Adevěrul, iunie 1912 (Anul 25, nr. 8160-8189)

1912-06-11 / nr. 8170

Anul al XXV-Iea Wo.ii 70 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate - CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii] On NB .............................................................................Loi so Șase luni ............. . 11. Trei luni ............................................................ . Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala..............No. 14 10 „ . * . * II, 34/73 . „ 14/99 • „ 12/40 Provincia . Străinătatea «♦'* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «ie» 5 Bani Exemplara! Luni 11 Iunie 191* ~......... Ce se făgădueşte clasei muncitoreşti Liberalii sunt în căutarea unei platforme care să le asigure un punct de reazăm în urnea muncitorească de la oraşe şi de la 3 La sate s’a dat d-lui Haret mînă liberă să facă o Ligă pentru apărarea activităţeî sociale, culturale şi economice. Paralel cu această ligă, unii din fruntaşii partidului, cum e d. Al. Radovici de la Ploeşti, a pornit o acţiune pentru constituire de cluburi ţărăneşti. La oraşe liberalii au hotărît să consacre întreaga lor activitate pentru a atrage spre partidul lor simpatiile meseriaşilor. IIMeseriaşii îşi caută de treabă, îşi apărră interesele lor şi cînd au vreme participă şi ei, ca buni cetăţeni, la luptele politice. Meseriaşii fac şi politică cînd partidele se adresează la concursul lor. Cei mai mulţi sunt în rîndurile social-democratie. Mulţi simpatizează şi sînt chiar înscrişi în rîndurile partidului conservator-democrat, mai ales de cînd d. Take Ionescu a desfăşurat programul partidului fixînd cîteva revendicări ale meseriaşilor. Conservatorii au atras şi ei, prin reformele realizate în guvernarea actuală, un însemnat număr de meseriaşi în organizaţiile lor de partid. In partidul liberal s’a simţit golul pe care l’au făcut meseriaşii de cîţiva ani. De aci ideia ca partidul să se preocupe de aproape de nouile revendicări ale meseriaşilor, să formuleze cîteva puncte de program în această chestie şi să întreprindă, printr’o cormisiune specială o anchetă în cercurile meseriaşilor spre a pregăti o lucrare definitivă cu privire la modificarea actualei legi a asigurărilor şi meseriilor, ideie care va rămînea probabil formulată pe hîrtie. De cîtva timp au amorţit cu totul energiile şi valorile partidului liberal. S-a frămîntat cercul din jurul d-luî Vintilă Brătianu ca să mai învie puţin acţiunea partidului. Dar încercările au rămas zadarnice. Aceiaşi soartă va avea liga d-lui Haret, iar întreprinderea din Prahova, acea pretinsă organizare de cluburi ţărăneşti e deocamdată un mare... bluff, iar plîngerile că administraţia împedică organizarea acestor cluburi a stăril jgn imens hohot de rîs în cercurile democratice cari ştiu cum au desfiinţat liberalii cluburile socialiste. Nimic nu vor face liberalii nici cu mişcarea în rîndurile meseriaşilor ori cit de solemne ar fi făgăduielile vagi date în numele comitetului executiv liberal, făgăduieli cari sînt legate de cercetări ulterioare încredinţate unei comisiunî speciale, comisiune care nici nu se ştie din cine se compune, cînd şi cît va lucra. Prin urmare ancheta aceasta liberală în chestia meseriaşilor e un fel de momeală. Guvernamentalii, mai ales partizanii reformei d-lui Neniţescu, sînt pentru moment satisfăcuţi de rezultatele dobîndite pînă acum. Modificările ce le propun acum