Adevěrul, iulie 1911 (Anul 24, nr. 7831-7860)

1911-07-22 / nr. 7852

Anul XXIV-lea No. 1852 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA concediata exclusiv : Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11­5 Bani Exemplarul E­xrc. «!♦!! Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la coresp^ Vi­eri 22 iulie 1911 DIRECTOR POLITIC CONST­ MINLE Abonamente cu premii. O» .................................................................................... 20.­Șase luni................................................ . n... trei luci................................................ „ Pentru străinătate prețul este îndoit.­­­<£>} .Jbj­t*. . . TELEFON: /'V t7r ■" ^ Direcția și Administrați­ a£& RqAacția: cu Capitala' MM & ^ n Provincia ” Straînă*ata No. 14/10 „ 14/10 ” 14/99 „ 12/40 iii­sai «!«•!» -----------------------------­--------------**---------------Laude inutile de CONST. MILLE Presa Celor trei fraț, mă înjură. Sunt foarte mulțumit pentru aceasta. Din po­trivă Conservatorul voește să mă piardă, să mă compromită, și îmi dă certifi­cat de om cinstit. Sunt foarte, foarte ne­mulțumit. In adevăr pentru ce capăt eu acest certificat de bună purtare? Pentru că am aplaudat guvernul d-lui Marghi­loman, iam strigat chiar bravo, de­oare­ce d-sa a pus mina în beregata Dinastiei și îî cere cu inzistență ca să dea înapoi Primăriei Capitalei tramwaiul cel nou. Cînd însă guvernul a făcut alegeri ban­ditești, cînd a expulzat cu poliția din pa­latul său episcopal pe episcopul de Ro­man, cînd sătenii din Rucăr au fost bă­tuți cu furia udă și li s’a declarat că bă­taia nu se mai întoarce, presa conser­vatoare, acelaș Conservatorul nu avea ide­au­ cuvinte de batjocură și de dispreț față de mine, care spuneam și eri adevă­rul, după cum îi spun și astăzi. Singura deosebire este că eri il spuneam guver­nului d-lui Carp și astăzi îl spun Dinas­tiei Celor trei frați. Dacă ar fi să iau drept normă aceia ce zice presa celor două partide despre mi­ne, de­­sigur că­ m’aș zăpăci complect, de­oare­ce în colecțiunile acelorași ziare, voiți găsi că sunt și bun și rău­ și om cins­tit și o perfectă canalie și cel mai ardinte patriot și vândutul tuturor intereselor și semințiilor străine. Așa fiind lucrurile, dacă aș avea o ru­­găciune de adresat ziarelor celor două partide, este ori să mă înjure mereu — căci merit aceste înjurături, ori să negli­jeze spusele unui om atît de compromis și de pierdut ca mine. De zdrobit nu m’au putut zdrobi pînă acum. Cu laude de soiul acesta nu mă pot reabilita. La ce bun dar această atitudine față de mine care-mi duc drumul meu­ liniștit, apro­­bînd și dezaprobînd faptele diferitelor guverne, după cum mi se par că sînt de lăudat ori de înfierat. * * * " Fiind­că am aprobat gestul d-lui Mar­ghiloman, față de Cei trei fraț în ches­tia tramwayului comunal, aceasta nu va să zică de loc, dar absolut de loc, că a­­prob linia generală de conduită a guver­­nului d-lui Carp, care de la început este pătat cu alegerile generale, cari au fost, sunt și vor fi o supremă rușine pentru țară... Am mărturisit și mărturisesc și acum că tot ce se va face în potriva Dinastiei și de către om­ și cine, va fi aprobat de noi. Lupta contra Celor trei frați este o luptă de reintrare în legalitate și deci dacă chiar călcîndu-se legile, ar fi răpuși și scoși din viața politică și economică a acestei țări, eu voiți aplauda și voi­ stri­ga bravo ! E posibil ca aceștia să fie alți bandiți ►— dar cui pe cui scoate. Contra Dinastiei Cine va umbla cu mănuși și cu articole de legi