Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)

1912-01-24 / nr. 8033

*mil üiXXV 4$a No «033 FONDATOR ALEX. V. BELDÍMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDNER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 1* MartT^4 anuar,e f( DIRECTOR POLITIC CONST. MILL Abonamente cu premii: Un a»............................................................. L-ei Sase lani •«**••**••••• » Tff«i ............................................... » % Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala...................No. 14 10 ........................ 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . .. 12/40 « ♦ » Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi « ♦!» o Bani exemplarul In plină operetă Se povestește • următoarea anecdotă: Ci-că într’un oraș turcesc un cadiu pri­mi vizita unui concetățean al său, care se plânse, că a închiriat o casă, a plă­­­­tit chiria, dar când a venit cu, mobilele, a ..găsit’o ocupată de un altul. .— Alu'i așa­­cadiule, întrebă cel ce se atingea, că am­ dreptul să iau de t/U pe c­­el nou­ venit și îl dați afară, cu calaba­­­ic cu tot ? — Fără îndoială, răspunse cadiul, ai a­­est drept—dreptatea e cu tine, deoarece ai plătit chiria. Nu trecu mult și celalt chiriaș veni să se plîngă cadiuluî. — Uite, a venit cutare, mi­a luat mobila și mia dat afară, în stradă, deși plătisem chiria proprietarului și pe deasupra eram și instalat. ATu­ î așa că am dreptul vă iau de glr pe cel nou venit, sâ’l dau afară cu calabalîc cu tot ? —. Fără­ îndoială, răspunse cadiul, ai tot dreptul — dreptatea este cu tine, de­oarece ai plătit chiria. Cînd acest din urmă plecă, nevasta ca­­diuluî i­ se adresă cu mustrarea: — Do' bine bărbate, ce fel de judecător ,ești tu daca dai dreptate la toată lumea ? — Fără îndoială, răspunse, liniștit, ca­zi­­ul, și tu ai dreptate, femec! * •fc * O fi mult­ de mult cadiul din poveste, ■dar pe tronul ţarei romîneştî avem un re­­­ge care este întocmai ca şi dînsul. Omul dela Bute­şti, prin arnantul său Ferechide i­ se plânge că ministrul de rǎzboiu, d. N. Filipescu, îl învinueşte pe nedrept a fi el autorul ororilor inutile. — D-ta­? Ce idee !—răspunse regele. Dar ,am fost foarte mulţumit de serviciile d-tale, pe cari le-am dat turei şi mie în mo­mente de grea cumpănă. Bine­înţeles că d. Filipescu a sărit ars ca de fier roş şi şi-a dat seamă că această ■adeverinţă de bună purtare este o dezavu­are la adresa sa. — Am venit, sire, s’a adresat d. Fili­­pescu regelui, să’i-î cer să mă dai în jude­cată, fiindcă opoziţia mă acuză de-a fi­­făptuit crimei în ziua de 8 Ianuarie trecut şi pe deaslxpra îmi dau şi demisiunea. — D-ta? Judecată? Demisiune? Ce idee, d-le Filipescu ?, Iţi resping demisia şi îţi declar că­ sunt foarte mulţumit de ac­tele d-tale şi de cum ai apărat tronul con­tra opoziţiunei în ziua de 8 Ianuarie. Facem noi, oficiul nevestei cadiuluî şi ■întrebăm pe mult, împăciuitorul nostru rege : —. Toate bune, dar cînd ai dat dreptate ,d-lui L I. Brătianu şi i-aî şters de pe frun­te cu mina ta, pata de singe din 1907, ai de­zavuat pe ministrul de războiţi, care toc­mai înfierase pe fostul tăfi consilier ca a­­sasin al sătenilor. Tot astfel cînd ai dat dreptate d-luî Filipescu, în potriva acuza­­­,lunilor opoziţiunei, ai înfierat,’o cu pece­tea infamiei şi a lipsei de scrupul. Cînd­­ai spus adevărul? Care este adevărul? Ce fel de judecător serios eşti tu? Vom fi avind şi noi dreptate, după cum a avut, în ultima instanţă şi nevasta ca­dr­ului ? * * # Nu’î aşa că suntem­ în plină operetă şi că de tot ce se­­întâmplă, n­u’ţi poţi face o