liberalii n’au impresionat nici pe conservatori. Iată ce ne-a declarat unul din susţinătorii aprigi, din parlament, a reformei d-lui Neniţescu: — Ce promit liberalii? Că pentru a uşura aplicarea reformei noastre, vor face mai multe modificări. Dacă se vor atinge de această reformă, nu vor putea veni decît cu noi avantaje pentru toate categoriile de meseriaşi şi muncitori, altfel vor întîmpina un zid de apărare a legei din partea meseriaşilor, căci din ceea ce au cîştigat ei acum din revendicările realizate, nu vor mai ceda o iotă, nu vor permite cea mai mică ciuntire. Să li se dea ceva mai mult, să li se facă alte înlesniri, dar cine se va opune la aceasta? „Liberalii promit că vor cerceta să vadă cum ar putea stabili un regim deosebit în ceea ce priveşte asociaţia muncitorilor de fabrici de aceea a corporaţiilor de meseriaşi. Să facă ancheta şi ne prindem că nu se vor opri la această soluţie căci nu vor putea reuşi. Meseriaşii se vor ridica din cauza concurenţei ce le-ar face lucrătorii din fabrici şi ei nişte meseriaşi, dar nu destul de pregătiţi. „A doua chestie, cea mai importantă anume acea a vîrstei la care să se servească pensiile şi în ce împrejurare se pot perde sau servi, iată punctul asupra căruia cerem liberalilor declaraţiuni categorice, nu generalităţi. Asupra modului de servire a pensiei, aceasta e de atribuţia administraţiei şi sunt mai multe forme de servire: la domiciliu, la ghişeu, prin mandat poștal, etc. Forma distribuireî n’are ce căuta într’un program cu revendicări principiale. Dar chestia vîrstei, da, poate fi punct de program. Dar așa precum am așezat noi reforma aceasta, este de vre-un interes ridicarea chestiune! vîrstei? Ceea ce predomină în legea actuală la asigurările de bătrînete și invaliditate nu este vîrsta, ci invaliditatea, nu este vîrsta, ci marea chestie a imobililităteî, Nenitescu n’a fost preocupat de chestia pensiei unui bătrîn sănătos, ci a omului care nu poate munci, a invalidului, ori de ce vîrstaă ar fi. Ei bine, asupra acestui punct liberalii tac, nu formulează nimic. Vor să scoboare limita de vîrstă a bătrînețelor la 60 ani sau să mărească cota statului la invaliditate? De ce nu spun categorici N’au îndrăznit să precizeze nimic fiindcă nu știu unde au să ajungă cu cheltuelile statului. ..In ce privește schimbarea dispozitiunilor privitoare la muncitorii vremelnici, liberali au uitat se vede dispozitiunile clare ale legei în vigoare Casa centrală este singura în drept a chibzui cari dintre lucrătorii întreprinderilor cari intră în asigurare pot sau nu face parte din asigurarea pentru bătrînetă și invaliditate. Se dă dlar facultate casei centrale să vadă cari sînt lucrători vremelnici vor ’ ' ” ’ „In studiul comisiunei liberale care va ancheta aplicarea reformei noastre, se mai pune chestiunea revizuirei generale a participărilor. „In sistemul legei actuale la boală contribuie lucrătorul şi statul prin faptul că venitul cupoanelor neîncasate, al livretelor perimate şi a succesiunilor vacante, poate fi întrebuinţat la ajutoarele de boală. Liberalii ce vor? Vor să contribuie la boală şi patronul? Dar care patron? Avem 600 de patroni mari şi 41.000 patroni meseriaşi? Aceşti mici patroni nu pot contribui la boală şi pentru lucrători şi meşteri, căci e destul că contribuesc pentru ei şi ucenicii lor. Dar să contribuie statul cu ceva la ajutoarele de boală! Se cuvine, o recunoaştem. Am şi susţinut-o