este un perfect idiot. Banditului trebue să-i răspunzi cu arme de bandit, fiind că altfel lupta este inegală și fără de rezultat efectiv. Dacă o ceată de bandiți, ar răpi pe Cei trei fraț, i-ar duce la munte și drept răscumpărare le-ar cere să curețe Banca Națională de prezența și influența lor, dacă i-ar goni de la Creditul rural, dacă i-ar scoate de la Băncile populare, de la Casa­ rurală, de la toate societățile din cari au făcut citadele, eu aș aplauda pe acești bandiți și le-aș trimite răspuns, tot prin ziar — căci eu am curajul fapte­lor și ziselor mele — le-aș trimite răs­puns să nu cum­va să libereze pe Cei trei fraț pînă ce nu vor ceda cu desa­­vîrșire, pînă ce nu vor reuși să-i silească să dea înapoi tot și să plătească cu bani pe­șin — căci au furat de ajuns — toate pa­gubele făcute statului, comunelor și așe­zămintelor publice, cu pungășiile lor. Și cu toate că fapta acestor bandiți ar fi ilegală, ar fi de rezortul Codului penal, cu toate că m’aș face chiar eu pasibil a­­tunci de pedeapsa celor ce fac apologia faptelor calificate de crime,— totuși aș aplauda gestul acestor bandiți și i-aș în­cununa cu ghirlandele salvatorilor de patrie... Aceasta nu va să zică­ de loc, dar de loc, că dacă aceiași bandiți ar răpi și duce la munte pe nu știu care cetățean liniș­tit, inofensiv și liniștit, și i-ar cere bani pentru a se răscumpăra, eu n’aș înfiera faptul și n’aș cere ca guvernul să trimită procurori, jandarmi și armată, — cari, sper, că ar fi mai fericiți ca aceia cari urmăresc astăzi, pe hoții de drum mare din județul Botoșani — ceia ce dovedește încă odată excelenta utilitate a jandar­meriei rurale,— iarăși o creațiune bră­­tienistă ■ost­ite Că guvernul se folosește de campania noastră paralelă, că el jubilează că­ î fa­cem atmosferă simpatică, aceasta o, cre­dem, după cum iarăși suntem­ pătrunși de altă dezolare este în sufletul Celor trei fraț, că nu găsesc la noi, o mină de a­­jutor, că opiniunea publică nu le este de loc simpatică, că se mișcă în vid, și că, dacă ,,banditul de la interne”, merge înainte, sunt pierduți, li se ia din ghiare și tramwayul și Banca Națională și Cre­ditul rural și celelalte prăzi bogate și ci­tadele formidabile în care dînșii s’au cuibărit și se­ cred ca la dînșii acasă. Și să se remarce,­­că e atît de simpatică lupta contra Dinastiei, în cit un guvern slab — căci guvernul d-lui Carp este mai anemic de­cit. ftizicul cel mai înaintat­­ în cit un guvern slab, poate duce lupta contra Celor trei­­ rați, se poate întări grație acestei lupte, poate să facă o diversiune favorabilă lui. E ciudată această consta­tare, dar așa este și aceasta dovedește un singur lucru : cât de folositoare este a­­ceastă dezrădăcinare forțată, cu­ de mult opiniunea publică este satisfăcută — și că guvernul a găsit în ea un fortifiant de care avea mare nevoe. Ca toate guvernele slabe, este chestiu­nea dacă nu va pierde curajul, dacă nu se va simți prea slab — mai slab de­cât împrejurările îl fac și dacă, lupta nu va înceta spre rușinea guvernului și spre marele triumf al Dinastiei ? * * « Ori­ce va fi — laudele guvernului mă umilesc. Să-șî caute de treabă contra Di­nastiei. Cu­ despre mine să nu se îngri­jească. Eu mi-am făcut datoria, pe cînd încă d. Carp era în mijlocul turului de vals cu Omni de­ la..Rătește. Chiar cînd îl va erta și alt­ nou val, se va începe, cu tot vom­ lovi înainte,, cu speranța, că odată și odată, va veni omul, se va naște salvatorul care va face opera cea mare pe care n’a putut-o săvîrși d. Marghilo­man și guvernul d-lui Carp —­ dacă cu­relele nu-l vor ține ca să dea dezghinui definitiv caracatiței brătieniste... Pentru toate acestea, n’am nevoe de laude. —­ îmi ajunge simpatia caldă a o­­piniei publice, aprobarea mulțimei ano­nime și neinteresate ca și mine, direct. Ea mă susține de la începutul luptelor mele, în ea este puterea și nădejdea mea și dînsa n’a variat nici odată în aprecie­rile ei favorabile față de mine. Atâta îmi ajunge ! CONST.