Adevěrul, decembrie 1911 (Anul 24, nr. 7982-8010)
1911-12-04 / nr. 7985
y f. Anul al XXIV-lea No. 79». Două trusturi — Mochi Fischer și Ionel Bratianu — de AL. CIURCU In Senat d. Ionel Brătianu a vorbit foarte de sus. Nici nu se putea altfel din partea unui șef de partid, scuturat de guler cum a fost de d. Carp, atacat pe terenul cinstei. Tupeul era aici de rigoare. Îndrăzneala împinsă pînă la cinism și la obrăzniciei era necesară șefului partidului liberal. N’a spus oare babacul domniei sale lui Bismarck, cu ocazia congresului din Berlin, că avem la noi un proverb, care glăsuește: „obraznicul mănîncă praznicul“? Numai că obrăznicia d-lui Ionel Brătianu e ca aceea a criminalului care, strîns cu ușa de judele instructor, crede că va impune prin tupeul sau și va părea nevinovat. Payer d’audace, zice francezul. Intre altele d. Brătianu a spus că ține în piînă drapelul care a dus la Plevna armata noastră victorioasă. Aceasta nu dovedește de loc că afacerea tramvaiului nu e un gheșet ordinar sau mai bine zis extraordinar, dar, afară de asta, faptul pe care- invoacă d. Brătianu nu constitue nici un titlu de glorie pentru d-sa. Citi regi, citi împărați, ciți. șefi de State au avut în mîinele lor drapele glorioase și au sfârșit un chip lamentabil! Istoria e plină de astfel de pilde. Și pildele acestea le găsim mai ales la șefii cu drept de moștenire. Și. d. Ionel Brătianu a ajuns șef al partidului liberal nu prin meritele sale, ci grație dreptului ereditar. Dar nici gloria de pe cîmpurile de luptă din Bulgaria n’are dreptul s’o revendice partidul liberal. Nu partidul liberal s’a bătut cu turcii, ci România și pînă cind d. Ionel Brătianu nu va isbuti să transforme întreaga țară românească într’o moșie a fraților Brătieni — căci în această direcție a reușit numai în parte — să dez voie și altor români să se împărtășească cu gloria de la Plevna. Lupta se dă acum pentru cucerirea Plevnei interne, cum a spus’o G. A. Rosetti. și în această luptă vedem pe d. Ionel Brătianu ținînd în mină sdreanța pe care stă scris „GREȘEFT“. Cetățuele în care stă pitulată armata domnului Ionel Brătianu se numesc Banca Națională, Creditele funciare, Casa rurală, Soc. tramvaiurilor zise comunale, etc., etc., și soldații săi seamănă mai mult a niște clobani îmbuibați, decit a războinici viteji. E un sacrilegiu să vrei să acoperi cu drapelul glorios de la Plevna politica de «ărăfie și de cămătărie pe spinarea țarei. ■* « * D. Brătianu a declarat însă că se mîndrește cu această politică, pe care o numește o politică economică naționalistă Dar tot d. Ionel Brătianu a țipat în contra trustului acaparator al lui Mochi Fischer și a făurit legi în contra sa. D’apoi bine, tiristul brătienist e de o sută de ori mai periculos. Cel puțin Mochi Fischer n’are pretenția de a fi șeful unui partid politic și apoi el opera cu banii săi, cu inteligenta sa, cu munca sa, cu risicul său, pe cind trustul brătienist operează cu banii statului și ai comunelor, fără nici un risic, și, ceea ce este mai grav, cu toată omnipotența pe care ți-o dă cârma țârei. Să desființezi trustul lui Mochi Fischer pentru ca să-i iui tu locul și încă pe baze cu totul necinstite, aceasta e o concepție cu totul asiatică. Mă întreb de ce Maiestatea Sa n’ar chema pe Mochi Fischer să-i încredințeze formarea guvernului. Și zicând acestea nu aduc nici o injurie marelui cultivator rural. Sunt sigur că dacă regele ar pune in capul guvernului pe Mochi Fischer, acesta n’ar confunda afacerile sale particulare cu ale Statului și cu ale comunelor, nici n’ar îndrăzni sa înființeze societăți în care Statul și comunele să pună capitalul, iar partizanii