în parlament. Dar liberalii propun aceasta, se angajează în această direcţie? De ce nu formulează precis ce vor? „Celelalte puncte privitoare la asigurare formulate de comitetul executiv liberal sunt şi mai vagi şi reiese că liberalii nici nu ştiu bine ce cuprinde legea în vigoare, căci cer de pildă Casei Centrale să aibă rol de privighere, ceea ce are după lege, ca şi băncile populare“. # Continuînd observaţiile sale asupra anchetei ce propun liberalii, partizanul reformei actuale relevă astfel punctele privitoare la meseriaşi: — Liberalii cer o organizaţie de meseriaşi autonomă, adică cer desfiinţarea breslelor. Noi, conservatorii, susţinem sus şi tare că liberalii nu pot s’o facă aceasta, fiindcă nu vor meseriaşii şi nu vor lăsa s’o facă. Meseriaşii vor ca fiecare meşteşug să trăiască în parte. N’au decît liberalii să încerce desfiinţarea breslelor şi vor vedea de ce dificultăţi se vor isbi şi ce încurcături vor crea. Se promite contractul de muncă. Luăm act. S’o facă „Celelalte promisiuni sînt vagi şi nu pot fi luate în serios! Un singur punct are o semnificaţie specială pentru liberali. E vorba de muncitorii din atelierele şi întreprinderile statului. Legea actuală nu face nici o distincţie, acordă libertatea înfiinţării de societăţi libere de ajutor mutual, dar liberalii cari au la activul iar acea lege denumită de muncitori „legea scelerată“, liberalii nu cer oare întinderea legislaţiei muncitoreşti în această direcţie? De ce sunt perfizi şi asupra acestui punct şi nu spun verde ce anume propun? „Concluzia: nimic din toate cele formulate acum de liberali cu privire la meseriaşi şi muncitori nu poate fi în avantajul lor. Ceea ce ar putea îmbunătăţi legea, nu se promite. Asupra celor mai grele probleme se fac generalităţi, se iau angajamente vagi cari nu va lega la nimic un guvern liberal. „Prin urmare cît vom mai guverna noi, conservatorii, sub orice formă, concentraţi sau nu, tot noi vom complecta legea, dacă va fi nevoie. Reforma cea mare e cucerită, ea rămîne, nimeni nu mai poate îndrăzni s’o atingă, ,căci armata muncitorească va sări s’o apere şi acum cine vrea să dea^ mai mult, să satisfacă noui revendicări ale mincitorimei, să poftească!“ In aşa hal a ajuns partidul liberal încît conservatorii, reacţionarii, ţin acest limbagiu marelui partidul naţional liberal care a înghiţit şi o bună parte din statul major al partidului social-democrat. A. W ne, s’a făcut sub presiunea guvernului rusesc care precum se ştie în antisemitizmul său a trecut peste hotarele barbariei celei mai feroce. Pe temeiul concluziunilor judelui de instrucţie din Kiev s’a arestat preventiv ovreiul Beilis acuzat de a fi omorît pe băiatul Juscinsky. Ei bine, acum se constată cum că, poliţaiul Krasowschy descoperise ,în timpul instrucţiei, că, băiatul omorît a fost victima unei bande de hoţi care a comis asasinatul de teamă ca să nu fie denunţaţi, de acest copil care ştia despre toate hoţiile săvîrşite de bandă. Dar rudele de instrucţie care cerceta afacerea în calitatea sa de antisemit a îndepărtat pe poliţaiul Krasowschy şi a nesocotit descoperirile făcute de dînsul. Afacerea aceasta a emoţionat întreaga presă europeană, un protest iscălit de somităţile sciinţifice, de teologii mari, de episcopi catolici şi protestanţi, de chiar archiepiscopul din Kentenberg (Anglia) a fost trimis guvernului rus. Scandalul este enorm. Recomandăm d-lui jude de instrucţie Budişteanu