­MILLE Chestiunea fructelor verzi și în spe­cial a pepenilor trebue să atragă toată luarea aminte a consiliului sanitar co­munal, ca fiind la ordinea zilei. Dar ceea ce nu trebue să înceteze o clipă, sunt inspecțiunile în piață, pe la birturi, berării, cofetării, bragagerii, etc. Numai simțindu-se pretutindeni ochiul serviciului sanitar și încetarea hatîruri­­lor, toate măsurile preconizate vor putea fi de folos. P. O­ Contra holerei Primăria cu serviciul ei sanitar a co­­municat em­­presse, măsurile luate și preconizate spre a preveni ivirea holerei. In mod foarte naiv dar caracteristic, se anunță că primăria nu e în stare nici măcar să fie stradele curate. Este adevărat că ele sînt mai mur­dare ca ori­cînd, cu atît mai mult cu cit se construește și se repară mai mult în lunile de vacanță. Măsura ca intâia să se stropească și apoi să se măture, satisface protestațiu­­nile pe cari în repetite rândurî le-am ridicat și noi. Dar sunt de luat o serie de măsuri și în alte privințî. Pretutindeni unde se construește, sala­horii, cari vin înconjurați de familiile lor sapă gropi unde’și satisfac nevoile, și necurățeniile infectează cartiere întregi. Chiar peste drum de grajdurile Primă­riei, la construcția unui preot, se poate constata această stare de lucruri. 50.000 dle lei pe zi! Așa mai înțelegem și noi! Amestecul afacerilor cu politica a pus firma „La Trei Frați"” în situațiune de a intenta proces sta­tului român, reclamînd 50.000 de lei pe zi daune, dacă nu va fi lăsată să continue gheșeftul tram­avul comunal. Așa­da! Fostul primar­ al Capi­­­tatei, care srădind in­teresele comu­­i­nei a obținut deja fratele său­,fi­­ul p­rim ministru, al țârei, con­cesia unui gheșeft ordinar­, viu acum, la braț cu éoc primul-minié­­tru și urăște la baza justiției sta­tal român, fiindcă acesta a cutezat să ia apărarea comunei bucurești, jefuită cu în codru, de banda... care punînd vina pe trebile țarei a prefăcut guvernul și adminis­trațiile publice într’o vastă tovă­rășie de afaceri veroase. Se punea mereu întrebarea cum de mai vin la guvern avocați cari au­ pledat împotriva statului. Se va pune acum întrebarea cum de mai constituesc partid și aspiră la conducerea statului, oamenii de afaceri cari au avut conflicte bă­nești cu statul înaintea justiției? Este fără precedent scandalul ca o firmă de întreprinderi să fie în acelaș timp și­ direcția unui partid politic și atunci cînd e la putere să-și asigure afaceri renta­bile din rada statului și comune­lor, iar anoi, trece în opoziție să Urască statul și comuna înaintea­ judecatei, ca ori­ce cămătar tirîe­­brîn­. Procesul intentat era statuia, roman, fie firma „Fa, tr ei ■ Frații ar m­ai­ fi avut poate vre-o scuză, dacă în loc să desființeze conten­ciosul administrativ, i-ar fi lărgit competința. S’ar fi putut crede că e vorba de urmărirea unui prin­cipiu. Așa cim au intentat, azi acțiunea. Cei Trei Frați se pun față de stat pe teren strict bănesc. Gheșeftul sare în ochi. Din acest punct de vedere, opinia publică are cuvîntul să fie mulțumită că ‘Dinastia“ se demască și că jus­tiția va putea-o pune la sezon. Fi se va spune