idee adevărată, ci realitatea lucrurilor desfide şi logica şi bunul simţ, şi trecutul şi viitorul ? Cele rostite de suveran d-luî Ferechide, cu autorizaţia de a le da publicităţeî, pen­tru toată lu­mea, pînă şi pentru guvern, era o dezavuare, o indiicafuime că trebue să’şî facă bagajele. Cîteva ore a fost emo­­ţiune mare în Capitală, opoziţiunea era triumfătoare şi striga „în sfîrşit“,­­guver­nul era plouat, şi catastrofa era, iminentă. Cînd am putut avea informaţiuni pre­cise şi le-am putut publica, o întreagă stu­poare a cuprins lumea. Opoziţia iar s’a în­tristat, guvernul a scos strigăte de triumf , căci totul s’a petrecut ca în operetă, unde deznodămîntul este vesel şi se sfîrşe­şte cum a început, cu un cântec uşor şi plăcut. Totuşi, chestia a fost serioasă, aşa cre­dea lumea, că trebue să fie un gest al re­gelui ; cînd colo—a fost o glumă, s’a dat un fel de sentinţă ca a cadiuluî turcesc am rîs cu toţii şi mai ales am rîs de biata Dinastie, care plecase de la palat cu sigu­ranţa că în sfîrşit şi-a salvat tramvaiul şi pe deasupra a pus o nouă piatră, şi mai grea încă, pe groapa, celor 11 .000 de să­teni da­i mbrţei de­ ea -Toate bune ! O fi rîzînd cu­ haz regei.­., o fi rîzînd şi el galben, dar chestia orori­lor inutile tot nu s’a isprăvit. După rege, T. T. Brătianu şi-o fi făcut pe deplin da­toria, dar aceasta nu ajunge pentru a’l dezvinovăţi. S’au asasinat 11.000 de ţă­rani, s’au­ comis orori inutile, fostul mi­nistru de războiţi care a comandat arma­ta în timpul mişcărei ţărăneşti, a decla­rat că s’au comis grozăvii şi că, după ştiinţa sa, tr­ei generali s’au­ făcut vinovaţi de-a fi depăşit ordinele sale precise, cari dacă se executau, faptele cele sălbatece, nu s’ar fi întâmplat. Rămîne să se preci­zeze de cine au ascultat aceşti trei­­gene­rali, dacă comandantul lor en șef -- fos­tul ministru de războiți. îx dezavu°azâ? Au lucrat cu dela sine putere? Dar a­tunci de ce n’au fost dați în judecată pen­tru ce să se justifice, să se apere, să. ca­, pete, absolv­ire, dacă afi procedat după cum pretind cu anume ordine? Dela cine emanau, d­%î. Aici stă nodul chestiune! şi de aceia a­­facerea ororilor inutile, nu poate fi în­chisă, chiar dacă cei vinovaţi, s’ar putea bucura—ceeace nu credem noi—de am­nestia regală! Justiţia propriu zisă şi cu verdictul istoriei nu trebue de confundat. De altfel aşa pusă chestiunea ea este pe jumătate luminată. Cum cei trei frai se împotrivesc facerei lumineî—căci dacă ea s’ar face și ei ar fi nevinovați, ar fi în interesul lor să se desvăluiască lu­crurile—cum însă dînșii se împotrivesc— e o presumțiune gravă, că întreaga răs­pundere a ororilor inutile cade asupră-le. * * * D. ministru de război şi, desigur a ştiut ce spune, cînd a vorbit de ,,ordinele por­nite din liniştea cabinetelor ministeriale“. E dator să vorbească, este obligat să spună tot ce ştie şi , oricât, d. Filipescu, este de­parte de a ne fi simpatic. îl credem însă şi real şi prea cavaler, pentru ca să nu lase să planeze asupră-şi bănuiala, care vor să i-o arunce Cei trei­ fraţi, că ar fi un mincinos, un calomniator ordinar... Şi chiar daca d. Filipescu nu va vorbi, totuşi lumină se va face! CONST. MILLE -...................................ffc Xfc---------------------------— Gwen contra regelu­li O lecţie suveranului şi partide- ■ lor de opoziţie Ami, partidul conservator cît şi cel libe­ral au atacat pe rînd pe rege — dar în o-­­poziţiune. De la 1893 regele n’a mai fostl atacat, de cît cîteva luni sub guvernul Can-­ tacuzino, de către cumnatul d-luî Carp I prin ziarul „Protestarea". Junimiştii ,priveaţi cu ochi sunt acea' campanie, dar nu s’att solidarizat cu ea.