să facă cunoştinţă mai de aproape cu toate cele tipărite de ziarele mari europene şi privitoare la crima rituală, precum o numesc ruşii, din Kiev. Lumea civilizată, oamenii cinstiţi au dat destule dovezi despre necinstea magistratură ruse; faptele şi nu vorbele sprijinesc această părere. Să ia act de părerea lumei civilizate şi de jude de instrucţie Budişteanu, care instrueşte afacerea refugiatului politic din Basarabia Bîrcă-Carp, Z. C. A. ft A Z Li 1 T 1 Trei şosele şi i«n prundiş In lupta dintre descendenţii lui Iani Grecul, am numit distania şi „prensul“ Grigură, lucrurile au devenit aşa încît de ambele părţi nu se mai operează decît cu şosele şi prundişuri. Distania a acuzat pe Prens că a furat prunduşul unei şosele. Noi ştiam că distanța furase o şosea întreagă, cea de la gara Boboc la Cochirleanca. Prensul a venit şi ne-a spus că distania a mai şters o şosea — cea la via fratelui Vintilă din Dobroteasa-Olt. Ei bine, acum ni se scrie că dinastia a furat şi o a treia şosea — cea de la FIorica. Trei şosele şi un prundiș — oricine va recunoaște că prensul e un copil pe lingă dinastie. Pac. ireMwir Hijstrsti ruşi In articolele noastre precedente am arătat cum un jude de instrucţie rus, anume Lijin a falsificat 61 documente în procesul politic al Caucazienilor, proces care s’a judecat la Petersburg. Am arătat asemenea cum s’au constatat de către chiar senatul rus, aceste falsificări, cum senatul (Curtea de casaţie rusească) a confirmat falsurile comise de judecătorul de instrucţie Lijin, iar ministrul de justiţie ’l-a dat în judecată suspendîndu-l din funcţiune. Am arătat asemenea cum într’un proces politic s’a dovedit că iscălitura procurorului Alexeenteff din oraşul Nowocerkask s’a dovedit falsă pe actul de acuzare Acum ziarele ruse de toate culorile politice tipăresc darea de seamă extrasă din ziarul Kiewleanin privitoare la instrucţia făcută de către magistraţii din oraşul Kiew şi referitoare la omorul unui tăiat lescinschy. Judele de instrucţie cercetînd această crimă a conchis cum că, copilul a fost ucis de ovrei pentru a lua sînge necesar ovreilor pentru plămădirea azimeî de paşte. Ag&ASuibconcluziune a judelui de instrucţiu -------------------------------------------------------------------------------------------------------Un irefență plgisi! Chestia despăgubirilor tramvaiului Procesul tramvaiului terminat înaintea Curtei de apel,va avea încă o continuare înaintea Curte! de casație. Tot societatea comunală de tramvaie, tot această tovarăşă desinteresată a primăriei Capitalei, a făcut recursul. Ea vrea să dovedească pînă în cele din urmă, că nu e numai stăpină pe tramvai, dar şi pe ţară şi să demonstreze că spoliaţiunea e săvîrşită, pînă în cele mai mici amănunte, cu păzirea formelor legale. Și cind laşi să defileze înaintea minte!, toată această afacere a tramvaiului,—vezi deschizîndu-se înaintea ta toată prăpastia morală la caii' au adus tara politicianiî care de o jumătate de veac stăpînesc și exploatează această tară. Inchipuiti-vă un moment că înafacerea tramvaiului nu e în joc comuna, nici brătieniştii, ci că ar fi o afacere de tovărăşie între doi particulari. Ei bine, în această afacere fiecare din tovarăşi ar pune capital in părţi egale, unul însă ar mai aduce ca aport: privilegii, afaceri vechi cu un beneficiu sigur de 2 milioane anual cu tendinţe de creştere, etc. Ei bine, cum s’ar împărţi drepturile celor doi