săi dibăcia, sub pretext,de a naționaliza capitalul. După această teorie se poate spune că și banditul Pantelimon era un mare economist național, căci și el căuta să naționalizeze capitalul, jefuind mai ales pe evreii din Moldova. Dar Pantelimon risca pușcăria și-și expunea viața, pe cind economiștii noștri naționali-liberali pretind să guverneze țara. Substituirea trustului, brătieni și trustului fișeresc îmi amintește pe un mare proprietar rural care, sub pretext că legea, oprește stabilirea străinilor la sate, expulza de pe moșia sa, cu ajutorul administrației, pe toții negustorii de cereale cari îndrăzniau să pună piciorul în satul săli și apoi cumpăra el de la țărani, pe prețul pe care voia, cerealele acestora. Din această pildă se poate vedea că Iacă d. Ionel Brătianu a făcut legi în coliva lui Mochi Fischer este pentru că a văzut în el un concurent . Ara adus omagiile mele guvernului P. Carp pentru atitudinea sa în această chestiune. Aștept să văd dacă el va merge pînă la capăt pe calea dreaptă și salutară pe C care a apucat, dacă va lua măsuri energice de îndreptare, cu alte cuvinte dacă ,va da o soluțiune practică gravei chestiuni de morală politică care s’a pus în discuțiune. Căci dacă ar fi ca din toată această zarvă să ne alegem numai cu grațiozitățile ce s’au schimbat în Senat, atunci ar fi fost mai prudent să nu mai fi început. " Aștept să văd dacă guvernul Carp va avea tăria să desființeze trustul brătienist sau, cel puțin să-l înlăture pentru totdeauna dela afacerile publice, rămînînd pur și simplu un trust de afaceri comerciale și industriale de tot soiul. Dacă va reuși să facă aceasta, toată suflarea cinstită din această țară îl va aclama, ca pe un guvern care a îndeplinit o faptă mare, tot așa de mare ca și un război victorios. Al. Ciurcu NAZBITII Politică și afaceri Un atentat a fost pus la cale de ministrul de interne. D-sa ar vrea nici mai mult, nici mai puțin, să se facă o delimitare între politică și afaceri. De citeva mii de ani omenirea se întreabă : unde se isprăvește omul și unde începe divinitatea?— și afară de d-nul Moise Pacu nu cred sa aibă cineva răspunsul la această întrebare. Tot așa de grea e problema: unde se isprăvește politica și unde începe afacerile? Căci politica se isprăvește la budget și afacerile încep tot acolo! Delimitarea granițelor dintre aceste două vecine e o chestie care o să mai dureze citeva secole. Pînă atunci afacerile politice și politica de afaceri o să se confunde cam des Pac. f. Carp și cartelul — Șeful junimiștilor datorește un răspuns — Asupra unui punct d. Carp datorește hrmei politice o lămurire de la care încearcă să se sustragă. Ar trebui d. Carp să se explice în mod tranș asupra intențiunei ce a avut'o atunci cind, în ajunul alegerilor generale, s’a dus la d. I. Brătianu și numai la șeful liberalilor, ca să-i propună un cartel electoral oferindu-i 50 de locuri in Parlament. Dacă acest cartel s'ar fi realizat, dacă valsul dintre carpiști și liberali continua și sub cabinetul Carp, mai făcea șeful junimiștilor operația cu fierul roșu ? Adese la iveală și politicianizmul carpist . Mai este o chestiune: dacă ministru de interne n’ar fi fost d. Marghiloman, ci un om politic de altă nuanță de cit junimistă și dacă interpelarea din Senat ar fi venit înainte de lovitura Averescu, cînd situația d-lui Marghiloman nu era deloc știrbită, ar fi mers d. Carp așa de departe cu solidarizarea cum a mers cînd a văzut că dinastia Bratianu e hotărîtă a desloca de la interne pe d. Marghiloman ? Iată ce se discută acum în toate cercurile politice și asupra acestui punct d. Carp a refuzat să vorbească. Obiecțiuinea