­­ Anul trecut, cîteva luni înainte de re-' tragerea liberalilor, d. Carp a început să­ forţeze mîna regelui. In loc de atacuri în*fiublic contra su­veranului, se adoptase tactica de a se te-­ roriza direct pe rege, de către şefii şi franj­­aşii partidelor. Tactica aceasta a folosiţi în primul loc conservatorilor. Se afirmă că d. Carp a biruit pe rege, numai prin fermitatea cu care-i vorbea, sau mai bine zis prin limbagiul săli în-n drăzneţ. Aşa a luat d.­­Carp puterea de şi corpul­ electoral indicase pe d. Take Ionescu.­­ Şeful conservatorilor­ democraţî a avut’ ţaţă de rege, în urma tuturor victoriilor electorale ale partidului său, o atitudine, tocmai contrarie aceleia a d-luî Carp, a-i dice d. Take Ionescu n’a voit să forţeze, mîna regelui, n’a voit să se scoboare în­­ stradă, a crezut că împingând pînă la ab­­i­surd politica de... ordine şi triumfînd în alegeri, va birui şi la rege pe acei cari a-' meninţau pe suveran. La schimbarea'regimului liberal s’a do-­ ved­it că tactica d-lui Carp şi a boierilor! cari terorizai! palatul, a fost calea carel duce la guvern. ~­t :­­* * * Ceea ce însă e ceva cu totul nou în ţara aceasta eminamente agricolă şi constitu­ţională, ceea ce într’adevar constitue pen­tru cabinetul Carp un titlu, de glorie, e că, nu numai că acest guvern a luat pute­rea, de la rege nu prin alegeri, nici cu concursul opiniei publice, ci numai prin ameninţări, dar Ceea ce este extraordinar e că acest guvern se menţine la putere nu­mai fiindcă a reuşit să bage frica în su­veran. Cabinetul Carp guvernează contra re­gelui. De, un an de zile de cînd se hărţueşte într’una cu regele. Aproape fiecare mi­nistru a avut cu suveranul cîte un con­flict. Pînă acum regele a fost regulat bi­ruit. Cum­ s’a spus că regele nu va semna cu­tare proect, a doua zi­ guvernul i-a smuls semnătura. Regele a cerut împăcarea. Dar domnii Carp, Marghiloman și Filipescu au ma­nevrat astfel în­cât dorinţa regelui s’a ză­dărnicit. Regele a cerut ca afacerea tram­vaiului să rămînă numai înaintea justi­ţiei. Guvernul însă i-a smuls legea. Re­gele a primit demisia cabinetului Brătia-­­nu pentru a fi scos de la ministerul de­ război şi generalul Averescu, sub acuza­­tiunî grave. Tot regele a dat d-lui Filipesc­­cu decretul pentru numirea generalului­­ Averescu ca șef al marelui stat-major. In fine regele da domnului Brătianu un certificat că aprobă represiunea de la 1907 cum și întreaga guvernare liberală, a doua zi însă respinge demisia domnului Nicu Filipescu în anumite condiţiuni ce­rute de ministrul de războini, căci d. Fili­pescu nu s’a mulţumit numai ca regele să aprobesprocedarea sa de la 8 Ianua­rie, ci să-i aprobe şi activitatea ministe­rială. Mai mult de cit atît, ministrul de răz­boi nu s’a mulţumit numai cu respingerea condiţionată a demisiunei sale ci a pro­vocat în parlament o demonstraţ­iun­e ca­re nu poate să fie de­cât la adresa Coroa­nei. Iată dar o­ serie de acte cari pun în e­­videnţă că d. Carp se menţine­ la guvern , printr’o tactică cu totul nouă, neavind partid, nefiind expresiunea corpului elec­toral, trăeşte terorizînd pe suveran şi re­zistă astfel nu numai Coroanei, dar şi ce­lor două partide de opoziţie cari prnii a­­carii n’au recurs la nici un act care să poată fi interpretat în sensul că ele şi-au­ schimbat politica faţă de rege, * * * . Faţă de această originală concepţie de guvernare a cabinetului. Carp, adică să guverneze hărţuindu-se cu regele, să gu­verneze chiar contra voinţei suveranului, — ceea ce mărturisim că place publicului şi