Adevěrul, decembrie 1911 (Anul 24, nr. 7982-8010)

1911-12-04 / nr. 7985

y f. Anul al XXIV-lea No. 79». Două trusturi — Mochi Fischer și Ionel Bratianu — de AL. CIURCU In Senat d. Ionel Brătianu a vorbit foarte de sus. Nici nu se putea altfel din partea unui șef de partid, scuturat de guler cum a fost de d. Carp, atacat pe te­renul cinstei. Tupeul era aici de rigoare. Îndrăzneala împinsă pînă la cinism și la obrăzniciei era necesară șefului parti­dului liberal. N’a spus oare babacul dom­niei­­ sale lui Bismarck, cu ocazia congre­sului din Berlin, că avem la noi un pro­verb, care glăsuește: „obraznicul mănîn­­că praznicul“? Numai că­ obrăznicia d-lui Ionel Bră­tianu e ca aceea a criminalului care, strîns cu ușa de judele instructor, crede că va impune prin tupeul sau și va părea ne­vinovat. Payer d’audace, zice francezul. Intre altele d. Brătianu a spus că ține în piînă drapelul care a dus la Plevna ar­mata noastră victorioasă. Aceasta nu do­vedește de loc­ că afacerea tramvaiului nu e un gheșe­t ordinar sau­ mai bine zis ex­tra­ordinar, dar, afară de asta, faptul pe care- invoacă d. Brătianu nu constitue nici un titlu de glorie pentru d-sa. Citi regi,­ citi împărați, ciți. șefi de State au a­­vut în mîinele lor drapele glorioase și au sfârșit un chip lamentabil! Istoria e plină de astfel de pilde. Și pildele acestea le găsim mai ales la șefii cu drept de moștenire. Și. d. Ionel Brătia­nu a­ ajuns șef al partidului liberal nu prin meritele­ sale, ci grație dreptului e­­reditar. Dar nici gloria de pe cîmpurile de lup­tă din Bulgaria n’are dreptul s’o revendi­ce partidul liberal. Nu partidul liberal s’a bătut cu turcii, ci România și pînă cind d. Ionel Brătianu nu va isbuti să trans­forme întreaga țară românească într’o mo­șie a fraților Brătieni —­ căci în această direcție a reușit numai în parte — să dez voie și­ altor români să se împărtășească cu gloria de la Plevna. Lupta se dă acum pentru cucerirea Plevnei interne, cum a spus’o G. A. Ro­­setti. și în această luptă vedem pe d. Io­nel Brătianu ținînd în mină sdreanța pe care stă scris „GREȘEFT“. Cetățuele în care stă pitulată armata domnului Ionel Brătianu se numesc Banca Națională, Creditele funciare, Casa rurală, Soc. tramvaiurilor zise comunale, etc., etc., și soldații săi seamănă mai mult a niște clobani îmbuibați, de­cit a război­nici viteji. E un sacrilegiu să vrei să acoperi cu drapelul glorios de la Plevna politica de «ărăfie și de cămătărie pe spinarea țarei. ■* « * D. Brătianu a declarat însă că se mîn­­drește cu această politică, pe care o nu­mește o politică economică naționalistă Dar tot d. Ionel Brătianu a țipat în con­tra trustului acaparator al lui Mochi Fi­scher și a făurit legi în contra sa. D’apoi bine, tiristul brătienist e de o sută de ori mai periculos. Cel puțin Mochi Fischer n’are pretenția de a fi șeful unui partid politic și apoi el opera cu banii săi, cu inteligenta sa, cu munca sa, cu risicul său­, pe cind trustul brătienist operează cu banii statului și ai comunelor, fără nici un risic, și, ceea ce este mai grav, cu toa­tă omnipotența pe care ți-o dă­ cârma țârei. Să desființezi trustul lui Mochi Fischer pentru ca să-i iui tu locul și încă pe baze cu totul necinstite, aceasta e o concepție cu totul asiatică. Mă întreb de ce Maiestatea Sa n’ar che­ma pe Mochi Fischer să-i încredințeze formarea guvernului. Și zicând acestea nu aduc nici­ o injurie marelui cultivator rural. Sunt sigur că dacă regele ar pune in capul guvernului pe Mochi Fischer, a­­cesta n’ar confunda afacerile sale particu­lare cu ale Statului și cu ale comunelor, nici n’ar îndrăzni sa înființeze societăți în care Statul și comunele să pună capi­talul, iar partizanii săi