tovarăşi? Evident că cel care a adus aportul ar avea parte mai mare la beneficiu. Dar n’ar vroi el parte maî mare şi în conducerea afacereî? Sail n’ar avea dreptul, în cazul cel mai defavorabil, la o parte egală în conducerea afacerilor? Ce aţi zice însă dacă el ar primi să aibă în asemenea împrejurări mai puţine drepturi, ba să nu aibă chiar nici un drept? Aţi zice că e un idiot. Dacă însă nu el, ci un împuternicit al lui, un om al lui „de încredere“ ar încheia pentru dînsul o asemenea tovărăşie, — ce aţi zice? ce ar fi în drept să zică şi să facă el? Ar fi în drept să spuie că a fost înşelat în încrederea sa şi ar fi în drept să cheme pe cel care a abuzat de dînsa, la răspundere.^ Acum puneţi în locul celor doi tovarăşi particulari, comuna şi societatea. — cercetaţi cine a băgat comuna în această tovărăşie idioată şi veti găsi dinastia brătienistă. Maî cercetaţi si veti afla că dinastia e destul de pricepută în afaceri aşa că dacă în locul intereselor comunei, ar fi fost ale lor, nu încheiau o asemenea tovărăşie. Si atunci conchideti ca si particularul păcălit de omul său de încredere: acesta trebue chemat la răspundere. Da, d. Vintilă Brătianu trebue chemat la răspundere. Si dacă dinastia are obrazul să ceară ca fostul ministru de interne să plătească el daunele la cari a fost condamnat ministerul de interne, după stăruinţa ei, apoi argumentul poate fi întors şi se poate cere ca toate pagubele ce le-a suferit şi Ie va suferi comunade pe urma afacereî tramvaiului, să le plătească d-nii Vintilă şi Ionel Brătianu, cari au pus la cale această afacere. Comuna nu poate zmulge societăte! prada, pentru că a fost îmbrăcată în forme legale. Dar dacă cel care a vroit s’o zmulgă, poate fi apucat, fie şi într’o pretinsă satiră, să plătească daune, cu cît mai drept şi mai natural ar fi, şi aceasta fără de nici o satiră, ca autorii unei afaceri care va păgubi comuna cu zeci de milioane, să fie chemaţi a le plăti. Daf că n’am fi în tara politicianilor, —cei în drept după ce s’a perdut procesul tramvaielor, — ar trebui să dea in judecată pe d. Vintilă Brătianu si să-i ceară despăgubiri pentru că a încurcat comuna într’o afacere dezastruoasă pentru dînsa. Rp. e* Adeveruri Program Partidul brătîenîst a avut politica represiune!, a concesiunel, a reactiuneî, a interes» "el, a cointeresărel, acum a ajuns la politica despăgubirilor.'"" Tantem D. Mişu Cantacuzino face un turneu prin carfe pentru a inspecta magistratura. ...Și în acest timp, magistratura Inspectează guvernul la Bucureşti. Recomandaţi« Cică la primăria Capitale! consilieri! se ceartă, pentru că vor să meargă la Paris. Să se aboneze la „Dimineaţa“ şi vor putea merge la Paris... gratis. Rigoletto. Spionul rus AAAAAA ,—........ V Hfffw ^ m m ^ .1_ — AMaeASmMaBSAakakimaa «•»£ tasA 5to» Mf!»,0»S V O telegramă de-o excepţională gravitate me-a sosit astă- ntoapte din Vietra. Ziarul rusesc, Rushoe Slogo, pîîîjgiîidu-se de relele serviciî ale spionilor ruși în străinătate, într’un articol precis_ șâ documentat, descrie activitatea fostului spion rusesc şi actual şef al poliţiei de siguranţă româneşti, d. Panaitescu. Ziarul moscovit afirmă că acum cîţiva ani, prin intermensiisc. cunoscutului spion fellas, Panaitescu a fost angajat cu plată de către guvernul rus, ca să urmărească activitatea revoluţionarilor refugiaţi în România, precum şi a românilor cari simpatizau şi ajutaşi pe revoluţionarii ruşi. In această calitate Panaitescu a putut să confişte la Iaşi mari cantităţi de broşuri expediate din străinătate, a organiczat o mişcare iredentistă în Dobrogea, a denunțat-o apoi guvernului român, a format o adevărată societate de spionagiu pe socoteala tuturor statelor balcanice, servindu-se cînd de unele, cînd ele altele, paa- 3îîndu-se însă totdeauna, pe bani, în serviciul tuturora.