amuză, pe toţi politiciani — faţă mai ales de ultima lovitură de bal-mascat a d-lui Filipescu care a impus suveranului să-i dea şi lui d­­eşcrierea, fireşte că nu mai rămîne şefilor opoziţiunei de­cît să... avizeze ,şi­­el asupra modului cum regele avizează asupra situaţiunei şi să renunţe odată pentru totdeauna la sistemul de-a­ veni, de-a se menţine şi de-a pleca de la guvern numai prin rege. Tocmai ceea ce se petrece acum, tocmai­­ lecţia aceasta care se degajează din gu-­­vernarea d-lui Carp, o guvernare contrar Coroanei, să servească de pildă tuturor­­ oamenilor politici de la noi şi în combi­naţiile lor, în tactica de partid, în toate cal­culele lor de guvernare şi de luptă de o­­poziţie, să nu mai conteze un moment pe rege. Guvernul d-lui Carp, s’o recunoască­ toţi, a reuşit să... co­nstituţionalizeze ast-­ fel pe rege, în­cît de acum înainte singu­rul sistem care va reuşi la palat este sis­temul Carp, guvernare contra regeim. A. -------------------------------------------------------------­ N­AZBITII S’a clarificat situaţia! Ţara şi politician!! eratt rau nedumeriţi i­ara stai! cu chestia ororilor inutile, in ase­menea împrejurări, in vesela Belgie a Ori­entului. Ţara şi politician!! se adresează la Rege şi-l roagă frumos să „clarifice* situa­ţia şi Înţeleptul nostru Suveran o lămu­reşte numai de­cît: “ Liberalilor le spune că acuzaţiile de asa­sinat ale ministrului sau de războiţi nu fac nici două parale, iar ministrului de războiţi i spune că, comunicatul acesta dat libera­lilor nu face nici o ceapa degerată. Rezultatul este că situaţia s’a „clarificat*, toată lumea e mulţumită şi graţie înţelep­tului sau Suveran, Belgia Orientului progre­sează mereu!! Pac Industriaşii şi Sssgea industriei Preşedinţii Uniune,­ industriaşilor şi Cercului comerţului şi industriei, convoa-j că pe mîine, Marţi, 24 Ianuarie, de urgen-j­a­tă, pe toţi industriaşii din ţară, pentru ca­ sa se ocupe de proiectul de lege pentru în-­­curajarea industriei naţionale, elaborat­ de d. Nenitescu.­­ De astă dată nu este însă o întrunire­­ de protestare, ca pe vremea când directi­va economică a acestei ţări o dădea d.­ I Vin­tilă Brătianu. Din contră industriaşii,­­ se adună pentru a cere ca proiectul de le-; i ge al d-luî Nenitescu să se voteze cu o oră,­­ mai curând, pentru ca astfel industria să; j scape din starea de provizorat în care se­ j află actualmente și mai ales să fie ferită' j de posibilitatea ca soarta ei, soarta a zeci, de mii de oameni, și a sute de milioane de­ lei, —­ să fie iar la cheremul absorbante-j lui, invidiosului, avidului şi egoistului d. Vintilă Brătianu. Ca­ toţi oamenii mărginiţi, ajunşi spre­­ marea lor mirare în poziţiunî pe cari nu­­ le merită, d. Vintilă Brătianu nu suferă­ contrazicere, nu primeşte sfat, nu ţine­­ seamă de nimeni şi de nimic. După cîteva­­ luni de zile de şedere într’un oraş univer-­ sitar german, după cîteva cursuri asculta-­ te într’o limbă pe care n’o cunoaşte bine. — d. Vintilă Brătianu s'a pomenit tarto-­ rul economic al partidului liberal, şi, cînd acesta-i la putere, tartorul economic al ţarei. Tot ce-­i trăsneşte prin cap, vroieşte să aplice şi răstoarnă în calea sa pe oricine îl contrazice sau nu vrea să i se supuie. Dar d. Vintilă Brătianu n’a învăţat în cursurile economice ce a urmat, nici mă­car adevărul elementar, că în materie eco­nomică nu poţi legifera decit ţinîndu-t te strict de realitate. Nu poţi fasona in­dustria după gustul tău, cum nu poţi fa­sona nici statul. Şi iată de ce legea indus­trială, elaborată sub inspiraţia­­şi controlul d-lui Vintilă Brătianu a