dibăcia, sub pre­text,de a naționaliza capitalul. După această teorie se poate spune că și banditul Pantelimon era un mare econo­mist național, căci și el căuta să națio­nalizeze capitalul, jefuind mai ales pe e­­vreii din Moldova. Dar Pantelimon risca pușcăria și-și expunea viața, pe cind eco­nomiștii noștri naționali-liberali pretind să guverneze țara. Substituirea trustului, brătieni și trustu­lui fișeresc îmi amintește pe un mare pro­prietar rural care, sub pretext că legea, o­­prește stabilirea străinilor la sate, expulza de pe moșia sa, cu ajutorul administrați­ei, pe toții negustorii de cereale cari în­­drăzniau să pună piciorul în satul săli și apoi cumpăra el de la țărani, pe prețul pe care voia, cerealele acestora. Din această pildă se poate vedea că Iacă d. Ionel Brătianu a făcut legi în coli­va lui Mochi Fischer este pentru că a vă­zut în el un concurent . Ara adus omagiile mele guvernului P. Carp pentru atitudinea sa în această ches­tiune. Aștept să văd dacă el va merge pî­nă la capăt pe calea dreaptă și salutară pe C care a apucat, dacă va lua măsuri energi­ce de îndreptare, cu alte cuvinte dacă ,va da o soluțiune practică gravei chestiuni de morală politică care s’a pus în discu­­țiune. Căci dacă ar fi ca din toată această zar­vă să ne alegem numai cu grațiozitățile ce s’au schimbat în Senat, atunci ar fi fost mai prudent să nu mai fi început. " Aștept să văd dacă guvernul Carp va avea tăria să­ desființeze trustul brătienist sau, cel­ puțin să-l înlăture pentru totdea­una dela afacerile publice, rămînînd pur și simplu un trust de afaceri comerciale și industriale de tot soiul. Dacă va reuși să facă aceasta, toată su­flarea cinstită din această țară îl va acla­ma, ca pe un guvern care a îndeplinit o faptă mare, tot așa de mare ca și un răz­boi­­ victorios. Al. Ciurcu NAZBITII Politică și afaceri Un atentat a fost pus la cale de ministrul de interne. D-sa ar vrea nici mai mult, nici mai puțin, să se facă o delimitare între po­litică și afaceri. De cite­va mii de ani omenirea se întreabă : unde se isprăvește omul și unde începe di­vinitatea?— și afară de d-nul Moise Pacu nu cred sa aibă cineva răspunsul la această în­trebare. Tot așa de grea e problema: unde se is­prăvește politica și unde începe afacerile? Căci politica se isprăvește la budget și a­­facerile încep tot acolo! Delimitarea granițelor dintre aceste două vecine e o chestie care o să mai dureze cite­va secole. Pînă atunci afacerile politice și politica de afaceri o să se confunde cam des­­ Pac. f­. Carp și cartelul — Șeful junimiștilor datorește un răspuns — Asupra unui punct d. Carp datorește hr­mei politice o lămurire de la care încear­că să se sustragă. Ar trebui d. Carp să se explice în mod tranș asupra intențiunei ce a avut'o atunci cind, în ajunul alegerilor generale, s’a dus la d. I. Brătianu și numai la șeful li­beralilor, ca să-i propună un cartel elec­toral oferindu-i 50 de locuri in Parla­ment. Dacă acest cartel s'ar fi realizat, dacă valsul dintre carpi­ști și liberali continua și sub cabinetul Carp, mai făcea șeful ju­nimiștilor operația cu fierul roșu ? Ad­­ese la iveală și politicianizmul car­pi­st . Mai este o chestiune: dacă ministru de interne n’ar fi fost d. Marghiloman, ci un om politic de altă nuanță de cit junimistă și dacă interpelarea din Senat ar fi venit înainte de lovitura Averescu, cînd situația d-lui Marghiloman nu era de­loc știrbită, ar fi mers d. Carp așa de departe cu soli­darizarea cum a mers cînd a văzut că di­nastia Bratianu e hotărîtă a desloca de la interne pe d. Marghiloman ? Iată ce se discută acum în toate cercu­rile politice și asupra acestui punct d. Carp a refuzat să vorbească. Obiecțiuinea va f­i pusă