va fi pusă din nou, în discuția Parlamentului fiindcă orice s'ar spunie aceasta e,partea slabă a atitudinei de azi a carpiștilor. A. V. Legea sinodala cîteva observațiuni de ordin moral și politic se impun, după votarea în Senat a modificărilor propuse de guvern la legea sinodală. S’a așteptat, înainte de toate, ca banca prelaților din Senat să spue un cuvânt competent și superior asupra frămîntărilor din sinul bisericei. Era locul să se audă părerile — fie și retrograde — dar părerile întregi ale episcopatului într’o chestiune care-l privește mai înainte de toate pe ei. Era și locul ca printr’o atitudine fermă să se pună în evidență caracterul bărbat al prinților bisericei și să se manifesteze totodată talentul și ardoarea lor întru apărarea credinților și prestigiului membrilor Sinodului. Spre surprinderea generală, aceasta nu s-a văzut și banca prelaților din Senat a pierdut prilejul care-i impunea să facă așa ceva, și să repare astfel impresiunea priveliștei din ultimele frămîntări prin care a trecut cea mai înaltă instituție bisericească. Cu atît mai trist ar fi, dacă apropiata alegere a unui mitropolit primat a pus strajă gurei, acelor de la cari se aștepta cuvîntul situațiunei și al intelectualităței episcopale. Cu privește partea politică a chestiune! ea învederează confuzia și echivocul între spiritul modificărilor introduse și evenimentele petrecute în Sinod. Incoherența aceasta a făcut posibilă incriminarea șefului liberalilor că guvernul, care considera ca rebel pe episcopul de Roman și nu numai că a tolerat, dar a ingerat, în ultimul moment, ca „rebelul“ episcop» să fie pedepsit, sau „ras”’, ca să întrebuințăm cuvîntul d-lui Carp, guvernul nu s’a sfiit să vie cu modificările cari sunt aplicarea ideilor ce ținea să-și impute episcopul de Roman și din cauza cărora a ajuns să fie ridicat din scaunul episcopal.. Ce fel de morală și prestigiu episcopal este acesta ca un membru al Sinodului să plătească cu scaunul lui, atunci cînd întreg sinodul cit și guvernul și parlamentul îi aplică ideile din cauza cărora i s'a răpit acel scaun? Imoralități și nedreptăți de acestea se răzbună! Lumea politică și bisericească are de reparat greșala sa față de episcopul de Roman. Cu cit o va face mai curînd, cu atîta va fi mai bine, cu cit o va aminti, cu atît va fi mai rău. *» * • P. 0. % ȘEASE 5 Bani Exemplarul PAGINI Modificarea legei d-lui Nenițescu Proectul de lege al domnului Nenițescu a fost discutat de secțiunile Camerei cari au ales raportor pe d. Constantin Bacalbașa, o alegere care onorează și parlamentul și presa. Cu secțiuni legea a suferit multe și însemnate modificări, cu aprobarea și uneori după inspirația chiar a d-lui Nenițescu. Ne bucură că în acele modificări s-a ținut seamă de criticile făcute și prin miresă, în special prin Adeverul. Astfel s’a suprimat aliniații prin care se prevedea că pot fi opriți de la lucru prin parchet sau poliție, acei cari n’au cartea de lucrător. S’a specificat că această carte se va cere numai acelor lucrători, cari sunt „cu pregătire de meșteșug sau meseriaș”. E o îndreptare față de proectul originar, dar nu încă una complectă, mai ales că interpretarea acestor cuvinte poate da loc la controverse. N’ar fi oare bu simplu să se spuie că lucrătorii din fabrici vor fi scutiți cu totul de cartea de lucrător? Muncitorii fără pregătire, necalificați cum sună termenul tehnic, vor trebui sa aibă o carte, de identitate, pe care o va elibera patronul. E și aci o modificare în bine față de trecut, dar la ce s’ar da o asemenea atribuție patronului ? De ce nu s’ar renunța cu totul la cartea de identitate, cînd ca atare