trezit o adevărată,' furtună in lumea industrială şi a sfîrşit prin a cădea, rămînînd numai în colecţi­ile gazetelor ca un monument de uşurin­ţă şi nesocotinţă. Proiectul domnului Neniţescu, ţine seamă de nevoile reale ale industriei şi-i impune sarcinele pe cari le poate duce. Industriaşii cer, de aceea,, votarea ei în gra­bă, iar liberalii n’o combat, căci cu vo­tarea tei scapă de o dureroasă moştenire, știind bine că dacă, ei ar trebui să rezolve problemul industrial n’ar putea-o face de­cît dezicîndu-se. Ies. D-nu! Cuza şi savanţi! străin!­­ Un caz asemănător cu acela, al d-luî A. C. Cuza s’a produs in Germania. Poate că va prinde bine şi d-sale­ şi elevilor săi să audă aprecierile unui învăţat strein asu­pra unei metode literare identice cu a d-luî A. C. Cuza. La serbarea centenarului universităţii din Berlin, profesorul de medicină inter­nă Kraus, a rostit o cuvin­ta­re intitulată ,,Despre viaţă şi moarte“. Sociologul vie­­nez Goldscheid a acuzat pe profesorul Kraus că în discursul său s-a servit de o lucrare a sa. Toţi învăţaţii germani şi .­în­­treega presă germană a recunoscut drep­tatea d-lui Goldscheid şi profesorul Kraus --- o somitate ştiinţifică,—a­ fost silit­ să se apere. Şi, s’a apărat în genul domnului Cuza,’ spunind că de vreme ce a menţionat oda­tă numele domnului Gold­scheid, oamenii competenţi puteau lesne vedea anume ce idei a împrumutat de la Goldscheid. De notat ca profesorul Kraus a ţinut un discurs de ocazie şi într’un discurs de si­gur că e­ mai greu să menţionezi mereu unde citezi. Mai e de notat că, profesorul Kraus rostind un discurs de ocazie, nu e vorba deci de o lucrare fundamentală în baza căreia să" capete o catedră şi pe care să se întemeieze reputaţia sa ştiinţifică. Cu­ toate acestea, iată cura i-a replicat d Goldscheid, in aprobarea int­regei lumi ştiinţifice şi literare: „Ras­punsu! d-luî profesor Kraus la acu­­zaţiunea ce am­ ridicat contra d-sale, e ab­solut nesatisfăcător. El a copiat textual multe panagii din cartea mea şi s’a servit de dînsa şi în alte părţi ale discursului săfi. Şi totuşi să fie nevinovat pentru că o singură dată a pus la sfîrşitul une! fraze numele meu­ în paranteză ? El numeşte procedarea sa cea obicinuită la asemenea discursuri (d­l Cuza merge mai departe şi o obic­inuieşte în lu­crarea sa fundamentală, niota Red) Poate oare ştiinţa germană accepta o asemenea imputare? Unde vreţi să ajungă munca şti­inţifică dacă asemenea procedeuri ar prinde şi mai ales dacă profesorii universitari ar da asemenea exemple ? E tocmai forma cea maî tipică a plag-fatului, să te salvezi prin C’tarea in treacăt a numelui tocmai acelui autor, a căruia proprietate intelectuală ţi-ai însuşit o in modul cel maţ brutal... Daeă a­­semenea mod de a cita, care ta­ce cu nepu­tinţă să deosebeşti intr’o lucrare ideile pro­­prii de rele străini­, s’ar generaliza, dreptul de­­autor ar înceţi de a mai exista. A î putea publica atunci pe „Faust“ ca operă proprie, înregistrînd numai după un vers, numele lui Goetixe“. Juraţii din laşi pot­ fi deci cu conştiinţa împăcată. Chiar în pledoaria d-luî Cuza, pot găsi justificarea verdictului lor. D-sa a spus că odată ce a citat numele unui a­­utor, nu mai trebue s’o facă, ori de cîte ori’ar'mai face împrumuturi de la dînsul. Iar un om de ştiinţă, care a avut onoarea, de a fi copiat de an mare învăţat, numeş­te metoda d-luî Cuza — ,,iornai tipică a plagiatului. Bp -----------------------------**--------------------------— Adeveruri­*c- Pacificare Brătieniștiî au găsit un eufemism pentru „ororile inutile“. Pentru dînşii ororile inu­tile au fost.......opera de pacificare !