^ Pentru lămurirea cititorilor trebie să adăugăm că ziarul Ruskoe Siovo, nu e nici socialist, rdcă rev©8Mfüps dar„ e mici măcar democrat. Afirmaţiile acestui ziar sânt cu atlt mai grave, cu cît el este aproape oficios şi cu cît cele spus© de dînsul nu ţintesc într’un duşman al dem® cratîcă, ci sânt îndreptate^ împotriva unui om care a trădat, ca spion, isteresele guvernuului rusesc. Fără să ne îngrijim de preocupările petriotice oi© ziarului pus, reţinând numai afirmaţia gravă, faptul brutal că şeful poliţiei româneşti a fost în slujba intereselor unui stat străin, avem dreptul să se ridicăm cu toata energia şi să întrebăm pe reprezentanţii gwivewului ce măsuri înţeleg sStissa să cunoască tot adevărul în privinţa activităţei in trecut a lui Panaitescu şi să tae din rădăcină scandalul pe car© E’ar constitui menţinerea unuii spion rus în funcţia uneia din ceie mai importante servicii ale statului român. Nu mai poate fi vorba acum de spionagii mărunte, de provocări ridicule, de expulzări trecătoare, de uneltiri şi de atentate neizbutite. E vorba de însăşi siguranţa statului, de documentele secrete, de toată viaţa intimă a unei ţări, încredinţată pe mâinile unui spion care le-ar putea vinde în viitor, cum a vândut altădată tot ce putea să fie de vânzare, şi tot ce găsea cumpărător. Primejdia unui spion rus în fruntea polipei noastre de siguranţă, nu poate, nu trece să mai dăinuiască. Ruşinea spionului rus Panaitescu nu trebue să se perpetueze. Ar fi o mişelie şi o crimă să închidem cu ştiinţă ochii şi de data asta şi să lăsăm ca opera infamă de spionagiu, de traficuri şi «ie vârasărs, începută !» dînioară de Panaitescu, să se sfârşească fără pedeapsă şi fără răzbusi®re5 era cea Buna? groaznică şi mai primejdioasă aberafiei încredinţarea unu! serviciu de stat roroîn pe mâinile unu! spiel? străin. Ori care ar fi atitudinea gu® vermeiul în această chestiunen© ne w©m face datorăa ramă la capăt. Nu vom dezarma şi nu vom avea odihnă pînă ce nu vom face deplină lumină. ■ Dacă am avut uneori slăbiciunea să luăm cu prea multă uşurinţă şi adesea să râdem de invenţiile provocatorului din fruntea Siguranţei- sie data asta, cînd e vorba de însăşi siguranţa staliskiî român, vom fi fără cruţare şi vom dovedi că ştim, nu numai denunţăm, dar să şi pedepsim pe trădător?. Spionul rus Panaitescu trebue să dispară. AD. părerile unui spectator Uniunea evreilor pămmnteni de C. G. COSTAFORU »««------ Am primit o invitaţiune din partea Representanteî Evreilor pămînteni ca, după ce voi lua cunoştinţă de petiţia ce s’a prezintat Corpurilor Legiuitoare, în anul 1909, şi de memoriul însoţitor, să răspund la chestiunea: dacă cred că a venit vremea ca să se daa chestiuneî evreeşti o deslegare favorabilă, şi, anume, în ce sens? Voi răspunde negreşit aceste! invitaţiun! scriind, pentru nu mai ştiu a cîta oară, părerea mea în chestia israelită. Deocamdată cîteva reflexiuni. Mă bucur de iniţiativa luată, şi, informîndu-mă că asemenea invitaţiun! au fost trimise, şi se trimit încă zilnic, la tot! fruntaşiî cugetăreî române, aştept, cu mare curiositate, că văd cine şi cît! vor răspunde? In astă chestie — chestia israelită la noi, — că am aflat un criterium, o măsură, un admirabil dinamometru intelectual şi moral, şi vă mărturisesc că uzez adesea de această cheie care îmi deschide, totdeauna fără greş, enigma ce mi se Infătişază întrupată într’o persoană oarecare. Este persoana om inteligent? — are o inteligentă a sa proprie, sau împrumutată mediului, sau studiilor?