poate servi perfect cartela pe care s’ar lipi timbrele de asigurare? Mai sunt și alte multe modificări de a*mpămunt cari dovedesc că d. Nenițescu n’a înțeles să perpetueze vechiul sistem de la noi, sub care miniștrii puneau un fel fie ambiție de a vedea proiectele lor voiate absolut fără de nici o modificare. Aceasta e bine și frumos și foarte important cînd e vorba de o lege ca cea în discuțiune. Dar vom reveni pentru a arăta acele neajunsuri ale legei care au mai rămas. Și convinși că d. Nenițescu va ține seamă și de aceste critici, sperăm că se va putea înfăptui legea spre mulțumirea tuturor. Pentru mai mult decât poate da ea, astăzi, va ramine loc și timpul va realiza desigur și aceste drepte dorințe, cari cu actualele mijloace financiare nu pot hibă fi satisfăcute. Prostul Celor Trei Frați S’au petrecut zilele acestea câteva lucruri care arată ce preț trebue pus pe „autoritatea“ și „oficiozitatea” presei liberale și, în acelaș timp ce situație caraghioasă are nenorocitul interpus al Dinastiei Brătianu pe lingă presa liberală : ilustrul Jean Procopsiu. In Senat, d. Haret, vorbind de vederile partidului liberal în criza sinodală, a declarat, în numele acestui partid, că dezaprobă violențele presei liberale în aceasta chestiune, înaintea tribunalului, d. Naou, alt fruntaș al partidului liberal, a dezavuat în mod categoric, un articol nesocotit al „Independenței“, care striga președintelui tribunalului care judeca afacerea tramvaelor ca „țara“ — recte partidul liberal ii va fi recunoscătoare pentru faptul de a fi respins un incident ridicat de reprezentantul ministrului de interne! Și toată această presă este condusă de acel domn Procopsiu care la Paris ,se bucura de onoarea de a fi „prostul” grupului socialist român! De altfel „autoritatea” acestui interpus al „Dinastiei” se manifestă în toate direcțiile! La Teleorman s’a dus ca „șef“ al organizației liberale locale și a proclamat „cu adesiunea membrilor absenți” candidatura d-lui Victor Antonescu. A fost destul atîta, ca d. Victor Antonescu să refuze a candida la o cădere sigură în județul unde conduce „prostul Dinastiei“ și să lase această șansă celebrului ex-prefect Iarca — a cărui poftă de a candida s’ar putea, de asemenea, să-i piară. Cum se vede, „Dinastia" are noroc cu prostul ei. Ptiu, să nu fie deochiu! Allo! CEREȚI Ia toți librarii și depozitarii de ziare Revista Modai Cea mai bogată și elegantă publicațiune a Modei. s[ Adeverurile~ As-tu déjeuné V La mahala, madrigalul d-lui Carp — As-tu déjeuné [Jacob ? a fost înțeles de agenți! Libral! — pret am că adică, văzînd că le e cam foame liberalilor în opoziție, i-a întrebat ără : — Aț! mînca fără?!... Din Evanghelie Episcopul Conon a spus la Senat că „vrind nevrînd“ episcopii au fost nevoiți să voteze legea d-lui Haret. Nu se poate „vrind nevrînd,“ fiindcă Evanghelia spune lămurit. Cuvîntul tău să fie „da, da! nu, nu! “Dovadă Un amic al d-lui Mehedinți a explicat rostul discursului unic pe care d-sa l’a rostit la mesagiu : — Mehdinți a voit să dovedească în mod sincer că nu umblă să se prenumesc printre ministeriabili! ... Și a izbutit! a adăugat tot amiral d-lui Mehedinți !... —--------St*..