“. Este adevărat că ceî executaţi sumar s’au bucurat apoi de pacea eternă!... „Fără exemplu* Un oficios al guvernului declara că a re­purtat un succes „fără exemplu“ cu foaia.... în care a anunţat demisia ministrului de răz­­boiu !! E o indicaţie ce o să fie, cînd oficiosul va putea anunţa demisia întregului cabinet. N’o să ajungă într­eaga producţie a luriie­i! Uşurare Guvernul e preocupat să uşureze traiul, modificând tariful vamal. Unii guvernamentali se întreabă dacă gu­vernul n’ar putea face ceva ca să-şi uşureze şi lui traiul! — ---------------------------------------------------------­Rigoletto Tribunul s’a explicat Eri sala ,,Dacia“ gemea de lumea care venise să asculte expunerea d-lui Fleva asupra atitudine! sale faţă de evenimente-­­ le politice la ordinea zilei. Aceasta a ară-j tat în de-ajuns că Nicolae Fleva a remar-j cat adesea partide şi acţiuni politice, dar că el nu are nevoie să fie remarcat de ni­meni. La glasul lui opinia publică răs­punde cu simpatie, fiindcă e glasul omu­lui care a slujit-o în toate împrejurările. Din expunerea făcută de d- Fleva reese că d-sa nici-odată nu s’a putut împăca cu cercul strimt și­ atmosfera sufocantă a partidelor noastre de guvern. Aşa se şi explică încercările sale zadarnice de a conlucra cînd cu un partid cînd cu altul. Directorul ,,Adevărului“ a schiţat ori în linii sigure portretul Tribunului, arâtîn­­du-l aşa cum s’a descris şi el pe urmă, la Întrunirea dela „Dacia“ — iarăşi rămas singur, tocmai fiind că stă de partea ade­vărului şi dreptate­. Aşa singur însă, Nicolae Fleva rămîne o forţă: la glasul lui se va mişca în­totdea­una opinia publică şi ori­cit ar fi el de singur va găsi în ţară puterea de a rezista a­tot­puterniciei unor guverne arbitrare şi unior partide conduse de acaparatori. De altfel, tara T a văzut în­totdeauna pe Nicolae Fleva altfel decit ca pe un om de partid, de aceea i-a şi rămas humele de „..Tribunul“, care însumează întreaga ca­racteristica a personalităţei sale politice. An­. CE»ET. la toţi librarii şi de­pozitarii de ziare Ro. Anul al 2-lea din Revista Med­i­a«« mai bogată »­ elegantă publicaţiune a M­ioctei. Regele: Nu te dai jos ? O să te ia furtuna ! DORU Fetrache , știu că ai vrea­­să mă dau jos , dar, iaca ba ! ! .. —....»J. I NI. M ■ ■ ......................—............... STEAGUL VERDE Nu simt nici o plăcere de a scrie în a­­ceastă chestiune. Din contra. Dar nu sîntem oare datori ca în astfel de împrejurări să spunem ceea ce ştim? Cînd am scris în Dimineaţa, articolul în această chestiune, mi-am împlinit o dato­rie de conştiinţă. N’am conchis la nimic precis, c­um nu conchid nici astăzi, ci mă mărginesc a ce­re să se facă­ lumină de către cei ce sunt în stare a o face. Am cules şi alte informaţii foarte preţi­oase şi tot mai mult pare a se acredita versiunea că steagul cu pricina a fost gă­sit în reduta Griviţa. Aceasta şi explică nenumăratele contra­ziceri în această afacere şi mulţimea de eroi cari au revendicat, sau revendică fap­tul cuceririi steagului, căci dacă el ar fi fost cucerit de un soldat oarecare în lup­tă cu turcii, n’ar putea să existe nici o îndoială asupra acestui fapt şi nici dis­cuţie n’ar fi existat, nici asupra autentici­tăţii faptului, nici asupra identităţii cu­ceritorului. In articolul din Dimineaţa am explicat că la Griviţa nu s’au dat lupte în cîmp deschis, că turcii n'au­­eşit din vizuină, că au respins toate atacurile şi că romînii au ocupat in seara zilei de 30 August re­duta No. 1 (ilu şi reduta No. 2, care era la spatele ei, despărţite printr’o vale­ du­pă ce fusese părăsită de turci şi încă prin­tr’o simplă întîm­plare. In astfel de îm­prejurări se explică greu cum ar fi putut fi cucerit dela turci, în timpul luptei, un steag de artilerie. Dar iată că, unul din supravieţuitorii luptelor de la Griviţa, d. locotenent C. Vasiliu, din Piatra-Neamţ, îmi adresează o foarte interesantă scrisoare în această chestiune controversată. Amănuntele pe care le dă acest brav veteran sunt de cea mai mare importanţă şi nu pot face altfel decât să le comunic cititorilor în întregime * *• Iată scrisoarea domnului locotenent Vasiliu: Mult stimate d-le Ciur­cu, „Citind in ziarul „Dimineaţa articolul dv. relativ la drapelul verde şi văzînd imparţia­litatea d-voastră şi fiindcă tocmai în zilele memorabile de 30 şi 31 August aţî absentat de pe cimpul de luptă, unde probabil altă­dată ne vom fi văzut, dar e mult de atunci, vin cu descrierea de­ mai jos, care o făcusem chiar la începutul intervievvului lui Grigore loan şi m’am reţinut; acum prezintîndu-mi­­se ocazia, vin a complecta ceea ce e adevăr, fără nici un interes şi patimă, pur şi simplu o arătare exactă din ziua de 30 August. Şi orice detalii şi informaţiuni aţi dori sunt la dispoziţia dv., ca acel ce am văzut că susţineţi nişte cauze drepte şi însuşiţi nişte calităţi frumoase şi drepte. Aceste detalii le-am mai trimis în copie d-lor colonei Benescu și Jipa. I Piatra,­..., II Ianuarie 1914 Cu deosebită stimă Loco?. C. Vasiliu, de AL. CIURCU ( in redută cu căpitanul Negoescu și maior Candiano ? Cred că nu; batalionul II fiu­ distrus aproape, și nebătîndu-se cu turcii piept, era imposibil să ia un drapel de ar­­erie sau să-l găsească pe cimp, precum­ imposibil ca, căpitanul Negoescu, cu acele com­păniî, care apăra o aripa, stingă de cu­­­prindere pe marginea colinei cu trupa sa,­­ fi putut asemenea lua drapelul și sl cucerească. Chestiunea aceasta se înm­ormîntase, tunel și înm­ormîntată trebuia să rămîhă astăzi, căci dacă nu se scormonea n’ar fi prins inimile acelor ostaşi devotaţi ţârei M. S. Regelui, cari cu adevărat au luptat, cum ar putea ei să rămină reci şi indiferett la minunăţiile ce se spun astăzi după 34 ani ? De ce s’au escius dela anchetele făcute gr­­ele din reg.­l­i dorobanţi ? Nu vorbesc de fiţerî, căci prea puţini au fost ca să fie tunel noaptea în redută. Dacă la 1893 s’ar întrebat gradele din reg. 14, chiar de atun s'ar fi cunoscut adevărul. Regret, ca ostaş, că sunt silit, cu durere inimă să vin astăzi să mai destăinuesc­­ adevăr îngropat de 34 ani. Mă aflam şi gent-major în compania a 4-a, comandată căpitanul Costin, făceam parte din batalo­nul I din reg. 14 dorobanţi, ne aflam sub­­ me gata pentru atac in dimineaţa zilei d­e August în urma bateriilor noastre, ca bombardau reduta din zorii zilei şi unde­­ ochii noştri a căzut sublocotenentul Elei­­riu. Eram destinaţi a forma a doua lin După plecarea batalionului II de vînăto primind ordin să urmăm, am trecut creas şi pe o ceaţă deasă ne-am lăsat în vale, ia să vedem nici un turc şi nici reduta; în­­ alergător am trecut peste avant-postul noastre formate din batalionul materii! Neculai Ionşi am ajuns în vale, în nişte h­­aşurî făcute, din scurgerea apelor, de, nu am început a urca şi vedea, reduta. Tur au început a ne dobori cu focuri, vânătorii înaintaseră erau morţi pe lingă gabioatifele le duceau înşiraţi in tiraliorî, puţinii ce aflau în viaţă retraşi în hogaşuri, unii înaintat cu noi odată, cînd au căzut rări căpitanul meu şi sub.