—muncit-a acea inteligentă, ea însăși, sau multumitu-sa cu ce a prins d’a gata? — este ea o inteligentă largi, deschisă ideilor mari, umanitare, sau strîns cercuită In sfera în care circulă ideile curente ale celor ce n’au de cît ideile altora? La toate aceste întrebări, am răspunsul repede şi categoric din primele atingeri ale cuiva cu chestia israelită la noi. Dar criteriul şi măsura mea Imî serveşte şi mai departe. Modul cum se exprimi scumpii mei contimporani, în chestia israelită îmi arătă, limpede ca ziua, nu numai forţele şi dimensiunile lor intelectuale, dar şi forţa lor morală, curajul lor civic, sensibilitatea lor de conştiinţă, sentimentul demnitatelor personale şi umane, precum şi gradul de sensabilitate al inimei lor. Experienţa m’a învăţat a face o "deosebire enormă între părerea cuiva, exprimată în public, şi părerea ce, aceeaş persoană, exprimă în patru ochi. Cutare, care, în public, este contra, în particular, convine că e pentru . Acestuia nu-i lipseşte inteligenţa, ci numai curajul moral. Această constatare a contrazicerilor, între ce crede şi simte omul în sine şi ce scrie şi vorbeşte în public, — comună printre oamenii noştri politici, şi de regulă în lumea politicianilor, — la nici unul nu mi s’a înfăţişat mai admirabilă decît la şeful naţionaliştilor şi antisemiţilor noştri, la onorabilul d. profesor Iorga. Cînd am citit cele ce d-sa a scris, în chestia israelită, sub propria d-sale iscălitură, odinioară, — pe cînd nu se învestise încă cu titlurile de maî sus, şi nu aspira încă la măririle şefie! unui partid de înfiinţat, — am rămas extaziat. Hotarele versatilităţeî minte! omeneşti se lărgeafi la nesfîrşit In biata mea închipuire. Era saltul dela un antipod, la altul; era Nansen şi Amundsen,—ambii împelitaţî în lungul aceleeaş! fiinţe,—unul şi acela? descoperitor pentru ambele poluri, sud şi nord!... D. Iorga mi-a rămas d’atuncî un fenomen intelectual neînţeles. Neînţeles, întru cît nu am, relativ la d-sa, dovada, a tot explicatoare, ce avem cu toţii în privinţa d-luî Cuza, — colegul d-sale în şefia partidului nationalist şi antisemit —. Pentru acest din urmă, n’am nici o mirare, nici un cuvînt. Am citit broşura d-lui Socor. Am urmărit desbaterile procesului, şi... sínt edificat ! Dar,—aşa cum sínt—iacă că sínt, doi şefi ai antisemitismului român ! (Să mă ierte d. Polichroniadi dacă îl nedreptăţesc cumva.) Şi fiindcă mai trebue să admitem şi cîţîva partizani antisemiţi, maî ales printre studenţii dela facultăţile unde onorabilii de maî sus profesează Ştiinţa, d’aci rezultă că, fiind un partid antisemit, cu doi şefi, ambii, vai, profesori universitari, trebue să ne ocupăm de dînsul, trebue să opunem, acţiunei sale, o reacţiune, şi manifestărilor sale, cuvenitele noastre contra-manifestatiuni. Dacă, în potriva dreptăteî, în potriva' Bunului simţ, în potriva celor mai scumpe şi celor maî vitale interese ale acestei ţară,— scumpă fiecăruia din fiii ei; şi