Celor Trei Frați cari în materie de presă au smuls o sentință de suprimare a liber­­tatei presei pe motiv de „rațiune de stat“ și de „act de guvernămint"“ — li se va spune acum că „act de guvernămînt“ este anularea, de că­tre un consiliu de miniștri a unor statute aprobate unui frate­ primar de către fratele sau prim-ministru! Înaintea justiției să vie acum Cei Trei Frați cu argumentul că fiind patrioți, se cuvine să se îm­bogățească din averea comunei București ca și cum nu ar fi, mai patriotic ca o comună român­ească să fie ocrotită de stat împotriva unor politicieni cari vor s’o spo­lieze în chipul cel mai nerușinat! Drept răspuns la procesul in­tentat statului de firma La Trai Frați, tot ce e avocat cu dor de binele comun ar trebui să se ofere a apăra interesele statului și ale comunei București. Cît, despre opinia publică, ea va ști de acum înainte ce speță de patrioți și conducători ai statului român operează sub firma „La Trei Frați“. Mii eonii Miliői Sri« ---------------------------------­ Pentru ce s’au hotărît conservatorii să pornească lupta contra fraților Brătianu Ca în ori­ce chestie la noi și în ches­tia tramvaiului politica are partea ei. Afacerea tramvaiului fiind însă o pun­gășie mare, lumea s’a revoltat și nici nu vrea să vadă ce foloase politice ar pu­tea trage guvernul dacă ar duce lupta pînă la capăt și ar triumfa complect față de dinastia Brătianu. Deocamdată dar în opinia publică nu se dă afacerei tramvaiului absolut nici un caracter politic. Dar în cercurile diriguitoare ale par­tidului conservator, acțiunea guvernului în contra Brătienilor este considerată ca o mare lovitură politică care, cu cit s’ar complica, cu atît va îndîrji mai mult pe conservatori și are să-î silească să facă zid de apărare în­potriva a tot­puterni­ciei brătieniștilor. Asupra acestei chestiuni unul din re­dactorii noștri a avut, zilele acestea, o lungă convorbire cu unul din cei mai de vază bărbați politi­ci ai conservatori­lor, în curent cu cele ce se petrec în cu­lisele politicei financiare și economice a liberalilor. Vom reproduce această convorbire, de­și nu împărtășim toate vederile acestui personagiu­ asupra situației. Convorbirea a început după observa­ția făcută de către redactorul nostru cum că guvernul și partidul conservator, așa cum e azi insugerat, nu e de­talia să reu­­șească a infringe puterea de care dispun azi Brătieniî. La această observație iată răspunsul dat de acea personalitate guvernamen­tală : — in Romînia reușește acel care trage prima p­rimă, înainte de a veni la gu­vern, unii dintre noi valiați cu Brătieniî. Mulți conservatori ne-am opus acestei politici. In special vechii conservatori, afară de Filipescu, eram contra unei ac­țiuni cu Brătieniî. Dintre junimiști Mar­ghiloman s'a raliat la politica vechilor conservatori. Noi atunci l’am încurajat și fiind cel mai îndrăzneț l’am împins „•pînă la ac i eșire din parlament, cînd era gata să se retragă. Apoi ne-am sco­­borît în strada. Am tras prima palmă, am rupt o cîrdășia cu Brătieniî, am mers dinainte, am dat asalt la palat și am luat guvernul. „Așa am procedat și la alegeri. N’a­­vem nimic de imputat takiștilor că s’au cartelat contra noastră. Dar avem să pe­depsim pe liberali, pe cari noi i am sus­ținut la guvern, de­și ei pretind că ne-au susținut pe noi contra takiștilor. „Am întreprins acțiunea în chestia tramvaiului fiind­că am simțit că opinia publică are să fie cu noi. Dacă n’am fi avut pe tapet chestia aceasta, am fi pro­fitat de cea d’intîiîi împrejurare pentru a administra o lecție