—-----Rigoletto Duminică 4 Decembrie 1911 si sisoni anii tranatului? O simpla expunere - disprejuesc autoritatea; disprețuesc publicul, disprețuesc interesele negustorilor. D. Vintilă Bratianu arata că comuna se frustata cu două milioane anual. O mică operație suplimentara: comuna frustată cu o jumătate de milion. Douăzeci de consilieri comunali acționari, deci cointeresați cu comuna. Discursul pe care l-a rostit d. • Alexandru Marghiloman la Senat, a fost, după cum am spus, o luminoasă, documentați și, calmă expunere a afacerei tramvaiului. Dar tocmai de aceia a pus in mod drastic în evidență toate actele de samavolnicie, toate abuzurile, toate incorectitudinile cari formează în totalitatea lor afacerea tramvaiului, denunțată de noi de trei ani opiniei publice, și înfierată definitiv de d-nii Carp și Marghiloman in Parlament. Vom extrage din discursul d-lui Marghiloman toate faptele, fără de nici un comentariu, ci însoțite numai de lămuririle necesare pentru înțelegerea lor In Februarie anul curent negustorii din Lipscani se plîng contra faptului că noul tramvai va trece prin îngustele străzi: Lipscani, Gabroveni, Karageorgevici. Ministrul profită de ocazie pentru a cere ca tramvaiul să nu treacă nici prin calea Victoriei și piața Carol, adică prin fața palatului. Direcția primise un traseu mai scurt oferit de ministru, cei cari conduc societatea însă au refuzat scriind că nu vor desființa liniile criticate „decit dacă vor crede de cuviință“. Va să zică : bătaie de joc de dreptul de poliție ; bătaie de joc de siguranța pietonilor ; bătaie de joc de nevoile comerțului ; bătaie de joc de estetica orașului; — cine nul recunoaște în toate acestea pe d. Vintilă Brătianu ? .Mai ceruse ministrul ca pe străzile înguste să se scoată soclurile, oribile din punct de vedere estetic, primejdioase pentru că ocupă adesea tot trotuarul, la o palmă de care trece linia tramvaiului, așa că devin și o primejdie pentru siguranța pietonilor ! Dar în zadar! Aceiași indiferență pentru dreptul autoritate!, pentru viața și siguranța publică, pentru estetica orașului,—acelaș domn Vintilă Brătianu. Intro zi însă, societatea se apucă și desființează un trotuar în strada Academiei, după ce peste noapte scăzuse cu un metru altul- Nimeni nu fusese avizat de această măsură Bucureștii! 1 - socotit ca un oraș conchis, autoritatea, societate! peste cea polițienească și municipală, cine nu recunoaște aci pe d. Vintilă Brătianu? Intr’o bună zi Primăria și ministrul află din ziare că societatea chiamă la plată încă trei milioane din Capital, atribuind din această sumă numai un sfert comunei, fără a o aviza pe aceasta, fără a-i cere avizul, care se impunea și pentru că ea, participă în societate cu un Capital mult, mai mare prin dreptul ce dă pentru punerea liniilor și cu liniile vechi,...și mai ales pentru că al ei e dreptul de a hotărî dacă subscrie o jumătate sau minimul de o pătrime din Capital. Primăria protestează. Protestul ei e pus la dosar. Protestează și guvernul declarând că subscripția nu se va face, dacă nu se va da comunei jumătate din noua subscripție. In fața acestei amenințări, d. Vintilă Brătianu convoacă o adunare generală, care declară că de„astă data i se dă comunei jumătate din suma ce era a se subscrie. Acest „astă dată“ însemnează însă, că îndată ce d. Vintilă Brătianu sau prietenii săi vor fi iar stăpîni pe țară, Primăria va fi din nou scurtată în dreptul ei. Dar dacă societatea s-a supus în ce privește dreptul Primăriei, ea a refuzat să fie seamă de dreptul publicului la subscripție. Cu tot protestul primăriei și al guvernului, nouăle acțiuni, în loc de a fi împrăștiate în public, au fost atribuite vechilor acționari, adică tot oamenilor dinastiei Brătieniste. In momentul acestei, subscrieri fiecare acțiune de 500 lei, cota însă 800, așa că vechii subscriitori au pus în buzunar suma de nouă sute de mii de lei. La toate societățile pe acțiuni asemenea acțiuni se emit mai scump decit valoarea lor nominală, cel puțin cu jumătatea aniului. In acest, caz ar fi trebuit să se emită cu 650 lei, așa că diferența de curs de nouă