă la 2.760.000 chintale (in 1009). Privind această cifră, nu te poți opri să nu te întrebi: dacă grîul romînesc nu este decit un „chimion”, de ce îl îndrăgesc morarii unguri într’atîta ? !... * 2. Spre a susține că grîul romînesc crește în împrejurări de climă neprielnice, d-rul Kosutăny susține că lanțul Garpafilor răcește ținuturile Romîniei pe cari se cultivă griü. D. dr. Zaharia arată lipsa de bază a acestei afirmațiuni, comparînd datele Observatoarelor meteorologice, român și ungar. Din tabelele date de d. dr. Zaharia, oricine poate vedea că clima cîmpiilor producătoare de griu ale Romîniei este mai continentală decît aceia a Alföld-ului ungar, așadar, grîul romînesc crește în condiții mai prielnice decît cel unguresc. 3. D-rul Koșutăny vrînd să arate superioritatea griului unguresc, compară analizele ce le-a făcut, în număr foarte mic de altfel (53 anual), cu cele făcute de d. dr. Zaharia. Dar și aci face un lucru cu totul necorect și anume: compară rezultatele analizei a cîtorva probe ungurești, excepționale, — de pe moșiile conților Chotek și Esterházy și ale școalei de agricultură, — cu mediile făcute de d. dr. Zaharia pe județe, adică cu griul romînesc mijlociu. Acestea sînt, pe scurt, punctele principale ale interesantului răspuns al d-lui dr. Zaharia. Cititorul n’are decît să răsfoiască acest răspuns și va vedea din facsimilele și clișeele reproduse acolo, probe de polemică „științifică” ungurească, falsificări de citații, calcule greșite, etc. etc. Este foarte bine că acest răspuns, scris într-un stil foarte vioiu, a fost publicat și în limbile franceză și germană, pentru ca să se vadă și în străinătate cum se face polemica „științifică” ungurească. Sold«