dinastiei, așa ca să se știe de la un capăt la altul al țăreî, și în străinătate, mai ales în străinătate, că Romînia nu este moșia Brătienilor, că partidele celelalte nu sînt la discreția par­tidului liberal, că mai sînt și alții cari pot guverna fără voia Brătienilor, că nu e nevoie numai de asentimentul Brătie­nilor ca să te poți mișca pe pămîntul a­­cestei țări iată pentru ce am pornit lupta. „S’a întîmplat că asupra lui Marghi­loman a căzut șorțul să conducă acțiu­nea. Cu atît mai bine, are toate îndrăz­nelile, plus un teanc de polițe pe cari trebuie să le plătească lui Ionel Brătianu. „Unde avem să ajungem cu această luptă ? Aceasta depinde absolut de atitu­dinea liberalilor. Dacă vor îndrăzni să ne tulbure guvernarea, nu vor mai a­­vea nici o liniște. Dacă vor amenința și speria pe rege, suveranul va afla că sun­tem­ hotărîți la cea mai sălbatică luptă a doua zi după ce vom fi sacrificați în favoarea liberalilor. „Și dacă cum­va Brătianu contează pe partidul lui Take Ionescu, planul sau e foarte greșit. In această luptă noi contăm și pe Take Ionescu. Față de Take Iones­­cu atitudinea noastră nu mai poate fi, în viitor, de­cît­ împăciuitoare. Cum și cînd ne vom împăca, nu poate spune nimeni nimic. Dar afirm că ne vom îm­păca și ne vom sili să dovedim regelui că putem guverna cel puțin șase ani, iar țării vom dovedi că poate avea de la conservatori o guvernare mai părinteas­că de­cît cea brătienistă. Ambiția aceasta o au azi toți adevărații boeri ai conser­vatorilor și vor amuți ambițioșii. „Prin urmare nu ne înspăimîntă de­loc amenințările că la August are să ne facă liberalii tulburări în Capitală. Am simțit că ne pregătesc mișcări antisemite, căci pe chestia tramvaiului riscă ca miș­cările de stradă să se întoarcă în­potriva lor. Ne vor găsi pregătiți să rezistăm in contra ori­cărei acțiuni ce vor întreprinde. „Acțiunea de azi a carpiștilor are în­­tr’adevăr aparența de­ a fi opera perso­nală a lui Marghiloman și este atribuită raporturilor personale dușmănoase dintre Marghiloman și Ionel Brătianu. Avem să facem în curînd dovada că suntem­ solidari și se poate că pînă la deschide­rea parlamentului să facem dovada că întreg partidul conservator e solidar cu acțiunea contra dictaturei brătieniste". Asupra acestor declarațiuni vom re­veni, căci situația se prezintă sub un nou aspect, R I. vor da noui resurse locuitorilor săraci, cari în timp de ani îndelungați vor avea de lucru și-și vor cîștiga o existență mai bună. Apoi, prin construirea acestor li­nii din Turcia europeană și prin unirea lor cu liniile ferate din Grecia, imperiul otoman va fi în curînd în legătură di­rectă cu toate porturile arh­ipelagului și ale Adriaticei. Contractele de studii, pentru construi­rea liniilor mai sus arătate, dau în ace­laș timp Regiei generale un drept de preferință asupra ori­cărui alt concurent în condițiuni egale bine înțeles, pentru construirea și exploatarea acestor linii. Această însemnează cu alte­ cuvinte că concesiunea întreagă este dată de pe a­­cum regiei franceze. Ca amănunt putem adăuga că numita regie a fost întemeiată de contele Georges Vitali. Ea a construit liniile Beyrouth—Damas—Tripoli— Ha­­rus și o parte din liniile vilaetului Ai­­din. Ei îi revine toată partea teh­nică; cu partea financiară se însărcinează Banca otomană, încheierea acestor contracte mai are și altă importanță, pentru Turcia. Ea îi deschide și mai mult porțile finanței franceze. Turcia devine ast­fel mai sim­patică pieței din Paris și își asigură succesul unor viitoare operații finan­ciare. R. A. Ssijfs IUZBITlI Exemplul de la Gorj Văzînd exemplul plin de energie al Clu­bului guvernamental din Gorj se afirmă că la toamnă Clubul guvernamental din Capi­tală va încheia un proces-verbal la fel, ho­­tărînd : 1 °) Clubul carpist din București este și ră­­mîne dizolvat. 