din nou, în discu­ția Parlamentului fiindcă ori­ce s'ar spu­nie aceasta e,partea slabă a atitudinei de azi a carpiștilor. A. V. Legea sinodala cîteva observațiuni de ordin moral și politic se impun, după votarea în Senat a modificărilor propuse de guvern la le­gea sinodală. S’a așteptat, înainte de toate, ca banca prelaților din Senat să spue un cuvânt competent și superior asupra frămîntă­­rilor din sinul bisericei. Era locul să se audă părerile — fie și retrograde — d­ar părerile întregi ale episcopatului într’o chestiune care-l privește­ mai înainte de toate pe ei. Era și locul ca printr’o atitu­dine fermă să se pună în evidență carac­terul bărbat al prinților bisericei și să se manifesteze tot­odată talentul și ardoarea lor întru apărarea cred­inților și presti­giului membrilor Sinodului. Spre surprinderea generală, aceasta nu s-a văzut și banca prelaților din Senat a pierdut prilejul care-i impunea să facă așa ceva, și să­­ repare astfel impresiunea priveliștei din ultimele frămîntări prin care a trecut cea mai înaltă instituție bise­ricească. Cu atît mai trist ar fi, dacă a­­propiata alegere a unui mitropolit primat a pus strajă gurei, acelor de la cari se aș­tepta cuvîntul situațiunei și al intelectuali­­tăței episcopale. Cu­ privește partea politică a chestiune! ea învederează confuzia și echivocul între spiritul modificărilor introduse și eveni­mentele petrecute în Sinod. Incoherența aceasta a făcut posibilă incriminarea șe­fului liberalilor că guvernul, care consi­dera ca rebel pe episcopul de Roman și nu numai că a tolerat, dar a ingerat, în ultimul moment, ca „rebelul“ episcop» să fie pedepsit, sau „ras”’, ca să întrebuin­țăm cuvîntul d-lui Carp, guvernul nu s’a sfiit să vie cu modificările cari sunt apli­carea ideilor ce ținea să-și impute episco­pul de Roman și din cauza cărora a ajuns să fie ridicat din scaunul episcopal.. Ce fel de morală și prestigiu episcopal este acesta ca un membru al Sinodului să plătească cu scaunul lui, atunci cînd întreg sinodul cit și guvernul și parlamen­tul îi aplică ideile din cauza cărora i s'a răpit acel scaun? Imoralități și nedreptăți de acestea se răzbună! Lumea politică și bisericească are de reparat greșala sa față de episcopul de Roman. Cu cit o va face mai curînd, cu­ a­­tîta va fi mai bine, cu cit o va aminti, cu atît va fi mai rău­. *­» * • P. 0. % ȘEASE 5 Bani Exemplarul PAGINI Modificarea legei d-lui Nenițescu Proectul de lege al domnului Nenițescu a fost discutat de secțiunile Camerei cari au ales raportor pe d. Constantin Bacal­­bașa, o alegere care onorează și­ parlamen­tul și presa. Cu secțiuni legea a suferit multe și în­semnate modificări, cu aprobarea și une­ori după inspirația chiar a d-lui Nenițes­cu. Ne bucură că în acele modificări s-a ținut seamă de criticile făcute și prin mire­­să, în special prin A­deverul.­­ Astfel s’a suprimat aliniații­ prin care se prevedea că pot fi opriți de la lucru prin parchet sau­ poliție, acei cari n’au car­tea de lucrător. S’a specificat că această carte se va cere numai acelor lucrători, ca­ri sunt „cu pregătire de meșteșug sau me­seriaș”. E o îndreptare față­ de proectul­ o­­riginar, dar nu încă­ una complectă, mai ales că interpretarea acestor­ cuvinte poate da loc la controverse. N’ar fi oare bu­ simplu să se spuie că lucrătorii din fa­brici vor­ fi scutiți cu totul de­­ cartea de lu­crător? Muncitorii fără pregătire, necali­ficați cum sună termenul tehnic, vor trebui sa aibă­ o carte, de identitate, pe care o va e­­libera patronul. E și aci o modificare în bine față de trecut, dar la ce s’ar da­ o a­­semenea atribuție patronului ? De ce nu s’ar renunța cu totul la cartea de identita­te, cînd ca atare poate servi