nici de cum scumpă numai acelora din fii cari fac paradă de un sentiment atît de firesc, şi se împopotează cu titlul de „naţionalist“ care aparţine d’opotrivă tuturor romînilor,—dacă, zic, s’a sculat o mînă de oameni, fie chiar o ceată numeroasă, care să ridice un drapel şi să înceapă o luptă. — luptă care aduce pagubă atîtor nevinovate victime şi tărei,—nemerit este ca, împotriva lor, să se ridice altă mînă de oameni, altă ceată, şi mai numeroasă. Ridicat-au dumnealor drapelul ureî şi a vrajbei ? — să ridicăm şi noi drapelul dragosteî şi înfrăţirel! Luptă dumnealor In scop 'd'a menţine trecutul şi d’a perpetua nedreptatea ? — şi luptăm şi noî în scopul d’a Întrona civilizaţia şi dreptatea ! Fac dumnealor apel la interese josnice ce nu se pot mărturisi ?—Să apelăm şi noi, la legile eterne ale dreptăţeî, la interesele superioare şi permanente ale acestei naţiuni, care, pentru fericirea eî, mai are şi alt! fii! de cît pe Fraţii Iorga, Cuza, Polichroniadi şi alţii de aceeaşî nobilă. — şi ignobilă teapă ! Nemerită este această luptă şi la timpuri vine, căci starea actuală nu mai poate dăinui. Sînt prea multe victime, suferinţele lor sînt prea dureroase; în faţa lor, inima trăsare de revoltă, iar cînd ne întoarcem cu faţa spre lumea civilizată, un sentiment de ruşine ne coprinde, de ruşine naţională! Am ajuns într’adevăr a fi singurele naţii pe lume,—Ruşii şi Romînii,—cari, Intri evrei şi restul populaţiuneî, menţin bariere E însă o diferenţă între Ruşi şi noî, nu Romînii, întrecem şi pe Ruşi. La Ruşi, ovreiul, născut in Rusia, e supus rus, de un mosaic. La noî, ovreiul, născut în tară, din tată născut în tară, din moşi strămoşi născut şi îngropaţi în tară, nu e nici măcar... supus român, e străin!... Străin de unde? — De nicăeri, căci aici patrie n’are; dar.... totuşi e străin!... Această concepţie de om fără patrie, fără naţionalitate, nu există, în lumea întreagă, nicăeri aiurea, de cît în biata noastră Romînie! Această stare de lucruri, — care nu exista sub părinţii noştri şi care s’a strecurat în legislaţia noastră, cam pe furişele tăcute,—stînjeneşte activitatea şi productivitatea a mai multor mii de tineri israeliţi pămînteni, amărăşte bătrîneţele părinţilor lor, cari au apucat vremuri mai bune, şi care nu s’aştepta şi ca, cu mersu anilor înainte, suferinţele seculare ale neamului lor, de veacuri persecutat, să crească şi să se înrăutăţească. E de necrezut cum în această ţară, primitoare de oaspeţi, ei, singuri, sărmanii atîţia mii de băştinaşi, să ajungă, în disperarea lor, să nu vază alt leac şi liman, decît calea pribegiei. Om fără patrie şi fără naţie ! Dar în hotarele lumei civilizate această concepţii nu există! In centrul Africei, da, în insulele Polynesiei, în centrul Australiei se găsesc sălbateci cari nu ştiu" ce e patrie", ce-i „naţie". In cercul măriginit de idei ce au, aceşti idei la ei, n’au intrat. Dar, In Romînia noastră însă, se găsesc sărmane fiinţe, un număr de mii, de zecimi de mii, perfect conştiente, care la întrebarea: ce nationalitati ai? să îţi răspunză, uimite, îndurerate , umilite. Nu ştiu ! Ceea ce însă ei ştiu bine, este că alci tară decît asta nu cunosc şi nu iubesc, ai grai, nu grăiesc, altă poesie, altă literaturi * * CHESTIA SILEI Achiles sub cort ic- Petrache: Ti fi tu Titule amicul meu, dar armura mea ţi-o pot da... Ea nu se împrumută. IXaia: restitutio in integr ... adică la toamnă se numără bobocii.