2 °) Partidul­ conservator se consideră di­zolvat. 3 ) Mobilierul Clubului va fi vîndut pen­tru plata datoriilor, iar prisosul va fi dat d lui Iorga pentru ca să republice cartea d-lui A. C. Cuza despre „Poporație“. 4 °) Se va comunica d-lor Carp și Marghi­loman că sunt demiși din demnitățiile și a­­tribuțiile politice acordate de club și partid. 5­) Se va face cunoscut prin adresă indi­viduală d-lor deputați și senatori că nu mai reprezintă pe nimeni în parlament. 6 °) Membrii clubului conservator vor de­pune cărțile de vizită la d. Take Ionescu. Pac. -----------------­Lucrări importante în Turcia O afacere de mare importanță a fost încheiată Sămbăta trecută între guver­nul otoman și industriașii francezi. Patru contracte au fost semnate între Halassi­­bey, ministrul lucrărilor publice și d. Delaunay, reprezentantul Regiei generale franceze de cale ferată. Aceste contracte privesc planurile care vor trebui făcute pentru construirea următoarelor linii: 1) De la Merciare, la frontiera sîrbă, la Scutari, trecînd pe la Prizrend, Debré și San Giovani de Medua . 2) De la Monastir la Adriateca, tre­cînd pe la Ochrida și Ianina cu legă­tură secundară de la Ochrida la Debré. 3) De la Monastir la frontiera bul­gară trecînd pe la Gradsko și Ischt­c. 4) De la Samsun și de la Trebizunda la Sivas, Kharpont și Erzerum. Studiile pentru aceste linii sunt aproape gata. In încheerea celor patru contracte de mai sus, directorul general al Băncii Imperiale Otomane, d. Revoil a interve­nit, atît în ce privește studiile cît și în ce privește mijloacele financiare nece­sare pentru realizarea acestor linii ferate. E de prisos să mai accentuăm asupra importanței acestor lucrări cari vor da o nouă viață regiunilor din Turcia euro­peană și din Turcia asiatică atît de fer­tile și cari lipsite de mijloacele de co­municație, rămîn în mizerie și despe­rare, devenind focare de revoltă și de­zordine. Constituirea nouilor linii va aduce li­niște și fericire în aceste regiuni. Ele -----------------------------------­+3 a generări­i Procesul! Firma „La Trei Frați“ și-a ales de avocat, în procesul ce a intentat Statului pentru împedicarea gheșeftului tram­vayului, pe d-nu Nacu. D-sa a apărat în contra Statului și pe Hal­ber — deci poate apăra și pe Cei Trei Frați, cari odinioară îl scoseseră din viața poli­tică, fiindcă fusese avocatul lui Halber. D-nu Nacu știe să se răzbune!... Ăltă audiență D-nu Vinti­lă Brătianu a cerut și d-sa o audiență la rege în afacerea tramwayului. Regele nu s’a grăbit să’l primiască, dat fi­ind că, cu­ tramwayul ajungi de obicei mai în­cet la destinație !... Prefectul de Roman După ce a caterisit pe episcopul de Ro­man, guvernul a caterisit și pe prefectul de Roman, d. Tony Arion. Nu­mai de nu l’ar caterisi și pe d. C. C. Arion !. .. Rigoletto in­ pili li­liana (Corespondența specială a „Adevărului“ ) Cu închiderea Marii Adunări Națio­­nale și promulgarea modificărilor con­­stituțiunei, s’au calmat și spiritele. In adevăr acțiunea republicană, des­­voltată în ziarele socialiste și dusă pînă la întruniri publice, susținută de către organisațiunea partidului agrar și a par­tidului radicalo-democratic, era o ac­țiune ocazională, cu prilejul modifică­rilor constituțiunei, o acțiune mai mult academică de­cît