perfect carte­la pe­ care s’ar­ lipi timbrele de asigurare? Mai sunt și alte multe modificări de a*­mpămunt cari dovedesc că d. Nenițescu n’a înțeles să­­ perpetueze vechiul sistem de la noi, sub care miniștrii puneau un fel fie ambiție de a vedea proiectele lor voiate absolut fără de nici o modificare. Aceasta e bine și frumos și foarte important cînd e vorba de o lege ca cea în discuțiune. Dar vom reveni pentru a arăta acele ne­ajunsuri ale legei care au mai rămas. Și convinși că d. Nenițescu va ține seamă și de aceste critici, sperăm că se va putea înfăptui legea spre mulțumirea tuturor. Pentru mai mult decât poate da ea, astăzi, va ram­ine loc și timpul va realiza de­si­gur și aceste drepte dorințe, cari cu actu­alele mijloace financiare nu pot hibă fi satisfăcute. Prostul Celor Trei Frați S’au petrecut zilele acestea câteva lu­cruri care arată ce preț trebue pus pe „autoritatea“ și „oficiozitatea” presei li­berale și, în acelaș timp ce situație cara­ghioasă are nenorocitul interpus al Di­nastiei Brătianu pe lingă pres­a libera­lă : ilustrul Jean Procopsiu. In Senat, d. Haret, vorbind de vederi­le partidului liberal în criza sinodală,­ a declarat, în numele acestui partid, că dez­aprobă violențele presei liberale în a­­ceasta chestiune, înaintea tribunalului, d. Naou, alt frun­taș al partidului liberal, a dezavuat în mod categoric, un articol nesocotit al „In­dependenței“, care striga președintelui tribunalului care judeca afacerea tram­­vaelor ca „țara“ — recte partidul liberal ii va fi recunoscătoare pentru faptul de a fi respins un incident ridicat de repre­­­zentantul ministrului de interne! Și toată această presă este condusă de acel domn Procopsiu care la Paris ,se bu­cura de onoarea de a fi „prostul” grupu­lui socialist român! De altfel „autoritatea” acestui interpus al „Dinastiei” se manifestă în toate di­recțiile! La Teleorman s’a dus ca „șef“ al organizației liberale locale și a proclamat „cu adesiunea membrilor absenți” candi­datura d-lui Victor Antonescu. A fost des­tul atîta, ca d. Victor Antonescu să refu­ze a candida la o cădere sigură în jude­țul unde conduce „prostul Dinastiei“ și să lase această șansă celebrului ex-prefect Iarca — a cărui poftă de a candida s’ar putea, de­ asemenea, să-i piară. Cum se vede, „Dinastia­" are noroc cu prostul ei. Ptiu, să nu fie deochiu! Allo! CEREȚI Ia toți librarii și de­pozitarii de ziare Revista Mod­ai Cea mai bogată și elegantă publicațiune a Modei.­ ­s[ A­dever­urile~­­ As-tu déjeuné V La mahala, madrigalul d-lui Carp — As-tu déjeuné [Jacob ? a fost înțeles de a­genți! Lib­ral! — pret am că adică, văzînd că le e cam foame liberalilor în opoziție, i-a întrebat ără : — Aț! mînca fără?!... Din Evanghelie Episcopul Conon a spu­s la Senat că „vrind nevrînd“ episcopii au fost nevoiți să voteze legea d-lui Haret. Nu se poate­ „vrind nevrînd,“ fiind­că Evanghelia spune lămurit. Cuvîntul tău să fie „da, da! nu, nu! “Dovadă Un amic al d-lui Mehedinți a explicat ros­tul discursului unic pe care d-sa l’a rostit la mesagiu : — Meh­dinți a voit să dovedească în mod sincer că nu umblă să se prenumes­c printre ministeriabili! ... Și a izbutit! a adăugat tot ami­ral d-lui Mehedinți !... —--------St*..