­lt. Christodore şi apoi am înaintat pînă la movila de sub dută, eand la 130 metri, rămînînd comando­tul companiei. Aici la movilă am văzuit turci şi ne-am dat seama ce este o redu Cele ce s’au mai urmat pînă seara ar fi ţii mult să, şerifi. Către seară venind un batalion de ruşi ajutor au fost decimaţi de turci, căci foa puţini au ajuns la noi, fi’au avut noroc să se menţină ceaţa. Şi pe la orele 7 şi' Ce în amurgul serei am opintit-o spre redu nemai putând sta, din cauza obuzelor ven de la bateriile noastre. Am intrat în redu pe cînd turcii se retrăgeau și am fi unt după ei, dacă in dosul r­edutei nu dade; peste xxiste gropi acoperite cu umbrare, Tm­te anume de turci pentru a se adăposti soare; în trecerea noastră prin redută meni n’a avut timp a vedea ce este în ea. întoarcere cînd s’ati aşezat trupele pen! apărarea fetelor, s’att observat două luni şi din ordinul colonelului Fotea s’afi luat stăpînire, punind sentinele la ele; in ace timp soldatul Martinaş Anton, din com­­nia I, care se apropia de un tun, observă ofiţer turc rănit ce şedea rezemat de tun; t ginit cu revolverul, îi dă o lovitură şi, voii să-i ia mantaua de cauciuc care o finea­ spate, se împiedică şi căzu jos; atunci obs­tă că e un steag. Aflîndu-mă lingă el, îi arată şi văzînd că este drapel mic de ai lerie, spun să-l ducă colonelului, care se i­a dincolo de redută, trecînd­­şanţul n­tihic pe căpitanul Negoescu, care cum am zi­s afla, afară, iri colţul redutei din­spre atiîi şi entuziasmat soldatul ii arată drapel dînsul îi­ înhață de mină spunînd că îl ia apoi strigând :,,Grigore loan” pe un sergi din­ compania sa, care se vede că nu este colo, se prezintă un vânător care răspundea acest nume, .şi cum acum se întunecase­­di bine]ea, căpitanul Negoescu nu La­ putut « noaşte, căci­ mulţi dintre noi purtam u chipiurî, alţii pălării, căci ne căzuse în fii şi luam ce puteam; ii dă drapelul şi-i spt să-l ducă la­ cort; de aici s’au ştiut că s’ luat două drapele­ din redută. Grigore leai ştiut să se servească de acest chilipir, proba îşi mai adună vre-o doi cu ei şi plecând vale spre bogaşuri­­găseşte pe maiorul G­­diano, unde se-afla şi maî mulţi ofiţeri dos fie de frică de a nu fi loviţi de gloanţe, de frică ele a nu fi făcuţi prizonieri. Gx­. Io­ni prezintă drapelul, spunînd că l’a luat luptă cu turcii; maiorul poate şi dînsul pi bănuit nimic şi convins de spusele solda lui şi fiindcă i s'a prezintat ocazia a ştiut profite, şi a profitat, căci nu putea face c fel chiar în urmă de ar fi știut, a fi plex noaptea spre cvartirul general. La prezifii M. S. Regelui care La însărcinat să adu ..Atacul dela 30 August 1877 şi luarea redutei Griviţa-'1 Din diferite ziare se­ vede că unii glorifică­ pe eroul Grigore loan, din batalionul II de­ vînătorî, pentru minunăţiile, ce povesteşte, singur, din 1001 de nopţi. Pare că toate ace­stea s’ar fi petrecut în curtea unei căzării, pline de manechine ,şi pare că singurul erou închipuit era Grigore loan,­ speculînd cu po­vestirile la­ buna credinţă a celor cască-gură care nu îşi închipuiesc ce e războiul, făcînd să-i admire chiar unui din d­ni­ ofiţeri (ofi­ţeri desăvârşiţi cu cunoştinţe înalte) cari pot să-şi dea seama şi să deosebească bas­mul de realitate. Alte ziare susţin gloria unui alt Grigore loan, zis al Lucai, din reg. 16 dorobanţi, că ar fi adevăratul erou al Ivărei drapelului,­­ după care se zice că s’a adeverit la ancheta din 1893, la Ploeşti şi Botoşani, şi pentru care eroism i s’a servit o pensiune. Este o singură întrebare. La asaltul redutei Griviţa la­ 30 August nu­mai batalionul II de vipotoi, cu 2 companii, din reg. 16 dorobanţi, au luat parte şi au cu­i­erit reduta ? Numai ambii Grigori Ioni eraui

Next