sute de mii de lei, ar fi alcătuit un fond de rezervă. Acest fond de rezervă s’ar fi împărțit la sfârșitul afacerei, așa că și comuna ar fi luat atunci jumătate dintr’insul, astfel, că ea apare frustată și în această mică operație cu aproape o jumătate de milion de lei. De notat că desgiul acțiunilor singură Primăria nu poate profita, acțiunile ei fiind inalienabile. * Legiuitorul a voit ca Comuna să constituie societatea, ea a fost constituită la Banca Națională, legea a voit ca acțiunile să fie cu mai mult răspîndite în popor. — societatea te-a atribuit la diverși amiei, legea a voit controlul eficace din partea Primăriei, societatea s-a desființat. Cine nu vede și aci spiritul de samavolnicie și acaparare al dinastiei. Pentru a ști cine este societatea, Primăria cere lista acționarilor. Ea îi se refuză cu persistență. De ce s’a prevăzut ca acțiunile să fie nominale și nu la purtător?. Au pentru a înlesni dinastiei brătieniste deținerea societate! ? Nu, pentru a înlesni ’ora unei controlul, pentru a’î înlesni acesteia să știe pe cine are de tovarăș, pentru a evita vorba d-lui Vintilă Brătianu ca acțiunile să treacă în infinite străinilor? Dacă nu se dă deci lista, nu se vroește controlul Primăriei, pentru că este ceva de ascuns. Nici o urmă de act pentru constituirea societăței nu se găsește la Primărie,—deși primarul e însărcinat de statut cu constituirea societății. Și așa repartiția primelor acțiuni se face la Banca Națională și deși se spusese că nimeni nu va putea avea decit cel mult cinci acțiuni, — se văd acționari chiar și străini — cu sute de acțiuni, iar micii subscriitori sînt trimiși la primblare... Asta e chemarea la colaborare a Capitalului... „național“ cum o înțelege d.l Vintilă Brătianu și, din care d. Ionel Brătianu declară că partidul liberal își face idealul. Printre acționari apar însă și douăzeci de consilieri comunali în funcțiune, cointeresați deci cu comuna, sau, fiindcă reprezentau comuna, cointeresați cu ei înșiși. Unul singur din acești consilieri a figurat la adunarea generală care a ales consiliul comunal cu... 123 acțiuni. Și se știe că după prospect nu trebuiau să se dea de cit maximum cinci. De obicei statul, județele, copiuna, concedează lucrări pe baza caetului de sarcini. Societatea de tramvaie s’a constituit întîi a lucrat într- un an de zile, apoi abia s’a stabilit caetul de sarcini. Și ce caiet de sarcini! El și nu legea, prevede monopolul tuturor stradelor: el și nu legea prevede gratuitatea trecerea liniilor actuale care dau două milioane beneficiu net. El și nu legea spune că Primăria nu poate cere societăței să construiască vre-o linie nouă, decât dacă-i garantează un beneficiu de 5%, după scăderea tuturor cheltuielilor și amortizărilor. El și nu legea, prevede că chiar cu această rezervă de aci încolo, oricare ar fi nevoile Capitalei, timp de cincisprezece ani să nu se mai construiască, nici o linie nouă de tramvaie. In sfîrșit, caietul de sarcini și nu legea mai impune Primăriei să expropieze orice și oriunde ’i-ar cere-o societatea. Cum s’ar zice , totul pentru societate, nimic pentru comună. *Nostimă e situațiunea d-lui Saligny. D-sau a fost ales de consiliul comunal trecut să’l reprezinte în societate și n’a demisionat, cînd au demisionat mandanții săi. D-sa mai face parte din consiliul tehnic superior și e și administrator delegat al societăței. Și astfel se întîmplă ceva extraordinar. Aceiaș persoană care reprezenta consiliul comunal fără voia lui, alegea ca societar traseuri pe cari le aproba ca membru al consiliului tehnic, iar ca administrator delegat, iscălește acte și duce vorbe contra Primăriei. O