practică. Precum au spus șefii partidelor oposiționiste în Ma­rea Adunare, ei sunt de părere, că re­gimul republican ar fi rars preferabil ca cel monarh­ist, însă au adăugat—tim­pul oportun n’a sosit, poporul în masa sa nefiind pregătit pentru o asemenea schimbare. Acum revine la ordinea zilei situa­­țiunea cabinetului electoral. Primul punct pe care îl avea în vedere guvernul la formarea cabinetului, unirea sau contopirea celor două partide coali­zate la putere, nu a izbutit. Comitetele exe­cutive ale partidelor național și banco­­vist, coalizate la guvern, după o delibe­rare lungă au decis să mențină coalițiu­­nea. Consiliul de miniștri a și împărțit mandatele deputaților pentru alegerile viitoare, desemnate a avea loc la 4 Sep­tembrie. Un lucru însă, marcat ca o sur­priză în viața politică la noi, este faptul că coalițiunea pare a fi dat un guvern mai slab ca cel pe care l’ar fi putut da singur partidul național, sau ori­care al­tul din partidele puternice care ar fi la putere. Statistica alegerilor pentru Marea Adunare Națională făcută în mod oficial, arată că guvernul coalizat a câștigat ma­joritatea sa de 417 mandate cu 248.000 voturi, pe cînd în opozițiune partidul na­ționalist la 1903 a avut 200.972 voturi contra 298.310 voturi ale partidului zan Cronica agricolă , de AL. GIURCU — îmbunătățirea rasei cavaline — ii. La 1894 am cumpărat de la Brașov o iapă de doui ani cu 300 de lei. Această iapă, care împlinește la anul 20 de ani și care de 16 ani muncește din greu, ară printre rîndurile de vii, cară apă cu sacaua, urcînd un deal repede, face tot felul de transporturi, are picioarele tot așa de drepte, de uscate și de sănătoase ca și în momentul cînd am cumpărat-o Ea mi-a fătat trei mînji pe cari i-am vîndut Statului ca armăsari de reproduc­ție cu cite două mii de lei fie­care, fiind ministru de război, d. Dim. Sturdza, cel mai mare dușman al meu. Va să zică pentru 300 de lei iapa a­­ceasta mi-a dat și-mi dă muncă de 16 ani și mi-a raportat și 6000 de lei prin progenitura ei. Credeți că am cîștigat prin această afacere ? Din contra, am pierdut. Vreau să zic că am pierdut numai la creșterea mînjilor, căci iapa și-a plătit și’și plătește cu prisos întreținerea. Dar am pierdut din cauza condițiilor speciale in cari am crescut acești minji și nici n’am urmărit un cîștig material, ci nu­mai moral. Asta nu însemnează că în si­tuația unui mare agricultor n’aș fi cîș­tigat. Ba încă într’o astfel de situație nu m’aș fi mărginit a scoate numai trei mînji în 16 ani, ci cel puțin 10 Negre­șit că un crescător nu poate compta ca să vîndă toți produșii săi ca reproduc­­tori și că prețul de 2000 de lei este un preț excepțional. Dar creșterea cailor fă­cută în mare, cu calcul și cu pricepere, este rentabilă, ch­iar cînd mijlocia pre­țului de cap n’ar trece de 700 de leî. Și noi importăm cai de trăsură de 4,5 mii de leî perechea și chiar mai scumpi. Sînt birjari muscali cari au cai de 4­­ mii de lei. i Pentru ca creșterea cailor să fie ren­tabilă trebuie ca crescătoria să fie așe­zată într-o localitate apropriată scopului. Trebue să existe un teren irigabil pe care să poți produce recolte maximale de nutrețuri, lucru foarte ușor de reali­zat, mai ales dacă se va amenda (îngră­șa) acel teren. In al douilea rînd alege­rea materialului și conducerea crescăto­riei să fie făcute de oameni cu pricepe­re și cu experiență. Trebue ținută o comptabilitate din cele mai riguroase din care să se poată trage concluziuni pen­tru folosirea celui mai potrivit regim alimentar, așa ca să nu existe