—-----­Rigoletto Duminică 4 Decembrie 1911 si s­i­soni anii tran­atului? O simpla expunere - disprejuesc autoritatea; disprețuesc publicul, disprețuesc interesele negustorilor. D. Vintilă Bratianu arata că comuna se frustata cu două milioane anual. O mică operație suplimentara: comuna frustată cu o jumătate de milion. Douăzeci de consilieri comunali acționari, deci cointeresați cu comuna. Discursul pe care­­ l-a rostit d. • Alexan­dru Marghiloman la Senat, a­ fost, după cum am spus, o luminoasă, documentați și, calmă expunere a afacerei tramvaiului. Dar tocmai de aceia a pus in mod drastic în evidență toate actele de samavolnicie, toate abuzurile, toate incorectitudinile cari formează în totalitatea lor afacerea tram­vaiului, denunțată de noi de trei ani opi­niei publice, și înfierată definitiv de d-nii Carp și Marghiloman in Parlament. Vom extrage din discursul d-lui Mar­ghiloman toate faptele, fără de nici­ un co­mentariu, ci însoțite numai de lămuririle necesare pentru înțelegerea lor In Februarie anul curent negustorii din Lipscani se plîng contra faptului că noul tramvai va trece prin îngustele străzi: Lipscani, Gabroveni, Karageorgevici. Mi­nistrul profită de ocazie pentru a cere ca tramvaiul să­ nu treacă nici prin calea Vic­toriei și piața Carol, adică prin fața pala­tului. Direcția primise un traseu mai scurt oferit de ministru,­­ cei cari conduc so­cietatea însă au refuzat scriind că nu vor desființa liniile criticate „decit dacă vor crede de cuviință“. Va să zică : bătaie de joc de dreptul de poliție ; bătaie de joc de siguranța­ pieto­nilor ; bătaie de joc de nevoile comerțu­lui ; bătaie de joc de estetica orașului; — cine nul recunoaște în toate acestea pe d. Vintilă Brătianu ? .Mai­­ ceruse ministrul ca pe străzile în­guste să se scoată soclurile, oribile din punct de vedere estetic, primejdioase pen­tru că ocupă adesea tot trotuarul, la o palmă de care trece linia tramvaiului, așa că devin și o primejdie pentru siguranța pietonilor ! Dar în zadar! Aceiași indife­rență pentru dreptul autoritate!­, pentru viața și siguranța publică, pentru estetica orașului,—acelaș domn Vintilă Brătianu. Intro zi însă, societatea se apucă și des­ființează un trotuar în strada Academiei, după ce peste noapte scăzuse cu un metru altul- Nimeni nu fusese avizat de această măsură Bucureștii! 1 - socotit ca un oraș conchis, autoritatea, societate! peste cea polițienească și municipală, cine nu re­cunoaște aci pe d. Vintilă Brătianu? Intr’o bună zi Primăria și ministrul află din ziare că societatea chiamă la plată încă trei milioane din Capital, atribuind din a­­ceastă sumă numai un sfert comunei, fără a o aviza pe aceasta, fără a-i cere avizul, care se impunea și pentru că ea, participă în societate cu un Capital mult, mai mare prin dreptul ce dă pentru punerea liniilor și cu liniile vechi,...și mai ales pentru că al ei e dreptul de a hotărî dacă subscrie o jumătate sau minimul de o pătrime din Capital. Primăria protestează. Protestul ei e pus la dosar. Protestează și guvernul declarând că subscripția nu se va face, dacă nu se va da comunei jumătate din noua subscrip­ție. In fața acestei amenințări, d. Vintilă Brătianu convoacă o adunare generală, care declară că de­„astă data i se dă co­munei jumătate din suma ce era a se sub­scrie. Acest „astă dată“­ însemnează însă, că îndată­ ce d. Vintilă Brătianu sau prie­tenii săi vor fi iar stăpîni pe țară, Primă­ria va fi din nou scurtată în dreptul ei. Dar dacă societatea s-a supus în ce pri­vește dreptul Primăriei, ea a refuzat să fie seamă de dreptul publicului la subscrip­ție. Cu tot protestul primăriei și al guvernu­lui, nouăle acțiuni, în loc de a fi împră­știate în public, au fost atribuite vechilor acționari, adică tot oamenilor dinastiei Brătieniste. In momentul acestei, sub­scrieri fiecare acțiune de 500 lei, cota însă 800, așa că vechii subscriitori au­ pus în buzunar suma de nouă sute de mii de lei. La toate societățile pe acțiuni asemenea acțiuni se emit mai scump de­cit valoarea lor nominală, cel puțin cu jumătatea a­­niului. In acest, caz ar fi trebuit să se e­­mită cu 650 lei, așa­­ că diferența de curs de nouă sute de mii de lei, ar fi alcă­tuit