asemenea promiscuitate de atribuții nu putea izvorî din capul d-lui Saligny. Opera trădează mina maestrului și maestrul e d. Vintilă Brătianu, după părerea d-sale, circumvoluția economică a creierului dinastiei, din care d. Ionel, după părerea d-sale, deține circumvoluția politică. Ce este tramvaiul pentru comună? O sursă importantă de venit. Impozite n se mai pot pune. Gazul, electricitatea, apa, dați venituri. Iămîne tramvaiul. La 1916, actualele linii cari dau acum peste două milioane beneficiu net, ar intra în stăpînirea Comunei. înainte de a face regia cointeresată, d. Vintilă Brătianu declară sub a sa iscălitură, că daca s’ar electrifica repede actualele linii, ele ar da un beneficiu anual de trei milioane cinci si de mii de eL Și în regia cointeresată primarulintilă Brătianu aduce acest aport, absolut fără de nici o despăgubire pentru comună. Dacă insă admit că electrificarea are costat 1i milioane lei și comuna ar fi făcut-o realizînd un împrumut pe termen de douăzeci de ani, ea ar fi plătit punînd 6 la sută dobîndă, 840.000 lei pe an, ar fi amortizat 700.000 lei anual, și încă in primul an ar fi putut conta cu un excedent de 660.000 lei anual, dacă beneficiul ar fi rămas acelaș cu este astăzi și de un milion nouă sute șaizeci de mii de Ioi, daca cifra din raportul d-lui Vintilă-Brătianu e justa, și cel puțin d-sa trebuia să creadă că-i justă. Dar comuna ar mai fi putut sa mai lase cum a spus d. Marghiloman căișori să tragă pe linii, vagoanele electrice să alerge dela Cotroceni la Obor, și să încaseze 2.200.000 pînă la 2.500.000 cîștig anual! Și din câștigul acesta să fi construit anual cini kilometri de cale nouă ar fi încăput în două milioane și jumătate . iată o administrațiu ne înțeleaptă ce ar fi făcut! De suma sus menționată comuna a fost frustată prin faimoasa regie cointeresată. Frustată fiindcă remunerarea ei, pentru drepturile concedate, constă într’o participare crescîndă la beneficii, cînd acestea trec de anume cote. Pentru stabilirea beneficiului insă, — s’au stabilit atâtea scăderi, toate ilegale și prin introducerea unui fond de „ameliorațiune“ care funcționează ca „pușculiță“, s’a dat o așa cheie în mina societăței, încit ea poate menține in permanentă partea comunei la o cotă convenabilă pentru acționari, mai ales că comuna nu are nici un drept de control, ea fiind în minoritate în consiliul de administrație și în și mai mare minoritate in adunarea generală. Nu arată oare aceasta clar că în mintea autorilor societăței, cari erau reprezentanții comunei, interesele celei dintâi prevalați asupra acestor din urmă? Că cu alte cuvinte societarii triumfau asupra Primarului și consiliului comunal și dată fiind că societatea și consilierii erau aceleași persoane, interesul pecuniar asupra celui public ? Am extras din elocintul discurs al ministrului de interne faptele de mai sus. Ele arată în mod clar cum interesele comunei, interesele publice, au fost sacrificate celor private. Discursul d-lui Marghiloman mai puțin violent în formă ca cele ale primului ministru, e, dacă se poate mai zdrobitor ca fond. Clădirea regiei cointeresate a tramvaiului comunal, luată la cercetare, prezintă atâtea revoltătoare ilegalități, abuzuri și samavolnicii, în cat e cu neputință a le expune pe toate. Așa fiind nici un om cinstit din această țară nu va avea nimic de obiectat, dacă mizerabila clădire va fi doborîtă la pămînt cu cazmaua și tîrnăcopul. E o clădire insalubră și după dărimarea ei, încă va trebui să funcționeze pompa cu dezinfectante. Ro. CHESTIA ZILEI Discuția lesagiului la Cameră venia tall DISGOllul : (pe glasul al 8-lea) Noroadele lauda miluiți