nici o ri­sipă, calculîndu­se la rațiunile de nutreț pînă și fracțiunile de centime. Iepele de prăsilă și caii tineri în stare de a munci trebue să-și plătească întreținerea prin muncă. In ast­fel de condițiuni nu e admisi­bil ca creșterea cailor să nu fie renta­bilă în Romînia. La aceiași crescătorie s-ar putea pro­duce două feluri de cai, cai ușori și cai grei, cari sunt din ce în ce mai cătuți la noi și cari se plătesc foarte bine. Creș­terea acestora este poate cea mai renta­bilă, fiind-că ei se pot hrăni cu bob, cu morcovi, cu porumb, etc. în loc de o­­văz, iar de la vîrsta de doui ani își plă­tesc hrana prin muncă. Aratul cu doui cai de aceștia la vîrsta de doui ani este o jucărie în țările cu terenuri compacte dar uni­te in țărîna noastră . S’ar putea forma și o rasă interme­diară între caii grei și cei ușori. In ce privește caii ușori, s’ar scoate din ei diferite categorii. Cei mai de va­loare ar fi vînduți Statului ca reproduc­­tori, apoi particularilor pentru echipagie și călărie, în fine ofițerilor, iar restul armatei. Un debușeu pentru o valoare de cel puțin două milioane de lei pe an este asigurat numai în țara noastră, fără a vorbi de posibilitatea exportului. ¥ Eu cred că dacă s’ar forma o societa­te pe acțiuni pentru înființarea unei cres­cătorii de cai pe bazele enunțate mai sus, afacerea n’ar putea să dea greș. Cînd ai asigurat în țara ta debușeul mărfii pe care vrei s’o produci, cînd ren­tabilitatea acestui produs se poate de­monstra prin calcule infalibile, nu văd de ce nu s’ar găsi la noi oameni cari să ia inițiativa înființărei unei ast­fel de societăți, cu atît mai vîrtos că pe lingă o bună afacere comercială ar face și un act patriotic. Căci e o rușine ca într’o țară agricolă noi să nu putem produce calul nici pen­tru trebuințele noastre și să fim tribu­tarii vecinilor noștri pentru acest articol. Am văzut că Statul e dispus să încu­rajeze creșterea calului. Sutnt sigur că ori­care guvern ar vedea cu ochi buni Înfințarea unei asemenea societăți și că i-ar da tot concursul. Și cum n’ar în­curaja o ast­fel de întreprindere cînd el încurajează tot felul de pretinse indus­trii naționale, fabrici de cravate, de e­­vantaliuri, de flori artificiale, etc. pen­tru cari toate elementele se aduc din străinătate, și aici doar se înc­ocălează diferitele bucăți, de către fete plătite cu câte 10 lei pe lună? Pe de o parte această Societate ar be­neficia de alocațiile bugetare pe cari serviciul zooteh­nic le-a înscris în buget pentru reproductorii de singe curat și de jumătate singe și pe cari de­sigur le va spori în anii viitori ; pe de alta Statul ar cumpăra de la această Socie­tate toți caii buni pentru armată. Și în această privință nu treb u* -1 existe îndoială, adecă nu trebue să existe temerea ca să fie refuzați caii Societății, ca improprii pentru armată. O societate serioasă va produce ast­fel de cai, nncit cei mai proști dintre ei să fie mai buni de­cît aceia pe cari îi cumpără azi statul din străinătate, iar fruntea să fie vînduți ca reproductorii, cai de lux și­ cai de ofițeri Din părinți de valoare nu pot ieși de­cît produși de valoare și nu e mai greu­ să crești cat buni de­cit să crești gloa­be. Tot meșteșugul e să știi să alegi re­­productori buni și pentru aceasta avem în țară destui oameni competenți. Cît despre modul creșterii n’avem să inventăm nimic. Ați stabilit alții, înain­tea noastră, reguli precise, pe cari n’a­vem de­cît să le urmăm. Cu o instalație bine organizată, succe­sul nu poate fi îndoelnic. Cine începe? Al. CrS Urcil

Next