un fond de rezervă. Acest fond de re­zervă s’ar fi împărțit la sfârșitul afacerei, așa că și comuna ar fi luat atunci jumă­tate dintr’insul, astfel, că ea apare frustată­­ și în această mică operație cu aproape o jumătate de milion de lei. De notat că de­sgiul acțiunilor singură Primăria nu poate profita, acțiunile ei fiind inaliena­bile. * Legiuitorul a voit ca Comuna să consti­tuie societatea,­­ ea a fost constituită la Banca Națională,­ legea­­ a voit ca acțiu­nile să fie cu­ mai mult răspîndite în po­por. — societatea te-a atribuit la diverși a­­miei, legea a voit controlul eficace din partea Primăriei, societatea­­ s-a desființat. Cine nu vede și aci spiritul de samavol­nicie și acaparare al dinastiei. Pentru a ști cine­­ este societatea, Pri­măria cere lista acționarilor. Ea îi se refu­ză cu persistență. De ce s’a prevăzut ca ac­țiunile să fie nominale și nu la purtător?. Au pentru a înlesni dinastiei brătieniste deținerea societate! ? Nu, pentru a înlesni ’ora unei controlul, pentru a’î înlesni a­­cesteia să știe pe cine are de tovarăș, pen­tru a evita vorba d-lui Vintilă Brătianu ca acțiunile să treacă în infinite străini­lor? Dacă nu se dă deci lista, nu se vro­­ește­­ controlul Primăriei, pentru­ că este ceva de ascuns. Nici o urmă de act pent­ru constituirea societăței nu se găsește la Primărie,—deși primarul e însărcinat de statut cu consti­tuirea societății. Și așa repartiția prime­lor acțiuni se face la Banca Națională și deși se spusese că nimeni nu va putea a­­vea­ decit cel mult cinci acțiuni, — se văd acționari chiar și străini — cu sute de acțiuni, iar micii subscriitori sînt trimiși la primblare... Asta­ e chemarea la colabo­rare a Capitalului... „național“ cum o în­țelege d.l Vintilă Brătianu și, din care d. Ionel Brătianu declară că partidul liberal își face idealul. Printre acționari apar însă și două­zeci de consilieri comunali în funcțiune, coin­­teresați deci cu comuna, sau, fiindcă re­prezentau­ comuna, cointeresați cu ei în­șiși. Unul singur din acești consilieri a­ fi­gurat la adunarea generală care a ales con­siliul comunal cu... 123 acțiuni. Și se știe că după prospect nu trebuiau să se dea de cit maximum cinci. De obicei statul, județele, copiuna, con­­cedează lucrări pe baza caetului de sar­cini. Societatea de tramvaie s’a constituit întîi a lucrat într- un an de zile, apoi abia s’a stabilit caetul de sarcini. Și ce caiet de sarcini! El și nu legea, prevede monopolul tuturor stradelor: el și nu legea prevede gratuitatea trecerea li­niilor actuale care dau două milioane be­neficiu net. El și nu legea spune că Primă­­ria nu poate cere societăței să construias­că­ vre-o linie nouă, de­cât dacă-i garan­tează un beneficiu de 5%, după scă­derea tuturor cheltuielilor și amortizărilor. El și nu legea, prevede că chiar cu această rezervă de aci încolo, ori­care ar fi nevoile Capitalei, timp de cinci­spre­zece ani să nu se mai construiască, nici o linie nouă de tramvaie. In sfîrșit, caietul de sarcini și nu legea mai impune Primăriei să expropieze ori­ce și ori­unde ’i-ar cere-o societatea. Cum s’ar zice , totul pentru societate, nimic pentru comună. *­Nostimă e situațiunea d-lui Saligny. D-sa­u a fost ales de consiliul comunal tre­cut să’l reprezinte în societate și n’a de­misionat, cînd au demisionat mandanții săi. D-sa mai face parte din consiliul teh­­nic superior și e și administrator delegat a­l societăței. Și astfel se întîmplă ceva ex­traordinar. Aceiaș persoană care reprezen­ta consiliul comunal fără voia lui, alegea ca societar traseuri pe cari le aproba ca membru al consiliului teh­nic, iar ca ad­ministrator delegat, iscălește acte și duce vorbe contra Primăriei. O asemenea pro­miscuitate de atribuții nu putea izvorî din capul d-lui Saligny. Opera trădează mina maestrului și maestrul e d. Vintilă Brătia­nu, după părerea d-sale, circumvoluția e­­conomică a creierului dinastiei, din care d. Ionel, după părerea d-sale, deține cir­cumvoluția politică. Ce este tramvaiul pentru comună? O sursă importantă de venit. Impozite n se mai pot pune. Gazul, electricitatea, apa, dați venituri. I­ămîne tramvaiul. La 1916, actualele linii cari dau acum peste două milioane beneficiu net, ar intra în stăpîni­­rea Comunei. înainte de a face regia coin­teresată, d. Vintilă Brătianu declară sub a sa iscălitură, că daca s’ar electrif­ica re­pede actualele linii,­­ ele ar da un benefi­ci­u­ anual de trei milioane cinci si de mii de­­ eL Și în regia cointeresată primarul­­­intilă Brătianu aduce acest aport, abso­lut fără de nici o despăgubire pentru co­mună. Dacă insă admit­ că electrificarea ar­e costat 1i milioane lei și comuna ar fi făcut-o realizînd un împrumut pe termen de două­zeci de ani, ea ar fi plătit punînd 6 la sută dobîndă, 840.000 lei pe an, ar fi amortizat 700.000 lei anual, și încă in primul an ar fi putut conta cu un excedent de 660.000 lei anual, dacă beneficiul ar fi rămas acelaș cu­ este astăzi și de un mi­lion nouă sute șaizeci de mii de­ Ioi, daca cifra din raportul d-lui Vintilă-Brătianu e justa,­­­ și cel puțin d-sa trebuia să crea­dă că-i justă. Dar comuna ar mai fi putut sa mai lase cum a spus d. Marghiloman căișori­ să tragă pe­­ linii­, vagoanele elec­trice să alerge dela Cotroceni la Obor, și să încaseze 2.200.000 pînă la 2.500.000 cîș­­tig anual! Și din câștigul acesta să fi con­struit anual cini kilometri de cale nouă ar fi încăput în două milioane și jumătate . iată o administraț­iu ne înțeleaptă ce ar fi făcut! De suma sus menționată comuna a fost frustată prin faimoasa regie cointeresată. Frustată fiindcă remunerarea ei, pentru drepturile concedate, constă într’o partici­pare crescîndă la beneficii, cînd acestea trec de anume cote. Pentru stabilirea be­neficiului insă, — s’au stabilit atâtea scă­deri, toate ilegale și prin introducerea u­­nui fond de „ameliorațiune“ care funcțio­nează ca „pușculiță“, s’a dat o așa cheie în mina­­ societăței, în­cit ea poate menține in permanentă partea comunei la o cotă convenabilă pentru acționari, mai ales că comuna nu are nici un drept de control, ea fiind în minoritate în consiliul de ad­ministrație și în și mai mare minoritate in adunarea generală. Nu arată oare aceasta clar că în mintea autorilor societăței, cari erau reprezentan­ții comunei, interesele celei dintâi preva­lați asupra acestor din urmă? Că cu alte cuvinte societarii triumf­au asupra Prima­rului și consiliului comunal și dată fiind că societatea și consilierii erau aceleași persoane, interesul pecuniar asupra celui public ? Am extras din elocintul discurs al mi­nistrului de interne faptele de mai sus. Ele arată în mod clar cum interesele co­munei, interesele publice, au fost sacri­ficate celor private. Discursul d-lui Mar­ghiloman mai puțin violent în formă ca cele ale primului ministru, e, dacă se poate mai zdrobitor ca fond. Clădirea re­giei cointeresate a tramvaiului comunal, luată la cercetare, prezintă atâtea revoltă­toare ilegalități, abuzuri și samavolnicii, în cat e cu neputință a le expune pe toate. Așa fiind nici un om cinstit din această țară nu va­­ avea nimic de obiectat, d­acă mizerabila clădire va fi doborîtă la pă­­mînt cu cazmaua și tîrnăcopul. E o clă­dire insalubră și după dări­marea ei, încă va trebui să funcționeze pompa cu dezin­fectante. Ro.­­­ CHESTIA ZILEI Discuția lesagiului la Cameră venia tall DISGOllul : (pe glasul al 8-lea) Noroadele lauda miluiți

Next